Citatul ediţiei (ianuarie 2012)
“Nefiind oameni vrednici cari să constituie clasa de mijloc, scaunele instituţionale existente le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stîrpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii cari riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rînd şi mai înjosit în oraşele poporului românesc (...)
Ţărani? Nu sînt. Proprietari nu, învăţaţi nici cît negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sînt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieraşi şi fudui(...)
Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvîrşirea şcoalei primare, advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîni, generali cari nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiutori recrutaţi dintre stîlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care înaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care guvernează azi Români”
(Mihai Eminescu, Opere vol X - ICOANE VECHI ŞI ICOANE NOUĂ [11, 13, 14, 18, 21 şi 23 decembrie 1877]
Convorbiri cu ștreangul de gât (ianuarie 2012)
Paza bună.
Mai mult ca niciodată, titlul de mai sus nu s-a potrivit ca acum în prima lună a anului 2012. Seceta instalată încă din vara anului trecut a şi început să-şi arate efectele, în toate zonele agricole ale ţării. Rapița compromisă, grâul abia răsărit şi intrat în iarnă foarte firav şi aş mai zice ceva de sus în jos, dar m-aş simţi ca un câine care latră noaptea la lună. Am ales totuşi varianta cea mai bună şi m-am adresat dlui dr. ing. Dimitrie Muscă pe care cititorii noştri îl cunosc, că, de, conduce de ani buni o unitate agricolă etalon si ultra performantă de tip cooperatist, care se numeşte Combinatul Agroindustrial Curtici, judeţul Arad.
- Paza bună te fereşte de primejdia rea, spune un vechi proverb românesc ce se potriveşte de minune aici la Curtici, pentru că aţi înţeles foarte repede care ar putea să fie consecinţele secetei şi aţi schimbat din mers structura culturilor înfiinţate în toamna anului 2011.
- Nu numai că am schimbat structura, dar am intervenit în procesul tehnologic, pentru că era normal să facem acest lucru. Informaţiile culese şi previziunile meteorologice, ne-au făcut să înţelegem că seceta va fi persistentă. Datele statistice anterioare în ceea ce privește precipitaţiile căzute, arătau că până in momentul începerii însămânţărilor, pe timp de aproape un an căzuseră numai 290 de litri de apă pe metru pătrat, cantitate insuficientă, mai ales pentru plantele tehnice. Am pus răul înainte şi am socotit că, dacă nu a plouat toată vara, nu vom aveam precipitaţii nici în toamnă, în momentul optim pentru însămânţări.
- Şi ce aţi hotărât?
- Mai întâi am renunţat la cultura de rapiță şi m-am concentrat pe cultura grâului. Gândirea mea a fost spre a asigura în teren o densitate optimă în condiţiile în care, socoteam că grâul va răsări în decembrie sau ianuarie ori chiar în martie - am avut asemenea cazuri. Astfel, am mărit cantitatea de sămânţă la hectar. Aceasta nu întâmplător sau de conjunctură, ci pe baza unui experiment mai vechi, când am reuşit să obţin şapte şi opt mii de kg la hectar în condiţii deosebite de climă şi precipitaţii. Mi-am propus ca în anul 2012 să obţin peste opt mii de kg grâu la hectar şi pentru aceasta am ajuns la concluzia că trebuie să am cel puţin o densitate de opt sute de boabe germinabile pe metru pătrat, aceasta însemnând în final opt sute de plante, care vor face un spic de un gram. Automat, pe metru pătrat vor fi cel puţin opt sute de grame de boabe şi pe un hectar opt mii de kg.
- Toate acestea vin numai de la mama natură, de la Cel de Sus?
- În niciun caz! Trebuie să-i dai pământului hrana necesară şi tratamentele în special preventive care se cuvin. La o asemenea densitate de opt sute de plante pare a fi sufocantă, pare că nici aerul nu intră şi atunci sunt necesare şi chiar vitale toate tratamentele pentru a le ajuta să se dezvolte în mod optim, Plantei i se asigură posibilitatea să folosească şi o picătură de apă, ba chiar şi roua. Am mai luat în consideraţie faptul că, datorită densităţii, la baza tulpinelor se pot acumula diverse ciuperci extrem de dăunătoare dezvoltării plantelor, dar dacă ai grijă şi lucrezi preventiv nu se întâmplă nimic negativ.
Mai trist este faptul că de la semănatul grâului şi până acum au căzut doar 50 de litri precipitaţii pe metru pătrat. Cu toate acestea grâul este răsărit la ora actuală şi este frumos. Am făcut şi cartarea şi avem 750-760 plante răsărite pe metru pătrat, celelalte boabe ar urma să răsară sau nu. Unele frunze s-au dezvoltat sub pământ şi vom fi nevoiţi să băgăm sapa rotativă pentru copilire, este de fapt un lucru pe care ni-l asumăm. Ce ne îngrijorează în acest moment este faptul că pentru însămânţările de primăvară mai avem nevoie de încă 170 de litri de precipitaţii pe metru pătrat. Am demonstrat că plantele de porumb îşi trimit rădăcinile până la peste 1,70 metri sub pământ şi în momentul de faţă umezeala nu trece de 40 de centimetri, astfel se prefigurează o situaţie cu totul şi cu totul excepţională pentru înfiinţarea culturilor de primăvară. După acei 4o de centimetri umezeală, s-a format un pământ uscat, similar unui strat de beton pe care rădăcinile plantelor nu-l pot străbate. Aici, în zona noastră, persistența secetei va fi dezastroasă, nu avem nicio sursă de irigare. Ne rugăm la Dumnezeu să ne ocrotească.
- Aşa să fie!
M. M. Mihail
Scrisoarea lu’ Gheorghe (ianuarie 2012)
Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare
Alooo! Să trăiţi miştooo!
Bre şefu’ mă păli di’un dor dă vorbă cu alde mata aşa că’ţ iepistolai. Ii drept că am avut şi on oarece empuls ca cu’ Madălina lu’ Maricel (Prust bre!), că’ţ uitaşi ţoiu’ dă cercală când venişi să-ţi coci netimbrata den uruitură dă grăunţe. Bună bre, se vede că ieşti meşter! Aduce a scotişvizchi, doar că’i mai călâie.
Îi dădui şi lu’ alde Loden, dă la Lodenbliţ, ştii mata, care-mi zisă să’ţ zic, că de te dă Mogulu’ p’afară, zi Doamne fereşte, te angajază iel pintru producţie grup dă netimbrată, că crescu consumu’ dă când cu criza, şi, dacă nu ie ofertă, devine că se pierde muşterii şi d’aici, dă la lipsa dă muşterii să cocoloşează toate şi devine de falimentează privăţili, carele dacă nu are consum, devine că nu vânz şi scade pibul.
A’dracu’ oportunistu’ dă Loden, se dădu cu Dom ’Crin, dă’l cată la gâlci pă Preş! Uită că ăia lu’ NeaTraian îl făcu’ pă nătântolu’ dă fi’su (ăl dă termenă menajamentu’ la americană), conseleer pă parte privată la bujetari? Să-l vezi acu’, că nu’l mai văzuşi ca’ dă când dăşchisărărm salonu dă masajat a lu’ A’Mică. Boer! Cică’ş dăşchise, pă numili lu’măsa lu’ cuscra lu’ şefu’ lui, on serele dă aptsorpţie dă fonduri iuropene pă proecte, că’ce că făr’dă proecte nu se mai slobozeşte fonduri.
Bre! I să umplu fălcili, i să îngroşă ceafa, calca apăsat dă zici că’l trec nevoili,’ţ’dă două deşte când dă mâna şi nu mai pridideşte p’in moleculare. Nici la fi’mea la masajerie nu mai trece, iel, carele că când ierea noaten, una-două da pă la A’Mica şi se încuia în camera cu recamiel.’Cea că repeta la tradişonalfucsistem sau ce drac dă materie mai învăţa iei la şcoala aia a lor. Aş mânia pă Ăl dă Sus dacă n’aş recunoaşte că o ajută, că numai dă la iel veniră cu recomandare fro’douăj dă depotaţi, başca depotatu iei, ăla de’o supţine ca boasă la o neconcentrată. Făcură abonamenturi la salon, dă nu mai pridideşte cu lucru’ că ie numai’ două sărăcuţili, A’Mică a mea şi a lu’ Zmoală, de’i primar. Multă muncă, mai ales dă când prestează tailandez cu oloi dă trandahir la cererea clienţilor. Le crez, că multă osteneală ie pă lume la vreme dă criză. Ui’ la parlamentarii noşt’i. Şede iei până în crucea nopţii să vază dă trece menţiunea dă cenzura, de-o vârâră’n răsărit, şi, nice nu să răscrăcără dă zî, şi hop, a doua. Că n’avură trecere, ie altă gâscă, da’ nici nu le poci băga fro vină! Păi uitaşi că vremurile ăştea noi începură cu sentagma "Mirceo fă-te că lucrezi"? Uitaşi! Treci pă lecitină!
Mă luai cu vorba! Vin să te’ntreb: I-adevărat că pă vremea lu’ Dusu’ dădeam drumu’ la ovrei, doar dacă decarta ăia la carele se ducea? Păi dacă i’adevărat, hai să le zâcem la ăia dă plecară, să vie’napoi, pă moca, batâr până ieşim den criză. Cu ce scop? Îi facem mulgători pintru bujet. Îmi spusă Ăl Bătrân, că iel fu on fel dă fată în casă, la un negustor pă Văcăreşti, că avea ăştia o tehnică să mulgă vaca, că nu găseai strop dă lapte’n ţâţe, dupe, da’ nici vaca nu da’ colţu’ ca cum dă ale noastre, de când le muljem tradeţional şi româneşte, endeferent dăn parte lu’ care partid ie văcaru’. Când ieşim din criză le dăm drumu’ să plece pă legea lu’ Dusu şi consolidăm pibul.Ce zici? Se merită?
Gheorghe.
Cronica unui prost cu studii superioare (ianuarie 2012)
Sezonul minciunilor
Se zice că cele mai multe minciuni se spun înainte de alegeri şi... după pescuit! Parţial corect, că aşa este peste tot în lumea asta mare, bântuită de politicieni obedienţi unor grupuri financiar-bancare. Ziceam parţial corect, pentru că de minţit se minte în fiecare zi. Eu, ca „prost cu studii superioare“, admir foarte mult umorul evreilor care este inconfundabil şi adevărat. De ce am făcut această destăinuire?! Răspunsul este simplu: înlocuiţi numele evreiesc cu binecunoscutul nume românesc Ion şi-l veţi vedea pe românaşul nostru cocoţat undeva sus. Iată şi câteva exemple:
- Ce faci, Moise (Ioane), mănânci în ziua când toţi evreii (românii) postesc?
- Uite ce e: eu nu fur, nu mint, nu iau dobândă, dar nici nu postesc!
- Ce tâmpit eşti, nu e mai simplu să nu mănânci o zi?
Dar aşa vă place?
- Moise (Ioane), tu eşti un om cu carte; de ce te laşi umilit de patronul tău bogat, dar prost ca noaptea?
- Asta aşa e de când lumea: dacă vrei să mulgi vaca, trebuie să te apleci.
De la Nenea Iancu Caragiale încoace minţim şi iar minţim fără jenă. Revin şi chiar scriu despre distrugerea sistemelor de irigaţii după EVENIMENTELE din ’89, pentru că aveau “dosar comunist” şi acum când seceta este evidentă, minţim că putem hrăni 80 de milioane de suflete. Pentru Canalul Siret-Bărăgan s-au alocat bani mulţi ani, la rând şi acum se caută miliarde de euro pentru a-l termina. Dar banii alocaţi până în prezent cum au fost cheltuiţi??? O întrebare prostească, cu banii statului se fac cele mai mari şi mai murdare afaceri – a se vedea şoselele patriei, un fel de basm cu „cocoşul roşu“. Dar până aici nimic, nimic nou şi în continuare tot cronica vechiturilor mucegăite. De ce? Cineva, un cititor, se declara nemulţumit de „cronici“, că ar fi ineficiente. Pentru mine, scrisul este cea mai puternică armă pe timp de pace. Înşişi strămoşii noştri latini (unii nu-i recunosc ca atare) spuneau că „Vorba zboară, scrisul rămâne“.
Mă repet şi iar mă repet, cu îndemnul către agricultori, să-şi unească pământul, să-şi unească interesele, pentru că numai astfel pot să asigure ziua de mâine copiilor lor, nepoţilor şi strănepoţilor lor. Când merge un român şi vede agricultura din alte ţări din UE se minunează şi recunoaşte că cei de acolo sunt uniţi. La noi de ce nu se poate? În afara faptului că într-o asociere de la noi, toţi vor să fie şefi, mai este ceva şi acel ceva este statul care nu are niciun interes să se confrunte cu organizaţii puternice ale agricultorilor, nu vor să împartă puterea cu ŢĂRANII. Ce mai face statul să împiedice organizaţiile agricultorilor: Mai întâi, a inventat persoana fizică autorizată (PFA) ca să stea dumnealui statul cu mâna în buzunarul acelei persoane, iar pentru celelalte organizaţii a inventat BIR peste BIR şi atunci cum să nu-l îndemni pe agricultor să facă evaziune fiscală! Am învăţat, tot de la evrei, că banul mult se face cu banul puţin, dar la noi lăcomia şi prostia doresc bani cu „lopata“.
Mă întreb şi vă întreb de ce atâta dispreţ şi ură maladivă faţă de ţăranul român, cel care ne dă pâinea noastră cea de toate zilele? Am citit şi am văzut în emisiunile tv că un filozof, pe nume Marcu Dimitrie Jura, a ales oile. Şi ce dacă, nu tot un filozof, Lucian Blaga, ne-a găsit moşii şi strămoşii într-un „Spaţiu mioritic“? Alta-i bună! Cum se poate ca un filozof să miroase a oaie? Păi, se poate şi trebuie să nu-l privim ca pe un ciudat, atât noi de la oraş, cât şi ceilalţi ciobani. Altfel se pune problema, nu vrem să apreciem şi să recunoaştem cum se cuvine valorile, dar mai ales să le aşezăm acolo unde li se cuvine. Sunt alături de Domn’ Profesor, nu vindeţi pământul „ciocoilor pribegi aduşi de vânt“ pământul este al românilor şi numai al românilor. Chestia că nu pleacă din România este o adevărată tâmpenie. Da ne rămâne pământul sterp şi foametea pentru generaţiile viitoare. Repet: Unde sunt banii alocaţi pentru canalul Siret-Bărăgan??? Cine întreabă?... Cum nu ştiţi?... Cel care semnează...
UN PROST CU STUDII SUPERIOARE
Dialogul surzilor
Un nou an a început. O fi bine, o fi mai puțin bine, asta-i trecerea timpului și n-avem ce-i face. Creștem, ne maturizăm - unii DA, alții BA, îmbătrânim – unii de trecerea anilor, alții de griji, alții de grija altora - asta era cu fata cu coasa.
Oricum, anul a început sub auspiciile îngrijorărilor bine întemeiate ale agricultorilor: lipsa precipitațiilor, pierderile cu cultura de rapiță, posibile și la grâu în procente considerabile, plățile pe suprafață diminuate, un buget al agriculturii în cădere liberă și el, problema irigațiilor încă nerezolvată, așijderea și birocrația din accesarea fondurilor europene. Așadar „motive de bucurie“, adunate la-nceput de an, pe care să le tot strige agricultorii. Oare o fi cineva care să le audă, să le răspundă și să le rezolve!???
Chiar credeți? Maaare mirare! Dacă va exista și anul acesta dialogul surzilor și al strâmbelor în cadrul organizațiilor profesionale (Divide et impera), vom avea un viitor strălucit și o contribuție substanțială la noua Politică Agricolă Comună după 2013.
Ce-i trebuie babii? Să fie președinte! De asociatie, organizație, federație și ce s-o mai brodi – că, de, important este să te numești președinte - că altfel nu mai ai acces la masa la care stă conducerea ministerului agriculturii.
Și, uite așa, trei mari organizații, ba una chiar afiliată pe la Bruxelles, FNPAR( Federația Națională a Producătorilor Agricoli din România, la care mai adăugăm FCBR (Federația Crescătorilor de Bovine din România) și LAPAR( Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România) au intrat în noul an cu o situație incertă.
La primele două, scenariul a fost același, uite demisia, nu e demisia, la ultima, dorința președintelui de a protesta nu a fost și dorința celorlalți membri. De ce oare? Cineva, acolo sus, i-a îndrumat, sfătuit, povățuit, că așa ar fi mai bine. Și a fost! Dovadă, că acum, nu știi cine și pe cine mai reprezintă. Frumoasă lucrare, nu am ce zice!
Dar să fim și optimiști, că doar e începutul anului. Banii, restul pe SAPS, atât contribuția europeană, cât și diminuata alocație națională (cu vreo 50 de euro), vor intra în conturile fermierilor până la finele lunii ianuarie.
Dacă mai dă Dumnezeu ploaie sau ninsoare din abundență, și dă, că-i bun și îndurător cu românul, fermierii pot răsufla ușurați, măcar până când o da firul ierbii, la primăvară.
Până atunci, poate, ne-o veni și mintea de pe urmă!
Un an bun, rodnic și cu prețuri bune!
Roman Ștefănescu
COMUNICAT DE PRESĂ cu privire la comercializarea ilegală de seminţe contrafăcute marca Euralis
S.C. EURALIS SEMINTE S.R.L. avertizează prin prezentul toţi consumatorii români cu privire la depistarea recentă a vânzarii ilegale pe piaţa românească a unor doze de 80.000 de boabe conţinând seminţe contrafăcute de porumb inscripţionate cu „ES FLATO – Porumb Hibrid, FAO 350”, ambalate în saci de hârtie contrafăcuţi inscripţionaţi cu marca Euralis şi purtând etichete contrafăcute de certificare albastre cu numărul de lot F0440W101645E.
S.C. EURALIS SEMINTE S.R.L. îi sfătuieşte pe toţi fermierii români cultivatori ai seminţelor Euralis în Primăvara 2012 să solicite sistematic factură fiscală şi copie după certificatul original de calitate de la distribuitorul lor vânzător. Euralis roagă amabil toţi cetăţenii să îi aducă la cunoştinţă orice informaţii deţinute cu privire la orice vânzare ilegală de seminţe Euralis, fără factură fiscală şi certificat de calitate, la numărul de telefon: 0212.24.47.97. Acelaşi număr de telefon poate fi utilizat de către consumatori pentru verificarea veridicităţii calităţii de distribuitor a oricărui vânzător de seminţe Euralis pe teritoriul României.
|
S.C. EURALIS SEMINTE S.R.L. avertizează prin prezentul toţi consumatorii români cu privire la depistarea recentă a vânzarii ilegale pe piaţa românească a unor doze de 80.000 de boabe conţinând seminţe contrafăcute de porumb inscripţionate cu „ES FLATO – Porumb Hibrid, FAO 350”, ambalate în saci de hârtie contrafăcuţi inscripţionaţi cu marca Euralis şi purtând etichete contrafăcute de certificare albastre cu numărul de lot F0440W101645E.
S.C. EURALIS SEMINTE S.R.L. îi sfătuieşte pe toţi fermierii români cultivatori ai seminţelor Euralis în Primăvara 2012 să solicite sistematic factură fiscală şi copie după certificatul original de calitate de la distribuitorul lor vânzător. Euralis roagă amabil toţi cetăţenii să îi aducă la cunoştinţă orice informaţii deţinute cu privire la orice vânzare ilegală de seminţe Euralis, fără factură fiscală şi certificat de calitate, la numărul de telefon: 0212.24.47.97. Acelaşi număr de telefon poate fi utilizat de către consumatori pentru verificarea veridicităţii calităţii de distribuitor a oricărui vânzător de seminţe Euralis pe teritoriul României.
|
|
S.C. EURALIS SEMINTE S.R.L Prin Dl. Florin CONSTANTIN – Country Manager Bulgaria & România
|
Profilaxia şi combaterea bolilor la porumbei în timpul iernii
Creşterea porumbeilor reprezintă un hobby pentru mulţi crescători, dar şi o sursă de hrană pentru alţii. Aceştia trebuie să ştie însă că nu este suficient să fii îndrăgostit de această specie, ci este necesară o atenţie specială.
La fel ca celelalte păsări, porumbeii pot să contracteze diferite boli infectocontagioase sau parazitare. Anumiţi factori care se referă în principal la condiţiile de zooigienă din adăposturi precum şi asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare echilibrată cantitativ şi calitativ sunt de multe ori neglijaţi, ducând la creşterea necorespunzătoare a tineretului, slăbirea organismului pe al cărui fond se pot grefa o serie de boli condiţionat patogene (colibaciloză, salmoneloză etc.) Stă în puterea noastră menţinerea stării de sănătate, prin crearea şi păstrarea anumitor condiţii de viaţă de care are nevoie organismul.
Măsuri sanitar-veterinare
Astfel trebuie aplicate o serie de măsuri sanitar-veterinare menite să înlăture factorii nefavorabili care ar putea provoca tulburări ale funcţionării normale a organismului (paraziţi, microbi, ciuperci, alimentaţie carenţată, igienă necorespunzătoare a adăposturilor). Dintre aceste măsuri amintim
deparazitarea internă a întregului efectiv de porumbei cu ROMBENDAZOL F, ROMBENDAZOL SUPER, deparazitarea externă cu ENDECTOCID (soluţie pour-on activă atât pentru paraziţii externi, cât şi interni).
Concomitent cu deparazitarea porumbeilor trebuie făcute deparazitarea volierelor cu ROMPARASECT şi ROMPARATOX pentru distrugerea paraziţilor şi a formelor larvare ale acestora, după curăţenia mecanică şi evacuarea dejecţiilor.
Se vor efectua şi dezinfecţii ale volierelor cu soluţii dezinfectante eficiente pentru distrugerea germenilor patogeni (bacterii, virusuri, ciuperci) sau reducerea considerabilă a numărului acestora, precum şi a florei microbiene de asociaţie. Se pot utiliza soluţii de DECONTAMINOL sau CATIOROM.
În jurul adăposturilor trebuie efectuate deratizări în scopul combaterii rozătoarelor cu rol deosebit de important în apariţia şi extinderea unor boli infecţioase şi parazitare, cu RATITOX; RATIKILL; BRODITOP.
Raţii alimentare
Este necesară administrarea unor raţii alimentare care să conţină toate elementele nutritive, necesare asigurării unui echilibru fiziologic corespunzător. Pentru evitarea apariţiei unor boli de nutriţie produse de lipsa unuia sau mai multor elemente din furaj recomandăm, mai ales în perioada de iarnă vitaminizări cu COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL ROMVAC3, VITA-B-COMPLEX, VITAMINA AD3E.
Măsuri profilactice
Pe lângă aceste măsuri de profilaxie generală nespecifice se recomandă şi măsuri profilactice specifice, cum ar fi vaccinările contra PARAMIXOVIROZEI cu vaccin inactivat PARAMIXOVACOL sau COLUMBOPOLIVAC după vaccinarea cu vaccin viu AVIPESTISOTA sau AVIPESTIVAC.
Atunci când se depistează cazuri de boală sau porumbei morţi în voliere se recomandă să se trimită la laborator păsări bolnave sau cadavre proaspete pentru stabilirea diagnosticului. SC ROMVAC COMPANY dispune de un laborator de diagnostic unde se fac examene complete, în urma cărora se eliberează buletine de analiză, se indică tratamentele adecvate asigurând şi medicamentele corespunzătoare. Prin acest laborator se asigură şi asistenţă tehnică de specialitate tuturor columbofililor pentru obţinerea performanţelor mult dorite.
Dr. Viorica Chiurciu, Medic veterinar, Doctor în științe medicale
Spor semnificativ de creştere la puii de carne cu DEL-CA-MAG
Crescătorii de pui de carne îşi pot creşte performanţele şi eficienţa fermelor prin utilizarea DEL-CA-MAG, singurul supliment mineral de uz veterinar 100% natural.
DEL-CA-MAG este o dolomită amorfă extrasă din zona Harghita-Delniţa unde există unul dintre puţinele depozite de acest gen din lume. Particularitatea acestei dolomite amorfe stă în faptul că legătura dintre ionii de calciu şi magneziu este una mult mai slabă decât la dolomita cristalină, ceea ce favorizează descompunerea şi asimilarea mult mai rapidă în sucul gastric al animalelor.
Efectele utilizării DEL-CA-MAG ca supliment mineral în hrana puilor de carne a fost demonstrată în cadrul unui studiu comparativ efectuat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală (INCDBNA) - Baloteşti. Testele au fost efectuate pe 600 de pui broiler din hibridul de carne COBB 500, pe perioada de vârstă 0 - 42 zile.
Rezultate confirmate
Rezultatele studiului arată faptul că hrănirea puilor de carne cu dolomită amorfă (DEL-CA-MAG), ca sursă de calciu şi magneziu, a modificat semnificativ greutăţile corporale, acestea fiind mai mari cu 3,75% la vârsta de 14 zile, cu 4,01% la 28 zile, respectiv 4,18% la 42 de zile.
În ceea ce priveşte sporul mediu zilnic de creştere, acesta a fost mai mare cu 4,25% la lotul de pui furajat cu dolomită amorfă, ca sursă de calciu şi magneziu, comparativ cu lotul martor (carbonat de calciu, ca sursă de calciu).
Efecte interesante s-au constatat şi la consumul specific. Astfel, rata de conversie a furajului în spor a fost mai mică cu 5,71% la lotul de pui furajat cu DEL-CA-MAG comparativ cu lotul martor. De asemenea, costul furajului/kg spor (kg NC/kg spor) a fost mai mic cu 6,20% la lotul experimental furajat cu dolomită amorfă, faţă de lotul martor.
Analizele biochimice ale parametrilor plasmatici şi a nivelului de cenuşă, calciu şi fosfor din osul tibia la puii broiler, nu au fost influenţate semnificativ (P≥0,05) de sursa de calciu utilizată, valorile la lotul experimental fiind apropiate de cele ale lotului martor şi în limite fiziologice normale categoriei şi vârstei puilor.
Valorile concentraţiei de magneziu din osul tibia la lotul experimental au fost mai mari, comparativ cu cele de la lotul martor (P≤0,05), ambele situându-se în limite fiziologice normale vârstei puilor.
„Rezultatele obţinute ne indică faptul că produsul testat DEL-CA-MAG, dolomita amorfă, din cariera Delniţa de la Exploatarea Minieră Harghita SA, Miercurea Ciuc poate fi utilizat ca sursă de calciu şi magneziu în hrana puilor de carne”, confirmă doctor inginer Georgeta Ciurescu, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală - Baloteşti.
Piaţa laptelui la final de an
Spre finele anului, laptele de vacă produs în fermele noastre, la standarde europene, are un preţ mediu de 30-33 eurocenţi/litru, mai mare decât în 2010. În celelalte ţări ale Uniunii Europene, crescătorii de vaci vând litrul de lapte cu 33-34 eurocenţi. Se estimează că, în 2012, în UE preţul laptelui va suferi o uşoară scădere.
Piaţa laptelui, acum la sfârşit de an, este un pic tensionată, susţin specialiştii. „Nu este un lucru nou. În fiecare iarnă există tensiune în piaţă deoarece în această perioadă cantitatea de lapte scade. Însă, până la terminarea iernii, cantitatea de lapte s-ar putea să fie mai mare decât de obicei pentru că se finalizează proiectele fermelor de vaci la care s-a lucrat în urmă cu un an şi care îşi arată acum rezultatele”, a menţionat directorul Departamentului Achiziţii Lapte din cadrul Danone PDPA România, George Petrişor. El este prim-vicepreşedinte al Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui - APRIL.
Preţul laptelui autohton se apropie de cel european
Referitor la preţul laptelui, prim-vicepreşedintele APRIL spune că a înregistrat o uşoară creştere în toamnă şi cel mai probabil se va menţine la acest nivel în următoarea perioadă. „Laptele conform din punct de vedere microbiologic, cu un conţinut de grăsime de minimum 3,2% şi un conţinut de proteină de 3,7% are un preţ de 30-33 eurocenţi/litru, în medie. Peste acest nivel de preţ intervin bonificaţiile pentru grăsime şi proteină mai mari. E un preţ mai mare decât în 2010. În celelalte ţări ale UE crescătorii de vaci primesc pe litrul de lapte 33-34 eurocenţi. Un preţ apropiat de cel primit de fermierii români. În 2012, se estimează că preţul laptelui în UE va scădea puţin, din cauza unei producţii suficiente. Sper ca în România preţul laptelui să rămână la nivelul de acum şi în 2012, astfel încât fermierii să aibă suficiente resurse pentru a-şi moderniza fermele”, a specificat George Petrişor.
Fermierii au nevoie de sprijinul ministerului, dar şi al procesatorilor
În opinia prim-vicepreşedintelui APRIL, nu doar preţul contează, ci şi costul de producţie pentru obţinerea unui litru de lapte. În cazul în care costul de producţie e mai mare decât preţul laptelui, atunci fermierul are o problemă. „Cred că responsabilitatea e, în primul rând, a fermierului, spune George Petrişor. Dar şi noi, procesatorii, trebuie să susţinem crescătorii de vaci de lapte prin diferite programe, mai ales cele de modernizare a fermelor. Mă refer, în principal, la schimbarea sistemului de muls, care le permite crescătorilor să obţină un lapte de calitate europeană, care le-ar aduce un preţ mai bun. Apoi, Ministerul Agriculturii ar trebui să facă un efort mai mare decât până acum.
Ministerul, în ultimii ani, a desfăşurat diferite programe, acţiuni, dar cred că resursele alocate trebuie să fie mai mari decât cele de până acum. Numai aşa sectorul poate să crească. În situaţia în care nu se întâmplă ceva în acest sens, din cauza dificultăţilor pe care le au fermierii în accesarea banilor de la bănci, care de pildă dau cu uşurinţă bani pentru un restaurant în Bucureşti, dar foarte greu pentru agricultori şi cu o dobândă foarte mare, fermierii nu pot face lucrări de modernizare. Şi procesatorii şi Ministerul Agriculturii trebuie să se implice mai mult”.
La ora actuală, numai 80% din cantitatea de lapte destinată procesării este colectată. Scăderea producţiei a fost determinată de ajutorul tot mai redus acordat de stat. „Acum, sunt livrate către fabricile de procesare 800.000 - 900.000 tone de lapte anual. În fiecare an cota de lapte pentru procesare creşte cu câteva procente, aşa încât în 2011 a ajuns la 1,4 milioane de tone, arată George Petrişor, prim-vicepreşedintele Patronatului Laptelui. Producţia de lapte a României a scăzut foarte mult după aderarea la UE. În anul 2005 în România se produceau cinci milioane tone de lapte. Apoi s-a obţinut în negocierile cu Uniunea Europeană o cotă de 3,2 milioane tone, din care două treimi sunt alocate vânzării directe, adică 2 milioane tone, celelate 1,2 milioane tone fiind destinate livrărilor către procesatori. Nici măcar această cantitate nu este acoperită”. O cauză care a determinat această situaţie este că mulţi fermieri deţin un număr mic de vaci, ceea ce face greu de accesat un contract cu un procesator care doreşte o cantitate mai mare de lapte şi de calitate superioară.
„Românii au mari dificultăţi în a se aduna pentru a face împreună un demers. Aşa s-a ajuns ca marile fabrici din industria de prelucrare a laptelui să susţină prin diverse programe proprii fermierii mijlocii pentru a se dezvolta. Procesatorii semnează contracte cu aceşti crescători de bovine prin care se obligă să colecteze toată cantitatea de lapte produsă, cu condiţia ca laptele livrat să fie de calitate superioară”, a punctat George Petrişor.
MIHAELA PREVENDA
Vânzările de utilaje agricole au mers bine în 2011
APIMAR are sprijinul asociaţiei similare din Germania - VDMA
Reporter: 2011 a fost un an deosebit pentru agricultori, cu rezultate foarte bune în prima parte a anului şi cu ceva probleme spre finalul lui. Cum a fost 2011 din punctul dvs. de vedere?
Monika Puiu: În ce priveşte Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Maşini Agricole din România, în 2011 au venit noi membri în asociaţie, ceea ce e foarte bine. Ne înţelegem bine între noi şi beneficiem de consultanţă din partea asociaţiei similare din Germania, VDMA. Asociaţia germană e mult mai mare, pentru că include toţi producătorii de utilaje, indiferent de domeniu.
Am început discuţiile cu ei despre şcolarizarea oamenilor de la noi, poate le finalizăm în 2012 cu ajutorul autorităţilor.
Reporter: E vorba de şcoala pentru mecanici agricoli, care lipseşte acum la noi?
Monika Puiu: Avem nevoie să pregătim la ei profesorii pentru o astfel de şcoală, aşa cum procedăm noi la New Holland cu specialiştii noştri de service.
Reporter: Toate utilajele agricole sunt foarte complexe şi mult mai scumpe decât o maşină de lux!
Monika Puiu: Sunt complexe şi trebuie pregătire specială atât pentru cei care le vând şi oferă service, cât şi pentru cei care le cumpără şi le exploatează. Am discutat cu specialiştii VDMA să aducem traineri de la ei, care să-i pregătească pe profesorii de la noi, să construim un grup de oameni bine pregătiţi care să-i înveţe şi pe alţii.
Reporter: E o problemă care ţine de Ministerul Agriculturii, dar şi de Ministerul Educaţiei. Înainte de 1989 erau licee agricole în fiecare judeţ. Acum mai sunt câteva în toată ţara. Am observat că vă bucuraţi că APIMAR a crescut. Care sunt noii membri?
Monika Puiu: Au venit în asociaţie IRUM, Väderstad România, Valtec, AgriAlianţa, AgroExpert. Claas este de asemenea membru în APIMAR. Vrem să reprezentăm toate afacerile cu utilaje agricole din România.
Fermierii nu şi-au permis să aştepte banii europeni
Reporter: Cum a fost anul 2011 pentru producătorii şi importatorii de maşini agricole?
Monika Puiu: Dacă fermierii au un an bun, avem şi noi un an bun, iar 2011 a fost un an bun pentru toată lumea. Noi am avut un an bun în vânzare, dar am putut să investim în echipele de service şi în piese de schimb. Cifra de afaceri e o ţintă de îndeplinit în fiecare an, dar echipa rămâne. Sunt mulţumită de ce am făcut.
Reporter: Există o vorbă printre fermieri: cel mai bun tractor este cel care are cel mai bun service! Cum a fost anul 2011 pentru New Holland România?
Monika Puiu: Avem o echipă tânără, mai numeroasă şi mai bine pregătită, am investit în ea.
Reporter: Vânzările directe sau cele prin proiecte europene au mers mai bine?
Monika Puiu: Cele mai mari vânzări au fost cele cu credit obişnuit.
Reporter: De ce fermierii apelează din ce în ce mai rar la programele cu finanţare europeană?
Monika Puiu: Părerea mea este că un proiect pe fonduri europene este dificil de accesat, din cauza dosarelor care trebuie făcute. Se cer foarte multe acte. Un alt motiv ar fi că fermierul care a luat deja nişte bani europeni primeşte puncte mai puţine dacă depune un alt proiect. La un an cu recolte mari, cum a fost 2011, nu-ţi permiţi să aştepţi banii europeni. Oamenii au preferat să cumpere direct, decât să piardă recolta.
Rabla este un program fără succes
Reporter: Ce s-a întâmplat cu Programul Rabla?
Monika Puiu: E un program care nu merge. Una e să dai cinci maşini vechi pentru una nouă şi alta e să dai multe tractoare pentru unul nou, în condiţiile în care oamenii îşi cumpără tractoare mari, care sunt eficiente.
Reporter: Dacă s-ar fi dat drumul la folosirea voucherelor până la 40% din valoarea tractorului, poate că lucrurile ar fi stat altfel. Un singur voucher nu e suficient, iar rămânem cu banii necheltuiţi.
Monika Puiu: În plus, trebuie să fie o persoană fizică. Cine mai face agricultură ca persoană fizică? Un fermier care are 3-10 tractoare vechi nu-şi poate permite să le schimbe pe toate pentru unul nou. Pentru mediul înconjurător, sigur că e mai bine, pentru că un tractor nou are emisii de gaze reduse.
„Acasă” este şi Austria şi România
Reporter: De când vă desfăşuraţi activitatea în România? Ştiu că sunteţi originară din Austria.
Monika Puiu: Sunt în România de 23 de ani. M-am căsătorit aici, am copii aici.
Reporter: N-aţi fost tentată să vă întoarceţi în ţara natală? Nu v-a fost greu să vă descurcaţi în acest domeniu dificil, al utilajelor agricole?
Monika Puiu: A fost o provocare venirea aici şi această afacere. În Austria s-a inventat roata! Mă duc acasă cu mare drag, de câte ori pot, însă cu aceeaşi plăcere vin acasă la Bucureşti. Soacra mea face cele mai bune sarmale din România.
MIHAELA PREVENDA
Citeşte mai mult ...
De teama secetei, agricultorii încep să caute hibrizii românești
Agricultorii au început să caute hibrizii produși în România, în detrimentul celor importați, conștientizând că hibrizii produşi aici în ţară sunt mult mai adaptați condițiilor climatice de la noi. Aceștia rezistă mai bine la secetă și arșiță, pe când cei importați nu se comportă bine în asemenea situații.
Seceta i-a determinat pe mulți fermieri să apeleze la hibrizii produși de cercetătorii români. Este și cazul inginerului Vasile Berbecel, director al Societății Agricole Ceres Smirna, județul Ialomița. Vasile Berbecel a folosit hibrizi produși de Procera, compania din Fundulea, județul Călărași, care a investit într-un program de ameliorare, de creare de hibrizi pentru porumb și floarea-soarelui.
Cercetarea agricolă privată dă roade
Fermierul Vasile Berbecel apreciază că Procera investește în activitatea de cercetare agricolă: „Pentru agricultură este un lucru bun, pentru că noi deși avem multe soiuri străine la diferite culturi, sunt totuși probleme. Hibrizii care vin din import, din alte țări, ne fac surprize în anumiți ani. Sunt aspectuoși, au producții foarte mari, dar în anumiți ani sunt mai puțin favorabili, nu rezistă. Pentru că noi importăm asemenea semințe, dar nu importăm și clima din țara respectivă și nu se adaptează. Și, atunci este un lucru bun că firma Procera se ocupă de hibrizii românești, hibrizi care sunt ceruți de agricultori fiind mai constanți. Îi dorim să fie și mai performanți.”
Surprize frumoase de la hibridul de porumb Generos
De la Procera, inginerul Vasile Berbecel a folosit hibridul de porumb Generos care chiar i-a făcut o surpriză, în sensul că este adaptat condițiilor noastre climatice, astfel că a obținut producții foarte bune. Hibridul a primit aprecieri chiar și din partea membrilor societății care l-au cultivat în gospodăriile proprii. Și, dacă producțiile obținute la porumb au fost mulțumitoare, anul viitor agricultorul și-a propus să încerce și ceva hibrizi de floarea-soarelui produşi de Procera. De altfel, în vară, la Ziua Cercetării Procera, Vasile Berbecel a văzut câmpurile experimentale de la Fundulea și a fost impresionat de activitatea cercetătorilor de aici.
Hibridul trebuie să fie adaptat, productiv și performant
Alegerea hibridului pe care îl cultivă este foarte importantă, ne spune Vasile Berbecel. „Pentru un hectar de porumb sau de floarea-soarelui cheltuielile sunt destul de mari și dacă nu ai toate elementele conjugate care să te ducă la obținerea unor producții bune, să-ți acoperi cheltuielile, dar să ai și profit, pierzi în afacerea pe care o derulezi. Este foarte important ca hibridul respectiv să fie productiv, adaptat, performant. Dar, dacă nu-i aplici tehnologia necesară, dacă nu-i asiguri toate inputurile și să-l forțezi să ajungă la performanță, atunci iar e o contradicție și nu obții rezultate”, ne lămurește Vasile Berbecel.
Bineînțeles că fermierii au și criterii în funcție de care își aleg hibridul cu care lucrează. Nu se alege la întâmplare sau pe baza unor recomandări de la oameni care nu au experiență, mai spune directorul SA Ceres. ”Hibrizii și soiurile respective de la o plantă trebuie verificați în câmpuri experimentale, asta este o metodă. În același timp, noi discutăm cu societăți performante. Dacă într-o unitate s-au obținut ani de-a rândul producții foarte mari cu un hibrid, atunci ai curajul și-l încerci. Apoi, urmează verificarea în unitatea ta și continuitatea cultivării”, adaugă Berbecel.
Este bine ca aici în țară să se obțină hibrizi valoroși, constanţi
Există însă o reticență a fermierului român de a cultiva hibrizi creați de firme românești. Experiența firmelor străine nu trebuie minimalizată, punctează Vasile Berbecel, care completează însă că de multe ori acești hibrizi îți fac surprize, în sensul că în anumiți ani nu obții performanțe cu ei pentru că au niște carențe la anumite condiții de climă, așa cum i s-a întâmplat. „Am avut situații cu hibrizi din Franța, anumite scheme de cultivare a lor, anumite perioade de semănat ale plantelor mamă și tată și nu au corespuns cu indicațiile cu care au venit ei, cu instrucțiunile, tocmai din cauza climei diferite din țara noastră. Și atunci, deși avem hibrizi performanți din anumite țări, cred că tot mai bine este ca la noi în țară să se obțină niște hibrizi valoroși, constanți, care să valorifice bine condițiile de climă de aici”, este de părere fermierul Vasile Berbecel.
VASILE BERBECEL DIN SMIRNA (IALOMIŢA) A ALES HIBRIZII PRODUŞI DE PROCERA MIHAELA LEŢA
Încă doi ani de tranziţie pentru laptele neconform
Numeroase ferme de subzistenţă depind de valorificarea laptelui, iar crescătorii de vaci sunt tentaţi să taie animalele, cu atât mai mult, cu cât şi subvenţiile pentru bovine au scăzut. Gravitatea situaţiei este accentuată de faptul că efectivul de animale a scăzut, în ultimii 20 de ani, de la aproape 7 milioane la 1,5 milioane capete. Prin urmare, perioada de tranziţie pentru alinierea la cerinţele comunitare pentru laptele crud de vacă a fost prelungită până la 31 decembrie 2013.
Reglementările Uniunii Europene privind calitatea laptelui colectat pentru procesare au creat probleme de adaptare pentru crescătorii români de bovine. Laptele crud de vacă trebuie să îndeplinească standardul de calitate din UE, respectiv numărul total de germeni să fie mai mic sau egal cu 100.000/mililitru, iar numărul de celule somatice mai mic sau egal cu 400.000/mililitru. În aceste condiţii, fermierii trebuie să producă numai lapte de calitate europeană (care respectă parametri de igienă, de curăţenie şi de sănătate ai animalului şi ai mediului de creştere), iar procesatorii trebuie să preia numai lapte conform standardelor UE.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a prezentat recent un raport în faţa Comisiei Europene privind numărul de ferme comerciale şi de gospodării în care se obţine lapte conform, România a primit, din nou, aprobarea de a prelungi, până la 31 decembrie 2013, perioada de tranziţie pentru alinierea la cerinţele comunitare pentru laptele crud de vacă.
“În ceea ce-i priveşte pe crescătorii de animale care beneficiază de decizia de prelungire a aplicării reglementărilor privind laptele conform, cred că suntem în poziţia favorabilă de a nu fi nevoiţi să tăiem animalele.
Crescătorii cu 2-3 animale, care nu au posibilitatea de a valorifica laptele, ar fi păstrat un animal pentru folosul familiei şi le-ar fi sacrificat pe celelalte. Şi aşa s-au sacrificat destule animale! Ar fi fost şi consecinţe sociale nedorite. Oamenii care au câteva animale pot să-şi rezolve diferite probleme ale traiului zilnic cu banii câştigaţi astfel. Pe de altă parte, laptele este colectat de la aceşti crescători de către micile unităţi de producţie care procesează laptele. În lipsa acestei surse de materie primă, făbricuţele ar fi trebuit să închidă. E un lanţ care rămâne în picioare printr-un singur element - prelungirea până la 31 decembrie 2013 a perioadei de tranziţie pentru alinierea la cerinţele comunitare a laptelui crud de vacă produs în România.
Noi facem prelevări din centrele de colectare a laptelui, facem controale permanent. Acum ne străduim să comunicăm bine cu oamenii, pentru a-i face să înţeleagă că decizia corectă nu e de a renunţa la animale, ci dimpotrivă, de a creşte mai multe animale şi de a respecta nişte norme, astfel încât laptele care se plăteşte astăzi cu 0,5 lei să-şi dubleze preţul. E nevoie ca oamenii să înţeleagă că trebuie să fie mai atenţi la condiţiile de igienă, să respecte nişte norme minime de curăţenie, şi atunci banii proveniţi din lapte se vor dubla. Vrem să lucrăm împreună cu asociaţiile de crescători pentru a implementa aceste reguli, pentru a face cunoscute beneficiile respectării lor”, a declarat preşedintele ANSVSA Radu Roatiş Cheţan.
80% din laptele furnizat de crescătorii de vaci corespunde normelor europene
Fundamentarea solicitării României pentru obţinerea unei noi derogări pentru laptele neconform a fost raportul ANSVSA privind particularităţile naţionale ale sectorului laptelui. Astfel, din totalul de 111.988 exploataţii pentru producţia de lapte de vacă, peste 90% sunt gospodăriile cu 1-3 capete de bovine. Din totalul de 1.464 de ferme, 510 derulează programe de modernizare şi restructurare, iar din totalul de 1.613 centre de colectare a laptelui, 408 nu corespund din punct de vedere structural, dar au făcut proiecte de modernizare.
“Crescătorii de animale sunt legaţi de procesatori. Bineînţeles că un crescător de animale din altă ţară nu este interesat dacă o mică fabrică de prelucrare a laptelui din România mai funcţionează sau nu. Noi trebuie să fim interesaţi de asta”, a afirmat Radu Roatiş Cheţan. Afirmaţia este susţinută de faptul că în România există 114 unităţi de procesare a laptelui, dintre care una procesează lapte conform şi lapte neconform pe linii separate, 50 de unităţi care procesează lapte neconform pentru piaţa internă, produsele fiind identificate cu marcă rotundă. Mai există 63 de unităţi care nu corespund cerinţelor structurale, dar au programe de modernizare.
La nivel naţional, 80% din laptele furnizat de crescătorii de bovine este conform cu reglementările europene. “Trebuie să-i încurajăm pe cei tineri, care stau la ţară sau vor să se mute la ţară. Suntem interesaţi de promovarea politicilor publice de sprijinire a acestor oameni, de simplificarea accesării banilor, de eliminarea obstacolelor care împiedică o familie tânără din mediul rural să-şi ia 25-30 ha de la primărie şi să crească bovine. Trebuie să revenim la stadiul în care mica gospodărie să se transforme într-o gospodărie de fermieri”, a mai spus preşedintele ANSVSA.
Exportul de carne de porc se reia de la 1 ianuarie 2012
Una dintre marile probleme ale ultimilor ani a fost interdicţia pentru România de a exporta carne de porc, măsură aplicată de Uniunea Europeană după ce au fost depistate numeroase focare de pestă porcină în ţara noastră.
”În urma raportului prezentat de Autoritatea Veterinară, am obţinut acordul statelor membre în Comitetul Veterinar Permanent de a relua exporturile de carne de porc în ţările comunitare, începând cu 1 ianuarie 2012. Sperăm ca până la sfârşitul lui 2011 decizia să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”, a precizat Radu Roatiş Cheţan, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Potrivit preşedintelui ANSVSA, ridicarea acestei bariere comerciale impuse României din cauza pestei porcine ne-ar putea aduce, în primul an de export, între 600 milioane şi un miliard de euro.
”Obţinerea acordului de a relua exporturile de carne de porc aduce un beneficiu nu numai crescătorilor de animale de la noi, ci şi procesatorilor, pentru că vor putea cumpăra carne de porc de pe piaţa internă pentru procesare şi vor putea ieşi cu produse la export. De asemenea, va exista un impact deosebit şi asupra consumului de cereale şi pentru dezvoltarea abatoarelor. Cred că România va putea exporta într-o primă etapă în jur de 100.000 de tone de carne”, a spus Valeriu Tabără, ministrul Agriculturii.
1,4 milioane de porci în 317 ferme comerciale
“Măsurile privind interdicţia aplicată României de a exporta carne de porc sunt din 2003, când au apărut primele focare de pestă porcină clasică. În 2005 aveam 673 de focare de boală. Mulţi producători au fost în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea din cauza panicii că va ajunge boala şi în fermele lor. Noi avem statistici pe fiecare an, cel mai mare număr de focare fiind în 2007. La fermele Cenei şi Igriş din judeţul Timiş, oamenii au fost nevoiţi să ucidă 55.000 animale. Pierderile au fost uriaşe în astfel de cazuri. Ca să avem o dimensiune, prin comparaţie, am amintit de Anglia, care a avut pierderi de 6 miliarde euro din cauza febrei aftoase.
Sunt boli care au consecinţe dramatice, care pot afecta starea unei naţiuni. Dacă ai 4-5 milioane de bovine şi nu poţi să stăvileşti o boală, să fii nevoit să le tai, să ţi se oprească producţia lactatelor, a produselor din carne, e o situaţie specială, sunt efecte incomensurabile. Sunt şi boli care au consecinţe asupra sănătăţii publice, pentru că se pot transmite de la animal la om, ca salmonelozele sau rabia, care e mortală. Toate au efecte sociale grave, economice sau de sănătate publică şi de aceea facem campanii de vaccinare”, ne-a declarat Radu Roatiş Cheţan.
Programul de eradicare a pestei porcine, desfăşurat în perioada 2007-2009, a costat aproape 54 milioane de euro şi a constat în verificări la fermele de porci, la gospodăriile populaţiei, prelevări de sânge şi analize în laboratoarele sanitar-veterinare. Pierderile au fost enorme, având în vedere faptul că România exporta într-un an - 2003 - 478.000 tone de carne, în valoare de peste 6 milioane euro.
În prezent, în România există un efectiv de 4,6 milioane porci, din care 1,4 milioane sunt crescuţi în 317 ferme comerciale. Dintre acestea, 49 de ferme şi un abator din judeţele Bihor, Timiş, Caraş-Severin, Arad au solicitat aprobarea de a face export.
Ridicarea interdicţiei de a exporta carne de porc ne va da posibilitatea de a onora contractele cu Federaţia Rusă, Japonia, China, Malaezia sau cu ţările din Uniunea Europeană.
Citatul ediţiei (decembrie 2011)
„Căci ce este statul şi ce scop are el ? Nu din carte — aievea.
Iasă cineva pe uliţă sau la câmp şi va vedea îndată ce e. Colo unul vinde, altul cumpără, unul croieşte, altul coase, un al treilea bate fier[ul] până-i cald, la câmp se ară, se samănă, se seceră, colo meliţă cânipa, ţes, tund oi şi numai în zi de sărbătoare stau mânile şi lucrează crierul. Atunci se foloseşte omul de prisosul liber al unei vieţi de muncă, merge la biserică, după aceea la horă, în sfârşit săptămâna toată e a stomahului, sărbătoarea e a creierului şi a inimei.
Materia vieţii de stat e munca, scopul munci bunul trai, averea, deci acestea sunt esenţiale. De aceea se şi vede care e răul cel mai mare : sărăcia.
Sărăcia e izvorul a aproape tuturor relelor din lume; boala, darul beţiei, furtişagul, zavistuirea bunurilor altuia, traiul rău în familie, lipsa de credinţă, răutatea, aproape toate sunt câştigate sau prin sărăcie proprie sau, atavistic, prin sărăcia strămoşilor."
(Mihai Eminescu, Opere vol X - ICOANE VECHI ŞI ICOANE NOUĂ [11, 13, 14, 18, 21 şi 23 decembrie 1877]
Publicitate
Revista
