Afişez elemetele după tag: carne

Recent, am vizitat ferma de taurine din Zănești a grupului TCE Agricultura, companie românească având activități integrate în județul Neamț. Am stat de vorbă cu Vlad Mocanu, șef de fermă și medic veterinar.

În ferma de la Zănești – Neamț sunt crescute exclusiv taurine din rasa Holstein Friză, aproximativ 1.100 de animale, dintre care 500 sunt vaci la muls. Adăposturile, construite în 2019, respectă toate normele europene, sunt înalte și bine aerisite, iar acest lucru s-a simțit. „Cu aceleaşi animale a crescut în două săptămâni producţia de lapte cu 7 litri pe cap, după ce le-am adus din adăposturile vechi în cele noi. Deci, cu aceleaşi furaje, cu aceeaşi genetică, numai că le-am schimbat adăpostul. Contează enorm să fie la aer. Nu înseamnă că toată lumea trebuie să facă un adăpost nou şi nu ştiu ce investiţie dacă are câteva animale acolo. Important este să mai deschidă un geam, să mai lase uşa deschisă, să lase vara vaca sub o umbră. Vacile nu suferă de frig niciodată”, a specificat medicul veterinar Vlad Mocanu.

Producția de lapte este de aproximativ 37 de litri/cap, iar toate furajele sunt produse în cadrul TCE Agricultura, cu costuri de producție foarte bune, singura problemă fiind cea a prețului de vânzare al laptelui, care a ajuns unul foarte mic. Deși producția laptelui are un cost bun, prețul cu care acesta se vinde este unul foarte scăzut, iar producătorii sunt descurajați din acest punct de vedere. „E păcat, pentru că noi producem un lapte corespunzător ca NTG şi NCS, cu numărul total de germeni şi de celule somatice suntem în grafic, un lapte igienic, dar problema este preţul şi asta ne descurajează, oricât de mult ai ţine şi ţi-ar plăcea munca pe care o faci, te impulsionează foarte mult când vezi şi rezultatele, când vezi că la sfârşitul lunii sau al anului ai un profit, ai produs ceva. E mult mai uşor să lucrezi când eşti impulsionat şi de profit, că, de fapt, pentru asta se munceşte, până la urmă. Este şi pasiune, fără discuţie, dar toată lumea munceşte ca să ducă ceva acasă”, spune Vlad Mocanu, șeful fermei.

După 25 de ani de activitate ca medic veterinar specializat în vaci de lapte, Vlad Mocanu ne-a zis că ferma traversează un an foarte bun, cu producție ridicată și animale sănătoase. Cu toate acestea, prețul scăzut al laptelui la vânzare afectează profitabilitatea. Situația este compensată parțial de faptul că aproximativ jumătate din producție este procesată în fabrica proprie, unde sunt realizate produse lactate de calitate superioară.

Pasiunea pentru creșterea vacilor o are din copilărie, iar acum, adult fiind, a reușit să construiască un loc unde mai mulți oameni se pot bucura de munca sa: „De mic copil am iubit vacile în special, asta mi-a plăcut, eu din clasa a II-a ştiam că o să lucrez, când o să fiu mare, cu vacile. Când eram copil, asta visam, să pot ieşi în balconul casei şi să văd munţii. Dar mi s-a părut tot timpul un simplu vis. Şi uite că am ajuns să-l văd cu ochii mei. Când ies dimineaţa din casă, văd munţii. Şi avem asigurat aici şi un aer curat şi, automat, un furaj de calitate superioară”.

Vlad Mocanu consideră că procesarea laptelui este esențială pentru obținerea unor produse de calitate. El subliniază că produsele realizate fără lapte praf și grăsimi hidrogenate sunt mai scumpe, deoarece necesită o cantitate mai mare de materie primă, însă oferă garanția unor alimente proaspete, naturale și conforme cu informațiile de pe etichetă. Atrage atenția că un cașcaval sau o telemea vândute sub prețul laptelui folosit la fabricarea lor ridică semne de întrebare. „Cumpărătorii ar trebui să discearnă şi să consume produse bune, garantate. Mai degrabă mănânci o bucată de caşcaval care ştii sigur că e din lapte decât să iei mai mult caşcaval care-ţi aduce şi nişte grăsimi care îţi dăunează sănătăţii.”

Holstein, o rasă rentabilă

În timp, ferma de taurine de la Zănești s-a specializat în creșterea vacilor din rasa Holstein, după ce, în urmă cu aproximativ 20 de ani, avea și exemplare din rasele Bălțată Românească și Jersey. Investițiile în adăposturi și în condițiile de întreținere au permis dezvoltarea efectivului, iar animalele oferă producții ridicate de lapte, o stare bună de sănătate și rezultate bune la reproducție. În prezent, ferma are și un surplus de animale și a început să vândă juninci Holstein. „La început nu eram siguri în ce direcţie mergem. Aveam şi Bălţată, şi Jersey, şi Brună, şi Holstein, şi Angus – dar asta era pe partea de carne. Şi a trebuit să ne decidem, pentru că sunt rase cu un comportament diferit şi trebuie să te decizi în ce direcţie vrei s-o iei, dacă vrei să faci ca treaba să fie rentabilă. Şi ne-am decis până la urmă să mergem pe Holstein”, a precizat Vlad Mocanu.

Când vine vorba de îngrijirea acestei rase, vaca Holstein necesită o furajare constantă și o rație omogenă pe tot parcursul exploatării, ajustată doar în funcție de starea fiziologică (de exemplu, la înțărcare sau în pregătirea pentru fătare). Scoaterea la pășunat introduce variații nedorite – animalul consumă iarbă, apoi, revenit în fermă, primește siloz sau alte furaje –, în timp ce modelul optim prevede un furaj unic, bine omogenizat, oferit constant pentru a menține productivitatea.

Referitor la tehnologia din spatele producției de lapte, Vlad Mocanu a detaliat: „Avem o sală DeLaval, paralelă, 20 ori 20, deci mulgem 40 de vaci odată, iar mulsul durează cam trei ore. Sunt două sesiuni de muls, adică oamenii au cele 8 ore cu tot cu spălat sala, igienizat sala şi toate minunile, ei îşi fac cele 8 ore în cele două sesiuni de muls. Spălarea ugerului o asigurăm automatizat, nu atingem mameloanele vacilor, şi de asta avem un lapte igienic, NTG-ul şi NCS-ul, cum am mai spus, sunt foarte scăzute, la un nivel cu care ne mândrim”.

Confort pentru animale, precum și pentru angajați

În ultimii doi-trei ani, presiunea privind găsirea îngrijitorilor pentru animale a început să scadă. În acest moment, ferma are cinci angajați din Sri Lanka, care s-au adaptat treptat, în ciuda barierei lingvistice și a faptului că nu aveau experiență în lucrul cu vacile. Potrivit lui Vlad Mocanu, condițiile de cazare și un salariu decent îi ajută să se integreze, iar după aproximativ patru luni devin suficient de pregătiți pentru a lucra independent.

În continuare, Vlad Mocanu a explicat de ce integrarea activităților agricole, zootehnice și de procesare este esențială pentru reducerea costurilor și menținerea rentabilității fermei: „Dacă nu eşti rentabil, nu ştii să te calculezi, nu găseşti soluţii să produci laptele ieftin, trebuie să tragi de undeva, să tai de undeva. Dacă tai din salarii, nu ai oameni de calitate. Trebuie să angajezi pe cine găseşti ca să facă şi automat nu ai oameni de calitate, o să se regăsească în starea de sănătate a animalelor şi, la fel, nu poţi să faci rabat. Tai din medicamente, din vaccinuri, din mâncare? N-ai de unde să mai tai.

Producând tu furajul, având oameni de calitate, care au grijă ca animalele să aibă un confort maxim ca să maximizezi producţia, starea de sănătate, prevenţia, acolo trebuie să fii foarte atent, adică să produci ieftin. Pentru că în momentul în care vaca are un confort, ea va fi mai puţin bolnavă, deci prevenţia este foarte importantă, să produci furajul ieftin, având partea de vegetal, producem furajul noi, şi-l avem la preţul de producţie, şi asta face foarte mult, şi ajungem să ţinem costul de producţie al laptelui la un nivel decent. Mai mult nu ai unde te duce”.

Pentru ca văcuțele să producă lapte într-un mediu cât mai confortabil, Vlad Mocanu are grijă de animalele sale, ba chiar le pune și muzică. „Avem muzică, dar e dată încet, tocmai ca să nu ne deranjeze. Dar le-am pus cred că de patru ani muzică, aceeaşi muzică care se repetă. La un moment dat, după vreo doi ani, am schimbat muzica. Preferă să se audă o gălăgie în fundal, nu ştiu ele cine cântă, dar când am schimbat melodiile mă uitam pe geam din birou, toate animalele s-au oprit şi s-au uitat spre difuzoare, au simţit că este ceva schimbat. Le place să audă ceva în fundal, pentru că atunci ele pot dormi liniştite, nu le mai deranjează zgomotele de afară”.

Ardei iute pentru reglarea temperaturii corporale

În perioadele cu temperaturi de 35 - 40 de grade Celsius, vacile sunt afectate de stresul termic, chiar dacă adăposturile sunt dotate cu sisteme de răcire, precum instalații de pulverizare și ventilatoare. Pentru a le ajuta să-și regleze temperatura corporală, în ferma de la Zănești – Neamț se folosesc de trei ani și premixuri pe bază de ardei iuți. Medicul veterinar Vlad Mocanu susține că efectele sunt vizibile nu doar în comportamentul animalelor, care respiră mai ușor, ci și în îmbunătățirea ratei de reproducție. „Ajută pe partea de stres termic şi nu ne dă peste cap partea de reproducţie. Bineînţeles, se simte o scădere uşoară, dar nu atât de drastică cum era în anii în care nu foloseam. Împreună cu spray-urile cu apă rece, cu ventilatoarele ne menţine la un nivel mulţumitor.”

Pe partea de reproducție, de aproximativ doi ani, ferma folosește sistemul SenseHub, bazat pe senzori montați la gâtul vacilor, pentru monitorizarea reproducției. Tehnologia nu doar identifică perioada de călduri, ci indică și momentul optim pentru însămânțarea artificială, inclusiv în funcție de utilizarea materialului seminal sexat sau convențional. Sistemul a contribuit semnificativ la îmbunătățirea rezultatelor de reproducție. „Este mult mai simplu pentru noi, este nevoie de mai puţin personal, eşti mult mai exact, nu trebuie să mai rugăm îngrijitorii, să-i batem la cap să ne spună care animale sunt în călduri, să fim noi tot timpul atenţi. Chiar şi vechile sisteme cu pedometre ne arătau că animalele sunt în călduri, dar mult mai superficial, nu cu atât de multe informaţii. În afară de partea de reproducţie, ne arată starea de sănătate a animalului”, arată Vlad Mocanu.

În fermă, rata de înlocuire a efectivului a fost până acum de aproximativ 30%, deoarece animalele tinere au fost păstrate pentru îmbunătățirea genetică a cirezii. În acest an, unitatea a început să vândă juninci, iar rata de înlocuire ar putea scădea la aproximativ 20%. Schimbările nu au fost făcute doar pentru înlocuirea vacilor îmbătrânite, ci și pentru introducerea unei genetici mai valoroase. În prezent, vacile Holstein produc aproximativ 37 de litri de lapte la două mulsuri, iar ferma ia în calcul trecerea la un sistem cu trei mulsuri. „Ideea este că la trei mulsori pe zi o să fie mai mult lapte, dar şi efortul nostru trebuie să fie un pic mai mare. E vorba de personal, de consum şi, în momentul acesta, la preţul la care este laptele, suportă o mică amânare acest pas. Aşteptăm să aibă un pic mai mare valoare pe piaţă laptele, şi atunci o să facem şi noi pasul acesta, să trecem la trei mulsori”, spune Vlad Mocanu.

De 12 ani, ferma folosește un sistem de creștere a vițeilor în cușete individuale, asemănătoare unor cușete de dormit, unde animalele rămân timp de trei săptămâni. În această perioadă, vițeii consumă lapte integral, după care trec la lapte praf. La vârsta de trei săptămâni, sunt mutați în adăposturi tip „iglu”, grupate câte șapte, unde stau până la aproximativ două luni și jumătate. Pe tot parcursul acestei etape, primesc lapte de două ori pe zi, câte aproximativ patru litri. După două luni și jumătate, timp de încă o săptămână, primesc lapte o singură dată pe zi, urmată de înțărcare. Pentru a reduce stresul, vițeii mai rămân două zile în același loc, după care sunt transferați într-un adăpost dedicat vițeilor înțărcați.

Renunțarea la Angus și trecerea pe lapte

Ferma cu Angus a TCE Agricultura a fost pionier în România, ajungând la peste o mie de capete, dar a renunțat când piața a devenit imprevizibilă și s-a focusat pe lapte, considerat atunci mai rentabil. În prezent, o îngrășătorie de carne e mai ușor de pornit decât o fermă de lapte cu genetică consolidată. „Am făcut reproducţie, am lucrat cu Angus, ajunsesem la peste o mie de capete, era foarte rentabil, dar s-a ajuns la un moment dat bătaie de joc. A fost o gaură în preţuri, în tot ce se putea. Vaca de lapte, mergând mai bine în acel moment, s-a decis că nu are rost să ne mai complicăm cu animalele de carne”, povestește Vlad Mocanu.

Ferma de vaci cu lapte de la Zănești este membră a Asociației Holstein Ro, unde se discută constant problemele sectorului și se înaintează propuneri, însă principalul impediment este că „nu prea avem unde să mergem cu propunerile astea”, așteptând o stabilizare a politicii pentru a avea interlocutori reali la nivel decizional. Crescătorii nu cer „pomană”, ci sprijin coerent, avertizând că o fermă de vaci de lapte care intră în faliment nu se mai redeschide: trimiterea animalelor la abator sau vânzarea lor reprezintă un „șoc foarte mare” și un „coșmar” pentru proprietar, care nu va mai reconstrui niciodată o astfel de fermă, ci va orienta capitalul spre alte afaceri. Mesajul către politicieni este clar: dacă vor să fie „politicieni cu adevărat”, trebuie să înțeleagă că o fermă închisă rămâne închisă pe termen lung și să acționeze pentru a ajuta sectorul să treacă de criză, într-un context în care problemele laptelui se manifestă în toată Europa.

O altă provocare este dată de procesatori, care, după spusele lui Vlad Mocanu, profită de lipsa de unitate a fermierilor „și își permit să intre ca uliul printre păsări”: izolează producătorii și negociază individual, ceea ce le permite să impună prețuri și condiții.

„În momente ca astea, şi cooperativele pot întâmpina probleme. Nu au specialişti care să îndrume proprietarii de animale, legat de calitatea laptelui. În momente ca astea, marii procesatori pot renunţa cu uşurinţă la micii fermieri, la micile asociaţii, pentru că au de unde şi pot pune foarte uşor condiţia calităţii. Dacă nu vii cu nişte parametri corespunzători ai laptelui, în general e vorba de celule somatice şi numărul total de germeni, automat te părăseşte sub acest pretext. Chiar dacă ai nişte asociaţii, nişte cooperative, fermierii respectivi trebuie să mulgă la nişte aparate, trebuie să respecte nişte condiţii de igienă, nu este suficient să am 4-5 vaci şi să fac parte din cooperativă, vin cu găleata de lapte şi o răstorn într-un butoi. Trebuie să respecţi nişte reguli de igienă, că eşti imediat expulzat”, conchide șeful fermei de taurine de la Zănești – Neamț, Vlad Mocanu.

Articol de: ALEXANDRA GOGU

Joi, 22 octombrie 2026, a avut loc Adunarea Generală a membrilor Uniunii de Ramură Naționale a Cooperativelor din Sectorul Taurin - BOVICOOP.

Crescătorii de taurine reuniți în cooperative au ales un nou Consiliu de Conducere al organizației.

Componența Consiliului de Conducere UNCST-BOVICOOP:

• Fănică Lefter - președinte

• Leon Anton Cloșcă - membru

• Cristian Țăran - membru

• Robert Andraș - membru

• Neculai Avorniciții - membru

• Karoly Bartha - membru

• Adriana Marcela Baciu - membru

• Adriana Székely - membru

• Mihai Horvat - membru

• Ionuț Antoniu Pop - membru

• Georgiana Iulia Matiș - membru

Iasmina Blidar este director executiv al UNCST-BOVICOOP. „Le dorim noilor membri ai Consiliului de Conducere mult succes și putere de muncă pentru a reprezenta cu responsabilitate interesele cooperativelor și ale fermierilor”, a spus Iasmina Blidar.

Membrii cooperatori ai organizației prezenți la Adunarea Generală i-au mulțumit lui Daniel Frei, președintele onorific al UNCST-BOVICOOP, pentru implicarea, sprijinul și contribuția sa la dezvoltarea mișcării cooperatiste din sectorul taurin.

„Fie ca acest mandat să aducă proiecte valoroase, o colaborare mai puternică între cele 29 de cooperative și noi oportunități de dezvoltare pentru sectorul bovin din România. Credem în puterea asocierii, în colaborarea dintre fermieri și în construirea unui sector taurin mai puternic prin cooperare”, a transmis Fănică Lefter, președintele UNCST-BOVICOOP.

Pentru sectorul taurin din țara noastră, UNCST-BOVICOOP înseamnă continuitate și implicare în sprijinul crescătorilor de taurine reuniți în cooperative.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Pe 23 octombrie 2026, la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor (ICDCOC) Palas Constanța se va desfășura Conferința Națională a Crescătorilor de Ovine și Caprine. La începutul lunii octombrie, ICDCOC a aniversat 129 de ani de la înființare, prima denumire fiind Oieria Națională de la Palas.

Conferința Națională a Crescătorilor de Ovine și Caprine este organizată de ICDCOC Palas Constanța împreună cu Asociația Crescătorilor de Ovine din Dobrogea și Asociația Națională a Crescătorilor de Caprine din România.

Temele care se vor prezenta și dezbate în cadrul conferinței sunt: „Inovarea, factor decisiv în rentabilizarea și dezvoltarea exploatațiilor de ovine și caprine din România” și „Crescătorii de ovine și caprine din România au un viitor”.

Având în vedere că vor fi prezenți reprezentanți ai autorităților centrale cu atribuții în zootehnie (ANZ, MADR, ASAS), la evenimentul de la Palas se vor discuta problemele actuale și potențialul de dezvoltare a sectorului de creștere a ovinelor și caprinelor, obiectivele și măsurile necesare pentru viitorul fermelor.

De asemenea, în curtea institutului vor fi expuse creațiile biologice ale ICDCOC Palas.

Astăzi, Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas Constanţa coordonează la nivel naţional activitatea de cercetare din domeniul creşterii ovinelor şi caprinelor colaborând cu staţiuni de cercetare de profil din Bacău, Caransebeş, Botoşani, dar şi cu Universităţile de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Iaşi, Timişoara şi Cluj- Napoca.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI! 

Inflația, costurile tot mai mari și presiunea concurenței îi determină pe producătorii din țara noastră să își schimbe modelul de business. Prin urmare, nu mai vor să vândă doar materie primă, ci construiesc afaceri conexe, prin care pot controla mai multe etape ale lanțului, de la producție și procesare până la brand și distribuție. Antreprenorii salvează astfel locuri de muncă și reduc exportul de materie primă. În același timp, își îndreaptă atenția spre exportul de produse finite. Modelul seamănă tot mai mult cu o cooperativă integrată, în care valoarea adăugată rămâne cât mai mult în interiorul aceluiași ecosistem economic.

În loc să rămână concentrați pe o singură verigă a lanțului, tot mai mulți producători aleg să dezvolte activități complementare: procesare, ambalare, dezvoltare de produse, branding și distribuție. Motivația este în primul rând economică. Într-o perioadă în care costurile de producție, energia, transportul, forța de muncă și materiile prime pun presiune pe marje, simpla producție poate deveni insuficientă pentru susținerea unei afaceri. Prin integrarea unor etape suplimentare, producătorii încearcă să obțină o valoare mai mare din aceeași resursă și să reducă dependența de intermediari.

În același timp, modelul contribuie la dezvoltarea unor lanțuri economice locale. Laptele, carnea, fructele, cerealele sau strugurii pot fi transformate în produse finite, comercializate sub brand românesc, în loc ca valoarea economică să fie realizată în principal în afara țării.

De la lactate și carne până la produse organice și vin, antreprenorii din România investesc în capacități și businessuri complementare pentru a crește producția, a reduce dependența de intermediari și a transforma resursele locale în produse cu valoare adăugată. Exemple precum Cooperativa Agricolă Csengo (Frumoasa - județul Harghita), Safala Organic Farm (Șinteu – județul Bihor), Brânzeturi de Hoghilag (Dumbrăveni – județul Sibiu), Ribon Kiss of Nature (Mădăraș – județul Harghita), De la Bâlea - Abatorul Câmpulung (județul Argeș) sau Josef Wines (Ghioroc – județul Arad) conturează o tendință care depășește simpla producție alimentară: construirea unor ecosisteme românești capabile să păstreze mai multă valoare în economia locală.

Aceste exemple nu sunt întâmplătoare. Producătorii menționați fac parte din cercetarea și documentarea realizată de echipa Artisan Food Market în ultimii patru ani, perioadă în care au fost urmărite modele de business locale care reușesc să transforme producția într-un produs cu identitate, brand și valoare economică mai mare. O parte dintre acești antreprenori au fost identificați și aduși în premieră la București de Artisan Food Market, tocmai pentru a face vizibile modele care pot fi replicate și dezvoltate de alți producători.

Artisan Food Market este cel mai mare târg de produse artizanale gourmet din România, iar intenția organizatorilor este să-l facă cel mai important din Sud-Estul Europei. Ediția cu numărul XIII se desfășoară în perioada 16-18 octombrie la Biblioteca Națională a României din  București și reunește de 3 ori mai mulți expozanți de la noi din țară față de edițiile anterioare, precum și o secțiune nouă de producători străini.

La actuala ediție, Cooperativa Agricolă Csengo, Ribon Kiss of Nature și De la Bâlea - Abatorul Câmpulung expun pentru prima dată la București, în cadrul Artisan Food Market. Alți producători incluși în această cercetare au fost prezenți în premieră la edițiile anterioare ale evenimentului. Dincolo de expunerea comercială, participarea lor urmărește să creeze un spațiu în care producătorii să poată vedea concret cum poate fi construit un business, pornind de la resursa locală și ajungând la un produs finit, recognoscibil și scalabil.

Astfel, Artisan Food Market își propune să aducă în prim-plan nu doar produse, ci și modele de dezvoltare. Experiențele acestor producători pot deveni repere de bună practică pentru alți antreprenori locali care caută soluții pentru procesare, branding, distribuție și extinderea afacerii. Într-o piață în care mulți producători încă vând, în principal, materie primă, exemplele celor care au reușit să construiască produse și branduri pot reprezenta puncte reale de orientare pentru următoarea etapă de dezvoltare.

„Made in Romania”, de la producție la produse cu poveste și valoare adăugată

Un exemplu relevant este reprezentat de producătorii care aleg să transforme materia primă în produse finite și să construiască în jurul lor un brand. În cazul cooperativelor agricole, asocierea poate permite accesul la resurse și capacități care ar fi dificil de susținut individual. În alte situații, producătorii investesc direct în procesare sau în afaceri conexe, construind treptat un lanț propriu. Modelele sunt diferite, însă au un element comun: încercarea de a trece de la statutul de producător de materie primă la cel de creator al unui produs cu identitate proprie și valoare adăugată.

„Pentru un producător român, următorul pas firesc nu mai este doar să producă mai mult, ci să învețe să păstreze mai multă valoare din ceea ce produce. Când laptele devine brânză, carnea devine produs finit, iar strugurele devine un vin cu identitate, cea mai mare parte a poveștii economice se poate întâmpla aici, în România. Este o schimbare de mentalitate: de la furnizor la producător integrat și, în final, la brand”, explică reprezentanții Safala Organic Farm din Șinteu, județul Bihor.

Creșterea costurilor îi determină pe antreprenori să caute soluții care să le ofere un control mai mare asupra afacerii.

„Integrarea verticală poate însemna investiții în procesare, depozitare, ambalare, logistică sau distribuție, dar și dezvoltarea unor produse noi pornind de la aceeași bază de producție”, transmit și cei de la Brânzeturi de Hoghilag, județul Sibiu.

Avantajul este dublu: compania poate captura o parte mai mare din valoarea finală a produsului, iar consumatorul poate avea acces la produse care păstrează o legătură mai clară cu locul și producătorul de origine.

În acest context, „made in Romania” începe să capete o semnificație economică mai amplă. Nu este vorba doar despre originea unui produs, ci despre cât din valoarea generată de acel produs rămâne în economia românească.

Integrarea, un răspuns la presiunea economică și un nou tip de economie locală

Extinderea acestor afaceri poate avea efecte dincolo de bilanțul unei singure companii. Un producător care procesează local generează activitate pentru furnizori, transportatori, angajați, ambalatori și alte servicii conexe. Pe măsură ce lanțul se dezvoltă, apare un ecosistem economic în jurul produsului.

„Credem că următoarea etapă pentru producătorii români este să construiască ecosisteme, nu doar produse. O fermă, o fabrică de procesare, un brand și o rețea de distribuție pot funcționa împreună și pot crea o valoare economică mult mai mare decât vânzarea materiei prime. Iar diferența este că această valoare se creează și se poate reinvesti aici, în România”, punctează Ciprian Dincă, organizatorul Artisan Food Market.

Pentru ca astfel de modele să poată fi multiplicate și să formeze o piață matură, antreprenorii au nevoie însă și de un cadru de dezvoltare coerent, adaptat realităților producătorilor artizanali. O eventuală reglementare dedicată sectorului ar putea oferi mai multă claritate în definirea, susținerea și dezvoltarea produselor artizanale românești, astfel încât inițiativele individuale să poată evolua într-un ecosistem economic predictibil.

Tendința arată și o schimbare în raportarea consumatorului la produsele locale. Originea, trasabilitatea, modul de producție și povestea din spatele unui produs devin elemente tot mai importante în procesul de alegere.

Pentru producătorii autohtoni, miza următorilor ani nu este doar creșterea volumelor, ci și capacitatea de a transforma resursele locale în produse finite, competitive și recognoscibile. Iar modelele care există deja în România arată că drumul de la fermă la brand nu este doar o poveste de marketing, ci poate deveni o strategie economică.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Sectorul ovin din România traversează una dintre cele mai grave crize din ultimele decenii. Evoluția pestei micilor rumegătoare (PMR), apariția focarelor de variolă ovină, restricțiile sanitare veterinare și blocarea exporturilor au creat o situație economică extrem de dificilă pentru crescători.

Dincolo însă de efectele epidemiologice ale bolilor, o problemă la fel de gravă este pierderea încrederii fermierilor în modul în care autoritățile gestionează criza.

Lipsa de transparență, comunicarea contradictorie, absența unui plan național clar și suspiciunile privind existența unor interese comerciale în jurul pieței ovinelor au alimentat nemulțumirea crescătorilor. În acest context, tot mai mulți fermieri cer nu doar sprijin financiar, ci mai ales răspunsuri, responsabilități și o strategie credibilă pentru reluarea exporturilor.

De la lider european la blocaj comercial

România nu este un actor marginal pe piața europeană a ovinelor. În ultimii ani, țara noastră a devenit principalul exportator de ovine vii din Uniunea Europeană și unul dintre cei mai importanți exportatori la nivel mondial. În anul 2024 au fost exportate aproximativ 1,77 milioane de ovine, majoritatea către piețele tradiționale din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Pentru majoritatea oierilor, vânzarea mieilor și a oilor reprezintă principala sursă de venit.

Lâna și-a pierdut aproape complet valoarea economică, ajungând uneori chiar să genereze costuri suplimentare prin tundere, colectare și eliminare. Nici producția de lapte nu constituie o alternativă pentru toate fermele, mai ales în condițiile deficitului de forță de muncă și ale lipsei unor capacități suficiente de procesare și valorificare.

În aceste condiții, blocarea comerțului cu animale vii lovește exact în centrul modelului economic al oieritului românesc. Estimările vehiculate privind pierderile pentru anul 2026 depășesc 300 de milioane de euro, fără a lua în calcul efectele indirecte asupra transportatorilor, comercianților, abatoarelor, procesatorilor și comunităților rurale dependente de creșterea ovinelor.

În numai doi ani, România a trecut de la o poziție dominantă pe piața europeană și pe piețele din Orientul Mijlociu la situația în care exporturile sunt sever restricționate, iar fermierii nu mai au o perspectivă clară asupra valorificării animalelor.

Cum s-a ajuns aici? ANSVSA trebuie să răspundă

Primul focar important de pestă a micilor rumegătoare a fost semnalat în România în urmă cu aproximativ doi ani, în județul Tulcea, într-o exploatație comercială și centru de colectare în care se aflau zeci de mii de ovine. Una dintre ipotezele vehiculate încă de atunci a fost introducerea virusului prin mișcări ilegale de animale provenite din zone din afara Uniunii Europene în care boala evolua deja. Ulterior, virusul s-a extins, iar focarele au apărut în valuri succesive.

Problema fundamentală este că, după doi ani, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) încă nu a reușit să demonstreze că sistemul de identificare, trasabilitate și control al mișcării animalelor poate limita eficient răspândirea bolii. Comerțul clandestin, animalele fără documente sanitare veterinare, crotaliile utilizate incorect și mișcările de animale care scapă controlului oficial sunt probleme cunoscute de ani de zile.

În iunie 2026, apariția unor noi focare în județul Mureș a arătat că problema nu mai poate fi considerată strict regională. Din acel moment, discuția nu a mai fost doar despre câteva focare, ci despre credibilitatea întregului sistem românesc de trasabilitate și control sanitar-veterinar.

Înainte de a cere fermierilor să accepte noi restricții, sacrificări de animale sau programe de vaccinare, ANSVSA are obligația să explice foarte clar cum s-a ajuns la o asemenea situație epidemiologică. Crescătorii și opinia publică au dreptul să știe. Aceasta reprezintă o condiție elementară pentru reconstruirea încrederii.

Există și o problemă de responsabilitate

În spațiul public au apărut acuzații extrem de grave privind modul în care a fost gestionată această criză. Unii crescători susțin că prăbușirea prețului ovinelor ar avantaja intermediari care cumpără animale foarte ieftin din România și încearcă ulterior să le valorifice prin circuite comerciale externe.

Dacă asemenea practici nu există, ANSVSA și celelalte instituții competente trebuie să prezinte datele care demonstrează acest lucru. Dacă există însă circuite comerciale care exploatează diferențele dintre restricțiile aplicate României și cele existente în alte state membre, ele trebuie investigate.

Într-o piață în care sute de milioane de euro sunt în joc, lipsa transparenței alimentează inevitabil suspiciunile.

Un sistem care trebuie reconstruit

Chiar declarațiile ministrului Agriculturii au indicat existența unor probleme sistemice. Comisia Europeană nu mai are încredere în autoritățile veterinare din România. Se solicită  un sistem credibil de identificare și trasabilitate, precum și garanții că mișcarea animalelor poate fi controlată. Nu mai este suficient un document redactat de câțiva funcționari și transmis ulterior fermierilor si medicilor veterinari spre aplicare.

Un plan național serios trebuie construit împreună cu cei care îl vor pune în practică: ANSVSA, Ministerul Agriculturii, Colegiul Medicilor Veterinari, medicii veterinari din teritoriu, organizațiile profesionale ale crescătorilor, operatorii economici și specialiștii în epidemiologie și boli infecțioase.

Colegiul Medicilor Veterinari a înaintat deja un Plan de acțiune pentru supravegherea, monitorizarea și eradicarea pestei micilor rumegătoare la ovine și caprine. Într-o situație epidemiologică atât de gravă, orice propunere profesională de acest tip trebuie analizată și discutată instituțional. Refuzul dialogului nu poate fi o soluție!

Fermierii nu mai cer promisiuni. Cer un plan

Pentru crescători, situația devine de la o lună la alta mai dificilă. Animalele nu pot fi exportate în condițiile obișnuite, cererea internă este insuficientă, iar costurile cu furajarea și întreținerea efectivelor continuă. Numeroase ferme riscă să intre în incapacitate de plată.

Asociațiile de crescători au solicitat măsuri de sprijin, inclusiv scheme temporare de compensare. Dar mesajul transmis de fermieri este mai important decât problema despăgubirilor: sectorul are nevoie de soluții, nu doar de bani.

România are nevoie urgent de un calendar concret pentru: controlul focarelor existente, restabilirea trasabilității, eliminarea comerțului clandestin, redeschiderea rutelor comerciale și negocierea reluării exporturilor.

Cine răspunde pentru pierderile de sute de milioane de euro?

Aceasta este întrebarea pe care autoritățile nu o mai pot evita. Dacă pierderile economice ale sectorului ajung la sute de milioane de euro, trebuie stabilit cât din această pierdere este rezultatul inevitabil al unei boli transfrontaliere și cât este consecința unor deficiențe de management, control și trasabilitate.

Au fost respectate toate procedurile?

Au fost luate măsurile la timp?

Au fost controlate efectiv mișcările ilegale de animale?

Au fost făcute anchete epidemiologice complete?

Au fost ascultați medicii veterinari și organizațiile profesionale?

A fost informat corect sectorul?

Aceste întrebări trebuie clarificate atât de autoritățile naționale, cât și în cadrul misiunilor și auditurilor europene care analizează modul în care România a gestionat PMR și variola ovină.

Miza depășește cu mult actualele focare

Nu discutăm doar despre câteva exploatații sau câteva județe. În joc este unul dintre puținele sectoare zootehnice în care România deține o poziție competitivă importantă la nivel european și internațional. Pierderea piețelor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord ar putea avea consecințe care să se resimtă ani întregi.

O piață externă pierdută nu se recâștigă automat după ridicarea unei restricții sanitare. Contractele pot fi preluate între timp de competitori. Lanțurile comerciale se reorganizează. Importatorii își caută furnizori alternativi. De aceea, fiecare lună de blocaj contează.

O criză care poate deveni o oportunitate de reformă

România are, paradoxal, și o oportunitate. Criza actuală poate obliga statul să reformeze un sistem de identificare și trasabilitate care de prea mult timp tolerează excepții, improvizații și circuite paralele.

Identificarea animalelor de la naștere, digitalizarea reală a mișcărilor, controlul centrelor de colectare, sancționarea comerțului clandestin și integrarea medicilor veterinari în sistemul de supraveghere trebuie să devină elemente centrale ale noii strategii.

Dar această reformă nu poate fi realizată împotriva fermierilor. Trebuie realizată împreună cu ei.

Sectorul ovin are nevoie de soluții, termene și responsabilități

Oieritul românesc nu își mai permite încă un an de incertitudine. Fermierii au nevoie să știe ce strategie aplică România, în cât timp pot fi controlate focarele, când există perspectiva reluării exporturilor și cine răspunde pentru implementarea fiecărei măsuri.

ANSVSA trebuie să prezinte public datele epidemiologice și să explice deciziile luate. Guvernul trebuie să negocieze rapid cu Comisia Europeană o strategie credibilă de control și eradicare. Iar organizațiile profesionale și crescătorii trebuie implicați real în elaborarea acestei strategii.

În această criză, problema fundamentală nu mai este doar existența virusului. Problema este dacă România mai poate demonstra propriilor fermieri, Comisiei Europene și partenerilor comerciali că are un sistem sanitar-veterinar capabil să controleze boala și să garanteze siguranța comerțului.

Sectorul ovin nu mai are nevoie de explicații vagi. Are nevoie de un plan, de termene și de responsabilități concrete. Și, mai ales, are nevoie de răspuns la întrebarea care devine tot mai greu de evitat: Cum a fost posibil ca România să ajungă, în numai doi ani, de la liderul exportului european de ovine la blocarea uneia dintre cele mai importante piețe ale zootehniei românești?

Autor: prof. dr. ADRIAN OROS, vicepreședinte Colegiul Medicilor Veterinari din România

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 5 – 7 iunie, în hipermarketul Carrefour din incinta Băneasa Shopping City, este organizată Piața de producători locali „De aici, de aproape. Chiar din Muntenia”. Sunt prezenți 21 de producători locali cu o gamă variată de produse obținute în ferme și mici unități de procesare din zona Munteniei, dar și din alte părți ale țării.

„Producătorii locali sunt acasă la Carrefour. Ne bucurăm că prin astfel de inițiative reușim să transformăm magazinele noastre în adevărate comunități de producători locali, în care își pot prezenta poveștile și produsele către publicul larg. Suntem retailerul cu cea mai mare amprentă locală, cu o rețea de peste 2.000 de producători locali și mereu în creștere, de la cei mai mici dintre ei, afaceri de familie, până la producători medii și mari, pe care îi susținem prin acces la raft, sprijin constant și acțiuni care le sporesc vizibilitatea. Acest tip de eveniment este o expresie constantă a eforturilor noastre în această direcție, reconfirmându-ne poziția de lideri în parteneriatele cu producătorii autohtoni”, a declarat Gilles Ballot, CEO Carrefour România.

„De aici, de aproape. Chiar din Muntenia” este o ocazie pentru consumatorii din București și Ilfov să deguste, să cumpere și să afle povestea producătorilor din țara noastră și a celor mai gustoase produse locale. Printre acestea se numără fructele și legumele proaspete, precum cireșele de la Livada Frumușica și roșiile românești de la Cooperativa Grădina Noastră din Fierbinți.

În zona de carne și preparate din carne pot fi degustate mezelurile și produsele de la Delicii Vânătorești, Zimbria, Maria Foodnova Holding, Raitar, Abatorul Periș, Comtim, Angus Farm Banat, precum și produsele de rață de la Genic. Cu produse din pește este prezentă Cooperativa Păstrăvul din Țara ta. Toate acestea merg de minune cu condimentele Ion Moș.

Vizitatorii târgului producătorilor locali de la Carrefour Băneasa pot degusta și produsele lactate de la Lăptăria Bârsan.

Oferta este completată de produsele de cofetărie și patiserie ale Brutăriei Amzei, Piccolo Angelo, Brutangerie și Hello Donuts.

Pentru reîmprospătare, clienții pot degusta sucurile naturale Rodagria, Fermentit și kombucha IKombucha. Bineînțeles, nu lipsește mierea de la Herta Bio Apicole.

Găzduit de un hipermarket și acoperind o întreagă regiune istorică a țării, târgul de producători locali a fost gândit ca un sprijin concret pentru aceștia. Rezultatele sunt deja vizibile, atât pentru consumatori, cât și pentru producătorii locali. Din martie 2025 și până în prezent, zeci de mii de vizitatori au interacționat direct cu expozanții și au putut să afle povestea din spatele fiecărui produs, mulți devenind clienți fideli.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Zootehnia românească are nevoie de o autoritate tehnică stabilă și specializată, capabilă să asigure aplicarea legislației europene, coordonarea programelor de ameliorare genetică și conservarea resurselor genetice animale, subliniază Alianța pentru Agricultură și Cooperare într-o adresă către Parlamentul României, în care solicită menținerea Agenției Naționale pentru Zootehnie și modernizarea activității acestei instituții aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a transmis o adresă către comisiile de specialitate din cadrul Parlamentului sesizate pentru raport și avizare în cadrul procesului legislativ al Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2025 privind reorganizarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a unor instituții aflate în subordinea acestuia.

Astfel, AAC își exprimă poziția privind menținerea Agenției Naționale pentru Zootehnie „Prof. dr. G.K. Constantinescu” ca instituție distinctă, cu personalitate juridică, în subordinea MADR, concomitent cu implementarea unor măsuri de reformă instituțională și eficientizare a activității acesteia.

Alianța atrage atenția că toate statele membre ale Uniunii Europene au câte o singură autoritate competentă în domeniul zootehniei, responsabilă de aplicarea reglementărilor europene și de colaborarea cu autoritățile competente ale celorlalte state membre. În aceste condiții, fragmentarea atribuțiilor la nivelul direcțiilor agricole județene ar crea disfuncționalități majore și ar pune România în dificultate în ceea ce privește aplicarea legislației europene.

Totodată, AAC subliniază că propunerea de desființare a Agenției Naționale pentru Zootehnie, după aproape o sută de ani de la înființarea instituției (8 noiembrie 1926), sub forma Institutului Național Zootehnic, transmite un mesaj negativ pentru întreg sectorul zootehnic românesc, pentru fermieri și operatorii din domeniul însămânțărilor artificiale, dar și pentru profesia de zootehnist și pentru facultățile de zootehnie.

„Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) are un rol important în aplicarea legislației europene în domeniul zootehnic. Conform Regulamentului (UE) 2016/1012 privind ameliorarea animalelor, ANZ este autoritatea competentă desemnată de România pentru implementarea normelor zootehnice și genealogice, pentru recunoașterea și controlul societăților de ameliorare și pentru efectuarea controalelor oficiale privind programele de ameliorare. Activitatea instituției este raportată Comisiei Europene, iar autoritatea română face parte din sistemul autorităților competente ale statelor membre. Totodată, în sectorul apicol, ANZ are atribuții în implementarea Programului Național Apicol și în raportarea datelor către Comisia Europeană, iar în domeniul identificării și înregistrării ecvinelor administrează baza națională de date și sistemul de emitere a pașapoartelor pentru aceste animale, activitate care a fost evaluată în cadrul mai multor misiuni de audit ale Comisiei Europene”, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare.

Pe lângă atribuțiile prevăzute de legislația europeană, ANZ desfășoară activități importante pentru sectorul zootehnic din România, printre care autorizarea și controlul operatorilor însămânțători din România, responsabili de obținerea noilor generații de animale, autorizarea și controlul programelor de ameliorare pentru toate speciile de animale de interes zootehnic și evaluarea competențelor profesionale pentru ocupația de operator de însămânțări artificiale.

Instituția gestionează, de asemenea, programele de conservare a resurselor genetice animale, banca națională de gene pentru material genetic animal și centrul național de biotehnologii de reproducție. Totodată, în cadrul ANZ funcționează Centrul Național de Formare Profesională în Zootehnie, structură unică în România, iar laboratorul acreditat RENAR pentru analiza calității laptelui crud operează prin patru puncte regionale ca laborator independent pentru garantarea parametrilor calitativi ai laptelui. Agenția administrează și baza națională de date pentru ecvidee și emite pașapoartele pentru cabalinele de rasă prin opt centre de printare existente la nivel național.

Toate aceste activități sunt realizate cu aproximativ 230 de angajați la nivel național, ceea ce confirmă caracterul tehnic și specializat al instituției.

Potrivit Alianței pentru Agricultură și Cooperare, economia bugetară care ar putea rezulta din reorganizarea instituției ar fi nesemnificativă în raport cu riscurile și pierderile pe care sectorul zootehnic le-ar putea înregistra. În toate statele cu zootehnie dezvoltată există autorități zootehnice funcționale și puternice, care coordonează, susțin și controlează întreg sistemul de producție animală.

În același timp, AAC susține necesitatea modernizării și eficientizării activității Agenției Naționale pentru Zootehnie, în concordanță cu concluziile studiului de impact privind ameliorarea raselor de animale realizat la nivel guvernamental cu sprijinul Băncii Mondiale. Printre direcțiile de reformă propuse se numără simplificarea structurii organizatorice, organizarea instituției pe servicii tehnice regionale, digitalizarea și interconectarea bazelor naționale de date din zootehnie cu sistemele ANSVSA și APIA, consolidarea capacităților științifice ale instituției și dezvoltarea laboratorului de genetică animală, precum și modernizarea băncii naționale de germoplasmă animală.

De asemenea, Alianța consideră necesară elaborarea unei strategii naționale de dezvoltare a zootehniei, corelată cu planificarea strategică și bugetară, astfel încât sectorul zootehnic românesc să își poată valorifica potențialul și să rămână competitiv.

Alianța pentru Agricultură și Cooperare este formată din Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal (UNCSV) și Asociația Forța Fermierilor (AFF).

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Creșterea vacilor de carne din rasa Angus atrage tot mai mulţi investitori, mai ales dintre fermierii care au cultură mare și vor să valorifice o parte din vegetal în zootehnie. În județul Timiș, la Sânmartinu Sârbesc, sat care face parte din comuna Peciu Nou, familia Apopi a investit în zece juninci din rasa Aberdeen Angus, în anul 2017, ajungând azi la un total de 150 de taurine Angus. Și nu s-a oprit la creșterea animalelor, ci și-a făcut propria carmangerie și un magazin la poarta fermei.

Nicolaie Apopi a pornit afacerea agricolă în anul 2000, după ce s-a întors de la un curs de specializare în Germania. A con­struit două companii care se ocupă cu producţia şi comerţul de cereale, exploatând în total circa 2.700 de hectare.

Astăzi, ferma de animale suplimentează veniturile din sectorul vegetal, carnea și produsele obținute în carmangeria Angus Farm Banat fiind apreciate și căutate de consumatori. „În 2017 am cumpărat zece juninci gestante. Voiam să încerc să‑mi valorific lucerna care rezulta din cultura mare, deoarece pentru a ne îndeplini condiţiile de eligibilitate la APIA şi neavând ce să facem cu lucerna, ne-am gândit să luăm animale. Am discutat cu mai mulţi prieteni care aveau deja taurine din rasa Aberdeen Angus şi așa am decis investiția. În timp, am crescut numărul de juninci gestante, am mai achiziţionat, plus ce s-au înmulţit ele, apoi ne-am achiziţionat şi un taur de prăsilă de valoare genetică înaltă, adus din Germania. Astfel am reuşit să ajungem astăzi la un efectiv total de 150 de capete, pe care dorim să-l mai creştem, în condiţiile în care ne va fi favorabilă afacerea pe care am început-o, carmangeria şi vânzările către clientul final”, povestește Nicolaie Apopi.

De ferma zootehnică până la măcelărie, inclusiv, se ocupă Florin, fratele lui Nicolaie Apopi, iar cumnata, Adelina, are în grijă magazinul de la poarta fermei. Ioana, fiica lui Nicolaie Apopi, are în responsabilitate marketingul și contabilitatea.

Cumpărarea de animale de prăsilă necesită sprijin

Când au fost achiziționate primele juninci din rasa Angus nu a fost necesară și o investiție suplimentară într-un spațiu cu adăposturi pentru animale, deoarece familia Apopi deținea încă de prin 2006-2007 fosta fermă zootehnică din Sânmartinu Sârbesc, ale cărei grajduri au fost transformate în depozite pentru cerealele obținute în ferma vegetală, iar din 2017 aici se cresc din nou animale.

Zootehnia nu e ușoară, ne-a zis Nicolaie Apopi: „Nimic nu e uşor, totul este complex, avem o mare responsabilitate, ceea ce înseamnă creşterea şi multiplicarea lor, inclusiv dacă ne gândim la sănătatea lor, la spaţiul în care trăiesc şi se înmulţesc. Mai simplu spus, trebuie să asigurăm acel slogan „rasă, casă, masă”, pentru a avea produşi de calitate şi implicit produse de calitate la măcelăria noastră. Avantajul e că Angus este o rasă destul de rustică, foloseşte foarte bine toate furajele ca lucernă, fân, paie de orz, de ovăz, dar venim şi cu furaje din cultura noastră, porumb, adăugăm şrot de soia sau chiar un furaj preparat de o firmă specializată pentru finisarea tăuraşilor pregătiţi pentru tăiere”.

Tăurașii se sacrifică abia după 20-22 de luni, când ajung să cântărească 650-700 kg.

L-am întrebat pe Nicolaie Apopi dacă o fermă zootehnică, în speță creșterea taurinelor din rasa Aberdeen Angus, este o afacere rentabilă pentru o familie din satul românesc. Iată răspunsul: „Posibil să fie rentabilă, dar nu cred că în zona de câmpie, ci mai degrabă în zonele de deal şi munte, unde pot fi utilizate fâneţele, păşunile, în aceste zone poate fi o afacere rentabilă. În zonele de câmpie, o fermă de vaci Angus trebuie să fie legată de sectorul vegetal, de cultura mare, așa cum este în cazul nostru, sau de o altă afacere”.

Cererea în creștere de carne și preparate Angus determină familia Apopi să mărească efectivul de animale, lucru deloc simplu, având în vedere costurile care nu sunt de neglijat. Junincile și taurii de reproducție au preț destul de mare, iar sprijin din partea statului nostru ori de la Uniunea Europeană nu există pentru achiziție de animale. „Dacă se mizează pe genetică bună, crescătorii ar trebui ajutați cu fonduri nerambursabile pentru cumpărare de juninci gestante sau chiar tauri de reproducţie de valoare mare. Parţial ar putea veni şi fermierul cu o plată. Un astfel de ajutor ar fi de mare folos pentru a putea creşte şi mări efectivul mai repede. Pentru că parcursul tuturor vitelor, inclusiv de Angus, este destul de lung până animalele ajung la maturitate, să facă viţei sau să ajungă la tăiere. Chiar dacă acum traversăm, ca țară, o perioadă de criză, guvernanții trebuie să gândească soluții și să găsească bani ca să sprijine sectorul zootehnic”, afirmă Nicolaie Apopi.

Plusvaloare adusă de carmangerie și magazin

La începutul afacerii zootehnice, animalele erau vândute în viu, finisate, către abatoare, însă câștigul nu era mulțumitor. „De aceea am trecut la un alt nivel al businessului şi am făcut o carmangerie prin care valorificăm producţia noastră. Încă nu avem o producţie care să ne asigure constant cerinţele, dar încercăm să creştem efectivul de animale, pentru a putea să facem faţă cererii, ca să răspundem clienţilor care ne caută, marfa noastră fiind o marfă de calitate şi cu foarte multă atenţie tranşată şi pregătită pentru consum. La început, am zis că noi în România nu prea consumăm carne de vită, dar am văzut o readucere a clienţilor care consumau carne de vită în trecut, iar acum, cunoscând firma noastră şi ştiind că este o producţie locală, s-au îndreptat către noi. Da, este o categorie de clienţi care consumă. Chiar ne-am speriat la începutul carmangeriei, că n-avem ce face cu oasele, cu părţile secundare, dar să ştiţi că toate au o cerinţă foarte mare, fiecare are nişa lui în bucătărie”, subliniază Nicolaie Apopi.

Carmangeria și magazinul Angus Farm Banat se află chiar la poarta fermei, aici venind zilnic cumpărători. De asemenea, produsele Angus Farm Banat ajung la restaurante și măcelării din Timișoara, oraș în care se fac livrări direct la clienți finali, persoane fizice, cu mașina specială frigorifică a fermei.

Despre produsele obținute de la animalele Angus crescute în comuna Peciu Nou – Timiș ne-a dat detalii chiar cel care are în grijă Angus Farm Banat, Florin Apopi: „Din tranşare obţinem produse de înaltă valoare, iar piese ca T-Bone, tomahawk, antricot, muşchiuleţ sunt maturate de la 21 de zile în sus. Desigur, ne-am dus şi către procesare uşoară, avem câteva produse proprii cu care ne putem mândri, avem mici sută la sută din carne de Angus. Mulţi clienţi se miră cum de un mic din carne de vită poate să fie atât de suculent şi atât de savuros, dar iată că am găsit reţeta şi suntem foarte mândri de această reţetă care se vinde săptămânal destul de bine. Avem cârnaţi picanți de grătar, avem chifle de burger şi încercăm să facem acum chiftele, pe care gospodinele să nu mai stea acasă să le pregătească, să le ia direct pregătite”.

Agroland marchează cel mai bun semestru din istorie, cu un profit net în creștere cu 23% față de perioada similară a anului trecut.

• Vânzări de 229 de milioane de lei, în S1, în creștere cu 11% față de aceeași perioadă din 2024

• Profit net de 12 milioane de lei, +23% față de S1 2024

• Investiții programate de 20 milioane de euro

• 300 de magazine active până în 2028

• Peste un milion de găini pe platforma de la Mihăilești până în 2027

Grupul antreprenorial Agroland, prezent pe piața de retail, agribusiness, producție alimentară și nutriție animală, a încheiat cel mai bun semestru al anului din istoria sa, cu vânzări de 229 de milioane de lei, în creștere cu 11% față de aceeași perioadă din 2024. De asemenea, profitul operațional a înregistrat o creștere de 33%, până la 19,5 milioane de lei, iar profitul net s-a ridicat la 12 milioane de lei, +23% față de S1 2024.

„Rezultatele obținute în primele șase luni reconfirmă robustețea și reziliența modelului de afaceri Agroland Group. Diviziile de Retail, Food și Agribusiness au livrat cel mai bun prim semestru din istoria companiei, întărind baza pentru obiectivele strategice pe termen mediu. Am încheiat această perioadă cu un ritm sănătos de creștere cu două cifre la nivel de venituri și profit. Privind înainte, ne concentrăm pe scalarea platformei avicole de la Mihăilești ca pilon important al diviziei Food, extinderea și digitalizarea rețelei Agroland Mega, consolidarea producției de furaje și pet food și investiții în logistică și energie regenerabilă. De asemenea, ne menținem angajamentul față de transparență și buna guvernanță și ne pregătim prin noi investiții și dezvoltare business în anii următori, pentru trecerea pe Piața Principală a BVB”, a declarat Horia Cardoș, fondator și CEO Agroland Group.

Divizia Food a vândut, în primul semestru din acest an, prin platforma avicolă de la Mihăilești (Giurgiu) 38,7 milioane de ouă de consum, reprezentând un avans de 27% față de primele șase luni din 2024. Veniturile din vânzarea ouălor de consum au crescut cu 52% față de S1 2024, ajungând până la 31,6 milioane de lei.

De asemenea, divizia de Retail a ajuns în S1 2025 la vânzări nete de 177,1 milioane de lei, o majorare cu 11% comparativ cu primul semestru din 2024, iar numărul de clienți a crescut cu 12%, ajungând la 2,1 milioane de persoane.

Veniturile din inputurile agricole au fost, în S1 2025, de 24,3 milioane lei, în scădere cu 23% față de S1 2024. Scăderea a fost determinată de restrângerea strategică a activității de trading de cereale la nivel intra-grup prin suspendarea acestor vânzări către terți și de scăderea cu 35% a vânzărilor de semințe input, în special de porumb și floarea soarelui, pe fondul pierderilor repetate înregistrate de fermieri din cauza secetei.

În S1 2025, cheltuielile cu mărfurile s-au ridicat la 117,5 milioane de lei, mai mari cu 9% comparativ cu S1 2024, în linie cu creșterea vânzărilor. Alte cheltuieli importante sunt cele cu energia și apa, care au înregistrat o creștere de 49%, la 3,6 milioane de lei, ca urmare a creșterii semnificative a activității de producție în fabricile grupului. De asemenea, cheltuielile cu personalul au ajuns la 23,3 mil. de lei, (+ 28% față de S1 2024), evoluție determinată atât de majorarea salariului mediu, cât și de creșterea numărului de angajați (551 față de 432 în S1 2024).

La nivel consolidat, Agroland Group a înregistrat în primele șase luni ale anului 2025, cheltuieli financiare de 5,4 milioane de lei, o majorare de 76% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Aceasta este determinată de creșterea datoriilor bancare, care au o rată variabilă a dobânzii, restul cheltuielilor fiind reprezentat de dobânda fixă aferentă obligațiunilor corporative AAB26 și AGR28. 

„Rezultatele din primul semestru reflectă o execuție meticuloasă și o guvernanță financiară strictă: am îmbunătățit mixul comercial pentru a stimula vânzările și a îmbunătăți marjele, am utilizat mai eficient capacitățile din Ișalnița, Caransebeș și platforma de la Mihăilești, susținute de aprovizionarea cu cereale prin divizia agribusiness, unde activitatea de trading a fost direcționată strategic spre alimentarea propriilor facilități și am menținut disciplina în capitalul de lucru pentru a limita volatilitatea și a proteja marjele. Pe partea de costuri, am ținut cheltuielile cu mărfurile și materiile prime sub control prin standardizare operațională, achiziții centralizate și creșterea productivității, iar presiunile din energie și forță de muncă le-am absorbit prin organizare și eficientizarea fluxurilor. Cheltuielile financiare au fost gestionate activ, în contextul dobânzilor variabile și al obligațiunilor corporative, cu monitorizare atentă a cash-ului și a costului capitalului. Rezultatul este o organizație mai eficientă, care livrează performanță într-un mediu de piață volatil”, precizează Adrian Gafița, director financiar Agroland Group.

Grupul Agroland continuă investițiile în toate cele trei verticale de business

În luna august a acestui an, Agroland a anunțat o investiție greenfield de 20 de milioane de euro în platforma avicolă de la Mihăilești, care va transforma capacitatea de producție a diviziei Food. Compania va construi noi ferme avicole, care vor contribui la creșterea capacității de producție a ouălor de consum a platformei de la Mihăilești. Până la sfârșitul anului 2027, este preconizat să atingă o capacitate de 900.000 găini ouătoare cage-free și 100.000 găini BIO și free-range și reprezintă un pas strategic către consolidarea poziției Grupului Agroland să devină unul dintre cei mai mari producători de ouă din România, cu un portofoliu diversificat de produse: convenționale, BIO, free-range, premium și procesate (ouă lichide, omlete congelate). Această extindere va permite ca, începând cu 2028, divizia Food să depășească cifra de afaceri de 250 de milioane de lei.

În același timp, divizia de Retail continuă să crească într-un ritm accelerat, cu un obiectiv clar de 300 de magazine active până în 2028 și o cifră de afaceri de peste 350 de milioane de lei, susținute de expansiunea formatului Agroland Mega și de digitalizare. În primele șase luni ale anului 2025, grupul a continuat investițiile în vederea creșterii rețelei de magazine Agroland, deschizând trei magazine în format MEGA, în Arad, Suceava, Turnu Măgurele, precum și nouă magazine tradiționale, dintre care patru magazine în județul Suceava, două în Ilfov și câte un magazin în județele Alba, Călărași și Dolj. După închiderea perioadei de raportare, a mai deschis alte două magazine în format MEGA, în Slobozia și Cisnădie.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

CITEȘTE ȘI: Agroland, un nou magazin în format MEGA în Slobozia – Ialomița

20 milioane euro într-o fermă de 600.000 de găini 

Adenovirusurile aviare sunt împărțite în trei grupe și sunt responsabile pentru mai multe boli care apar la păsări.

Grupa 1 - FADV afectează puii de găină și prepeliță și provoacă hepatite cu incluzii, Sindromul hidropericardului (Boala de Angara), eroziunea pipotei, bronșita prepeliței, adenoviroza gâștelor, cea a rațelor, porumbeilor și curcilor.

Grupa 2   - Adenoviroza curcilor provoacă enterita hemoragică la curci, boala splinei marmorate la fazani și splenomegalia cu adenovirus a puilor de găină.

Grupa 3   - Adenoviroza rațelor provoacă sindromul căderii ouatului (EDS₇₆).

Testul PCR este utilizat pentru diagnosticul celor trei grupe de adenovirusuri aviare, dar se mai utilizează și testul ELISA.

Hepatita cu incluzii 

Apare, de regulă, la puii cu vârsta de la 2 la 4 săptămâni (uneori de la 4 zile, la 7 săptămâni). Pot fi afectați și porumbeii, curcile, bibilicile și papagalii. Boala poate evolua simultan cu bursita infecțioasă sau anemia infecțioasă a puilor, ceea ce determină creștere patogenității. Crește mortalitatea, cu vârf la 3 - 4 zile și scade între 9 și 14 zile (între 2 - 10%), putând ajunge la 30% în funcție de patogenitatea virusului, statusul imun al păsărilor și infecțiile secundare.

Păsările sunt letargice, penajul este ciufulit, apare inapetența și diareea galbenă și miocardoza.

La păsările moarte, ficatul apare mărit, palid, fiabil, cu focare necrotice. Hemoragiile apar frecvent în ficat și, uneori, în mușchii pectorali sau la picioare, rinichii sunt măriți în volum, palizi și cu multiple hemoragii.

Poate apărea și hidropericard, pancreatita necrozantă și incluzii cu corpi intranucleari în hepatocite, în special la bibilică, splina mărită și atrofia timusului, dar și anemie, icter, hemoragii în organe, degenerarea măduvei osoase și,  uneori, eroziunile pipotei.

Sindromul de hidropericard sau Boala de Angara

Induce o mortalitate între 20 și 80% la broileri. Se caracterizează prin acumularea a peste 10 ml de fluid în pericard și afectează broilerii cu vârsta între 3 și 6 săptămâni. În decursul a 7 pâna la 15 zile, mortalitate crește rapid, păsările afectate stând în decubit ventral cu ochii închiși și prezentând penaj zburlit și depresie. Post-mortem, fluidul în exces din pericard este patognomonic; ficatul este mărit în volum, decolorat și cu focare de hemoragie și necroze.

În eroziunea pipotei, broilerii care mor nu au semne clinice evidente la necropsie, pipota apare având zone negre și infiltrate cu lichid sângeriu.

În bolile respiratorii, adenovirusurile sunt frecvent izolate din tractul respirator al puilor cu diverse boli respiratorii. Totuși, în bronșita infecțioasă a prepelițelor, adenovirusurile nu sunt responsabile de boli respiratorii.

Porumbeii & sindromul Adeno Coli (SAC)

La porumbei, tineretul columbar a fost afectat de așa-zisul Sindrom Adeno Coli (SAC), o asociație dintre Adenovirusul de tip 1 și bacteria Escherichia coli.

Simptomele sunt binecunoscute: apatie, sete exagerată, anorexie, vomă și diaree apoasă, produse de adenovirusul de tip 1, cu distrugere masivă a ficatului produsă de adenovirusul de tip 2, în special la exemplarele adulte. 

Apare rapid o deshidratare masivă și în maxim 2 zile, tot efectivul de tineret înregistrează o mortalitate de 70 – 80%.

În majoritate cazurilor, infecția primară și cu adenovirus se complică cu E.coli, care agravează tabloul clinic, penetrând peretele abdominal și provocând o stare septicemică și, implicit, moartea.

Pentru combaterea și controlul Sindromului Adeno Coli, se recomandă evitarea stresului, asigurarea unei igiene riguroase a volierelor și dezinfecția periodică cu PURSEPT, ECOCID și, XL HERBS. 

Periodic, se administrează alternativ PRODIGEST și BIOENTEROM (probiotic), timp de 2 - 3 zile / săptămână.

PRODIGESTUL stimulează flora intestinală prezentă în stomacul și intestinele porumbeilor, care constă din bacterii acidolactice, în principal și care opresc dezvoltarea bacteriilor patogene: E.coli, Salmonella etc.

O populație sănătoasă de bacterii acidolactice stimulează rezistența naturală a porumbeilor, prin producerea de enzime care ajută la digerarea eficientă a hranei. 

Articol de: dr. CĂTĂLIN TUDORAN, șef Laboratorul de Diagnostic Romvac Company