În protecția modernă a culturilor, cuprul continuă să fie un instrument important pentru fermieri. Însă, atunci când vorbim despre fungicidele pe bază de cupru, comparația nu ar trebui să se oprească la cantitatea de cupru înscrisă pe etichetă.

Forma chimică a cuprului, dimensiunea particulelor și tehnologia de formulare pot influența modul în care produsul se distribuie, aderă și rămâne pe suprafața plantei. Aici se află particularitatea NORDOX 75 WG: tehnologia bazată pe oxid de cupru (Cu₂O), cunoscut drept „cuprul roșu”, într-o formulare concentrată de granule dispersabile în apă.

Nu orice cupru este la fel

Pe piață există mai multe forme de cupru utilizate în protecția plantelor: hidroxid de cupru, oxiclorură de cupru, sulfat de cupru și oxid de cupru. Toate au la bază cuprul ca element activ, însă proprietățile fizico-chimice ale diferitelor forme nu sunt identice. În consecință, nici comportamentul lor pe suprafața plantei nu trebuie considerat automat identic.

NORDOX 75 WG utilizează oxidul de cupru, o formă de cupru de culoare roșie, produsă de NORDOX AS printr-un proces de oxidare catalitică în fabrica din Norvegia. Pentru fermier, diferența importantă este că nu cumpără pur și simplu „un produs cu cupru”, ci o anumită formă de cupru, într-o formulare specifică.

Tehnologia cuprului roșu

Ce înseamnă, concret, cuprul roșu?

Oxidul de cupru este reprezentat chimic prin formula Cu₂O, care este o formă distinctă de cupru, diferită de hidroxidul sau oxiclorura de cupru.

În NORDOX 75 WG, oxidul de cupru este formulat sub formă de granule dispersabile în apă, cu particule foarte fine, de aproximativ 1 - 1,2 microni.

De ce este important acest lucru?

Pentru că, la aceeași cantitate de material, particulele mai fine pot oferi o suprafață totală mai mare de contact. În formularea NORDOX, această caracteristică este asociată cu o bună dispersie, acoperire și retenție pe suprafața tratată. Cu alte cuvinte, tehnologia nu se referă doar la „cât cupru” aplicăm, ci și la cum este prezent acel cupru pe plantă.

Particule fine pentru o acoperire eficientă

În cazul unui fungicid de contact, acoperirea suprafeței plantei reprezintă un element esențial al tratamentului.

Frunzele, lăstarii și fructele nu sunt suprafețe perfect plane. Există zone greu accesibile, suprafețe cerate, nervuri și structuri microscopice care influențează depunerea picăturilor și a particulelor.

Formularea NORDOX 75 WG este concepută astfel încât particulele de oxid de cupru să se disperseze în apă și să formeze un depozit uniform pe suprafața tratată cu o bună umectare, suspensibilitate și retenție, precum și rezistență la spălare.

Această caracteristică are o semnificație practică importantă: un tratament eficient nu depinde numai de substanța activă, ci și de calitatea depunerii acesteia pe plantă.

Retenția, un avantaj atunci când vremea nu ține cu fermierul

În multe regiuni agricole, tratamentele sunt aplicate într-un context meteorologic dificil. Ploile pot apărea rapid după aplicare, iar fiecare milimetru de precipitație poate influența cantitatea de produs rămasă pe suprafața plantei.

NORDOX 75 WG datorită formulării prezintă o retenție ridicată și protecție de durată inclusiv în condiții cu precipitații importante.

Pentru fermier, avantajul potențial este evident: cu cât tratamentul rămâne mai bine pe suprafața plantei, cu atât este mai mic riscul ca o parte importantă din depozitul de cupru să fie pierdută prematur prin spălare.

Eliberarea progresivă a cuprului

O altă caracteristică importantă a tehnologiei NORDOX este comportamentul cuprului în prezența umezelii. Particulele fine de NORDOX formează pe suprafața plantei un depozit de cupru din care ionii de cupru sunt eliberați progresiv, în funcție de condițiile de umiditate.

NORDOX 75 WG este un fungicid și bactericid de contact, cu acțiune preventivă, nu un produs sistemic. Eficiența sa se bazează, prin urmare, pe prezența și persistența cuprului la suprafața plantei, unde acesta poate acționa înainte de instalarea infecției.

În acest context, capacitatea formulării de a adera și de a rămâne pe suprafața tratată, precum și modul în care cuprul este pus la dispoziție, au un rol esențial în performanța tratamentului.

Cuprul, instrument important în managementul rezistenței

Produsele pe bază de cupru au un mod de acțiune multisite, ceea ce le conferă un rol important în strategiile de protecție integrată.

NORDOX 75 WG, datorită oxidului de cupru, oferă protecție multisite împotriva unui spectru larg de agenți patogeni fungici și bacterieni.

Într-o strategie modernă, acest lucru înseamnă că NORDOX 75 WG poate fi utilizat ca o componentă a programului de protecție, alături de alte produse și măsuri agronomice, în funcție de cultura și de recomandările locale.

Scopul nu este înlocuirea tuturor celorlalte soluții, ci construirea unui program diversificat și bine fundamentat.

Dovezile din teren: când tehnologia este pusă la încercare

Valoarea unei tehnologii agricole trebuie, în cele din urmă, evaluată și în condiții reale. Un exemplu relevant vine din cercetările făcute în Europa de Nord asupra cancerului mărului (Neonectria ditissima). Într-un studiu publicat în CABI Agriculture and Bioscience, NORDOX 75 WG a fost testat în livezi alături de produse pe bază de hidroxid de cupru și oxiclorură de cupru.

Rezultatele au arătat că NORDOX 75 WG și hidroxidul de cupru au avut eficacități comparabile în controlul cancerului, ambele fiind mai eficiente decât oxiclorura de cupru în condițiile experimentale ale studiului. Cercetătorii au observat, de asemenea, efecte ale tratamentelor de toamnă care s-au reflectat și în sezonul ulterior. Sursa: Weber, R.W.S. & Børve, J. (2021). Infection biology as the basis of integrated control of apple canker (Neonectria ditissima) in Northern Europe. CABI Agriculture and Bioscience, 2, 5. DOI: 10.1186/s43170-021-00024-z. Vezi Fig. 8.(https://link.springer.com/article/10.1186/s43170-021-00024-z)

Aceste rezultate demonstrează importanța formei și a formulării cuprului în determinarea performanței unui program de protecție. Performanța tratamentului trebuie analizată în raport cu specificul culturii, agentul patogen, doza și condițiile de applicare.

75% Cupru metalic, concentrația care contează

NORDOX 75 WG conține 750 g/kg echivalent cupru metalic sub formă de oxid de cupru. Concentrația ridicată reprezintă un avantaj logistic și tehnic: o cantitate relativ redusă de produs poate furniza o cantitate importantă de cupru metalic. Pentru fermier, aceasta poate însemna mai puțin produs de transportat, manipulat și depozitat, aspecte care devin relevante în exploatațiile cu suprafețe mari.

Un produs nu devine automat mai performant doar pentru că are mai mult cupru pe kilogram. Contează forma chimică, dimensiunea particulelor, formularea, distribuția pe plantă, retenția și doza autorizată. Tocmai combinația acestor elemente reprezintă punctul central al tehnologiei NORDOX.

NORDOX 75 WG versus alte forme de cupru

Pe piață se întâlnesc mai multe forme de cupru, fiecare cu proprietăți și formulări specifice. Nu există o regulă universală conform căreia o formă este întotdeauna superioară celorlalte.

NORDOX 75 WG se diferențiază prin utilizarea oxidului de cupru și printr-o tehnologie de formulare bazată pe particule fine care favorizează dispersia, acoperire uniformă și retenție pe suprafața plantei.

NORDOX 75 WG, tehnologia cuprului roșu transformată într-un avantaj practic pentru fermier

NORDOX 75 WG aduce în prim-plan o altă perspectivă: tehnologia cuprului.

Nu doar cantitatea de substanță activă contează, ci și forma în care aceasta este prezentă, dimensiunea particulelor, modul în care se dispersează, aderă și se menține pe suprafața plantei, precum și integrarea sa într-un program de protecție bine conceput.

Pentru fermier, această diferență înseamnă mai mult decât alegerea unui produs pe bază de cupru. Înseamnă alegerea unei tehnologii de formulare concepută pentru a valorifica proprietățile oxidului de cupru - cuprul roșu - și a modului în care acesta poate fi valorificat în protecția culturilor.

Omologat în România pentru utilizare la legume, căpșun, pomi fructiferi și viță-de-vie, NORDOX 75 WG oferă o soluție bazată pe o formă distinctă de cupru și pe o formulare adaptată cerințelor practice ale protecției culturilor.

Pentru mai multe detalii despre produs, accesați: https://www.andermatt.ro/produs/nordox75wg/

Pentru achiziție, contactați specialiștii de la Holland Farming Agro.

Citiți întotdeauna eticheta înainte de utilizarea produselor de protecție a plantelor!

Autor: Andermatt Biocontrol Romania

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Cu o recoltă de 2,53 milioane de tone în 2025, potrivit datelor raportate de Institutul Național de Statistică¹, România continuă să fie un furnizor important de legume proaspete atât pentru consumatorii interni, cât și pentru piețele europene. Cu toate acestea, transformarea potențialului de producție în calitate constantă și profit necesită o gestionare eficientă a riscurilor care pot afecta culturile pe parcursul sezonului, în special a dăunătorilor care pot afecta rapid sănătatea plantelor.

În solarii, unde temperaturile stabile și condițiile protejate favorizează dezvoltarea rapidă a populațiilor de dăunători, producția de legume poate fi afectată. Pentru a proteja producția, calitatea și continuitatea recoltelor, fermierii se bazează pe soluții de protecție a plantelor care combină eficacitatea dovedită cu flexibilitatea necesară sezonului de recoltă.

Un exemplu despre modul în care producătorii își pot consolida reziliența culturilor în fața presiunii dăunătorilor vine de la ferma de familie administrată de Doru Dinu, împreună cu fratele și tatăl său, în Izbiceni, județul Olt. Aceștia cultivă aproape patru hectare de legume în sistem protejat, concentrându-se în principal pe tomate și ardei și, ocazional, pe cultivarea vinetelor pentru producția de toamnă. În sezon, ferma produce zilnic între 40 și 50 de tone de legume, care sunt livrate către canalele de vânzare en-gros și retail în șapte până la zece camioane.

Timp de mai multe sezoane, cultivatorii s-au confruntat cu o presiune constantă din partea insectelor, care risca să afecteze starea plantelor și calitatea culturilor. În căutarea unei soluții, au aplicat pentru prima dată insecticidul Closer™ încă de la lansarea sa, în urmă cu cinci ani. „La tomate l-am aplicat în principal împotriva Trialeurodes vaporariorum, cât si la ardei. A funcționat foarte bine și, de cele mai multe ori, l-am utilizat când observam primele semne de atac. Dacă aștepți prea mult, insectele se înmulțesc rapid, iar plantele au de suferit: frunzele sunt afectate, calitatea scade și pierzi o parte din recoltă. Intervenția la primele semne menține cultura sănătoasă și previne pierderi mai mari”, a precizat Doru Dinu.

Dezvoltat de compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience, Closer™ conține molecula Isoclast™, care și-a demonstrat eficacitatea în condițiile de temperatură ridicată specifice serelor.

După ce a experimentat performanțele sale pe parcursul mai multor sezoane, Doru Dinu consideră acum insecticidul Closer™ un instrument esențial pentru protecția culturilor din solarii. Fie că este utilizat preventiv sau ca răspuns la apariția focarelor de dăunători, produsul a oferit un control fiabil în condiții dificile, contribuind la menținerea calității plantelor și a potențialului de producție. Rezultatele pozitive au determinat includerea sa constantă în programul anual de tratamente al Cooperativei Agricole AgroLegBio, la înființarea căreia a contribuit legumicultorul din Izbiceni - Olt.

În calitate de fermier, Doru Dinu remarcă faptul că dispariția treptată de pe piață a unor substanțe active consacrate creează dificultăți reale pentru sector: „Nu este niciodată un lucru bun atunci când un produs consacrat, pe care oamenii se bazează, este retras de pe piață. Acest lucru creează probleme reale atât la nivelul fermei, cât și pe partea de comercializare. Fără instrumente de încredere, devine mult mai dificil să menții plantele sănătoase și să livrezi constant produse de calitate către piață”.

Pe măsură ce cerințele pieței continuă să crească, un control eficient al dăunătorilor rămâne esențial pentru stabilitatea producției, iar experiența lui Doru Dinu demonstrează modul în care o strategie adecvată de protecție a culturilor contribuie la asigurarea producției, a calității și a continuității aprovizionării.

¹ https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/prod_veg_r25.pdf

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Într-o perioadă în care elevii sunt tot mai atrași de tehnologie și de mediul digital, dar în același timp au nevoie de activități practice și de experiențe reale de învățare, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Băneasa, împreună cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor (ICDPP) București, a inițiat proiectul PomoSist 4Edu - „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee”.

Prin acest proiect se dorește apropierea tinerilor de știință, popularizarea cercetării horticole și, poate cel mai important, să vadă elevii ce înseamnă în realitate viața și activitatea unui cercetător. „Am dorit să transformăm un domeniu care, la prima vedere, poate părea complex sau foarte specializat, într-unul accesibil, atractiv și conectat la problemele cu care societatea se confruntă astăzi”, transmite SCDP Băneasa.

În prima etapă a proiectului, peste 500 de elevi din cinci licee tehnologice din București și Ilfov au participat la activități interactive susținute de cercetători, descoperind diferite componente ale pomiculturii moderne, de la climă și utilizarea eficientă a apei până la protecția plantelor, sol și calitatea fructelor. Ideea centrală a fost aceea de a-i transforma treptat pe elevi din simpli spectatori în participanți activi la procesul de descoperire științifică.

Solul, dincolo de ceea ce citim în manual

În contextul schimbărilor climatice, al perioadelor de secetă, al precipitațiilor cu caracter tot mai variabil și al proceselor de degradare a terenurilor, înțelegerea rolului solului devine din ce în ce mai importantă. De aici a pornit și ideea atelierului SoilLab, dedicat studiului solului, fertilității și protecției acestuia.

Desfășurat în cele cinci licee implicate în proiect, SoilLab a urmărit să transforme noțiunile teoretice despre sol în experiențe practice, vizibile și ușor de înțeles. Elevii au descoperit că solul nu este doar „pământul pe care călcăm” și nici doar suportul în care cresc plantele. Este o resursă complexă și dinamică, esențială pentru producerea hranei, pentru circuitul apei și al elementelor nutritive și, implicit, pentru funcționarea ecosistemelor.

Una dintre activitățile atelierului a fost dedicată pH-ului solului. Elevii au realizat determinări și au învățat să interpreteze diferențele dintre un sol acid, neutru și alcalin. „Am încercat să mergem însă dincolo de simpla citire a unei valori. Am discutat despre ceea ce ne spune, de fapt, pH-ul despre un sol și despre modul în care acesta poate influența disponibilitatea elementelor nutritive și dezvoltarea plantelor. Astfel, o noțiune întâlnită în manual s-a transformat într-o determinare pe care elevii au putut să o realizeze și să o interpreteze singuri”, arată SCDP Băneasa.

Ce se întâmplă cu solul atunci când plouă?

O altă componentă a SoilLab a fost dedicată eroziunii solului. Prin simularea precipitațiilor asupra unor combinații diferite de substraturi, elevii au putut observa direct ce se întâmplă atunci când apa ajunge pe suprafața solului și, mai ales, cât de importantă este vegetația pentru protejarea acestuia. Diferențele au devenit imediat vizibile. Un sol protejat de vegetație poate limita pierderea particulelor de sol și scurgerea de suprafață, în timp ce un teren lipsit de acoperire vegetală este mult mai vulnerabil la acțiunea apei și la degradare.

Experimentul a reprezentat și un bun punct de plecare pentru discuțiile despre schimbările climatice. Elevii au putut face legătura dintre perioadele prelungite de secetă, episoadele de precipitații intense, pierderea apei din sol, eroziune și necesitatea adoptării unor practici agricole care să protejeze această resursă.

În felul acesta, schimbările climatice nu au mai rămas doar un concept despre care auzim la televizor sau citim în manuale. Ele au putut fi discutate pornind de la un experiment simplu și de la efectele pe care elevii le-au observat cu proprii ochi.

De la atelierul din liceu la laboratorul de cercetare

Poate unul dintre cele mai frumoase rezultate ale SoilLab a apărut însă după încheierea atelierelor. Interesul elevilor nu s-a oprit odată cu terminarea activităților desfășurate în licee. Laboratorul de Agrochimie din cadrul SCDP Băneasa a primit ulterior solicitări din partea unor grupuri de elevi care au dorit să vină în laborator pentru a-și desfășura activitățile de practică școlară.

„Pentru noi, această continuare a fost importantă deoarece a arătat că experiența din cadrul atelierului a reușit să trezească interesul unor tineri pentru ceea ce se întâmplă dincolo de demonstrația realizată în clasă. Ajunși în laborator, elevii au avut posibilitatea să intre în contact direct cu mediul de cercetare, să vadă cum sunt analizate probele de sol, cum se utilizează aparatura specifică și de ce rezultatele obținute în laborator sunt importante pentru fundamentarea unor decizii corecte în agricultură. Din acest punct de vedere, SoilLab nu a însemnat doar transmiterea unor informații despre pH sau eroziune. A însemnat contact direct cu știința și cu cercetătorii și, pentru unii dintre acești tineri, poate chiar primul contact real cu o posibilă viitoare profesie.”

Proiectul se apropie de final, dar povestea poate continua

Proiectul PomoSist 4Edu se apropie acum cu pași repezi de final. Privind în urmă, rămân însă experiențele elevilor, experimentele realizate, întrebările pe care aceștia le-au pus și, mai ales, interesul pe care l-au manifestat pentru a afla mai mult.

Pe 22 septembrie 2026 va avea loc un moment deosebit pentru proiect, decernarea diplomelor de „Ambasadori ai Științei” tinerilor care s-au implicat cu entuziasm, curiozitate și, se poate spune, cu tot sufletul în activitățile PomoSist 4Edu.

Va fi nu doar un moment de recunoaștere a implicării lor, ci și unul simbolic. Pentru că unul dintre obiectivele proiectului a fost tocmai acela de a transforma elevii din beneficiari ai unor activități educaționale în tineri capabili să ducă mai departe mesajul științei.

PomoSist 4Edu a pornit de la ideea formării unei rețele de „ambasadori juniori ai științei”, iar elevii au fost încurajați să devină participanți activi, să creeze și să prezinte propriile rezultate și materiale științifice.

„Atelierul SoilLab ne-a demonstrat că știința poate fi accesibilă, practică și atractivă pentru tineri atunci când este prezentată prin experiențe directe și prin exemple care au legătură cu lumea în care trăiesc. Iar dacă, după un experiment despre pH sau eroziunea solului, un elev își dorește să afle mai mult, să intre într-un laborator, să pună întrebări sau chiar să privească cercetarea ca pe o posibilă profesie, atunci considerăm că unul dintre cele mai importante obiective ale proiectului a fost atins. Noi ne-am propus să pregătim terenul și să sădim o sămânță. De aici înainte, sperăm ca acești tineri, Ambasadori ai Științei, să o ducă mai departe și, de ce nu, unii dintre ei să devină viitorii cercetători ai horticulturii și pomiculturii românești”, a concluzionat SCDP Băneasa.

Activitatea a fost realizată cu sprijinul Ministerului Educației și Cercetării – UEFISCDI, finanțată prin PNCDI IV, în cadrul proiectului „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee”.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România lansează campania de comunicare „NL Agrifood Tech: Smarter. Together/Facem agricultura mai inteligentă. Împreună”, o inițiativă care își propune să dezvăluie publicului român inovații tehnologice ale companiilor olandeze care pot susține și impulsiona agricultura și industria alimentară românească.

Aproximativ 30 de companii și parteneri din Țările de Jos, activi în domenii precum agricultura de precizie, robotica agricolă, tehnologiile de seră, tehnologiile dedicate pomiculturii, irigațiile inteligente și procesarea alimentară sustenabilă, își vor prezenta în următoarele două luni cele mai noi produse, servicii și tehnologii inovatoare și impactul pe care acestea îl au deja în proiecte reale. Noutățile prezentate de companiile participante vor apărea pe canalele social media ale Ambasadei și pe paginile AgriculturaPerformantaRO de pe LinkedIn, Facebook, Instagram și YouTube.

Astfel, Ambasada Regatuțui Țărilor de Jos în România continuă seria de inițiative de comunicare derulate în anii anteriori „Sustainability Heroes” și „Resilient & Sustainable. Together”, adăugând de această dată tehnologia inteligentă (smart-tech) ca temă centrală, alături de sustenabilitate și reziliență.

Importanța parteneriatului olandezo-român în agrifood tech

Țările de Jos sunt al doilea cel mai mare exportator de produse agroalimentare din lume, imediat după Statele Unite, cu venituri din exportul agroalimentar de peste 137 miliarde de euro în 2025, potrivit datelor Oficiului Olandez de Statistică (CBS). Acest lucru se datorează, în mare măsură, tradiției olandeze în antreprenoriat și inovare. Sectorul olandez de profil este recunoscut pentru inovații precum agricultura verticală, robotica de muls și recoltat, tehnologiile de seră de înaltă eficiență, tehnologiile high-tech pentru pomicultură și întreg lanțul valoric al fructelor, și soluțiile pentru reducerea consumului de apă și a emisiilor, iar cele mai multe dintre marile companii agroalimentare cu impact global desfășoară ample activități de cercetare-dezvoltare în această țară.

România, la rândul ei, rămâne un jucător agricol important în Uniunea Europeană: valoarea producției agricole naționale a fost de aproximativ 22 miliarde de euro în 2024, plasând țara pe locul 7 în UE, iar gradul de absorbție a fondurilor europene pentru agricultură și dezvoltare rurală prin PNDR a depășit 95%, reprezentând un influx considerabil de capital direcționat către fermieri și companii din mediul rural. În același timp, sectorul se confruntă cu multiple provocări, legate, de exemplu, de schimbările climatice, creșterea prețurilor la energie și evoluțiile sociodemografice. Aproximativ 18-20% din populația activă a României lucrează în agricultură, comparativ cu o medie de doar 4% la nivelul UE, o diferență care arată atât dependența economică de acest sector, cât și nevoia investițiilor în mecanizare, digitalizare și formare profesională.

Această combinație de expertiză tehnologică olandeză și potențial agricol românesc încă neexploatat pe deplin creează, potrivit organizatorilor campaniei, oportunități concrete de colaborare și de afaceri între fermieri, companii agroalimentare, consultanți de fonduri europene și instituții de cercetare din România. De asemenea, pentru modernizarea sectorului, sporirea competitivității acestuia și creșterea rezilienței la schimbările climatice.

Companiile olandeze au demonstrat, an de an, că pot produce mai mult și mai sustenabil, cu mai puține resurse. Prin campania „NL Agrifood Tech: Smarter. Together/Facem agricultura mai inteligentă. Împreună” dorim să aducem această expertiză mai aproape de fermierii și companiile din România, într-un moment în care digitalizarea agriculturii și impactul tehnologiilor moderne asupra acestui sector sunt esențiale pentru securitatea alimentară europeană - Sophie Neve, consilier Agricultură la Ambasada Regatului Țărilor de Jos în România

Finalul campaniei, marcat cu un eveniment dedicat

Campania se va încheia printr-un eveniment de knowledge-sharing, matchmaking, și networking devenit deja tradițional, organizat anual de către Ambasada Regatului Țărilor de Jos la București, anul acesta fiind programat în după amiaza zilei de 29 octombrie. La acest eveniment vor participa reprezentanți ai unora dintre companiile și organizațiile participante la campanie, care vor avea ocazia să discute direct cu potențiali parteneri, experți și decidenți din România.

Dintre companiile participante la campanie se numără Ag Leader, Rometron, GPX, CropX, Rapagra, APH Group, Kubo, Cormana, Nivavi, Bbleap, Meteor Systems, Geerlofs Koeltechniek, CalfOtel, precum și Digi-Fruit Cluster din care fac parte 15 companii olandeze care se concentrează pe digitalizarea întregului lanț valoric al fructelor.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Elevii din cinci licee cu profil tehnologic - Liceul Tehnologic „Nikola Tesla” (București), Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj” (București), Liceul Tehnologic Cezar Nicolau (Brănești - Ilfov), Liceul Tehnologic „Vintilă Brătianu” (Dragomirești-Vale, Ilfov) și Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” (București) - au participat la atelierul științific BioProtectLab din cadrul proiectului „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee (PomoSist 4Edu)”.

Proiectul PomoSist 4Edu se desfășoară cu finanțare din partea Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), prin programul „Știința în Școli”, reunind două institute de cercetare: Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Băneasa și Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor (ICDPP) București, ambele aflate sub coordonarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS).

Atelierul BioProtectLab, ultimul din seria celor cinci laboratoare tematice parcurse de elevi, a fost coordonat de dr. Dinu Mihaela Monica, cercetător în cadrul ICDPP București, specialist în control biologic. BioProtectLab a încheiat un parcurs început cu AgroClimaLab, dedicat factorilor climatici și influenței lor asupra plantației, continuat cu SoilLab, despre însușirile solului și eroziune, cu FructLab, unde elevii au evaluat calitatea fructelor prin analiză senzorială, și cu PlantProtectLab, în cadrul căruia au monitorizat dăunătorii din livadă folosind capcane feromonale.

Vreme de câteva decenii, protecția plantelor a însemnat în primul rând tratament chimic. Astăzi, regulamentele europene restrâng constant lista substanțelor active permise. În paralel, a devenit tot mai clar un lucru pe care cercetarea îl documentează intens: într-un agroecosistem echilibrat, dăunătorii pot fi ținuți sub control și de prădători, parazitoizi și entomopatogeni, dacă aceștia au condiții optime de dezvoltare. Aceasta este premisa controlului biologic. Buburuzele (Fam. Coccinellidae) consumă afide - o singură larvă poate elimina câteva sute de exemplare până la maturitate. Viespile parazitoide din genurile Aphidius și Trichogramma își depun ouăle în corpul sau în ouăle dăunătorilor, oprind ciclul de dezvoltare al acestora. Larvele de crisope (ex. Chrysoperla carnea) și de sirfide (ex. Episyrphus balteatus) sunt prădători eficienți, iar urechelnița (Forficula auricularia), adesea considerată pe nedrept dăunătoare (nu, nu intră voluntar în urechile oamenilor), este de fapt unul dintre cei mai importanți prădători ai păduchilor lânoși din livezile de măr. Problema nu este că aceste organisme lipsesc. Problema este că livada modernă, curată și uniformă, nu le mai oferă adăpost pentru iernare și reproducere. Lemnul mort a fost îndepărtat, marginile înierbate au fost cosite, tulpinile uscate au fost strânse. Odată cu ele au dispărut și adăposturile. În cadrul atelierului BioprotectLab elevii au învățat despre importanța acestora pentru menținerea populațiilor de organisme utile și au construit fiecare câte un adăpost pentru insectele utile, respectiv un „hotel de insecte”.

De ce contează un simplu hotel de insecte

Aici intervine construcția aparent modestă pe care au realizat-o elevii. Un hotel de insecte nu este un obiect decorativ, ci o soluție la o problemă, respectiv absența locurilor de cuibărit și de iernare a insectelor utile din livadă. Deși pentru un elev construcția pare mai degrabă o joacă, principiul din spatele ei este documentat științific. Structura funcționează pentru că fiecare compartiment răspunde nevoilor unei anumite categorii de insecte utile. Tuburile de bambus și orificiile perforate în lemn tare pot fi utilizate pentru cuibărirea albinelor solitare - Osmia, Megachile și alte specii care nu formează colonii. Cartonul ondulat rulat oferă adăpost crisopelor peste iarnă. Conurile de pin și paiele atrag buburuzele.

Efectul se vede în timp. O populație de insecte utile care se stabilizează în apropierea culturii intervine devreme, când infestarea este încă redusă, adică exact în momentul în care intervenția chimică ar fi cea mai puțin justificată economic. Cu cât fauna utilă este mai diversă, cu atât acoperirea este mai completă: specii diferite acționează în perioade diferite ale sezonului și asupra unor stadii diferite ale dăunătorilor. Biodiversitatea nu este, în acest context, un obiectiv abstract de mediu, ci un mecanism de reglare care funcționează gratuit, dacă speciilor respective le sunt asigurate condițiile optime de dezvoltare.

Cinci licee, cinci construcții

Înainte de partea practică, elevii au parcurs o instruire teoretică despre metodele de control biologic aplicate în prezent în agricultura și horticultura din întreaga lume: lansările de prădători și parazitoizi în sere și livezi, produsele pe bază de microorganisme entomopatogene și antagoniste, utilizarea capcanelor cu feromoni și amenajarea benzilor florale și a habitatelor semi-naturale pentru susținerea faunei utile.

În cadrul atelierului BioProtectLab, echipele de elevi din fiecare dintre cele cinci licee partenere au construit câte un hotel de insecte, pe care l-au amplasat în grădinile școlilor. Elevii au ales materialele, au tăiat tuburile de bambus la dimensiune, au perforat lemnul, au organizat compartimentele și au stabilit orientarea și înălțimea de amplasare, detalii care nu sunt ornamentale, ci determină dacă structura va fi populată sau nu.

Reacția participanților a fost, fără excepție, una entuziastă. Diferența față de o lecție teoretică despre controlul biologic a fost imediat vizibilă: elevii nu au primit informația, ci au produs rezultatul. Iar rezultatul rămâne în curtea școlii și poate fi observat sezon după sezon.

Educația care schimbă perspectiva

Acesta este, de altfel, obiectivul întregului proiect. Ambasadorii Științei nu sunt formați prin memorarea unor definiții, ci prin participarea la un proces științific complet: ipoteză, metodologie, observație, date, concluzie, produs final. Un elev care a construit cu mâna lui un adăpost pentru albine solitare, crisope sau buburuze înțelege altfel de ce contează o margine de teren lăsată nemodificată, de ce nu orice insectă din livadă este un dăunător și de ce echilibrul unui ecosistem agricol are valoare economică, nu doar ecologică. Este o schimbare de perspectivă care se transmite mai departe, în familie, în comunitate și, pentru unii dintre acești elevi, în viitoarea profesie. Peste câțiva ani, deciziile privind modul în care se protejează culturile agricole din România vor fi luate de generația care astăzi este în clasa a IX-a și a X-a.

Controlul biologic nu mai este astăzi o alternativă marginală, ci una dintre direcțiile centrale ale protecției plantelor la nivel european și mondial. Actele normative urmăresc explicit reducerea dependenței de pesticide și promovarea gestionării integrate a bolilor și dăunătorilor, alături de abordări și tehnici alternative, printre care metodele nechimice, iar principiile generale ale managementului integrat prevăd că metodele biologice, fizice și alte metode nechimice sustenabile trebuie preferate celor chimice atunci când asigură un control satisfăcător al dăunătorilor. Tocmai de aceea, în școlile cu profil agricol și horticol accentul pe acest domeniu ar trebui să fie considerabil mai mare decât este în prezent: elevii de astăzi vor lucra într-o agricultură în care cunoașterea organismelor utile va conta cel puțin la fel de mult ca cea a substanțelor active.

Proiectul „Ambasadorii Științei în Pomicultură prin Tehnologie și Educație în Licee (PomoSist 4Edu)” este finanțat de UEFISCDI prin programul „Știința în Școli” și implementat de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa în parteneriat cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor București.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Guvernul a aprobat bugetul pentru implementarea Programului pentru școli al României pentru anul școlar 2026 - 2027, adresându-se unui număr total de 1.864.474 preșcolari și elevi.

Bugetul total pentru anul școlar 2026 – 2027 este în valoare de 802.447.000 lei (aproximativ 157,4 milioane euro).

Sursele de finanțare sunt defalcate astfel:

• Ajutor financiar UE: 89.100.000 lei (inclusiv 1.615.000 lei pentru evaluarea programului);
• Ajutor financiar național: 713.347.000 lei.

Alocarea fondurilor pe categorii de produse și măsuri educative:

• Lapte și produse lactate: 376.214.000 lei pentru distribuție gratuită + 37.289.000 lei pentru măsuri educative aferente;
• Produse de panificație (corn/baton/biscuiți/covrigei): 242.307.000 lei;
• Fructe și legume: 107.393.000 lei + 37.289.000 lei pentru măsuri educative aferente;
• Evaluarea programului: 1.955.000 lei.

Bugetul a fost creionat pe baza numărului total de beneficiari (1,86 milioane de elevi și preșcolari), a limitei valorii zilnice per elev și a numărului de zile de distribuție corelat cu structura anului școlar 2026-2027.

Pentru implementarea Programului au fost defalcate sumele repartizate definitiv României prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2026/873, atât pentru anul școlar 2026-2027, cât și ajustările pentru anul școlar 2025-2026 (care includ suplimentări față de repartizarea inițială pentru fructe și lapte), în valoare de 366.978 euro.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a publicat Ghidurile solicitanților pentru cele două scheme de ajutor de stat destinate crescătorilor de bovine și suine în anul 2026, în contextul crizei din Orientul Mijlociu.

Ghidurile pentru schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul bovin și pentru schema de ajutor de stat pentru susținerea activității crescătorilor din sectorul suin conțin informații privind condițiile de eligibilitate, documentele necesare, modalitatea de depunere a cererilor, calculul și plata ajutorului de stat, precum și celelalte cerințe aplicabile beneficiarilor.

Sectorul bovin

Ajutorul de stat se acordă crescătorilor de bovine sau bubaline care îndeplinesc condițiile prevăzute în ghid. Printre acestea se numără deținerea, la data de 1 martie 2026, a minimum 10 capete bovine sau bubaline, cu vârsta de 22 luni la data de 28 februarie 2026, respectiv minimum 5 capete pentru exploatațiile din zona montană, în aceleași condiții de vârstă. De asemenea, la data de 5 octombrie 2026 trebuie să existe cel puțin 75% din efectivul de animale solicitat.

Cuantumul ajutorului este de 68 euro/cap, iar valoarea totală acordată nu poate depăși echivalentul în lei a 50.000 euro/beneficiar.

Totodată, numărul de animale pentru care poate fi solicitat ajutorul de stat nu poate depăși cel mai mic dintre efectivul deținut la data de 1 martie 2026 și efectivul deținut la data depunerii cererii.

Sectorul suin

Ajutorul de stat se acordă crescătorilor de suine care dețin exploatații autorizate sanitar-veterinar și desfășoară activitate de creștere și/sau reproducție în perioada 1 martie - 31 decembrie 2026, cu respectarea condițiilor prevăzute în ghid.

Cuantumul este de 11,9 euro/loc de cazare pentru porc gras și 13,7 euro/loc de cazare pentru animale de reproducție, iar valoarea totală acordată nu poate depăși echivalentul în lei a 50.000 euro/beneficiar.

Cererile de solicitare a ajutorului de stat și documentele justificative se depun/transmit către Centrele Județene APIA, respectiv Centrul Municipiului București, în condițiile prevăzute în ghidurile aferente fiecărei scheme. Ghidurile solicitantanților și formularele de cerere aferente pot fi consultate pe site-ul APIA, la adresa: https://apia.org.ro/ajutoare-specifice/masuri-de-sprijin-finantate-de-la-bugetul-national/.

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!

Astăzi, doi din trei fermieri sunt în imposibilitatea de a-şi continua ciclul agricol, având o problemă în zona de finanţare. Fiind aşa de mulţi, adică peste 60%, asta înseamnă că este o problemă sistemică, structurală, a întregii agriculturi din România. Cum rezolvăm această problemă? O putem rezolva în două planuri. Un plan la nivel de fermă, microeconomic, şi un plan la nivel de politică generală, macroeconomic.

La nivel de fermă, chiar dacă capacitatea de autofinanţare a acesteia este foarte redusă, trebuie să ne concentrăm pe următoarele subiecte. Modelul de afaceri, de business, bazat pe maxim profit, pe maximă producţie, aşa cum îl cunoaştem noi, nu mai poate fi urmat în viitor. Constrângerile prezente din piaţă obligă fermierii să meargă pe un nou model de business, bazat pe minimizarea riscurilor. Cu alte cuvinte, nu ne mai dorim să obţinem o producţie maximă, ci ne dorim să controlăm riscurile la nivel de fermă. Nu controlăm riscurile, ajungem într-o situaţie de insolvenţă şi faliment. Obligatoriu trebuie să avem o altă atitudine şi o altă perspectivă a modelului de business în fermă.

Așadar, la nivel de fermă ce putem face? În primul rând trebuie să ne diversificăm veniturile. Rămânem de bază, 85-90% să spunem, cu venituri aşa cum suntem obişnuiţi şi avem competenţă să le creăm, dar uşor-uşor trebuie să creăm şi alte feluri de venituri: din investiţii în energie, dintr-o mică procesare, dacă sunt cultură mare, să încep să am şi puţină zootehnie.

Doi: trebuie să avem obligatoriu un buget de venituri şi cheltuieli la nivel de fermă, pe care să-l executăm, iar acest buget trebuie să fie construit în aşa fel încât să minimizăm riscurile. Spre exemplu, am risc de volatilitate a preţului. Pentru asta pot să am contracte future pentru 50% din producţie, şi atunci, dacă preţul se duce în jos, eu cumva am minimizat riscul. În loc să am un risc pe cădere de preţ de 30%, îl voi avea de 9-10%. De asemenea, trebuie să ne digitalizăm. Digitalizarea ne ajută să măsurăm toate consumurile din fermă, să ştiu exact care este consumul de motorină, care este consumul de pesticide, îngrăşăminte şi aşa mai departe. Necunoscând şi nemăsurând consumurile, am costuri mai mari.

O altă direcţie este să ne optimizăm structura capitalului. În funcţie de mărimea fermei, nu putem avea orice structură a capitalului. De pildă, dacă am 1.000 de hectare, optim mi-ar ajunge 1,2 – 1,3 CP pe hectar. Dacă am doi cai-putere pe hectar, am o problemă de costuri. Deci, trebuie să avem grijă să ne optimizăm structura capitalului. Apoi, să cumpărăm capital fix. Exemplul a fost cu cal-putere, să cumpărăm acest cal-putere la un preţ pe care ni-l permitem. În piaţă astăzi un cal-putere variază de la 550 de euro până la peste 1.100 de euro. Trebuie ca din această paletă de preţuri pe calul-putere, în funcţie de mărimea fermei, de competenţe, de structura terenurilor, de numărul parcelelor, să-mi aleg un cost. Una este să am 800 de euro pe cal-putere cost şi alta este să am 1.100. Fermierul astăzi este cumva supracapitalizat, are capital fizic mai mult decât îi trebuie, şi cumva de brand. A plătit şi o taxă de brand. Această taxă de brand nu mai poate fi plătită în continuare.

De asemenea, fermierul trebuie să fie foarte atent la capitalul de lucru, acel cashflow. Trebuie să ne bugetăm cashflow-ul pentru situaţiile pesimiste. În agri, variaţia cifrelor, spre exemplu a cifrei de afaceri de la un an la altul în medie, are o amplitudine între 20% şi 40%. Eu trebuie să mă bugetez pentru situaţiile în care, dacă în anul următor cade producţia cu 40% sau preţurile şi trebuie să mă bugetez pentru acea situaţie, nu trebuie să mă bugetez pentru situaţii optime. Asta este la nivel de fermă, unde am aşa: diversificarea veniturilor, digitalizare pentru a măsura corect tot ce se întâmplă în fermă, o structură optimă a capitalului, să-mi iau atâţia cai-putere câţi îmi trebuie şi la un preţ pe care mi-l permit, şi nu mai mult, să controlez un cashflow şi să-l proiectez pentru situaţiile critice, în ideea că voi întâlni un an critic, şi nu în ultimul rând foarte important este să mă asigur. Acolo unde pot să fac asigurări, să mă asigur. Pentru că asigurările mă pun la adăpost de anumite riscuri. La prima vedere, asigurarea poate părea că are un cost mare, dar în realitate mă protejează să nu pierd 60-70% din cifra de afaceri.

La nivel macro de agricultură, naţional, trebuie să mă uit pe zona de politici agricole şi de reglementări. Partea de reglementări ar trebui să fie cât mai redusă, astfel încât fermierul să aibă timp pentru a-şi controla businessul, nu să se gândească dacă a încălcat vreo reglementare nou apărută şi pe care n-o ştie, pentru că fiecare reglementare îi aduce un cost. Şi, la nivel de Ministerul Agriculturii, trebuie să înţelegem lucrul acesta, că reglementările aduc costuri în fermă. Aduc şi venituri, dar şi costuri.

Legat de politicile agricole, zona de susţinere a veniturilor, vorbim de subvenţii, ar trebui plătite cât mai simplu, fără multe condiţionalităţi. Şi nivelul de susţinere, şi tipurile de susţineri trebuie cumva corelate cu realităţile din piaţă. Astăzi s-au rupt lanţurile de valoare la nivel global, s-au rupt centrele de putere, totul este foarte volatil, şocurile sunt foarte mari şi la nivel de politică naţională trebuie să ne protejăm fermierii, pentru că ne protejăm securitatea alimentară. Nu ne putem juca cu securitatea alimentară.

La ora actuală, agricultura este în roşu total la bănci. Băncile spun că-şi doresc să finanţeze agricultura, dar nu o finanţează. Şi, atunci, trebuie să avem o soluţie la această reticenţă din partea sistemului bancar.

Articol de: prof. dr. GAVRIL ȘTEFAN, Facultatea de Agricultură USV Iași

Publicat în Revista Fermierului, ediția print - iulie 2026

Abonamente, AICI!

Corteva Agriscience anunță că susține decizia Comitetului Global de Acțiune pentru Rezistența la Erbicide (HRAC) de a reclasifica propizamida, în urma unei evaluări științifice a erbicidelor cu acțiune asupra microtubulilor.

„Clasificarea actualizată, din Grupa 3 în Grupa 23, reflectă o înțelegere științifică mai aprofundată a modului în care acționează propizamid, recunoscând mecanismul său distinct de acțiune și consolidând importanța sa ca instrument pentru gestionarea rezistenței la erbicide în agricultura europeană”, transmite compania Corteva.

În prezent, propizamid este singura substanță activă din Grupa 23 HRAC autorizată pentru utilizare atât în Uniunea Europeană, cât și în Marea Britanie. Aceasta este utilizată de mulți ani de cultivatorii europeni și și-a construit un istoric unic în ceea ce privește controlul fiabil al buruienilor graminee, fără să fi fost raportate la nivel mondial cazuri de rezistență a buruienilor graminee la propizamidă în culturile arabile.

„Această reclasificare confirmă mecanismul distinct de acțiune al propizamidului și rolul său esențial în sprijinirea fermierilor europeni pentru menținerea unui control eficient al buruienilor graminee. Propizamid este deosebit de important în Europa de Nord și Centrală, unde aproximativ 85% din utilizarea sa este în cultura de rapiță de toamnă. Într-un context în care rezistența la erbicide este în creștere, iar opțiunile pentru controlul buruienilor devin tot mai limitate, este esențial ca fermierii europeni să aibă acces la o gamă largă de soluții pentru a face față provocărilor aflate într-o continuă evoluție”, a declarat Olivier Couery, EMEA Marketing Leader Herbicides Corteva Agriscience.

Reclasificarea consolidează valoarea propizamidei în aceste sisteme de cultură, unde le oferă fermierilor o metodă eficientă de gestionare a buruienilor graminee dificile.

Rapița este cultivată, de regulă, o dată la trei sau patru ani, ca parte a unei rotații a culturilor cu cereale precum grâul și orzul. În anii în care sunt cultivate cereale, buruienile graminee, inclusiv coada vulpii (black-grass) și raigrasul (ryegrass), se pot înmulți deoarece fermierii au la dispoziție mai puține opțiuni eficiente de erbicidare.

Perioada de cultură a rapiței oferă oportunitatea de a combate aceste buruieni înainte de înființarea următoarei culturi de cereale, reducând presiunea exercitată de buruieni, protejând producțiile viitoare și susținând managementul integrat al buruienilor.

Propizamid este, de asemenea, utilizat pe scară largă în peste 50 de culturi horticole și de nișă, inclusiv în culturi de mare valoare, precum cicoarea și culturile pentru producerea de sămânță de graminee, unde puține erbicide alternative sunt disponibile. Utilizarea sa îi ajută pe fermieri să mențină sisteme de producție diversificate, gestionând în același timp eficient buruienile.

^{Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!}

Aproape 84 de miliarde de euro vor ajunge la scadență în 2027 - 2030. România trebuie să aleagă între o economie bazată pe consum și una bazată pe producție, procesare și investiții.

România intră într-o perioadă extrem de dificilă pentru finanțele publice. În următorii patru ani, statul trebuie să refinanțeze aproximativ 83,9 miliarde de euro numai din principalul datoriei publice ajunsă la scadență, fără a include deficitele viitoare, dobânzile și noile împrumuturi. Datoria publică a depășit deja pragul de 60% din PIB: la sfârșitul trimestrului I din 2026.

• Viitorul Guvern trebuie să înceapă să construiască o economie care poate plăti datoriile, nu să mențină economia care creează permanent datorii.

• Impozitarea agresivă a mediului de afaceri a falimentat antreprenorii autohtoni, a exportat locurile de muncă în țările dezvoltate și a trimis în șomaj angajații a zeci de mii de firme care s-au închis anul acesta.

• Firmele românești luptă pentru supraviețuire, iar angajații statului fac presiuni pentru salarii mai mari.

• Nu mai putem amaneta viitorul pentru a finanța prezentul.

• Fiecare leu împrumutat trebuie să aibă în spate o întrebare: Ce produce?

Tabelul care ilustrează dimensiunea problemei

Valorile scadențelor reprezintă principalul datoriei menționat în profilul de rambursare și nu includ dobânzile, deficitele viitoare sau noile împrumuturi.

Schema de ajutor de stat de 5,313 miliarde lei este o alocare pentru întreaga perioadă de aplicare a programului, nu o cheltuială anuală. Ea vizează investiții în industria prelucrătoare și produse pentru care România are deficite comerciale importante.

În 2026, se estimează că statul va cheltui cu asistența socială 249,2 miliarde lei, adică 12,2% din PIB, în timp ce investițiile publice sunt proiectate la 160 miliarde lei.

Această comparație nu înseamnă că România nu trebuie să își protejeze populația vulnerabilă. Asistența socială este necesară și trebuie menținută pentru cei care au nevoie de ea.

Problema este alta: De ce nu construim o economie care să reducă nevoia de asistență socială?

Dacă banii publici sunt transformați în investiții productive, cu un grad mare de multiplicare, cum ar fi în fabrici, procesarea alimentară, energie, infrastructură, agricultură performantă, cercetare și educație profesională, economia ar genera: locuri de muncă → venituri → profituri → taxe → contribuții → exporturi → creștere economică.

În schimb, o economie dependentă de consum și transferuri sociale riscă să intre într-un mecanism falimentar pentru țară: împrumuturi → consum → importuri → deficit comercial → noi împrumuturi → dobânzi → taxe mai mari.

Prea târziu și la o scară încă mică, România a început să corecteze direcția

În 2026 există o schimbare de direcție: Guvernul a aprobat o schemă de 5,313 miliarde lei pentru investiții în industria prelucrătoare, destinată inclusiv sectoarelor în care România are importuri ridicate și înregistrează un deficit comercial mare. Investițiile eligibile pornesc de la 50 milioane lei.

În 2025, schemele de ajutor de stat gestionate de Ministerul Finanțelor au însemnat finanțări de 1,85 miliarde euro, care au atras investiții totale de peste 4,2 miliarde euro și peste 36.000 de locuri de muncă. Dar aceasta trebuie să devină o politică economică națională, nu o serie de programe izolate.

România a pierdut capacitatea de a transforma banii în capital productiv

Schematic, aceasta este problema structurală a României și viitorul Guvern are obligația de a schimba paradigma.

• Ani de zile am discutat și ne-am bazat pe o creștere economică susținută de consum și generatoare de deficite;

• Am distrus sau am lăsat să dispară capacități industriale;

• Am redus capacitatea de procesare;

• Am rupt legătura dintre școală și economia reală;

• Am exportat materii prime și am importat produse finite;

• Am încurajat consumul fără să construim suficientă capacitate internă de producție;

• Lipsa de produse realizate intern a fost acoperită prin importuri care au dus la creșterea datoriei externe.

Nu faptul că românii consumă, ci faptul că o parte prea mare din consum este alimentată de importuri, aceasta este problema economiei românești. Nu putem rezolva această problemă doar prin creșteri de taxe așa cum a făcut în ultimul an Guvernul Bolojan. Limitele acestei politice bazate doar pe taxare pentru reducerea deficitului bugetar le vedem astăzi cu toții. Sărăcirea populației și trimiterea în faliment a zeci de mii de firme  au dus la o scăderea economică fără precedent, chiar mai mare decât în perioada crizei economice asociate pandemiei de Covid.

Pentru a opri acest declin economic accentuat, România are nevoie de o schimbare fundamentală de politică economică care să se axeze pe câteva schimbări fundamentale:

• De la consum la investiții

• De la importuri la producție

• De la materie primă la procesare

• De la forță de muncă ieftină la productivitate

• De la ajutoare pentru supraviețuire la investiții care creează venituri

• De la împrumuturi pentru cheltuieli la capital pentru profit

România nu trebuie să reducă protecția socială pentru oamenii vulnerabili. România trebuie să reducă, prin dezvoltare economică, numărul oamenilor care ajung dependenți de protecție socială. Aceasta este diferența dintre asistență socială ca soluție temporară și politică economică de dezvoltare pe termen lung. Deocamdată nici un guvern din ultimii zece ani nu a fost interesat să dezvolte politici economice pe termen lung, ci a acționat doar electoral. Pentru aceasta a preferat să mențină o politică de protecție socială cu mult peste ce își permite statul român.

Statistica ne arată că în primul trimestru al anului 2026 din 10 lei intrați la buget, sub formă de venituri fiscale și contribuții de asigurări, 9 lei s-au dus pe salariile din sectorul public, pensii și alte beneficii sociale. Asta ne arată că pentru investiții în dezvoltarea țării nu mai rămâne aproape nimic. Iar dacă mai adăugăm că din acel aproape nimic, cam totul s-a dus pe investiții fără sens într-o perioadă de criză, avem dimensiunea dezastrului în care ne aflăm.

Astăzi, când asistăm la un mare scandal între politicieni, pe de o parte, și între o parte a politicienilor și sindicate pe tema noii Legi a salarizării, pe de altă parte, mediul privat este sufocat de taxe și impozite și multe firme închid porțile. Aceeași lideri sindicali de 35 de ani, unii dintre ei pensionari deja, fac presiuni pentru creșterea salariilor în sectorul public, ignorând că mediul privat nu poate finanța mai mult aparatul imens al statului.

Peste 1,20 milioane de angajați la stat luptă pentru salarii mai mari, în timp ce mediul privat luptă doar pentru supraviețuire. Liderii marilor confederații sindicale, care în general reprezintă doar interesele angajaților de la stat, își fac din nou numărul de luptători ai dreptății sociale, dar nu sunt interesați de ce se întâmplă în economia reală.

Statistica arată că 52.741 de firme au fost radiate în șapte luni ale anului, după ce în 2025 au fost închise 144.000 de firme. Aceste cifre ascund în spate zeci de mii de șomeri, dar pentru veșnicii lideri ai confederaților sindicale singurul lucru care contează este creșterea salariilor la stat.

Creșterile salariale din ultimii ani din sectorul de stat, cu mult peste media din sectorul privat, nu au avut la bază criterii de performanță. Astăzi liderii mișcării sindicale refuză să recunoască că angajații statului au dus-o în ultimii ani mult mai bine decât le-ar fi permis veniturile statului, iar această situație nu mai poate continua pentru că nu mai sunt bani, iar deficitul bugetar nu mai poate crește.

Lipsa de viziune economică a liderilor sindicali a fost demonstrată încă o dată zilele acestea de Bogdan Hossu, liderul CNS „Cartel Alfa”, care a cerut nici mai mult nici mai puțin creșterea impozitării mediului de afaceri pentru ca guvernul să aibă bani pentru creșterea salariilor în sectorul de stat prin noua lege a salarizării. Practic, sindicaliștii de la stat spun: „Cresteți taxele ca să ne dați nouă mai mult. Că mediul de afaceri se sufocă, nu ne interesează”.

Statul român are nevoie de reforma sectorului de stat. De la primării, la ministere și agenții, peste tot trebui operate reduceri de personal. Până acum, reforma sistemului de stat clamată de Ilie Bolojan a fost un simulacru. Două treimi dintre comunele din România nu îşi pot acoperi cheltuielile din propriile venituri şi au nevoie în fiecare an de bani suplimentari de la buget, 1.500 de comune au mai puțin de 1.500 de locuitori,  dar continuăm să plătim un aparat birocratic de 450.000 de persoane în administrația publică locală. Reducerea personalului din ministere și agențiile statului, promisă de premierul demis Ilie Bolojan a rămas neonorată.

Unde trebuie să investim

O strategie economică națională trebuie să pună în centrul său:

• industria prelucrătoare;

• procesarea produselor agricole și alimentare;

• energia și infrastructura energetică;

• irigațiile și infrastructura agricolă;

• industria de utilaje și echipamente;

• cercetarea și inovarea;

• digitalizarea producției și a instituțiilor statului;

• infrastructura de transport;

• învățământul profesional și tehnic;

• dezvoltarea lanțurilor de producție interne;

• substituirea importurilor acolo unde România are avantaje competitive;

• creșterea exporturilor de produse cu valoare adăugată.

Fiecare leu împrumutat trebuie să aibă o întrebare în spate: Ce produce? Aceasta trebuie să fie noua regulă a politicii economice.

Dacă împrumutăm bani pentru consum, datoria rămâne și va crește cu dobanda. Dacă investim banii într-o capacitate productivă competitivă, aceasta poate genera producție, profit, locuri de muncă, exporturi și venituri bugetare.

De aceea, înaintea oricărei noi majorări de taxe trebuie să existe: studiu de impact + strategie de țară + analiză cost/beneficiu + obiective măsurabile.

Nu putem cere sacrificii suplimentare economiei fără să răspundem la întrebarea fundamentală: care este planul româniei pentru creșterea economică?

Reducerea deficitului este necesară, dar reducerea deficitului fără creștere economică poate însemna doar comprimarea economiei. În aceste condiții, România trebuie să urmărească simultan: deficit mai mic + producție mai mare + exporturi mai mari + procesare mai mare + productivitate mai mare + investiții mai mari.

România nu are nevoie de o nouă politică a sacrificiului, ci are nevoie de o politică a producției. Acest lucru se poate realiza pentru că:

• Avem resurse naturale.

• Avem teren agricol.

• Avem energie.

• Avem oameni.

• Avem poziție geografică.

• Avem acces la piața europeană.

• Avem antreprenori.

Ceea ce ne-a lipsit prea mult timp a fost continuitatea unei strategii economice naționale.

Mesajul pentru decidenții politici este simplu: Nu mai putem amaneta viitorul pentru a finanța prezentul. Trebuie să împrumutăm, atunci când este necesar, pentru investiții care produc viitor.

Nu mai putem distruge capitalul productiv și apoi să ne mirăm că avem nevoie de taxe mai mari.

Nu mai putem exporta materia primă și importa produsul finit.

Nu mai putem avea o școală ruptă de economia reală și să pretindem că vom avea productivitate europeană.

Nu mai putem construi o economie bazată predominant pe consum și să așteptăm prosperitate durabilă.

România trebuie să facă trecerea decisivă:

• de la consum la producție;

• de la datorie la capital;

• de la importuri la procesare;

• de la asistență socială la locuri de muncă;

• de la supraviețuire la dezvoltare.

Decidenții români trebuie să conștientizeze că o țară nu devine bogată pentru că împrumută mai mult. Devine bogată pentru că produce mai mult, procesează mai mult, exportă mai mult și investește mai inteligent. Viitorul guvern trebuie să înceapă să construiască economia care poate plăti datoriile țării, nu economia care creează permanent noi datorii.

Autor: dr. ing. NICU VASILE, președinte Pactul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă

Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!