În 2026, floarea-soarelui și-a consolidat importanța în structura culturilor din România, într-un context în care fermierii urmăresc tot mai atent nu doar producția maximă, dar mai ales profitabilitatea fiecărui hectar și eficiența inputurilor utilizate.

Din această perspectivă, floarea-soarelui are un avantaj important. Este o cultură capabilă să valorifice foarte bine resursele existente în sol și comparativ cu culturile cu cerințe ridicate de azot, permite construirea unei tehnologii cu un necesar mai redus de fertilizare, aspect cu atât mai important într-un an în care costul îngrășămintelor influențează puternic marja fermei.

Dar costurile mai mici nu sunt suficiente. Profitabilitatea apare atunci când eficiența tehnologiei este susținută de genetică performantă, stabilitate a producției și protecție împotriva principalelor riscuri agronomice.

P64LE218: Adevărata valoare a geneticii constă în capacitatea de a repeta performanța

În momentul în care tehnologia este gândită pentru profitabilitate, hibridul ales trebuie să confirme prin performanță. P64LE218 s-a remarcat în testările multilocaționale prin nivelul ridicat al producției și prin capacitatea de a rămâne competitiv în condiții de mediu diferite.

Testarea în condiții diferite este importantă tocmai pentru că agricultura reală nu oferă același scenariu în fiecare parcelă. Un an poate favoriza potențialul maxim de producție. În altul, apa devine factorul limitativ. Unele sole beneficiază de un sol cu o capacitate bună de aprovizionare, altele obligă planta să gestioneze mult mai atent resursele disponibile.

În această diversitate de condiții, datele analizate pentru P64LE218 conturează profilul unui hibrid complet:

• Potențial ridicat de producție;

• Adaptabilitate;

• Performanță în medii diferite.

Acest aspect este mai important decât un record obținut într-o singură locație. Adevărata valoare a geneticii constă în capacitatea de a repeta performanța. Potențialul productiv reprezintă însă numai jumătate din ecuație. Fiecare kilogram format trebuie protejat până la recoltare.

Din acest punct de vedere, P64LE218 aduce un pachet agronomic complex, construit pentru principalele provocări ale culturii de floarea-soarelui din România:

• Rezistența la rasele de mană prezente România contribuie la protejarea culturii încă din primele faze de vegetație, mai ales în condițiile în care rotația culturilor este deficitară;

• Rezistența genetică la Orobanche reprezintă un avantaj major în zonele în care lupoaia poate pune presiune asupra potențialului productiv, în special în sud-estul țării unde această caracteristică este esențială;

• Conținutul ridicat de ulei completează performanța cantitativă printr-o caracteristică importantă de calitate;

• La acestea se adaugă talia mai redusă și rezistența la frângere și cădere, caractere importante atunci când cultura se apropie de maturitate, iar experiența ultimilor ani a demonstrat cât de valoroase sunt aceste avantaje.

Pentru că, există o diferență importantă între producția pe care o acumulează planta și producția pe care fermierul reușește să o pună în combină.

De la potențial genetic la profitabilitatea fiecărui hectar

Atunci când fermierul cumpără sămânța, nu cumpără doar un hibrid, alege genetica peste care va construi întreaga investiție din sezon: pregătirea terenului, fertilizarea, protecția culturii, lucrările mecanice și, în final, recoltarea. De aceea, diferența dintre doi hibrizi nu trebuie evaluată exclusiv prin prețul sacului sau printr-un rezultat spectaculos obținut într-un singur test.

Întrebarea relevantă este: Câtă încredere am că genetica aleasă poate transforma investiția făcută în producție vandabilă și profit?

P64LE218 vine cu un răspuns construit din două componente:

• Performanță - prin potențialul productiv și comportamentul demonstrat în testări multilocaționale;

• Siguranță - prin pachetul de rezistențe genetice și caractere agronomice care contribuie la protejarea potențialului până la recoltare.

Într-o agricultură în care fiecare input trebuie justificat economic, aceasta este combinația care contează. Nu maximum de inputuri, nu o producție-record izolată, ci mai multă valoare din fiecare hectar cultivat. Nu câștigă hectarul în care investim cel mai mult. Câștigă hectarul în care fiecare leu investit este transformat cât mai eficient în producție.

P64LE218 nu este doar un hibrid cu producții de top, ci un hibrid construit pentru stabilitate: rezistent la mană și Orobanche, cu potențial ridicat de ulei și o arhitectură a plantei care reduce riscul de cădere, oferind fermierilor încredere în fiecare sezon.

Articol de: ANDREI CIOCOIU, Product Manager Vylor RO & MD

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ne apropiem cu pași repezi de expirarea perioadei, prelungite deja din 2022 până în decembrie 2026, în ceea ce privește taxarea inversă la cereale și oleaginoase. Prelungirea s-a făcut prin OUG 85/2022.

Comisia Europeană a propus și recomandat ca România să prelungească perioada de taxare inversă până în decembrie 2030, pentru a preveni frauda cu TVA și evaziunea din sistemul de agribusiness.

Acum, în piață, circulă informații contradictorii, că s-ar dori renunțarea la acest mecanism de protecție împotriva evaziunii pe lanțul comercial al cerealelor și al oleaginoaselor. Dacă sunt doar zvonuri și nimic altceva, rămâne totuși o problemă tehnică.

În situația unui guvern interimar, cum avem noi astăzi, cum se poate emite un nou OUG pentru prelungirea acestui mecanism financiar până în 2030?

Fără să intrăm în scenariul renunțării la taxarea inversă, să vedem care ar fi consecințele grave ale unui astfel de act. Poate că ideea de renunțare este gândită să mai aducă bani la buget din colectarea pe lanț a TVA de 21%...

Să analizăm ce ar însemna renunțarea la taxarea inversă.

În 2026, piața de cereale și oleaginoase are o valoare de peste 45,5 miliarde de lei, respectiv peste 8,5 miliarde de euro.

Cota de TVA 21% și impozit pe profit de 16% este o invitație la evaziune de 37%. Cine poate rezista acestui fruct? La care mai putem adăuga cota de impozit pe dividende de 16%.

În anii 2005-2009, inclusiv, am traversat această problemă, iar estimările de atunci au condus la circa 37%-40% piață neagră, adică marfă vândută fără factură și apoi transferată prin 3-4 firme spre „albire” și rambursarea ilegală a TVA aferentă. De abia la 1 iunie 2011 a fost introdusă taxarea inversă prin OUG 49/2011, care a modificat cadrul legal instituit prin OUG 54/2010.

În afară de evazionarea TVA și a impozitului pe profit, s-a creat un cadru în care cei care lucrau corect, normat și legal, nu mai erau competitivi în piață. Pur și simplu erau scoși din piață de valoarea TVA evazionată.

De aceea, ridicăm un steguleț astăzi referitor la neprelungirea taxării inverse la cereale și oleaginoase. Este efemer și neconform cu realitatea să gândești că în acest fel poți avea mai mulți bani la buget, mai ales că vorbim despre un sector ce nu poate fi controlat la nivel de producție. Vorbim despre procesul de producție al pământului, care variază în randamente și nu este 100% măsurabil.

Timpul trece și în curând vom ajunge în luna decembrie. De aceea ne facem datoria să semnalăm, să reamintim ce a fost și ce efecte distructive ar putea interveni în cazul în care nu se mai prelungește taxarea inversă la cereale și oleaginoase.

Prelungirea până în 2030 e binevenită și poate că ar trebui să vorbim despre taxare inversă generalizată. De ce nu am extinde la tot? Extinderea taxării inverse la inputuri, cu siguranță, ar fi cea mai rapidă și eficientă infuzie de capital de lucru pentru agricultura românească.

Editorial de: CEZAR GHEORGHE, fondator AGRIColumn

În cadrul Romanian Agriculture Leadership Forum (RALF) de la București, Vylor, compania specializată în semințe și genetică avansată, devenită companie independentă listată la bursă în urma separării de Corteva la 1 octombrie 2026, a evidențiat modul în care culturile intermediare pot contribui la creșterea disponibilității de materii prime pentru combustibilul sustenabil destinat aviației (SAF), la consolidarea securității energetice a Europei și la crearea de noi oportunități pentru fermieri.

SAF este un combustibil compatibil cu aeronavele și infrastructura existente, putând fi utilizat fără modificări tehnice. Pe măsură ce Europa urmărește reducerea dependenței de combustibilii fosili și atingerea obiectivelor stabilite prin inițiativa ReFuelEU Aviation, asigurarea unei surse fiabile de materii prime sustenabile devine esențială. Agricultura poate contribui la acest obiectiv fără a concura cu producția alimentară, prin înființarea culturilor intermediare. Acestea sunt culturi cu ciclu scurt de vegetație, semănate între două culturi principale pe terenuri care altfel ar rămâne necultivate.

Hibrizii de floarea-soarelui cu perioadă scurtă de vegetație se integrează foarte bine în acest sistem. Ei furnizează suplimentar materie primă bogată în ulei pentru producția de SAF, contribuie la sănătatea solului și generează șrot proteic ca produs secundar, fără a afecta suprafețele sau productivitatea culturilor alimentare principale.

În intervenția sa din cadrul sesiunii plenare „Agricultura ca strategie pe termen lung”, de la RALF, Maria Cîrjă, Marketing and Commercial Effectiveness Manager în România și Republica Moldova la Vylor, a explicat că România poate avea un rol important în dezvoltarea acestui nou lanț de aprovizionare datorită suprafețelor extinse cultivate cu floarea-soarelui, experienței fermierilor și accesului direct la infrastructura europeană de procesare și rafinare. Cu toate acestea, extinderea la scară largă este încă limitată de lipsa unei recunoașteri clare la nivel de politici publice, a angajamentelor comerciale pe termen lung, a unor lanțuri valorice bine conectate și a stimulentelor pentru fermieri.

„Întrebarea nu mai este dacă Europa are nevoie de mai multe materii prime sustenabile. Întrebarea este dacă politicile noastre vor permite apariția acestei oferte. Prin recunoașterea clară a culturilor intermediare și prin colaborări care conectează tehnologia semințelor cu procesarea și valorificarea producției, precum joint-venture-ul Etlas dintre Vylor și bp, fermierii pot transforma acest potențial într-o sursă reală de materii prime suplimentare pentru SAF, menținând în același timp productivitatea culturilor destinate consumului”, a subliniat Maria Cîrjă.

Prin sprijinirea fermierilor din România și Europa cu soluții avansate de semințe, recomandări agronomice și parteneriate de-a lungul întregului lanț valoric, Vylor își propune să contribuie la dezvoltarea unei baze de aprovizionare cu materii prime mai reziliente și mai competitive pentru combustibilii sustenabili destinați aviației.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Seceta nu mai este o provocare ocazională pentru fermierii europeni. 37 dintre țările membre și cooperante ale SEE s-au confruntat cu condiții de secetă în iunie 2026, proiecțiile climatice sugerând că frecvența, durata și intensitatea secetei vor crește în întreaga Europă.

Deși fermierii nu pot controla vremea, ei pot influența eficiența cu care solurile lor captează, stochează și utilizează precipitațiile disponibile.

Din fericire, multe dintre practicile care îmbunătățesc rezistența la secetă îmbunătățesc și sănătatea solului, eficiența și profitabilitatea pe termen lung. Iată șapte pași practici pe care fermierii îi pot face astăzi pentru a se pregăti pentru următoarea secetă.

Reziliența fermierilor în fața secetei începe cu mult înainte de instalarea acesteia.

Seceta a contribuit la o scădere cu 10% a producției de cereale din UE atât în 2022, cât și în 2023, demonstrând impactul tot mai mare al deficitului de apă asupra agriculturii europene. Este probabil ca această cifră să fie mult mai ridicată în 2026.

Nu există o soluție universală și miraculoasă pentru problema secetei. Totuși, fermele care se concentrează pe îmbunătățirea sănătății solului, reducerea compactării, menținerea unui strat de acoperire a solului și utilizarea tehnologiilor de precizie își asigură o poziție mult mai solidă atunci când se instalează condițiile de secetă.

Schimbările climatice pot amplifica frecvența și severitatea secetei, însă scot în evidență și importanța unor soluri mai sănătoase și a unor sisteme agricole mai inteligente.

Fermele cel mai bine pregătite pentru seceta de mâine sunt cele care investesc astăzi în reziliență. Discutați cu distribuitorul local Valtra despre măsurile pe care le puteți lua acum pentru a vă asigura că sunteți cât mai bine pregătit pentru a face față unor eventuale secete viitoare.

Clădiți un rezervor de apă mai bun sub picioarele dvs.

1. Creșteți conținutul de materie organică din sol.

Când este secetă, solul devine cel mai important sistem de stocare a apei al fermei. Materia organică din sol acționează ca un burete, ajutând solurile să rețină umiditatea, îmbunătățind în același timp infiltrarea și dezvoltarea rădăcinilor. Comisia Europeană identifică scăderea materiei organice din sol ca fiind una dintre cele mai mari amenințări la adresa solurilor agricole din Europa, deoarece reduce atât fertilitatea solului, cât și capacitatea acestuia de a rezista la secetă. Potrivit Comisiei Europene, 60-70% din solurile europene sunt considerate în prezent nesănătoase, subliniind amploarea provocării cu care se confruntă agricultura.

Construirea materiei organice prin culturi de acoperire, aplicarea gunoiului de grajd, compost și reținerea reziduurilor ajută la crearea unui profil de sol care poate capta și reține mai multă apă pentru perioade mai lungi.

Beneficiile se extind dincolo de rezistența la secetă. Solurile cu niveluri mai ridicate de materie organică susțin, în general, o activitate biologică mai bună, un ciclu îmbunătățit al nutrienților și o stabilire mai puternică a culturilor în timpul perioadelor dificile.

2. Mențineți solul acoperit.

Orice milimetru de apă reținut în sol poate face diferența pe perioada unei veri uscate. Studiile publicate de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite arată că evaporarea apei din sol poate fi cu până la de cinci ori mai mică atunci când suprafața acestuia este protejată  cu mulci sau reziduuri vegetale  comparativ cu situația în care nu este acoperit. Materialul de acoperire și reziduurile lăsate pe sol reduc cantitatea de lumină solară directă care ajunge la sol, echilibrează temperaturile acestuia și încetinesc pierderea umidității prin evaporare.

Menținerea rădăcinilor vii în sol și a unui strat de acoperire a solului sunt principii fundamentale ale agriculturii regenerative. Acestea contribuie la îmbunătățirea infiltrației apei în timpul precipitațiilor și la reducerea pierderilor de umiditate în perioadele de secetă.

Atunci când au loc ploi abundente, solurile acoperite sunt, de asemenea, mai puțin vulnerabile la eroziune, permițând fermierilor să rețină umiditatea prețioasă în loc să o lase să se scurgă de pe teren.

3. Eliminați compactarea solului înainte ca aceasta să vă afecteze producția.

Compactarea solului este recunoscută de Comisia Europeană drept una dintre principalele amenințări la adresa sănătății solului în Europa, deoarece reduce spațiul dintre pori, restricționează dezvoltarea rădăcinilor și limitează circulația aerului și a apei prin profilul solului. Culturile din zonele compactate pot întâmpina dificultăți în accesarea rezervelor de apă din straturile mai adânci, exact atunci când au cea mai mare nevoie de ele.

Studiile agronomice realizate de Valtra și AGCO au demonstrat că reducerea presiunii în anvelope cu ajutorul sistemului CTIS (Central Tyre Inflation – sistem centralizat de reglare a presiunii în anvelope) de la Valtra poate diminua adâncimea de compactare a solului cu 17%, îmbunătățind totodată eficiența lucrărilor pe câmp cu 1,8%. Potrivit agronomului AGCO Jens Christian Jensen, potențialul de producție poate scădea cu 3-5% anual din cauza compactării solului, în timp ce o creștere a producției de doar 1% – obținută prin reducerea compactării – poate genera o valoare suplimentară de aproximativ 21 de euro pe hectar.

În același timp, sistemul Valtra Guide permite operatorilor să urmeze cu mare precizie aceleași linii de ghidaj. Astfel, se creează tipare de circulație mai uniforme, reducându-se suprafața terenului expusă trecerilor repetate ale roților.

Fiecare trecere contează

4. Reduceți traficul pe sol prin operațiuni inteligent create.

Fiecare trecere pe câmp consumă combustibil, necesită timp și sporește riscul de degradare a solului.

Agricultura modernă pune un accent tot mai mare pe minimizarea circulației utilajelor pe teren, fără a compromite performanța agronomică. Reducerea traficului protejează structura solului, menține spațiile poroase necesare circulației apei și creează condiții mai bune pentru dezvoltarea sistemului radicular.

Sistemul Valtra Section Control cu Multiboom le permite fermierilor să gestioneze simultan până la trei echipamente în timpul unei singure treceri. În loc să efectueze operațiuni separate, se pot aplica mai multe produse în cadrul unei singure parcurgeri a terenului.

Rezultatul constă în mai puține treceri, un consum redus de combustibil, necesar de forță de muncă diminuat și o perturbare minimă a solului. Acest lucru contribuie la conservarea structurii solului, permițând totodată fermierilor să finalizeze lucrările agricole în intervale de timp favorabile, adesea limitate de condițiile meteorologice.

5. Îmbunătățiți gestionarea nutrienților.

Culturile sănătoase fac față mai ușor condițiilor dificile de creștere.

În timpul secetei, disponibilitatea nutrienților poate deveni mai limitată, ceea ce face ca aplicarea eficientă să fie din ce în ce mai importantă. Gestionarea precisă a nutrienților asigură accesul culturilor la resursele necesare pentru o dezvoltare sănătoasă a rădăcinilor și o absorbție eficientă a apei.

Aplicarea uniformă a îngrășămintelor pe câmpuri foarte variabile duce adesea la situații ineficiente. Unele zone pot primi mai mulți nutrienți decât este necesar, în timp ce zonele mai slabe primesc prea puțini.

Direcționarea mai precisă a inputurilor poate ajuta culturile să utilizeze apa disponibilă mai eficient, reducând în același timp cheltuielile inutile.

Instrumentele Valtra pentru agricultura de precizie, inclusiv sistemul ratei variabile (Variable Rate Control), permit adaptarea inputurilor în funcție de condițiile din teren și de hărțile de prescripție.

Christel Thijssen, clientă Valtra și prestatoare de servicii în domeniul agriculturii de precizie, afirmă că îmbinarea prelevării de probe de sol, a utilizării hărților de prescripție, a monitorizării cu drone și a tehnologiilor cu rată variabilă poate reduce consumul de îngrășăminte și de produse de protecție a culturilor cu până la 70-90%.

6. Diversificarea rotațiilor și a sistemelor radiculare.

Nicio cultură individuală nu își poate asigura, de una singură, reziliența la secetă.

Rotațiile mai diverse ale culturilor pot îmbunătăți structura solului, pot intensifica activitatea biologică și pot crea canale radiculare mai extinse în întregul profil al solului. Culturi diferite utilizează și îmbunătățesc solul în moduri diferite.

Speciile cu rădăcini adânci pot contribui la crearea unor căi care permit culturilor ulterioare să acceseze umiditatea din straturile mai profunde ale solului. De asemenea, rotațiile diverse pot reduce presiunea exercitată de dăunători și boli, consolidând totodată reziliența generală a fermei.

Multe sisteme de agricultură regenerativă pun un accent tot mai mare pe diversitatea culturilor, deoarece aceasta consolidează sistemul agricol în ansamblu, în loc să se bazeze pe o singură soluție.

7. Utilizați datele disponibile pentru o reacție timpurie.

Una dintre cele mai mari provocări în timpul secetei este identificarea problemelor suficient de devreme pentru a putea interveni.

Până în momentul în care apar semne vizibile de stres la nivelul culturilor, o parte din potențialul de producție ar putea fi deja compromisă. Agricultura de precizie le permite fermierilor să monitorizeze variabilitatea terenului, să identifice problemele emergente și să ia decizii pentru o mai fundamentată gestionare.

Imaginile din satelit, hărțile pedologice și aplicarea cu rată variabilă pot ajuta la direcționarea investițiilor acolo unde generează cel mai mare impact, evitând totodată cheltuielile inutile în zonele cu productivitate scăzută.

Tehnologiile Valtra pentru agricultura inteligentă integrează sistemele de ghidare, gestionarea sarcinilor, controlul aplicării și colectarea datelor într-o singură platformă.

Pe lângă reducerea suprapunerilor, aceste sisteme contribuie la îmbunătățirea eficienței operaționale. Valtra raportează că soluțiile de agricultură inteligentă pot reduce suprapunerile cu până la 5%, ajutând fermierii să economisească inputuri, combustibil și timp, asigurând în același timp o uniformitate sporită a lucrărilor pe întreaga suprafață a terenului.

Material furnizat de MEWI

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca anunță participarea, în calitate de partener, în cadrul proiectului „EduTineri – Rețea pentru noua generație”, cod SMIS 365051. Lider de proiect este Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Cluj.

Proiectul, a cărui implementare are loc în perioada 1 noiembrie 2026 - 30 octombrie 2029, urmărește dezvoltarea unei rețele de sprijin pentru tineri, care să faciliteze accesul acestora la servicii personalizate de consiliere, orientare profesională și dezvoltare a competențelor necesare pentru integrarea pe piața muncii.

Valoarea totală a proiectului este de 9.864.981,54 lei, din care 8.385.234,31 lei reprezintă contribuția Uniunii Europene, 902.574,89 lei reprezintă finanțarea nerambursabilă din bugetul național, iar 577.172,34 lei reprezintă cofinanțarea eligibilă a beneficiarului și a partenerului. Finanțarea nerambursabilă totală este de 9.287.809,20 lei.

Sprijin adaptat nevoilor tinerilor

Proiectul se adresează unui număr de minimum 1.571 de tineri cu vârsta de la 14 ani împliniți și până la împlinirea vârstei de 30 de ani, cu domiciliul sau reședința în regiunile mai puțin dezvoltate ale României: Nord-Est, Sud-Est, Sud-Muntenia, Sud-Vest Oltenia, Nord-Vest, Vest și Centru.

Prioritatea va fi acordată tinerilor din categoria NEETs, respectiv celor care nu au un loc de muncă, nu urmează o formă de învățământ și nu participă la programe de formare profesională, precum și altor tineri aflați în situații de vulnerabilitate. Dintre participanți, minimum 236 vor fi tineri de etnie romă.

Participanții vor beneficia de un parcurs de sprijin adaptat nevoilor individuale, care va include informare și consiliere profesională, orientare în carieră, profilare ocupațională, management de caz și servicii de mediere a muncii. Aceste intervenții vor fi completate de activități de educație nonformală și programe de dezvoltare a competențelor transversale, utile atât în viața profesională, cât și în cea personală. Temele abordate vor include comunicarea, lucrul în echipă, gândirea critică, adaptabilitatea, competențele digitale, antreprenoriale și verzi.

O componentă importantă a proiectului este dezvoltarea rețelei „Youth Support Network” și a unui centru de tineret cu o componentă fixă, la USAMV Cluj-Napoca, precum și o componentă mobilă.

Centrul va oferi un cadru pentru consiliere, mentorat, educație nonformală, voluntariat și dezvoltare personală. Prin intervențiile mobile vor fi realizate acțiuni de identificare și sprijinire a tinerilor din comunități izolate sau care întâmpină dificultăți în accesarea serviciilor existente.

„EduTineri - Rețea pentru noua generație” este un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană din Fondul Social European Plus, prin Programul Educație și Ocupare 2021-2027, Prioritatea 2 – „Valorificarea potențialului tinerilor pe piața muncii”, în cadrul apelului „Dezvoltarea unei rețele pentru tineret care să furnizeze servicii personalizate și de calitate tinerilor, cu precădere din categoria NEETs”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Perioada de depunere a cererilor de ajutor de stat în cadrul schemei de sprijin pentru sectorul suin, derulată în contextul crizei din Orientul Mijlociu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 203/2026 (care a extins categoria beneficiarilor eligibili și pentru persoanele juridice constituite potrivit Legii nr. 31/1990), s-a încheiat la data de 30 octombrie 2026.

Potrivit Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), la nivel național au fost depuse 245 de cereri, pentru un efectiv de animale solicitat de 1.296.053 capete porc gras și 143.542 capete animale de reproducție.

Cuantumul sprijinului este de 11,9 euro/loc de cazare pentru porcii grași și 13,7 euro/loc de cazare pentru animalele de reproducție (scroafe și scrofițe). Plățile se se fac până la data de 31 decembrie 2026. Conform cadrului legislativ în vigoare, nu se pot efectua plăți ulterior acestei date.

Ajutorul se încadrează în limita plafonului maxim de 50.000 euro/beneficiar, calculat la cursul BNR din 1 martie 2026, de 5,0953 lei/euro. Valoarea totală maximă a schemei este de 11.540.120 euro (58.800.373,436 lei), sumă asigurată prin suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2026.

În situaţia în care valoarea totală a cererilor eligibile depășește bugetul alocat, cuantumul per cap animal/loc de cazare se va reduce proporțional pentru toți beneficiarii.

În perioada următoare, APIA face verificările administrative pentru toate cererile depuse, urmând ca după finalizare să fie emise deciziile de plată sau notificările de respingere.

Toate informațiile referitoare la plăți și lista beneficiarilor cărora li se acordă sprijin peste pragul de 10.000 euro vor fi publicate pe site-ul APIA.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Recent, am vizitat ferma de taurine din Zănești a grupului TCE Agricultura, companie românească având activități integrate în județul Neamț. Am stat de vorbă cu Vlad Mocanu, șef de fermă și medic veterinar.

În ferma de la Zănești – Neamț sunt crescute exclusiv taurine din rasa Holstein Friză, aproximativ 1.100 de animale, dintre care 500 sunt vaci la muls. Adăposturile, construite în 2019, respectă toate normele europene, sunt înalte și bine aerisite, iar acest lucru s-a simțit. „Cu aceleaşi animale a crescut în două săptămâni producţia de lapte cu 7 litri pe cap, după ce le-am adus din adăposturile vechi în cele noi. Deci, cu aceleaşi furaje, cu aceeaşi genetică, numai că le-am schimbat adăpostul. Contează enorm să fie la aer. Nu înseamnă că toată lumea trebuie să facă un adăpost nou şi nu ştiu ce investiţie dacă are câteva animale acolo. Important este să mai deschidă un geam, să mai lase uşa deschisă, să lase vara vaca sub o umbră. Vacile nu suferă de frig niciodată”, a specificat medicul veterinar Vlad Mocanu.

Producția de lapte este de aproximativ 37 de litri/cap, iar toate furajele sunt produse în cadrul TCE Agricultura, cu costuri de producție foarte bune, singura problemă fiind cea a prețului de vânzare al laptelui, care a ajuns unul foarte mic. Deși producția laptelui are un cost bun, prețul cu care acesta se vinde este unul foarte scăzut, iar producătorii sunt descurajați din acest punct de vedere. „E păcat, pentru că noi producem un lapte corespunzător ca NTG şi NCS, cu numărul total de germeni şi de celule somatice suntem în grafic, un lapte igienic, dar problema este preţul şi asta ne descurajează, oricât de mult ai ţine şi ţi-ar plăcea munca pe care o faci, te impulsionează foarte mult când vezi şi rezultatele, când vezi că la sfârşitul lunii sau al anului ai un profit, ai produs ceva. E mult mai uşor să lucrezi când eşti impulsionat şi de profit, că, de fapt, pentru asta se munceşte, până la urmă. Este şi pasiune, fără discuţie, dar toată lumea munceşte ca să ducă ceva acasă”, spune Vlad Mocanu, șeful fermei.

După 25 de ani de activitate ca medic veterinar specializat în vaci de lapte, Vlad Mocanu ne-a zis că ferma traversează un an foarte bun, cu producție ridicată și animale sănătoase. Cu toate acestea, prețul scăzut al laptelui la vânzare afectează profitabilitatea. Situația este compensată parțial de faptul că aproximativ jumătate din producție este procesată în fabrica proprie, unde sunt realizate produse lactate de calitate superioară.

Pasiunea pentru creșterea vacilor o are din copilărie, iar acum, adult fiind, a reușit să construiască un loc unde mai mulți oameni se pot bucura de munca sa: „De mic copil am iubit vacile în special, asta mi-a plăcut, eu din clasa a II-a ştiam că o să lucrez, când o să fiu mare, cu vacile. Când eram copil, asta visam, să pot ieşi în balconul casei şi să văd munţii. Dar mi s-a părut tot timpul un simplu vis. Şi uite că am ajuns să-l văd cu ochii mei. Când ies dimineaţa din casă, văd munţii. Şi avem asigurat aici şi un aer curat şi, automat, un furaj de calitate superioară”.

Vlad Mocanu consideră că procesarea laptelui este esențială pentru obținerea unor produse de calitate. El subliniază că produsele realizate fără lapte praf și grăsimi hidrogenate sunt mai scumpe, deoarece necesită o cantitate mai mare de materie primă, însă oferă garanția unor alimente proaspete, naturale și conforme cu informațiile de pe etichetă. Atrage atenția că un cașcaval sau o telemea vândute sub prețul laptelui folosit la fabricarea lor ridică semne de întrebare. „Cumpărătorii ar trebui să discearnă şi să consume produse bune, garantate. Mai degrabă mănânci o bucată de caşcaval care ştii sigur că e din lapte decât să iei mai mult caşcaval care-ţi aduce şi nişte grăsimi care îţi dăunează sănătăţii.”

Holstein, o rasă rentabilă

În timp, ferma de taurine de la Zănești s-a specializat în creșterea vacilor din rasa Holstein, după ce, în urmă cu aproximativ 20 de ani, avea și exemplare din rasele Bălțată Românească și Jersey. Investițiile în adăposturi și în condițiile de întreținere au permis dezvoltarea efectivului, iar animalele oferă producții ridicate de lapte, o stare bună de sănătate și rezultate bune la reproducție. În prezent, ferma are și un surplus de animale și a început să vândă juninci Holstein. „La început nu eram siguri în ce direcţie mergem. Aveam şi Bălţată, şi Jersey, şi Brună, şi Holstein, şi Angus – dar asta era pe partea de carne. Şi a trebuit să ne decidem, pentru că sunt rase cu un comportament diferit şi trebuie să te decizi în ce direcţie vrei s-o iei, dacă vrei să faci ca treaba să fie rentabilă. Şi ne-am decis până la urmă să mergem pe Holstein”, a precizat Vlad Mocanu.

Când vine vorba de îngrijirea acestei rase, vaca Holstein necesită o furajare constantă și o rație omogenă pe tot parcursul exploatării, ajustată doar în funcție de starea fiziologică (de exemplu, la înțărcare sau în pregătirea pentru fătare). Scoaterea la pășunat introduce variații nedorite – animalul consumă iarbă, apoi, revenit în fermă, primește siloz sau alte furaje –, în timp ce modelul optim prevede un furaj unic, bine omogenizat, oferit constant pentru a menține productivitatea.

Referitor la tehnologia din spatele producției de lapte, Vlad Mocanu a detaliat: „Avem o sală DeLaval, paralelă, 20 ori 20, deci mulgem 40 de vaci odată, iar mulsul durează cam trei ore. Sunt două sesiuni de muls, adică oamenii au cele 8 ore cu tot cu spălat sala, igienizat sala şi toate minunile, ei îşi fac cele 8 ore în cele două sesiuni de muls. Spălarea ugerului o asigurăm automatizat, nu atingem mameloanele vacilor, şi de asta avem un lapte igienic, NTG-ul şi NCS-ul, cum am mai spus, sunt foarte scăzute, la un nivel cu care ne mândrim”.

Confort pentru animale, precum și pentru angajați

În ultimii doi-trei ani, presiunea privind găsirea îngrijitorilor pentru animale a început să scadă. În acest moment, ferma are cinci angajați din Sri Lanka, care s-au adaptat treptat, în ciuda barierei lingvistice și a faptului că nu aveau experiență în lucrul cu vacile. Potrivit lui Vlad Mocanu, condițiile de cazare și un salariu decent îi ajută să se integreze, iar după aproximativ patru luni devin suficient de pregătiți pentru a lucra independent.

În continuare, Vlad Mocanu a explicat de ce integrarea activităților agricole, zootehnice și de procesare este esențială pentru reducerea costurilor și menținerea rentabilității fermei: „Dacă nu eşti rentabil, nu ştii să te calculezi, nu găseşti soluţii să produci laptele ieftin, trebuie să tragi de undeva, să tai de undeva. Dacă tai din salarii, nu ai oameni de calitate. Trebuie să angajezi pe cine găseşti ca să facă şi automat nu ai oameni de calitate, o să se regăsească în starea de sănătate a animalelor şi, la fel, nu poţi să faci rabat. Tai din medicamente, din vaccinuri, din mâncare? N-ai de unde să mai tai.

Producând tu furajul, având oameni de calitate, care au grijă ca animalele să aibă un confort maxim ca să maximizezi producţia, starea de sănătate, prevenţia, acolo trebuie să fii foarte atent, adică să produci ieftin. Pentru că în momentul în care vaca are un confort, ea va fi mai puţin bolnavă, deci prevenţia este foarte importantă, să produci furajul ieftin, având partea de vegetal, producem furajul noi, şi-l avem la preţul de producţie, şi asta face foarte mult, şi ajungem să ţinem costul de producţie al laptelui la un nivel decent. Mai mult nu ai unde te duce”.

Pentru ca văcuțele să producă lapte într-un mediu cât mai confortabil, Vlad Mocanu are grijă de animalele sale, ba chiar le pune și muzică. „Avem muzică, dar e dată încet, tocmai ca să nu ne deranjeze. Dar le-am pus cred că de patru ani muzică, aceeaşi muzică care se repetă. La un moment dat, după vreo doi ani, am schimbat muzica. Preferă să se audă o gălăgie în fundal, nu ştiu ele cine cântă, dar când am schimbat melodiile mă uitam pe geam din birou, toate animalele s-au oprit şi s-au uitat spre difuzoare, au simţit că este ceva schimbat. Le place să audă ceva în fundal, pentru că atunci ele pot dormi liniştite, nu le mai deranjează zgomotele de afară”.

Ardei iute pentru reglarea temperaturii corporale

În perioadele cu temperaturi de 35 - 40 de grade Celsius, vacile sunt afectate de stresul termic, chiar dacă adăposturile sunt dotate cu sisteme de răcire, precum instalații de pulverizare și ventilatoare. Pentru a le ajuta să-și regleze temperatura corporală, în ferma de la Zănești – Neamț se folosesc de trei ani și premixuri pe bază de ardei iuți. Medicul veterinar Vlad Mocanu susține că efectele sunt vizibile nu doar în comportamentul animalelor, care respiră mai ușor, ci și în îmbunătățirea ratei de reproducție. „Ajută pe partea de stres termic şi nu ne dă peste cap partea de reproducţie. Bineînţeles, se simte o scădere uşoară, dar nu atât de drastică cum era în anii în care nu foloseam. Împreună cu spray-urile cu apă rece, cu ventilatoarele ne menţine la un nivel mulţumitor.”

Pe partea de reproducție, de aproximativ doi ani, ferma folosește sistemul SenseHub, bazat pe senzori montați la gâtul vacilor, pentru monitorizarea reproducției. Tehnologia nu doar identifică perioada de călduri, ci indică și momentul optim pentru însămânțarea artificială, inclusiv în funcție de utilizarea materialului seminal sexat sau convențional. Sistemul a contribuit semnificativ la îmbunătățirea rezultatelor de reproducție. „Este mult mai simplu pentru noi, este nevoie de mai puţin personal, eşti mult mai exact, nu trebuie să mai rugăm îngrijitorii, să-i batem la cap să ne spună care animale sunt în călduri, să fim noi tot timpul atenţi. Chiar şi vechile sisteme cu pedometre ne arătau că animalele sunt în călduri, dar mult mai superficial, nu cu atât de multe informaţii. În afară de partea de reproducţie, ne arată starea de sănătate a animalului”, arată Vlad Mocanu.

În fermă, rata de înlocuire a efectivului a fost până acum de aproximativ 30%, deoarece animalele tinere au fost păstrate pentru îmbunătățirea genetică a cirezii. În acest an, unitatea a început să vândă juninci, iar rata de înlocuire ar putea scădea la aproximativ 20%. Schimbările nu au fost făcute doar pentru înlocuirea vacilor îmbătrânite, ci și pentru introducerea unei genetici mai valoroase. În prezent, vacile Holstein produc aproximativ 37 de litri de lapte la două mulsuri, iar ferma ia în calcul trecerea la un sistem cu trei mulsuri. „Ideea este că la trei mulsori pe zi o să fie mai mult lapte, dar şi efortul nostru trebuie să fie un pic mai mare. E vorba de personal, de consum şi, în momentul acesta, la preţul la care este laptele, suportă o mică amânare acest pas. Aşteptăm să aibă un pic mai mare valoare pe piaţă laptele, şi atunci o să facem şi noi pasul acesta, să trecem la trei mulsori”, spune Vlad Mocanu.

De 12 ani, ferma folosește un sistem de creștere a vițeilor în cușete individuale, asemănătoare unor cușete de dormit, unde animalele rămân timp de trei săptămâni. În această perioadă, vițeii consumă lapte integral, după care trec la lapte praf. La vârsta de trei săptămâni, sunt mutați în adăposturi tip „iglu”, grupate câte șapte, unde stau până la aproximativ două luni și jumătate. Pe tot parcursul acestei etape, primesc lapte de două ori pe zi, câte aproximativ patru litri. După două luni și jumătate, timp de încă o săptămână, primesc lapte o singură dată pe zi, urmată de înțărcare. Pentru a reduce stresul, vițeii mai rămân două zile în același loc, după care sunt transferați într-un adăpost dedicat vițeilor înțărcați.

Renunțarea la Angus și trecerea pe lapte

Ferma cu Angus a TCE Agricultura a fost pionier în România, ajungând la peste o mie de capete, dar a renunțat când piața a devenit imprevizibilă și s-a focusat pe lapte, considerat atunci mai rentabil. În prezent, o îngrășătorie de carne e mai ușor de pornit decât o fermă de lapte cu genetică consolidată. „Am făcut reproducţie, am lucrat cu Angus, ajunsesem la peste o mie de capete, era foarte rentabil, dar s-a ajuns la un moment dat bătaie de joc. A fost o gaură în preţuri, în tot ce se putea. Vaca de lapte, mergând mai bine în acel moment, s-a decis că nu are rost să ne mai complicăm cu animalele de carne”, povestește Vlad Mocanu.

Ferma de vaci cu lapte de la Zănești este membră a Asociației Holstein Ro, unde se discută constant problemele sectorului și se înaintează propuneri, însă principalul impediment este că „nu prea avem unde să mergem cu propunerile astea”, așteptând o stabilizare a politicii pentru a avea interlocutori reali la nivel decizional. Crescătorii nu cer „pomană”, ci sprijin coerent, avertizând că o fermă de vaci de lapte care intră în faliment nu se mai redeschide: trimiterea animalelor la abator sau vânzarea lor reprezintă un „șoc foarte mare” și un „coșmar” pentru proprietar, care nu va mai reconstrui niciodată o astfel de fermă, ci va orienta capitalul spre alte afaceri. Mesajul către politicieni este clar: dacă vor să fie „politicieni cu adevărat”, trebuie să înțeleagă că o fermă închisă rămâne închisă pe termen lung și să acționeze pentru a ajuta sectorul să treacă de criză, într-un context în care problemele laptelui se manifestă în toată Europa.

O altă provocare este dată de procesatori, care, după spusele lui Vlad Mocanu, profită de lipsa de unitate a fermierilor „și își permit să intre ca uliul printre păsări”: izolează producătorii și negociază individual, ceea ce le permite să impună prețuri și condiții.

„În momente ca astea, şi cooperativele pot întâmpina probleme. Nu au specialişti care să îndrume proprietarii de animale, legat de calitatea laptelui. În momente ca astea, marii procesatori pot renunţa cu uşurinţă la micii fermieri, la micile asociaţii, pentru că au de unde şi pot pune foarte uşor condiţia calităţii. Dacă nu vii cu nişte parametri corespunzători ai laptelui, în general e vorba de celule somatice şi numărul total de germeni, automat te părăseşte sub acest pretext. Chiar dacă ai nişte asociaţii, nişte cooperative, fermierii respectivi trebuie să mulgă la nişte aparate, trebuie să respecte nişte condiţii de igienă, nu este suficient să am 4-5 vaci şi să fac parte din cooperativă, vin cu găleata de lapte şi o răstorn într-un butoi. Trebuie să respecţi nişte reguli de igienă, că eşti imediat expulzat”, conchide șeful fermei de taurine de la Zănești – Neamț, Vlad Mocanu.

Articol de: ALEXANDRA GOGU

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță că sesiunile de primire a cererilor de finanțare pentru intervențiile DR-14 „Investiții în fermele de mici dimensiuni” și DR-18 „Investiții în floricultură, plante medicinale și aromatice” rămân deschise până pe data de 16 noiembrie 2026, inclusiv.

Prelungirea depunerii cererilor de finanțare de la 31 octombrie (conform termenului comunicat inițial) la 16 noiembrie 2026 se aplică exclusiv componentelor pentru care mai sunt fonduri disponibile. Prin urmare, precizează AFIR, nu se prelungește depunerea și pentru componenta Achiziții simple pentru care fondurile disponibile s-au epuizat în data de 6 octombrie.

Fermierii au la dispoziție fonduri nerambursabile în valoare totală de 93,3 de milioane de euro pentru dezvoltarea exploatațiilor de mici dimensiuni prin intermediul intervenției DR-14. Pentru această intervenție AFIR a primit online, de la deschiderea sesiunii în data de 1 septembrie 2026 și până în acest moment, 1.629 de solicitări de finanțare în valoare de 76.688.180 euro.

Pentru investiții în floricultură, plante medicinale și aromatice, prin DR-18 se pot depune online la AFIR cereri de finanțare în limita fondurilor disponibile, care în acest moment sunt de aproximativ 5 milioane de euro. Cererile de finanțare depuse până acum totalizează 2.539.377 euro.

Reamintim că, fermierii pot beneficia prin DR-14 de o finanțare nerambursabilă care ajunge până la 50.000 de euro/proiect, intensitatea sprijinului fiind de cel mult 85% din totalul cheltuielilor eligibile, pentru toate cele trei componente pentru care se mai pot depune proiecte: Componenta Sectorul zootehnic; Componenta Legumicultură; Componenta Alte sectoare (pentru toate proiectele care nu îndeplinesc condițiile încadrării în celelalte componente).

Finanțarea prin DR-18 este de maximum 100.000 de euro/proiect, sprijinul nerambursabil acordat fiind de până la 85% raportat la costurile eligibile și în funcție de dimensiunea economică a exploatației.

Pragul de calitate lunar pe care trebuie să îl atingă proiectele în perioada 1 - 16 noiembrie 2026 este de 40 de puncte atât pentru intervenția DR-14 toate cele trei componente cu fonduri disponibile (sector zootehnic, legumicultură, alte sectoare), cât și pentru DR-18.

Intervențiile DR-14 „Investiții în fermele de mici dimensiuni” și DR-18 „Investiții în floricultură, plante medicinale și aromatice” sunt finanțate prin Planul Strategic PAC 2023 - 2027 din Fondul European.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În ședința de Guvern de vineri, 30 octombrie 2026, a fost adoptată Hotărârea pentru modificarea și completarea HG nr. 751/2026 privind acordarea unui sprijin financiar de urgență în agricultură producătorilor agricoli din sectorul vegetal, pentru suprafețele cultivate cu porumb și/sau floarea-soarelui afectate de seceta pedologică manifestată în anul 2025.

Potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), prezentul act normativ modifică HG nr. 751/2026 prin includerea unei definiții unitare pentru indicatorul de calamitate „grad de afectare”, acesta reprezentând valoarea procentuală prevăzută în procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor. De asemenea, Hotărârea revizuiește art. 9 alin. (2), în vederea clarificării și aplicării unitare a metodologiei de calcul. Astfel, sumele totale acordate unui beneficiar se stabilesc prin înmulțirea grantului pe hectar, obținut potrivit prevederilor alin. (1), cu suprafața determinată de APIA în urma tuturor controalelor în IACS, din suprafața declarată în cererea de plată pentru anul 2025.

Modificarea este necesară deoarece suprafața declarată de beneficiar în procesul-verbal poate fi diferită de cea determinată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), iar utilizarea acesteia ca referință pentru calcularea sprijinului poate conduce la stabilirea cuantumului ajutorului prin raportare la o suprafață care nu corespunde suprafeței confirmate prin verificările administrative făcute de APIA. Măsurile cuprinse în prezentul act normativ vizează compensarea tuturor pierderilor de venit rezultate direct din daunele aduse culturilor de floarea-soarelui și porumb. 

Cererile de acordare a sprijinului financiar de urgență depuse anterior intrării în vigoare a prezentei hotărâri își mențin valabilitatea sub aspectul eligibilității, iar determinarea și plata sumelor cuvenite beneficiarilor se realizează prin aplicarea formulei de calcul prevăzute la art. 9 alin. (2).

„Am identificat o eroare în modul de calcul al despăgubirilor pentru secetă, respectiv aplicarea de două ori a procentului aferent gradului de calamitate. Am discutat cu întreaga conducere a APIA pentru a corecta urgent această situație și pentru a veni cu o formulă de calcul corectă, care să permită plata cât mai rapidă a despăgubirilor către fermierii afectați. Este important ca sprijinul financiar să fie calculat corect, pe baza unor date verificate, iar fermierii să primească sumele cuvenite”, a declarat ministrul Florin Barbu.

Astfel, susține MADR, modificările propuse asigură o bază de calcul obiectivă și verificabilă, protejând bugetul de stat prin raportarea plăților la suprafețe certe, determinate în IACS.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

După doi ani de eșec în gestionarea pestei micilor rumegătoare și a variolei ovine, după ce a slăbit și a compromis sistemul sanitar-veterinar, conducerea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) demarează acum pompieristic o campanie de vaccinare fără transparență și fără o strategie clară pentru reluarea exporturilor.

Încă din 2024, de la apariția primelor focare de pestă a micilor rumegătoare, conducerea ANSVSA a gestionat catastrofal o criză care a produs pierderi uriașe sectorului ovin din România. Din incapacitate și din interese nelegitime.

Dintr-unul dintre marii exportatori mondiali de ovine vii, România a ajuns să se confrunte cu blocarea unor piețe tradiționale, restricții comerciale severe și o incertitudine care amenință existența a mii de crescători. Oierii au pierdut posibilitatea de a-și valorifica mieii și oile, principala lor sursă de venit, fără să primească răspunsuri convingătoare despre momentul și condițiile reluării exporturilor.

În tot acest timp, au apărut suspiciuni grave privind modul în care au fost monitorizate de către ANSVSA restricțiile, circulația animalelor și cât de corect au fost acordate despăgubirile.

În timp ce crescătorilor li se interzicea să își miște și să își vândă legal animalele, există semnalări că anumite rețele comerciale ar fi continuat să cumpere la prețuri de mizerie, să transporte și să valorifice ovine fără respectarea regulilor sanitare veterinare. Unele dintre scandaluri sunt deja documentate.

În iulie 2026, în județul Cluj au fost descoperite 75 de oi care figurau oficial ca ucise într-un focar din Tulcea și pentru care fuseseră acordate despăgubiri! Tot la Tulcea, fostul director al DSVSA, a fost condamnat definitiv pentru luare de mită, într-un dosar legat de plata despăgubirilor pentru aproximativ 49.000 de ovine eliminate în focarele din 2024.

Ca să acopere aceste lucruri ANSVSA a interzis în 2025 inventarierea anuală a animalelor. Aceste cazuri ridică întrebări serioase despre controlul mișcărilor de animale, corectitudinea bazei naționale de date și modul în care au fost administrate despăgubirile.

În paralel, aceeași conducere a ANSVSA a slăbit tocmai rețeaua sanitar-veterinară care ar fi trebuit să asigure prevenirea și combaterea bolilor în teritoriu. Deși a primit un buget mai mare decât în anul precedent, în 2025, ANSVSA a redus la jumătate finanțarea contractelor cu medicii veterinari de liberă practică. Asta a dus la instabilitatea sistemului și a afectat capacitatea de intervenție în teritoriu. Există județe unde mai mult de jumătate din comune au rămas fără acoperire medicală veterinară.

Acum, cu cine intenționează ANSVSA să facă vaccinarea?!

Aceasta este situația în care România începe, la sfârșitul lunii octombrie 2026, o campanie de vaccinare împotriva pestei micilor rumegătoare și a variolei ovine și caprine. Avem un sistem sanitar-veterinar slăbit, o bază de date cu probleme grave de credibilitate, medici veterinari și crescători care și-au pierdut încrederea în autoritatea veterinară. Iar peste toate acestea vine o campanie demarată pompieristic, cu reguli insuficient explicate și fără o strategie completă, făcută publică, privind eradicarea bolilor și reluarea exporturilor.

Atenție, mai grav, există întrebări serioase privind chiar alegerea vaccinurilor!

Vaccinul împotriva pestei micilor rumegătoare nu permite diferențierea serologică uzuală între anticorpii produși în urma vaccinării și cei apăruți după infecția naturală. Asta complică supravegherea epidemiologică și poate ridica dificultăți importante atunci când România va trebui să demonstreze absența circulației virusului pentru reluarea exporturilor.

În plus, cele câteva sute de mii de doze primite pentru PMR nu reprezintă decât o mică parte a necesarului potențial, iar programul anunțat vizează doar județele Tulcea și Constanța. Cum a fost fundamentată această strategie și ce se întâmplă cu restul efectivelor?

În cazul vaccinului Jovivac, destinat combaterii variolei, prospectul transmis medicilor veterinari indică oaia ca specie țintă, deși campania este prezentată ca vizând atât ovinele, cât și caprinele. Există deja semnalări privind vaccinarea caprelor. Cine a autorizat această utilizare și cine răspunde pentru ea?

Nici măcar medicii veterinari care trebuie să execute campania nu au primit, în mod transparent, toate clarificările privind cadrul juridic, responsabilitățile, tarifele și decontarea serviciilor. Colegiul Medicilor Veterinari din România a fost nevoit să solicite intervenția prim-ministrului pentru publicarea programului oficial de vaccinare.

Este inadmisibil ca o campanie cu asemenea implicații epidemiologice și economice să înceapă în aceste condiții!

După doi ani de restricții și pierderi, România avea nevoie de o strategie profesionistă, fundamentată științific, cu o rețea veterinară funcțională, o bază de date credibilă, un program riguros de supraveghere postvaccinală și un calendar realist pentru reluarea exporturilor.

Solicităm Guvernului României un audit privind gestionarea focarelor din 2024 până în prezent, verificarea sistemului de trasabilitate și a despăgubirilor, publicarea imediată a programului oficial de vaccinare și prezentarea unei strategii concrete de eradicare și reluare a exporturilor.

Vaccinarea trebuie să se desfășoare legal, transparent și cu responsabilități clar definite. Medicii veterinari au dreptul să știe în ce condiții lucrează.

Oierii nu au nevoie de promisiuni, de improvizații și de comunicate triumfaliste. Au nevoie de animale sănătoase, de piețe deschise și de un sistem sanitar-veterinar în care să poată avea încredere.

Iar pentru tot ce s-a întâmplat în acești doi ani trebuie să existe răspunsuri și responsabilități asumate.

Autor: prof. dr. ADRIAN OROS, vicepreședinte Colegiul Medicilor Veterinari din România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!