Vineri, 5 iunie, s-a finalizat Campania de depunere a Cererilor de plată aferente anului 2026, informează Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), care marchează cea de-a 20-a campanie gestionată de instituție.

La finalul Campaniei 2026, la nivel național, au fost înregistrate 671.334 cereri de plată pentru 9.766.322 de hectare. Comparativ cu anul precedent, suprafața declarată a crescut cu 38.029 hectare, în timp ce numărul cererilor a scăzut cu 37.018, ceea ce, susține APIA, confirmă continuarea procesului de consolidare a exploatațiilor agricole, prin comasarea terenurilor și creșterea dimensiunii fermelor, cu efecte pozitive asupra eficienței și competitivității sectorului agricol.

„Finalizarea Campaniei 2026 reprezintă rezultatul efortului comun al fermierilor și al echipei APIA, precum și al implicării continue a instituției pentru gestionarea eficientă a fondurilor destinate agriculturii și sprijinirea beneficiarilor. APIA va continua să asigure gestionarea etapelor specifice Campaniei 2026, cu respectarea prevederilor legislației europene și naționale aplicabile, precum și a procedurilor de lucru aprobate la nivelul instituției”, precizează Adrian Pintea, director general al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Situația depunerii Cererilor de plată, pe județe și suprafața solicitată la plată

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Campania 2026 le dă bătăi de cap fermierilor. Aplicația GeoFoto APIA, în loc să fie așa cum zice Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – „Mai simplu, mai rapid, direct din teren!”, pentru fermieri înseamnă birocrație în plus și haos.

Potrivit APIA, aplicația mobilă GeoFoto APIA permite realizarea de fotografii geoetichetate chiar la parcelele fermierilor, cu coordonate exacte de dată, oră și poziție, care pot fi transmise rapid către Agenție, direct din câmp, de pe telefon. Așa se laudă APIA, care susține că aplicația GeoFoto ajută fermierii și inspectorii să verifice cererile de plată direct din teren, fiind concepută special pentru a evita deplasările inutile și pentru a dovedi conformitatea culturilor sau a lucrărilor, precum și parcelele lăsate pârloagă.

În realitate, după cum susțin chiar fermierii, aplicația mobilă GeoFoto APIA este nefuncțională și total inutilă.

„Campania APIA din acest an arată încă o dată cât de departe suntem de o administrație agricolă eficientă, modernă, digitalizată. Noua aplicație GeoFoto APIA, prin care fermierii sunt obligați să fotografieze fiecare parcelă neproductivă, adaugă birocrație în loc să o reducă. Și mai grav este că, dacă inteligența artificială a APIA ar funcționa corect, această aplicație nici nu ar fi necesară. Dar, pentru că AI‑ul a fost „antrenat” cu bună știință, probabil și din comoditate, cu date greșite și incomplete, controlul prin imagini satelitare este astăzi defectuos. În loc să trimită agenții în teren atunci când sistemul nu poate valida corect, APIA a decis că noi, fermierii, trebuie să devenim agenți de control și să facem poze la fiecare bucată de teren cu o aplicație instabilă, greoaie și lipsită de sens. Eu am ajuns să fotografiez zeci de parcele fără rost, doar pentru că ceea ce trebuia să fie digitalizat, și debirocratizat, nu funcționează. Agricultura are nevoie de digitalizare reală, nu de proceduri care consumă timp și energie fără valoare în teren”, ne-a spus Alin Luculeasa, care face agricultură de mic alături de familie. Fiind pasionat de tot ce e nou, a digitalizat fermele familiei, dar a sprijinit și alte ferme pentru a porni pe această cale a viitorului. Prin urmare, nu se poate spune că tânărul fermier din județul Vaslui nu se pricepe pe partea de digitalizare, din contră.

De altfel, semnale ca cel dat de Alin Luculeasa vin din toată țara, mediul online fiind plin de experiențele nefaste ale fermierilor cu aplicația mobilă GeoFoto APIA.

Foto: Alin Luculeasa

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) eliberează adeverințe pentru crescătorii de animale care doresc să acceseze credite bancare în cadrul intervențiilor din sectorul zootehnic, aferente Campaniei 2026.

La cererea fermierilor, APIA eliberează adeverințe pentru următoarele intervenții:

• PD-21 Sprijin cuplat pentru venit – vaci de lapte;

• PD-22 Sprijin cuplat pentru venit – carne vită;

• PD-23 Sprijin cuplat pentru venit – bivolițe de lapte;

• PD-24 Sprijin cuplat pentru venit – ovine/caprine.

Adeverințele sunt eliberate în baza convențiilor încheiate de APIA cu instituții financiare bancare și nebancare și cu fondurile de garantare în domeniul agricol. Aceste convenții se adresează fermierilor care intenționează să acceseze credite în vederea finanțării activităților curente, de la instituțiile bancare și nebancare care au încheiat convenții cu APIA.

Astfel, potrivit convențiilor, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA eliberează o adeverință care atestă depunerea de către beneficiar, în Campania 2026, a Cererii de plată și prin care se confirmă numărul de animale pentru intervențiile în sectorul zootehnic indicate mai sus. Adeverința se eliberează conform procedurilor aprobate și transmise spre aplicare Centrelor Județene APIA.

Valoarea finanțării este de până la 90% din valoarea calculată prin înmulțirea cuantumului unitar minim planificat conform Planului Strategic PAC 2023-2027, pentru anul de cerere 2026, cu numărul de  animale confirmate prin adeverință pentru fiecare intervenție în sectorul zootehnic, gestionat de APIA și menționate în convenție.

Fondurile de garantare (Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA (FGCR) sau Fondul Național de Garantare a Creditului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN – SA (FNGCIMM)) garantează creditele acordate de bănci fermierilor.

APIA reamintește fermierilor că, potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.703/2013 privind aprobarea condițiilor în care se vor încheia convențiile dintre instituțiile financiar bancare și nebancare și APIA, dobânda aferentă acordării creditelor de către instituțiile financiare bancare va fi de RON-ROBOR 6M + maximum 2%, iar dobânda aferentă acordării creditelor de către instituțiile financiare nebancare va fi de RON-ROBOR 6M + maximum 8%.

„În ce privește comisioanele practicate de instituțiile finanțatoare, atragem atenția fermierilor care doresc să acceseze credite pentru finanțarea capitalului de lucru în vederea desfășurării activităților curente, să analizeze cu atenție sporită soluțiile de finanțare propuse de instituțiile financiar-bancare și nebancare în ceea ce privește costul acestora, astfel încât să aleagă modalitățile de finanțare care răspund cel mai bine necesităților proprii”, a declarat Adrian Pintea, director general APIA.

Toate convențiile încheiate între APIA, instituțiile bancare și nebancare și FGCR/ FNGCIMM se găsesc pe site-ul instituției, în secțiunea Convenții, Acorduri, Protocoale.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Marți, 26 mai 2026, la Bruxelles a avut loc reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit (AgriFish). Delegația României a fost condusă de viceprim-ministrul, ministrul interimar al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Tánczos Barna, care a cerut alocări semnificative și măsuri cu aplicare imediată pentru sprijinirea fermierilor.

Principalul punct de pe agenda discuțiilor de la AgriFish a fost reprezentat de provocările legate de aprovizionarea cu îngrășăminte și de prețurile acestora în Uniunea Europeană, în contextul prezentării de către Comisia Europeană a Planului de acțiune pentru fertilizanți. Totodată, miniștrii din țările UE au analizat aspecte privind comerțul agricol, evoluțiile recente din domeniu și dificultățile din mai multe sectoare agroalimentare, semnalate Consiliului de statele membre.

În cadrul discuțiilor, Tánczos Barna a pledat pentru măsuri cu aplicabilitate imediată pentru a preveni reducerea sau chiar abandonarea activităților agricole, precum și efectele negative economice și sociale asociate. În privința fertilizanților, ministrul român a subliniat că utilizarea fondurilor europene și a rezervei agricole pentru fermierii afectați de creșterea costurilor este un aspect esențial pentru România.

„Discuțiile de astăzi au evidențiat faptul că agricultura europeană se confruntă cu multiple crize: creșterea costurilor de producție, alimentată de scumpirea energiei, combustibilului și îngrășămintelor, perturbările de pe piața laptelui și fenomenele climatice extreme, în special seceta, toate acestea punând la încercare fermierii și competitivitatea agriculturii europene. Este clar că agricultorii au nevoie de sprijin și de măsuri cu aplicabilitate imediată. România face eforturi considerabile pentru a salva producția de îngrășăminte autohtonă. Planul de acțiune pentru fertilizanți este absolut necesar; trebuie să vedem însă și aplicarea urgentă a acestuia, cu alocări semnificative din rezerva de criză. Nu este suficient să utilizăm doar bugetele naționale, fiind nevoie și de o finanțare europeană adecvată”, a declarat ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna.

Mobilizarea imediată a rezervei agricole și pentru susținerea fermierilor români

Referindu-se la evoluțiile recente din agricultură, ministrul român a semnalat dificultățile majore cu care se confruntă România în sectoarele vegetal, suin, al laptelui și ovin. De asemenea, a subliniat că implementarea Acordului interimar UE – Mercosur trebuie monitorizată cu atenție, deoarece poate avea un impact negativ asupra agriculturii Uniunii, inclusiv a României, în special asupra sectorului zootehnic.

„Evaluarea impactului acordului Mercosur trebuie realizată și la nivelul piețelor naționale, având în vedere că efectele importurilor pot fi concentrate și pot afecta în mod disproporționat anumite state vulnerabile. UE trebuie să acționeze astfel încât niciun stat membru să nu fie lăsat să suporte individual efectele negative generate. Măsurile de salvgardare trebuie să fie aplicabile cu celeritate și să protejeze interesele fiecărui stat membru, atunci când este necesară intervenția”, a subliniat Tánczos Barna, în cadrul reuniunii AgriFish.

Alături de alte state, România a solicitat Comisiei Europene soluții concrete și mobilizarea imediată a rezervei agricole și pentru susținerea fermierilor români, aflați într-o situație extrem de gravă cauzată de criza laptelui la nivel european. Totodată, delegația României a susținut sprijinirea fermierilor afectați de fenomene climatice extreme.

Agenda reuniunii Consiliului Agricultură și Pescuit a inclus și discuții privind solicitarea mai multor state membre, inclusiv România, de eliminare a cormoranului de pe lista speciilor protejate, având în vedere creșterea semnificativă a populației acestei specii și impactul grav asupra sectorului piscicol. De asemenea, au fost dezbateri despre regula N+2 în cadrul PS PAC 2023–2027, aspecte privind etichetarea originii produselor alimentare, precum și gestionarea durabilă a pădurilor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Joi, 21 mai, Guvernul a adoptat Hotărârea pentru aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a producției de usturoi” în acest an. Schema beneficiază de un buget de 60.000.000 lei, iar plata sumelor aferente sprijinului către cultivatori se va face până la data de 22 decembrie 2026, inclusiv.

Cuantumul ajutorului de minimis dedicat cultivatorilor de usturoi este de 3.000 euro/ha și se acordă pentru o suprafață minimă de 3.000 mp și maximă de 6 ha/beneficiar și o producție de minimum 3,5 tone/ha.

Cererile de înscriere în program se depun în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. Beneficiarii schemei pot fi producători agricoli persoane fizice, producători agricoli PFA, II, IF constituite potrivit OUG nr. 44/2008, precum și producători agricoli persoane juridice.

Verificările în teren se fac de către echipe mixte ale Direcțiilor Agricole Județene (DAJ) și Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și vizează deplasarea în teren pentru identificarea suprafeței, a existenței culturii de usturoi înainte de recoltare și stabilirea densității acesteia.

Recoltarea si valorificarea producției se vor realiza după verificările în teren până cel târziu la data de 23 noiembrie 2026, inclusiv, iar documentele justificative privind valorificarea producției se pot depune până la data de 24 noiembrie 2026 inclusiv.

„Reluăm sprijinul pentru producătorii de usturoi, un sector agricol cu balanță comercială negativă. Prin programul adoptat astăzi urmărim creșterea suprafețelor cultivate cu usturoi și, implicit, a producției, precum și încurajarea fermierilor să continue această activitate agricolă în zonele cu tradiție. În același timp, nu renunțăm nici la susținerea cultivatorilor de cartofi, cerând Guvernului echitate în cazul sectoarelor cu deficit de balanță comercială seminificativă. Considerăm justificată suma solicitată pentru schema de ajutor, în condițiile în care nici sectorul cartofului nu a beneficiat de sprijin anul trecut, un an dificil, marcat atât de creșterea cantității aduse din afara țării, cât și de scăderea prețului cartofilor importați sau aduși din spațiul intracomunitar”, a declarat Tánczos Barna, viceprim-ministru, ministrul interimar al Agriculturii.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

În perioada 15 – 17 mai 2026, la Miercurea Ciuc, a avut loc Adunarea Generală a Uniunii de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV, care a reunit cooperative agricole din întreaga țară. Au fost analizate situația sectorului vegetal, evoluțiile legislative, cele economice din ultimele luni, precum și direcțiile comune de acțiune.

11 noi cooperative agricole s-au alăturat UNCSV, organizația ajungând la 77 de cooperative membre active, consolidându-și astfel poziția de cea mai importantă organizație reprezentativă a cooperativelor agricole din România.

Subiectele abordare în cadrul întâlnirii s-au referit la viitorul Politicii Agricole Comune după 2027, menținerea structurii PAC pe doi piloni, presiunile legislative existente la nivel european, situația produselor de protecția plantelor și a neonicotinoidelor, competitivitatea fermierilor europeni în raport cu importurile din state terțe, precum și necesitatea unei reprezentări mai puternice a intereselor cooperativelor agricole românești la Bruxelles.

Intens au fost dezbătute dificultățile fiscale și administrative cu care se confruntă cooperativele agricole, inclusiv interpretările neunitare privind deductibilitatea TVA și tratamentul operațiunilor desfășurate între cooperative și membri. În acest context, a fost realizată o monografie contabilă privind deductibilitatea TVA pentru utilajele agricole achiziționate de cooperative prin proiecte cu finanțare europeană.

„Membrii UNCSV au analizat soluții și propuneri pentru clarificarea și ajustarea cadrului legislativ și fiscal aplicabil cooperativelor agricole, în vederea asigurării unei funcționări corecte, eficiente și predictibile a acestora. Propunerile urmăresc consolidarea cooperativelor agricole și crearea unor condiții care să permită sprijinirea membrilor cooperatori, după ani de investiții și dezvoltare realizați în cadrul acestor structuri, în măsura în care modificările legislative vor fi preluate și aprobate de Parlament în forma propusă”, transmite UNCSV.

În cadrul Adunării Generale au fost aprobate actualizările Statutului și Actului Constitutiv UNCSV, necesare pentru adaptarea organizației la nevoile actuale ale membrilor și la evoluțiile din sectorul agricol și cooperativ.

Participanții au analizat și oportunitățile de dezvoltare economică și investițională pentru cooperative, inclusiv proiectele implementate prin AFIR, accesarea finanțărilor europene, dezvoltarea structurilor integrate de comercializare și procesare, precum și soluțiile digitale și energetice dedicate agriculturii cooperatiste.

S-a discutat atât despre oportunitatea recunoașterii cooperativelor agricole ca și comunități de energie, cât și despre dezvoltarea unui soft și a unei aplicații dedicate cooperativelor agricole. Au fost analizate funcționalitățile necesare acestor instrumente, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale și a tehnologiilor de monitorizare în activitatea cooperativelor agricole, soluții pentru managementul riscurilor și optimizarea producției, precum și oportunități de colaborare în domeniul energiei.

Programul a inclus și vizite de lucru, schimburi de experiență și întâlniri tehnice între cooperative, dedicate identificării soluțiilor comune pentru creșterea eficienței economice, consolidarea structurilor cooperative, dezvoltarea lanțurilor agroalimentare integrate și crearea unui brand comun după modelul cooperatist.

„Extinderea continuă a UNCSV confirmă faptul că fermierii înțeleg tot mai clar rolul cooperativelor agricole într-un context marcat de volatilitate economică, schimbări climatice, presiuni administrative și transformări accelerate la nivel european. Cooperativele agricole reprezintă principalul instrument prin care fermierii își pot consolida puterea economică, capacitatea de negociere și accesul la investiții și piață. UNCSV își continuă activitatea de reprezentare la nivel național și european și susține dezvoltarea unui sector cooperatist modern, competitiv, funcțional și durabil.”

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ce obstacole ne stau în față pentru cultivarea cânepii, ne-am putea întreba? De la 40.000 de hectare cultivate până în anul 1989, când România ocupa primul loc în Europa la producția de fibră de cânepă și locul patru în lume după suprafața cultivată, astăzi la noi în țară se cultivă cânepă doar pe 1.000 – 1.300 ha, cu mult sub potențialul istoric.

Declinul industriei textile și dispariția topitoriilor de cânepă care prelucrau tulpinile pentru extragerea fibrei i-au determinat pe fermieri să nu mai cultive cânepă, având în vedere că nu mai aveau cum să valorifice producția. Legătura industria textilă – topitorii - cultivatori a fost întreruptă, iar situația actuală nu ne arată cât poate dura această stare de lucruri.

Apoi a intervenit și faptul că această plantă a fost considerată ca drog, ceea ce i-a îndepărtat și mai mult pe fermieri ca s-o cultive. Dar însușirile valoroase pe care le are cânepa nu pot fi trecute cu vederea. O serie de beneficii o face să stea totuși în atenția întreprinzătorilor.

Cânepa poate fi valorificată în întregime. Astfel, se extrag fibrele, a uleiul din semințe, din inflorescențe și frunze, produse cu caracter medicinal, din tulpini tocate, iar cânepa poate fi folosită și în construcții.

Cânepa este o plantă ecologică, lăsând terenul curat de buruieni și, important, nu necesită pesticide deloc sau aproape deloc.

Cânepa este recunoscută ca fiind una dintre cele mai eficiente plante pentru sechestrarea carbonului, depășind semnificativ capacitatea medie a pădurilor pe unitatea de suprafață și timp. Absoarbe dioxidul de carbon (CO₂) din atmosferă, între 9-15 t CO₂/ha, iar după unele cercetări chiar 22 t CO₂/ha, în timp ce un hectar de pădure absoarbe 2-6 t CO₂/an.

Lemnul produs pe un hectar de cânepă echivalează cu creșterile anuale de lemn, pentru un hectar de pădure matură de brad.

Produsele din fibră de cânepă sunt biodegradabile și nu poluează mediul ambiant.

Ca substituent al materialelor plastice, produsele derivate din cânepă sunt utilizate în producția auto, transportul feroviar, aviație și industria aeronautică.

La noi în țară, totuși cultura cânepii cunoaște o ușoară revigorare, cu toate obstacolele existente. Cei care cultivă cânepă în sistem industrial sau gospodăresc nu au unde să predea producția de tulpini pentru obținerea fibrelor și s-au orientat pentru producția de ulei. Este cazul fabricii de ulei de cânepă din Salonta – județul Bihor, unică în Europa și care are o capacitate de o mie de tone pe an, din care 80% din producție e destinată exportului. Din păcate, fabrica este nevoită să importe sămânța de cânepă.

Niște promotori ai cânepii, care își doresc revigorarea acestei valoroase plante, organizează anual evenimentul Expo la cânepă, la care participă profesioniști din diferite medii: industria textilă, fermieri, cercetători, specialiști în medicina naturistă, în cosmetică. Printre protagoniști îi amintim pe Leonida Prodan, cultivatoare de cânepă și meșter popular - promotor al valorilor românești, Ferma Domnița Maria din județul Călărași, producătoare de ulei din plante medicinale și cânepă, foarte căutate la noi și peste hotare.

Toate obstacolele cultivării și industrializării cânepii în România ar putea fi rezolvate și prin contribuția ministerelor Economiei și Agriculturii. Este necesar sprijinul investițiilor în domeniul prelucrării tulpinilor de cânepă, fostele topitorii care să fie dotate cu noile tehnologii de extragerea fibrelor, a dotării cu mijloacele mecanizate de recoltare a cânepii de fibră sau de sămânță pentru fermieri.

Pe lângă subvențiile acordate, să se aloce fermierilor și plăți pentru absorbția de CO₂ pentru fiecare hectar cultivat cu cânepă. Asemenea măsuri ar aduce un plus țării noastre, cu certitudine.

Articol de: ing. agr. VLADIMIR GONCEARU

Cuvintele din titlu îi aparțin tânărului fermier Matei Titianu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR). Recent, la AGRO TV, acesta a abordat mai multe subiecte arzătoare în agricultura autohtonă, pe care vi le prezentăm în rândurile ce urmează.

„Suntem a cincea forță agricolă a Uniunii Europene ca suprafață, dar ne permitem prea des să fim tratați ca un actor secundar. Din postura de președinte al LAPAR, consider că este timpul să vorbim deschis despre subminarea intereselor naționale în agricultură. O problemă pe care o simt zilnic în dialogul cu membrii LAPAR este modul în care agricultura este reprezentată la Uniunea Europeană de către autorităților noastre. De ce reprezentanții noștri la Bruxelles nu negociază cu aceeași fermitate cu care fermierii români muncesc pământul? Când acceptăm acorduri care ne dezavantajează direct sau când convergența externă rămâne un obiectiv mereu amânat, nu vorbim doar despre birocrație. Vorbim despre viitorul securității alimentare. La LAPAR, mandatul nostru este clar: să cerem o poziție demnă pentru România”, a spus Matei Titianu.

În opinia președintelui LAPAR, subvenția ar trebui privită ca o compensație, nu ca un ajutor. „Trebuie să înțelegem că atâta timp cât producem sub reglementări verzi stricte, subvenția doar echilibrează balanța în fața competitorilor globali (Mercosur, Ucraina).”

Matei Titianu a subliniat că prioritatea zero în acest moment o reprezintă protejarea consumatorului român și a producătorului local prin controale riguroase la graniță. „Frontierele au nevoie de laboratoare de testare. Nu putem accepta un dublu standard la siguranța alimentară.”

Liderul LAPAR a arătat paradoxul energiei și al finanțării. „Infrastructura de irigații devine inutilă dacă prețul energiei anulează profitul. Avem nevoie de o strategie națională pentru energie și de instrumente financiare solide, precum Creditul Fermierului, cu dobânzi fixe și garanții de stat”, a punctat Matei Titianu.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Lumea pe care o știam până mai ieri (sau, cel puțin, așa credeam) este zdruncinată de schimbări profunde, care, cu certitudine, vor lăsa urme adânci în gândirea globală ce a marcat ultimele două decenii, în special în plan economic, dar și politic sau militar.

Când ne gândim la globalizare ca fenomen, trebuie să acceptăm că, pe lângă politicile de coagulare a diferitelor sectoare economice, unde politica fuziunilor devenise activitatea elitistă a marilor bănci de investiții din lume, am asistat și la o globalizare politică (UE, Mercosur, NAFTA), dar și la una militară (NATO, alianțele SUA cu Asia de Sud).

Toate aceste „elite politico-financiare” au susținut la unison că fenomenul este benefic. Preocuparea de bază a celor care puteau analiza și influența direcția a fost cum să profite, măcar parțial, de această „lume de basm” creată tot de ei, astfel încât să fie acceptată de cei mulți, adică de noi toți, care, vrem sau nu, vom fi cei care finanțează această „petrecere” și, în final, de cele mai multe ori, cei care pierd cu adevărat.

La prima vedere, acest aspect poate nu pare foarte relevant, însă modelul economic de orientare liberală, aplicat aproape peste tot pe glob, se apropie de momentul în care își va epuiza energia, asemenea stelelor care, după ce au oferit lumină și energie, se transformă în „găuri negre”. A adus o prosperitate greu de imaginat pentru mulți, dar bazată pe iluzia unor „cheltuieli pe caiet”, care, la un moment dat, își vor cere decontul.

Pe vremuri, banii aveau acoperire în aur, apoi în mărfuri. Astăzi, au acoperire în promisiuni și încredere, ajungând până la „marea revoluție monetară” a criptomonedelor, adică încredere în ceva ce nu poate fi atins.

Globalizarea și limitele ei

Revenind la sistemul global, să ne amintim că, începând cu anii ’80, s-a impus un principiu doctrinar: fuziunile companiilor sunt viitorul prosperității economice. Economiile de scară urmau să reducă prețurile, să stimuleze cercetarea și să simplifice lanțurile logistice.

Există, fără îndoială, un sâmbure de adevăr aici, iar cei care au beneficiat de această perioadă, și nu sunt puțini, pot confirma.

Totuși, în multe sectoare, concentrarea a ajuns atât de mare, încât nu mai este aproape nimic de cumpărat. În industria auto, numărul marilor jucători globali este foarte redus. În producția de cipuri, și mai mic. Situații similare regăsim în tehnologia de vârf, aviație sau metalurgie.

În agricultură, situația este la fel de concentrată:

• cinci companii controlează peste 80% din piața globală a semințelor certificate;

• piața pesticidelor este similară;

• utilajele agricole sunt dominate de câțiva mari producători;

• în cazul marilor traderi, concentrarea este și mai evidentă;

• nici în piața combustibililor sau uleiurilor situația nu ar fi mult schimbată.

Creșterea artificială și nota de plată

În aceste condiții, când nu mai ai ce achiziționa, trebuie să găsești alte metode de a satisface investitorii. Iar soluția cea mai simplă devine creșterea prețurilor, suportată, în final, de consumator.

Problema este creșterea organică care e limitată de ritmul demografic, mult inferior ritmului în care economia ar vrea să crească.

În acest context, devine greu de înțeles cum un CEO dintr-o companie petrolieră românească poate primi peste două milioane de euro anual, iar un CEO precum Elon Musk poate avea pachete de compensații de ordinul a o mie de miliarde de dolari, fără să fie o greșeală de redactare.

Faptul că astfel de propuneri există și sunt aprobate arată că nu mai vorbim doar despre economie, ci despre vânzarea unor iluzii. Iar întrebarea rămâne: cine va plăti? Așa cum spune și o zicală românească: „Prost nu este cine cere, ci cel care plătește”.

Crizele, mecanism de resetare

Mulți au crezut în această „Fata Morgana” a creșterii infinite, ignorând un principiu simplu: economia se resetează periodic prin crize.

Exemplele sunt cunoscute: Marea Criză din anii ’30; criza subprime a anilor 2000; schimbările politice din Europa de Est din anii ’90; conflictele militare, inclusiv cele mai vechi sau actuale (Primul și Al Doilea Război Mondial, Ucraina și acum Iran).

Deciziile politice, economice și militare din ultimii ani au afectat lanțurile de aprovizionare și au demonstrat fragilitatea sistemului. Un virus microscopic a fost suficient pentru a bloca economia globală, iar lecțiile au fost rapid uitate.

Agricultura românească, între lipsa strategiei și improvizație

Privind la România, problema majoră rămâne lipsa unei strategii coerente. Punctez însă și alte câteva aspecte, dar fără a avea pretenția epuizării acestora.

1. Inputurile agricole. În loc ca statul să intervină punctual (de exemplu, în preluarea unor combinate), ar fi fost mai eficient controlul resurselor de gaz din Marea Neagră, prin preluarea exploatării și comercializării directe; precum și dezvoltarea industriei îngrășămintelor, în special a celor azotoase, dacă deținea controlul asupra gazelor naturale. Accesul la energie ieftină determină competitivitatea acestui sector, lucru demonstrat de Rusia și de fostele state sovietice.

2. Motorina și fiscalitatea. Un exemplu simplu este acciza la motorină, unde în locul sistemului actual (plătești, apoi aștepți rambursarea luni la rând), s-ar fi putut implementa sistemul cu motorină colorată, fără acciză, destinată exclusiv agriculturii. Astfel s-ar fi eliminat lipsa și costurile de finanțare, birocrația și întârzierile.

Fondurile europene, între idee bună și aplicare greșită

Conceptul de susținere a cooperativelor a fost corect în principiu, dar aplicat defectuos și astfel s-a stimulat apariția de cooperative „de familie”, care au câștigat proiecte de zeci de milioane de euro fără capacitate reală de cofinanțare.

Realitatea este simplă, de exemplu cinci entități mici (ferme sau firme mici) cu o cifră de afaceri cumulată de, să zicem, 1.000.000 de euro nu pot genera, prin asociere formală, o capacitate financiară reală de a finanța un proiect de 10-15 milioane de euro în total și care necesită finanțare de cca 5-7 milioane de euro din partea beneficiarilor, bani care reprezintă contribuția la proiect, cheltuieli neeligibile, capital de lucru și finanțarea pe anumite perioade a TVA și, în plus, să nu uităm dobânzile, unde cea bancară este în jur de 9-10%, iar cea de la IFN-uri, de peste 15%.

Lipsa criteriilor financiare serioase a dus la proiecte nefinalizate, insolvențe și blocaje. Există și exemple de succes, dar acestea se datorează exclusiv beneficiarilor, nu sistemului.

România are probleme legislative majore

Furtul și lipsa sancțiunilor reale. Scandalurile legate de certificatele de depozit, unde zice lumea că vorbim de peste 100 de milioane de euro ,,gaură”, arată clar, printre altele, legislație slabă, sancțiuni insuficiente, portițe legale. Are de gând MADR, după 30 de ani, să facă ceva în domeniul reglementării?

Personal, cred că lipsa principală este cea a unei legislații dure de pedepsire a acestor fapte, dar o legislație clară și simplă, nu plină de fel de fel de portițe unde, după ce că fură, îl și premiem cu libertatea de a cheltui banii liniștit pe plajă la Monte Carlo.

Iar legislația asta ar trebui să pedepsească și furtul, dar și neglijența la limită cu complicitatea a celor care nu au făcut nimic pentru a controla existența acestor stocuri, adică reprezentanții unora dintre proprietari, ca să nu generalizăm.

Justiția lentă. Procesele comerciale durează ani. Poate o soluție ar fi standardizarea contractelor, simplificarea procedurilor și, implicit, limitarea termenelor. Dar oare cum ar putea să gândească MADR o propunere?

Poate printr-o legislație unde finalizarea unor procese privitoare la neplata datoriilor să nu mai dureze doi, trei ani. Sunt de acord că nu poți stabili viteza de lucru a judecătorului, dar poți stabili viteza dosarelor prin simplificare, standardizarea documentelor și procedura aplicată, în sensul că poți reglementa prin lege în ce condiții se face o vânzare, care sunt documentele care se încheie (inclusiv forma lor) și ce trebuie să conțină dosarul depus în instanță sub sancțiunea decăderii acțiunii. Adică, mai simplu spus, cu titlu de exemplu, dacă am bani de recuperat, eu trebuie să depun în instanță un contract standard în mare măsură ca formă, un aviz cu semnătura de primire care să confirme recepția cantitativă și calitativă, o factură și situația soldului bancar, iar reclamatul să vină și el cu situația soldului. Dacă documentele nu respectă forma sau nu există, atunci să fii sănătos, rămâi că ai bani de luat. Astfel, dai termen pentru depunere documente, apoi un singur termen la care părțile vin sau nu vin, este problema lor, și tu, judecător, dai verdictul și s-a închis cazul. Dacă tu, legiuitor (MADR doar propune), faci un sistem clar și simplu, multe probleme de instanță dispar, fiindcă chichițele nu se mai pot aplica.

Fiscalitatea organizațiilor. Cotizațiile peste 4.000 de euro nu sunt deductibile fiscal, ceea ce descurajează asocierea și afectează funcționarea organizațiilor. Ca ministrul Agriculturii să nu piardă timpul să caute, indicăm articolul de lege - art. 25 alin. 3 lit. k din Codul Fiscal.

Din ce poți plăti salariile angajaților și toate costurile de întreținere și reparații la un OUAI sau o asociație, dacă firmele membre sunt mari? Dacă MADR vă va răspunde, de exemplu la OUAI-uri, că din facturile de prestări servicii, atunci o să fie clar pentru toată lumea ce înțelegere a fenomenului au, deoarece udările sunt diferite în funcție de culturi și ai membri care udă mai mult, alții mai puțin, or, aceste costuri indirecte sunt repartizate la hectarele organizației, nu la udările realizate.

Fără a generaliza aceste cotizații fixe, ele sunt de circa 150-200 lei/ha, adică o fermă de 500 ha ajunge să plătească și 20.000 de euro, doar că la 16.000 de euro plătește și 16% impozit pe profit.

Este că vă simțiți stimulat de MADR și de autorități, în general, ca să vă asociați? Acest principiu se aplică la toate asociațiile sau organizațiile unde un fermier vrea să se înscrie și cotizația depășește 4.000 de euro.

Investițiile în energie regenerabilă. Proiectele de energie regenerabilă sunt amplasate haotic, uneori afectând sistemele de irigații, în contradicție cu investițiile statului.

Suntem pregătiți pentru ce urmează?

Prin acest material, am încercat propunerea a trei direcții de reflecție și, fără a avea pretenția că subiectele sau direcțiile ar fi epuizate, este o invitație la reflecție și dezvoltare a acestora.

Astfel, eu am gândit trei direcții esențiale:

1.    Controlul costurilor inputurilor prin controlul resurselor primare sau aplicarea pârghiilor financiare (îngrășăminte, motorină, semințe, service);

2.    Reforma finanțărilor (criterii reale, selecție riguroasă) – asta va duce la eliminarea risipei de fonduri și la creșterea performanțelor economice;

3.    Reforma legislativă – care ar putea duce la claritate, rapiditate, eficiență.

Din păcate, ceea ce nu facem la timp, sau nu am făcut la timp, ne va costa, mai devreme sau mai târziu, iar agricultura „cheltuielilor pe caiet” se apropie de final. Întrebarea este simplă: suntem pregătiți pentru ce urmează?

În rest, numai de bine.

Articol de: dr. ing. ȘTEFAN GHEORGHIȚĂ, fermier - jud. Brăila

În primăvara aceasta, țara noastră s-a confruntat cu o succesiune de valuri de frig de amploare, care pun o presiune uriașă asupra sectorului horticol. După un an 2025 în care numeroase culturi au fost compromise total, foarte multe ferme care cultivă specii precum cais, piersic, nectarin, cireș, vișin, măr, păr, struguri de masă - se află astăzi în pericol de a-și pierde complet viabilitatea economică, iar pentru multe exploatații horticole, continuarea activității este imposibilă, transmite Asociația Grupurilor și Organizațiilor de producători Agricoli „FRULEG-RO”.

Asociația FRULEG solicită de urgență intervenția autorităților în vederea compensării pierderilor, atât din fondul de rezervă agricol al Uniunii Europene, cât și din fondul de risc constituit prin reținerea a 3% din plățile directe din Pilonul I și gestionat de APIA. „Amploarea pagubelor trebuie mult mai bine înțeleasă și evaluată cu maximă responsabilitate”, punctează Lucian Florea, președintele FRULEG.

Asociația susține utilizarea urgentă a Fondului de Risc, în baza principiului solidarității între fermierii beneficiari de plăți directe, astfel cum este prevăzut în instrumentul de sprijin cuprins în Intervenția DR-32 din PS PAC 2023–2027. „Considerăm că instrumentul legal adecvat pentru compensarea acestor pierderi este activarea acestui mecanism, având în vedere că fondul de risc este constituit tocmai pentru acoperirea pierderilor de producție cauzate de factori climatici și poate fi utilizat complementar fondului de rezervă al Uniunii Europene. Gravitatea situației este accentuată de faptul că nu a fost vorba despre un singur episod izolat, ci despre o succesiune de valuri de frig și îngheț care au afectat, pe rând, aproape întreg teritoriul României”, subliniază Lucian Florea.

Cu excepția unor areale limitate din sudul țării, din Lunca Dunării, din estul și sud-estul Dobrogei, precum și, local, din nordul extrem al Moldovei, care au rămas mai puțin afectate în anumite intervale, concluzia e clară: episoadele succesive de îngheț au afectat aproape întreg teritoriul României. Prin urmare, FRULEG transmite că va continua să centralizeze date de la membrii săi și să susțină ferm interesele

producătorilor de fructe și legume, astfel încât realitatea din teren să fie cunoscută corect, iar vocea acestui sector să fie auzită cu claritate.

Succesiunea episoadelor de îngheț și regiunile afectate

1. Noaptea de 8/9 aprilie 2026

Primul val important de frig a afectat în special Transilvania, Crișana, Banatul, Maramureșul, mare parte din zona de deal și depresiune a Carpaților Orientali și Meridionali, precum și areale întinse din centrul țării. Zonele mai puțin afectate au fost în special din sudul extrem al țării, estul Dobrogei și părți din Moldova de est.

2. Noaptea de 10/11 aprilie 2026

Al doilea episod a avut o extindere și mai mare, afectând puternic nordul, centrul și vestul României, precum și zone întinse din Moldova, Subcarpații de Curbură și interiorul arcului carpatic. Sudul țării și litoralul au fost relativ mai puțin expuse.

3. Noaptea de 11/12 aprilie 2026

Înghețul s-a menținut în special în vestul, centrul și nord-vestul țării, precum și în numeroase zone din depresiunile intracarpatice și din aria montană și submontană. Regiunile din sud, sud-est și estul Dobrogei au rămas, în general, mai puțin afectate.

4. Noaptea de 12/13 aprilie 2026

Valul de frig a continuat să afecteze o bună parte din Transilvania, Crișana, Maramureș, vestul și centrul țării, precum și unele areale din Subcarpați și din interiorul Dobrogei. Sudul și sud-estul țării au rămas, în general, în afara celor mai severe temperaturi negative.

5. Noaptea de 21/22 aprilie 2026

După o scurtă ameliorare, un nou episod de temperaturi negative a afectat din nou nordul, centrul, vestul și anumite zone subcarpatice și depresionare. Au fost vizate din nou areale sensibile din Transilvania, Crișana, Maramureș și din zona montană și deluroasă.

6. Noaptea de 22/23 aprilie 2026

Frigul s-a extins din nou asupra unei mari părți din centrul țării, vest, nord-vest, precum și asupra unor zone din Subcarpații Meridionali și de Curbură. În sudul și sud-estul extrem al țării, temperaturile au fost, în general, mai puțin agresive.

7. Noaptea de 26/27 aprilie 2026

Un nou episod de îngheț a afectat Transilvania, Maramureșul, Crișana, părți din Banat, precum și zone importante din Moldova centrală și din regiunea deluroasă și depresionară a țării. Din nou, Lunca Dunării, litoralul și unele areale sudice au fost mai puțin expuse.

8. Noaptea de 30 aprilie/1 mai 2026

La final de aprilie și început de mai, temperaturile negative au continuat să se manifeste în special în centrul țării, în nord, în anumite zone din Moldova, în aria depresionară și în numeroase zone de deal. Acest episod a avut loc foarte târziu din punct de vedere calendaristic, amplificând riscurile pentru speciile aflate în faze avansate de vegetație.

9. Noaptea de 2/3 mai 2026

Chiar și la începutul lunii mai s-au înregistrat din nou temperaturi negative în centrul țării, în zone din Transilvania, Subcarpați, Moldova, precum și local în alte regiuni intracarpatice și deluroase. „Acest ultim episod confirmă caracterul excepțional al primăverii 2026 din punctul de vedere al persistenței riscului de îngheț”, conchide președintele FRULEG, Lucian Florea.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!