Calendaristic, noiembrie este ultima lună de toamnă. În tradiţia populară luna noiembrie se numeşte “Brumar”, deoarece este vremea apariţiei brumei. Mai este denumită şi “Vinar”, adică luna vinurilor, deoarece în această perioadă are loc fermentarea şi limpezirea vinului în butoaie. Se spune că în cazul în care cade bruma şi promoroaca, iar vântul bate mai cu putere, atunci iarna va fi blândă. Dacă în noiembrie plouă mărunt, vom avea parte de o iarnă grea.

Lucrările prezentate mai jos sunt redate ca repere orientative pentru cititori şi nu exclud posibilitatea efectuării de alte lucrări. Fiecare fermier, în funcţie de cultura pe care o are, de suprafeţele deţinute, cât şi în funcţie de condiţiile climatice va decide ce este mai corect de făcut în ferma sa.

Pentru agricultură, noiembrie este luna în care se continuă campania de pregătire a terenului pentru culturile din primăvară.  Numai acolo unde sunt întârzieri neaşteptate şi unde planul de semănat pe culturi nu a fost încheiat, din punct de vedere practic, încă se mai poate semăna grâu. Pentru suprafeţele de grâu semănat în afara epocii optime se recomandă o creştere a cantităţii de sămânţă la hectar. Acest lucru se aplică în special pentru a compensa posibila răsărire deficitară, dar şi pentru a compensa lipsa de înfrăţire din cadrul acestor culturi.

Cu cât ne îndepărtăm mai mult de epoca optimă de semănat, trebuie să mărim cantitatea de sămânţă pe hectar în aşa fel încât să asigurăm numărul optim de plante la unitatea de suprafaţă. Normal, trebuie să asigurăm 750 - 850 de boabe germinabile pe hectar atunci când şansele de înfrăţire sunt diminuate, astfel încât în primăvară să avem în jur de 700 - 800 plante pe hectar. De cele mai multe ori, suprafeţele de grâu semănate târziu răsar în ferestrele iernii. Dacă iarna este normală pentru condiţiile din România, cu precipitaţii sub formă de zăpadă, aceste culturi nu vor fi afectate.

Pentru grâul de toamnă este foarte important să încolţească încă din toamnă, să răsară, dacă este posibil şi să treacă peste perioada de iarnă. Odată cu trecerea peste iarnă, soiurile de grâu sunt supuse procesului de vernalizare (iarovizare). Prin vernalizare, practic, grâul trece de la etapa de dezvoltare vegetativă la etapa de dezvoltare generativă. În lipsa acestui proces, soiurile de grâu care depind de vernalizare cresc în primăvară numai vegetativ fără a emite organele florifere şi fără a fructifica. Procesul de vernalizare se desfăşoară separat, la nivelul fiecărui frate. Boabele germinate şi plăntuţele în curs de răsărire sunt de asemenea supuse acestui proces. Plantele de grâu pot emite fraţi chiar şi în primăvară, dar aceşti fraţi vor creşte numai vegetativ şi vor ramâne sterili. În cazul soiurilor de grâu de primăvară nu mai este nevoie de trecerea plantelor prin procesul de vernalizare, ele fiind abilitate să emită organele florifere şi să fructifice fără trecerea prin iarnă.

Pregătirea terenului pentru culturile din primăvară

Cea mai importantă activitate a lunii noiembrie este pregătirea terenului pentru campania de primăvară. Odată cu recoltarea ultimelor suprafeţe cultivate din acest an, odată cu venirea ploilor de toamnă, se poate trece la pregătirea terenului pentru culturile din primăvară. Este bine ca toate terenurile agricole să fie arate înainte de intrarea în iarnă. Este ştiut că cea mai proastă arătură din toamna va fi mult mai bună decât o arătură făcută în primăvară.

Pentru că vrem să terminăm cât mai repede aratul, uneori uităm să luăm în considerare toate aspectele care duc la realizarea unui teren uniform, fără resturi vegetale şi bine prelucrat. Consider că o reamintire a principalilor factori care determină calitatea arăturii va contribui din plin la obţinerea de rezultate bune. În principal ar trebui să avem în vedere următoarele aspecte:

Conţinutul de apă al solului din momentul efectuării lucrării de arat. Cel mai bine ar fi ca această lucrare să se desfăşoare la un conţinut optim de apă al solului, conţinut care diferă de la un tip de sol la altul. Dacă discutăm de un sol argilos, conţinutul de apă al solului trebuie să fie la 20 - 22% . Practic, pentru aratul acestui tip de sol intervalul optim de lucru este foarte redus. Asta nu înseamnă că, dacă avem altă umiditate a solului (mai mică sau mai mare decât cea prezentată), nu putem să lucrăm acest tip de sol. Cu utilajele actuale se poate lucra foarte bine şi la umidităţi apropiate de optim, dar în aceste condiţii creşte consumul de motorină pe hectar, creşte uzura brăzdarului, iar brazda nu mai este aşa de uniformă şi calitatea acesteia este diminuată.

Dacă discutăm de un sol nisipos, intervalul optim de umiditate pentru arătură este mult mai mare şi este cuprins între 15 şi 30%. Comparativ cu solurile argiloase, acest tip de sol se poate lucra mult mai uşor, cu consumuri mai mici de motorină pe unitatea de suprafaţă şi cu un randament mai mare.
Adâncimea arăturii. Pentru a nu se forma podul, harpanul sau bătătura plugului, adâncimea arăturii trebuie să fie diferită de la un an la altul. Dacă se ară mereu la aceeaşi adâncime, solul se tasează şi va permite din ce în ce mai greu pătrunderea, apei, a aerului şi a rădăcinilor plantelor sub acest strat. Mai nou, datorită dotării fermierilor cu utilaje tip subsolier, lucrarea de arat poate fi înlocuită cu subsolajul cel puţin o dată la patru ani. În felul acesta se elimină posibilitatea formării harpanului sau posibilitatea stagnării apei pe sol atunci când cantiatea de apă căzută în 24 de ore este mare. În general, în toamnă se efectuează o arătură adâncă la 28 - 35 cm. În funcţie de plugul utilizat, adâncimea poate varia între anumite limite. La plugurile normale cu 2 sau 3 trupiţe, de cele mai multe ori, arătura se face în agregat cu grapa stelată care are rolul de a uniformiza terenul în urma lucrării.

Schimbarea sensului arăturii. În multe situaţii, fermierii ară în aceeaşi direcţie, în acelaşi sens şi la aceeaşi adâncime. Pentru o unifomitate mai bună a arăturii şi pentru o realizare cât mai corectă a lucrării de semănat se recomandă ca în fiecare an să se schimbe direcţia de efectuare a arăturii. Astfel, dacă în acest an arăm terenul pe lungimea solei, la anul venim şi efectuăm aratul perpendicular pe arătura precedentă. Prin aceste schimbări repetate creşte uniformitatea terenului şi asigurăm un pat germinativ mult mai bun pentru sămânţă.

Lucrarea terenului în pantă. Pe terenurile în pantă arătura se face paralel cu curbele de nivel, pentru a se putea proteja mai bine solul împotriva eroziunii. De cele mai multe ori, fâşiile de teren amplasate în lungimea coastelor au fost lucrate perpendicular pe curbele de nivel şi rezultatul a fost dat de levigarea stratului fertil din vârful colinei către baza acesteia. În vârful colinelor fertilitatea solului a scăzut an de an.

Înainte de efectuarea arăturii, terenurile se lucrează cu grapa cu discuri pentru a asigura fragmentarea resturilor vegetale rămase de la cultura precedentă (resturi de porumb, floarea soarelui), dar şi pentru fragmentarea buruienilor. Prin această lucrare, la efectuarea arăturii se asigură o mai bună încorporare a resturilor vegetale în sol.

Fertilizarea solului

Înainte de efectuarea arăturii se pot aplica şi îngrăşămintele organice şi/sau îngrăşămintele chimice pe bază de fosor şi potasiu. În funcţie de cultura postmergătoare, de cantitatea de îngrăşăminte aplicate la cultura anterioară, în funcţie de gradul de aprovizionare al solului în aceste elemente, precum şi în funcţie de condiţiile climatice se pot aplica diferite doze de fosfor şi potasiu. De subliniat este faptul că indiferent de dozele ce se vor aplica trebuie evitată fertilizarea în exces sau fertilizarea unilaterală. Fertilizarea unilaterală cu fosfor sau în exces poate duce la apariţia fenomenului de fitotoxicitate la cultura postmergătoare, poate duce la sterilitatea plantelor şi la o îngălbenire prematură a acestora.

cazul potasiului, lipsa acestuia, poate determina dereglări majore în plantă şi poate duce la o înfrăţire mai slabă în cazul cerealelor, la putrezirea rădăcinilor, la o coacere neuniformă a culturii şi în final la reducerea producţiei.

În ce priveşte dozele recomandate, acestea sunt diferite de la o cultură la alta, dar în principiu am putea spune că pentru cultura de porumb, consumul mediu de elemente nutritive din sol în kg/ha substanţă activă necesar pentru o tonă de boabe, dar şi pentru producţia secundară aferentă se situează la 12,5 kg s.a P şi 16,5 kg s.a K. La floarea-soarelui, consumul mediu de elemente nutritive din sol (în kg s.a./ha) se situează la 17,5 kg s.a. P şi la 50 kg s.a K.

În funcţie de celelalte elemente şi de producţia planificată pe hectar se poate stabili doza optimă de fertilizare pentru aceste culturi.
Pentru a avea o imagine şi mai completă a cantităţilor de fosfor şi potasiu din cadrul solurilor din România, menţionăm că, în funcţie de conţinutul în aceste elemente, solurile pot fi cu grad diferit de aprovizionare. Astfel: în cazul fosforului discutăm de soluri slab aprovizionate unde avem între 8,1 şi 18 mg/kg de sol conţinutul în P; soluri mijlociu aprovizionate unde conţinutul de fosfor se situează între 18,1 şi 36 mg/kg sol; soluri bine aprovizionate în fosfor unde conţinutul este situat între 36,1 şi 72 mg/kg sol şi soluri foarte bine aprovizionate unde conţinutul se situează între 72,1 şi 108 mg /kg de sol.

În cazul aprovizionării cu potasiu a solurilor din cadrul culturilor de câmp, se întâlnesc următoarele grade de aprovizionare: soluri cu aprovizionare mijlocie în potasiu unde conţinutul se situează între 66,1 şi 132 mg pe kg sol; soluri bine aprovizionate cu K unde conţinutul se situează între 132,1 şi 200 mg pe kg de sol şi foarte bine aprovizionate unde conţinutul de potasiu se situează între 201 şi 265 mg pe kg de sol.
Normal ar fi ca în cazul fermelor să facem determinările de aceste elemente prin cartarea agrochimică măcar o dată la 5 ani. În felul acesta am putea stabili un program mult mai raţional şi echilibrat de fertilizare, în care să putem lua în calcul toate elementele necesare realizării unor producţii performante.

MIHAI M.

Intr-o frumoasă zi de toamnă, parcul din centrul comunei Vâlcelele din Bărăgan era plin de oameni, de grătare cu mici şi de formaţii artistice care se pregăteau pentru spectacol. Coşurile pline cu legume frumoase şi fructe erau însemnele recoltelor bogate.

De nouă ani, comuna Vâlcelele din judeţul Călăraşi este locul unde se adună fermierii din zonă pentru a sărbători „Zilele fermierului călărăşean”, o petrecere populară organizată după adunarea recoltelor. Ideea acestei sărbători a venit odată cu iniţierea grupului de producători agricoli, o cooperativă care a adus prosperitate în toată zona.

Cu ocazia zilelor fermierului călărăşean, în curtea şcolii proaspăt renovată s-a desfăşurat un campionat de fotbal. Gazda noastră, viceprimarul comunei Vâlcelele, Gabriel Oroianu ne-a povestit cu mândrie despre proiecte şi realizări.

“Şcoala din Vâlcelele este renovată din 2010, cu bani de la bugetul local. Avem şi un proiect pe Fondul de mediu pentru încălzire alternativă, prin care instalăm o centrală pe peleţi şi panouri solare. Cu această investiţie pentru şcoală vom reduce cheltuielile cu încălzirea şcolii cu 70%. Pe terenul de sport al şcolii se desfăşoară Cupa fermierului călărăşean la fotbal, a 9-a ediţie, cu echipe din comuna Mănăstirea, din Călăraşi, două echipe din Vâlcelele, o echipă a pompierilor. Se joacă aprig, ambiţios.”

Consorţiu agricol de succes

Chiar dacă ideea de cooperativă agricolă a fost compromisă la noi după 1989, prin conectarea la comunism, ea este o formă viabilă de organizare, aşa cum o dovedesc, de pildă, cooperativele agricole din Franţa, înfiinţate cu 80 de ani în urmă. Despre Consorţiul de Extensie şi Dezvoltare Rurală din Călăraşi ne-a vorbit Vasile Iliuţă, primarul comunei Vâlcelele şi iniţiatorul asocierii.

“Suntem organizaţi într-un grup de producători, înfiinţat în 2004. În 2009 am făcut documentele pentru această cooperativă a noastră şi avem avizul Ministerului Agriculturii. Tot în 2009 am depus un proiect la FEADR, pentru a accesa fonduri europene pe Măsura 142, adică să primim 5% din ceea ce producem şi comercializăm în comun. Fiecare dintre noi a avut diverse probleme, de la cumpărarea de input-uri până la valorificarea recoltei. De când suntem împreună, cumpărăm cantităţi mai mari la preţuri mai mici şi am obţinut preţuri mai mari la vânzarea produselor. Acest lucru s-a întors benefic la fiecare fermier din grup.

Din 2004 până în 2009 am câştigat experienţă. Din 2009 am început să vindem împreună, să împărţim câştigurile şi oamenii au încredere în organizarea noastră. Anual, în cadrul adunării generale se alege un preşedinte. Sunt onorat că am fost ales preşedinte, că oamenii au încredere în mine, dar am şi obligaţii. Trebuie să răspund în faţa grupului pentru banii pe care îi luăm din cotizaţii sau din fondurile europene, trebuie să dau raportul în faţa adunării. În 2011 am investit într-un siloz la Grădiştea. Dacă reuşesc să facem investiţii profitabile, rămân şi eu preşedinte. Dacă fermierii consideră că nu le mai reprezint interesele, îşi aleg alt preşedinte”, ne-a declarat Vasile Iliuţă.

“Preşedintele Vasile Iliuţă ne-a unit, consorţiul din care facem parte este un fel de cooperativă, în care ne ajutăm reciproc. Cumpărăm input-uri împreună,vindem produsele împreună, facem proiecte pe fonduri europene împreună. Input-urile se cumpără mult mai ieftin, totul se licitează. În consorţiu se adună recolta de la toţi fermierii, avem o cantitate foarte mare şi putem să negociem un preţ mai mare. Împreună reuşim”, ne-a spus Ion Radu Aurel, fermier din comuna Dragoş Vodă.

Un alt membru al grupului de producători este Constantin Bălăiean, zis Canadianul, din comuna Gălăţui, care, după ce a trăit şi muncit mulţi ani în Canada, s-a întors în Bărăgan, acolo unde s-a născut şi s-a apucat de agricultură. “Lucrăm cu consorţiul şi avem rezultate foarte bune. Pentru mine a fost important, pentru că am început de la zero această activitate, veneam din altă profesie. Tot ce am câştigat am împărţit cu oamenii cu care lucrez. Acum fac o fermă nouă, am deja câteva tractoare, am adus o combină din Canada, am mai multe utilaje. Eu am cetăţenie canadiană şi toţi prin sat îmi zic Nea Costel Canadianu’, aşa că mi-am trecut porecla în denumirea firmei. Fiind născut aici, pe Bărăgan, m-am întors acasă şi m-am apucat de agricultură. Problema numărul unu ar fi irigaţiile. Vedeţi ce secetă avem anul acesta! Apoi, o altă problemă ar fi ajutorul în realizarea proiectelor. Nu mi se pare corect să mi se spună că sunt prea bătrân pentru a accesa anumite fonduri. Eu fac ceva ca să las generaţiei care vine după mine. Trebuie să muncim şi, încet-încet, ne dezvoltăm”, ne-a zis Constantin Bălăiean.

Priorităţi - Bursa de cereale şi sistemul de irigaţii

De sărbătoarea fermierilor călărăşeni s-a inaugurat silozul construit la Grădiştea de Consorţiul de Extensie şi Dezvoltare Rurală. Au fost prezenţi premierul Emil Boc şi ministrul Agriculturii Valeriu Tabără.  “Consorţiul nostru a cumpărat un siloz la Grădiştea, am construit în parteneriat încă două silozuri, dintre care unul este cel inaugurat azi şi altul la Borcea, care va fi finalizat în 2012. Avem nevoie de capacitate de depozitare pentru tot grupul. Problema noastră acum este rezolvarea funcţionării Bursei de cereale, vitală pentru producătorii de cereale. Aceste lucruri care nu funcţionează ne aduc instabilitate, nu ne putem dezvolta ca orice cooperativă europeană.

Am vorbit cu ministrul Tabără despre reorganizarea ANIF, care este o agenţie a statului şi deţine monopol în irigaţii. Are mulţi angajaţi şi are control pe toate canalele dinspre Dunăre. Reprezintă un blocaj în sistem. România n-are exploataţii europene, ci pe model american. Ceauşescu a vrut exploataţii mari, ca în America. Dacă tot am preluat acest model, m-aş duce să văd ce fac americanii pentru sistemul lor de irigaţii, cum folosesc apa din subteran. Noi, în România, am dat o lege care spune că subsolul este al statului şi nu poate nimeni să se atingă de el. N-am putea să facem şi noi ca americanii, să avem aceeaşi tehnologie?”, întreabă preşedintele consorţiului Vasile Iliuţă.

Asocierea nu e recunoscută în Ghidul de finanţare

Consorţiul din Călăraşi are rezultate bune şi vrea să se extindă, dar accesarea fondurilor europene nu e posibilă dintr-o hibă birocratică. “Nu cred că noi putem să acoperim tot lanţul, de la producţie până la procesare şi vânzare. E prea complex. Noi facem jumătate din treabă şi e bine aşa, nu avem pregătirea necesară să facem tot. Aşa văd eu lucrurile. Trebuie însă ca fiecare segment să se organizeze, aşa cum facem noi în cooperativă. O problemă importantă este cea cu care ne-am confruntat în reglementările din Ghidul de finanţare. Ca să ne dezvoltăm ca grup de producători, am vrut să ne facem silozuri. Când am vrut să facem demersuri şi am depus dosarul, ni s-a spus că trebuie să facem dovada că avem pământ. Noi, ca grup, nu avem pământ, ci fiecare membru are terenuri agricole. A fost negociat greşit acest aspect. Liga producătorilor, care e membru în Comisia de monitorizare, a acceptat aceste condiţii şi ne-am trezit că noi, ca grup de producători, nu putem accesa fonduri pentru a ne construi un siloz. Vrem să dăm un semnal, pentru ca autorităţile să modifice Ghidul solicitantului în acest sens. Vrem să ne facem silozuri, dar şi centre de depozitare în mai multe zone din judeţ, pentru cereale şi îngrăşăminte”, arată Vasile Iliuţă.

La Floroaica, fermă de vaci după model american

După inaugurarea silozului am ajuns la ferma de vaci din satul Floroaica, finalizată în 2010. Ferma aparţine societăţii Ilya Agro şi are o capacitate de 1000 de capete, o sală de muls modernă şi sistem de colectare a dejecţiilor. Este o fermă construită după model american, cu adăposturi mari şi deschise. Totul a fost trecut în proiect de la bun început, inclusiv staţia de biogaz, care nu e încă finalizată. Gazdă ne-a fost aici Alexandru Iancu, administratorul fermei.

“Avem un proiect complex, în care s-au pus bazele unei ferme de vaci, cu o capacitate de 1000 de capete. Este o investiţie complexă, cu două grajduri, o sală de muls şi o instalaţie pentru managementul dejecţiilor. Am realizat proiectul cu ajutorul firmelor Rota Guido şi GEA Farm Technologies România. Managementul dejecţiilor a fost gândit de la bun început. De fapt, a doua etapă a proiectului este staţia de biogaz. Toate dejecţiile de la ferma de vaci şi de la ferma de porci pe care o avem vor ajunge la staţia de biogaz, din care vom avea energie electrică, iar ce rămâne va ajunge ca îngrăşământ pe câmp. Din calculele noastre, în 5-6 ani trebuie să amortizăm investiţia. Pentru toată ferma, pe tură, avem 7 oameni. Costurile pentru producerea unui litru de lapte sunt foarte mari şi, dacă nu valorificăm totul la maximum, nu reuşim să avem beneficii. Costurile la cereale au crescut, costurile la biomasă au crescut şi ele. Nu puteam să facem o astfel de investiţie fără un contract foarte clar cu o mare firmă de produse lactate, pentru că în fiecare lună trebuie să plătim ratele la bancă”, povesteşte Alexandru Iancu.

“Ne-a plăcut de la început pasiunea lui Alexandru Iancu, ne-a impresionat determinarea şi entuziasmul în realizarea acestui proiect”, ne-a spus Claudia Cădar, director comercial Rota Guido.

Tiberiu Toth, director general GEA Farm Technologies România, consideră ferma ca fiind un model pentru orice fermier. “Am adus aici, la sala de muls, tehnologia cea mai avansată din momentul 2010, momentul când s-a terminat proiectul. Avem aici un rotor cu 32 de locuri, unul dintre puţinele existente în România, ceea ce aduce un grad mare de automatizare a procesului de muls. Dintre dotările sălii de muls mai menţionez paharul de mulgere inteligent, care are căi separate pentru mameloane. Laptele se duce pe căi separate, nu se mai poate infecta tot, dacă unul dintre mameloane are mastită. Este o investiţie mare. Mulţi merg pe minimă rezistenţă, nu-i interesează decât să producă lapte repede. Nu se gândesc la faptul că o tehnologie ieftină înseamnă cheltuieli suplimentare în viitorul apropiat”, a punctat Tiberiu Toth.

DANA MEDAR

Tiberiu Dima (40 de ani) a fost numit, începând cu 1 septembrie, country manager al Diviziei de protecţie a plantelor din cadrul BASF, lider mondial în domeniul chimic. Anterior numirii în fruntea Diviziei Crop Protection România, Tiberiu Dima a ocupat funcţia de sales & commercial manager în cadrul aceleiaşi structuri BASF.

Din poziţia de country manager al Diviziei Crop Protection, Tiberiu Dima va coordona operaţiunile derulate de BASF în România în domeniul produselor destinate agriculturii, având alături o echipă de 33 de specialişti. “Tiberiu Dima va dezvolta strategia operaţională pe termen mediu şi lung în cadrul Diviziei de protecţie a plantelor, având ca punct de plecare experienţa pe care o are deja în acest domeniu şi în cadrul companiei, a declarat Luminiţa Teodorescu, managing director BASF România. Nu este o misiune simplă, având în vedere provocările pe care le întâmpină agricultura, însă satisfacţiile nu sunt puţine, BASF fiind una dintre cele mai inovatoare companii din lume în domeniul  protecţiei plantelor, cu un mare număr de soluţii performante în portofoliu şi investiţii permanente în cercetare.”

Tiberiu Dima a precizat că activitatea Diviziei Crop Protection în România, ca şi în alte ţări, vizează, alături de inovaţie şi responsabilitatea faţă de mediu, precum şi parteneriatele pe termen lung cu clienţii şi utilizatorii produselor BASF. “Mă bucur să lucrez pentru una dintre cele mai dinamice structuri din cadrul BASF şi îmi doresc să contribuim în continuare, ca şi companie, la dezvoltarea unui domeniu ca agricultura, care are nevoie de susţinere din partea cât mai multor jucători din industrie”, a mai spus country managerul Diviziei Crop Protection România.

Tiberiu Dima a absolvit Colegiul de Tehnică Dentară din Bucureşti în 1993, deţine o diplomă în Management de la Open University şi numeroase alte certificări în marketing, tehnici de negociere şi leadership. Anterior venirii sale la BASF, a ocupat funcţia de marketing manager în cadrul SARANTIS România, în perioada 2004-2009. Între anii 1994-2004 a activat în cadrul JTI International România, parcurgând diverse poziţii, în vânzări şi marketing. A lucrat, de asemenea, în vânzări, la  Interbrands - Divizia Procter & Gamble.

Succesul viitor şi operaţiunile BASF de înaltă calitate din România vor fi de asemenea asigurate de către ceilalţi membri cheie ai echipei de management: Daniel Tabacu - manager Departament dezvoltare tehnică, Divizia de protecţia plantelor România; Mihai Papazi - manager Departament controlling şi customer service, Divizia de protecţia plantelor România; Mircea Chetrone - manager Departament marketing, Divizia de protecţia plantelor România.

La mijlocul acestei luni, Dacian Cioloş, comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, a propus, în sfârşit, mult aşteptatul pachet legislativ pentru reforma Politicii Agricole Comune ( PAC) pentru perioada de după 2013.

Scopul reformei este de a garanta o alimentaţie de calitate, sănătoasă, de a dezvolta zonele rurale şi de a proteja mediul, obiective pe care şi politica agricolă actuală le are în vedere.

Noutatea ar rezulta din faptul că, pentru prima dată, este adusă în discuţie şi chiar propusă a fi sprijinită consistent orice iniţiativă care promovează inovarea şi cercetarea agricolă. Corect, nimic de zis! Numai că acestea ar trebui să ajungă a fi traduse în practică, prin parteneriate între cercetarea ştiinţifică şi fermieri, lucru care nu s-a întâmplat până acum, decât cu foarte mare greutate, cel puţin în România.

Surprindere sau nu pentru marii fermieri, câteva sute pe meleagurile noastre, intenţia fusese anunţată, dar, poate, nimeni nu credea cu tărie că plăţile directe vor fi plafonate la 300.000 de EURO pe an şi pe fermier. Începând chiar de la 150.000 EURO pe fermier subvenţiile vor scădea progresiv. Sigur că sunt state membre ale UE care şi-au dorit acest lucru, aşa cum sunt state care nu-şi doresc plafonarea plăţilor directe, acestea fiind motorul producţiei şi dezvoltării fermelor, cel puţin în România. Chiar dacă sondajul asupra căruia se face referire, cum că populaţia europeană ar fi de acord cu plafonarea plăţilor, trebuie să amintim că este vorba de ” aproape jumătate” şi nu de ”majoritate”.

Plafonarea progresivă a subvenţiei, chiar cu scăderea costurilor cu salariile, a impozitelor şi a contribuţiilor sociale, din anul anterior, tot va duce la reducerea locurilor de muncă pentru a eficientiza fermele. Şi nu cred că acesta este rostul reformei. Bine măcar că ce rămâne din plafonare merge la pilonul de dezvoltare rurală şi astfel banii nu se pierd, rămân în ţară.

Veste bună este că propunerea de reformă PAC asigură plata integrală, fără plafonare,  a practicilor agricole durabile: diversificarea culturilor (măcar 3), cel puţin 7% din teren să fie păstrat ca rezervor ecologic sau menţinerea păşunilor permanente.

În România, cei mai activi sunt fermierii mari, asigurând, fără doar şi poate, necesarul de consum pentru piaţă. Cei mici nu au învăţat încă lecţia UNIRII, folosul şi rostul acesteia în orice domeniu.

Ne convine sau nu…mai avem de tras. De acum, rolul reprezentanţilor în Parlamentul European, al ministrului agriculturii şi al reprezentanţilor agricultorilor în COPA – COGECA, a devenit hotărâtor pentru propuneri de modificare şi adoptare a acestora.