Pregătirea patului germinativ
Înainte de semănat, patul germinativ trebuie pregătit astfel ca legumele să se dezvolte în condiții optime
Pentru realizarea substratului necesar producerii răsadurilor de legume (roşii, ardei, vinete) se poate folosi pământ de pădure sau pământ de ţelină, mraniţă şi nisip.
1. Pământul de ţelină (se obţine de pe terenurile înţelinate) sau din pământul din grădină,
2. Mraniţa se foloseşte pentru conţinutul său ridicat în humus, dar care să fie descompusă în prealabil timp de 2-3 ani,
3. Nisipul se foloseşte pentru a îmbunătăţi capacitatea de drenaj, evitarea formării crustei precum şi pentru facilitarea aerisirii solului.
Se folosesc 3 părţi pământ, o parte mraniţă şi 0,5 părţi nisip.Se dau prin ciur toate aceste componente şi se tratează pentru insectele şi nematozii de sol, cu Mesurol şi Vydate granulat. Cu două trei zile înainte de semănat se stropeşte substratul cu Previcur Energy, 0,1%, sau Tachigaren, 0,1% pentru a combate ciuperca Pythium şi mana de sol denumită Phytaphthara Parasiticasi Rhizoctonia.
După ce am semănat manual, la 7 cm distanţă între rânduri, se astupă sămânţa cu un amestec de pământ format din mraniţă şi nisip, după care se udă patul germinativ (exemplu lOmp cu 51 soluţie formată din 51 de apă + 5ml Tachigaren sau Previcur Energy)
La producerea răsadurilor prin folosirea unui amestec de turbă format din turbă roşie si turbă neagră se obţin cele mai bune rezultate la răsărirea plantelor, caracterizat printr-un răsad uniform cu rădăcini bogate şi sănătoase, nealungit, de culoare verde închis şi nefiind atacate de ciupercile de sol.
Important este ca înainte de semănat cu 7-10 zile să ţineţi sămânţa la o temperatură cuprinsă între 0 şi - 4 grade Celsius.
Nu învăţaţi răsadul la temperaturi ridicate, de 25 - 28 de grade Celsius.
Personal, după semănat, menţin o temperatura de 18 - 20 de grade Celsius până la răsărire, după care cobor temperatura cu 5 grade Celsius.
Ar mai fi multe de spus în ceea ce priveşte producerea răsadului, lumina, udatul, aersirea, tratamentele fitosanitare, dar despre toate acestea în numărul viitor.
Autor: Mircea Croitoru, legumicultor Matca, jud. Galaţi
Cooperarea dintre APIA şi MVH va continua în 2011
Reprezentanţii Agenţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din Ungaria (MVH) s-au întâlnit, la Bucureşti, cu cei ai Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) în cadrul Protocolului de cooperare încheiat între cele două instituţii în anul 2009, se arată într-un comunicat al APIA.
În prima parte a vizitei a avut loc o prezentare a activităţii de monitorizare şi raportare către Comisia Europeană din cadrul Agenţiei din Ungaria, activitate care se încadrează în linia obligaţiilor pe care statele membre le au în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor comunitare pentru agricultură. De asemenea, a avut loc un foarte util schimb de idei referitoare la aplicarea liniilor directoare din acest domeniu şi derularea cât mai eficientă a acestor activităţi.
Cea de-a doua parte a vizitei a fost consacrată aspectelor referitoare la structura sistemului eco-condiţionalităţii în cele două state, iar discuţiile s-au axat pe formatul şi controlul Bunelor condiţii agricole şi de mediu (GAEC), controlul GAEC în ceea ce priveşte cerinţele minime şi cerinţele statutare în materie de gestionare.
Colaborarea dintre cele două instituţii a fost iniţiată în anul 2007 şi a luat forma unor instruiri tehnice şi schimburi de experienţă între experţii celor două instituţii, urmând ca şi în cursul anului 2011 să fie organizate astfel de misiuni în baza Protocolului de cooperare nou încheiat, la sfârşitul anului 2010, între cele două agenţii de plăţi.
La întâlnire au participat experţi APIA de la Direcţia Metodologie, Monitorizare, Raportare şi Relaţii Instituţionale şi Direcţia Proceduri Plăţi pe Suprafaţă şi doi experţi din departamentele omoloage ale Agenţiei ungare
Eurostat: românii, cel mai numeros grup de imigranţi în ţările UE
Imigranţii români, în număr de 384.000, au fost cel mai numeros grup de imigranţi care au sosit în statele membre UE în 2008, informează un comunicat al Eurostat (Biroul statistic al UE), dat miercuri publicităţii. Dintre cele două milioane de imigranţi care au intrat în 2008 în UE, românii au fost cei mai numeroşi (384.000), urmaţi de polonezi (266.000) şi bulgari (91.000).
Destinaţiile preferate ale românilor, conform Eurostat, au fost Italia şi Spania. Spre Italia s-a îndreptat 46% dintre românii care au emigrat către un alt stat membru UE, iar spre Spania au plecat 19% dintre emigranţii români care s-au decis să trăiască în alt stat membru UE. În ceea ce îi priveşte pe polonezi, 45% dintre aceştia, respectiv 120.000 de persoane, au preferat Germania.
În afara României, Poloniei şi Bulgariei, printre primele 10 state din care au plecat cei mai mulţi dintre imigranţii în UE se mai numără Germania, Italia, Franţa, Marea Britanie, Ungaria, Olanda şi Portugalia. În 2008, în UE 27 au sosit 3,8 milioane de imigranţi, iar 1,8 milioane dintre aceştia au venit din Maroc (157.000), China (97.000), India (93.000), urmate de Albania, Ucraina, Brazilia, SUA, Turcia, Rusia şi Columbia. În acelaşi an, din UE au plecat 2,3 milioane de emigranţi.
Faţă de 2007, imigraţia în UE 27 a scăzut cu 6%, iar emigraţia a crescut cu 13%. Cei mai mulţi imigranţi s-au îndreptat în 2008 către Spania (726.000), Germania, Marea Britanie şi Italia, care au primit câte 500.000 de imigranţi fiecare, aceste patru state primind 67% din imigranţii în UE.
În ceea ce priveşte emigraţia, din Germania au plecat 738.000 de persoane (mai mulţi decât imigranţii), din Marea Britanie au plecat 427.000 de persoane, iar din Spania, 266.000.
Statele care au înregistrat mai mulţi emigranţi decât imigranţi au fost, în 2008, România, Bulgaria, Lituania, Letonia şi Estonia, Germania şi Polonia.
Dintre imigranţii în UE în 2008, 48% au fost femei şi 52% bărbaţi, iar imigranţii sunt, în general, mai tineri decât media statelor către care se îndreaptă. Astfel, dacă media de vârstă în UE era de 40,6 ani la 1 ianuarie 2009, media de vârstă a imigranţilor era de 27,5 ani, iar 84% erau de 15-64 de ani.
Scrisoarea lu’ Gheorghe (ian.2011)
Alooo! Mai trăieşti?
Ceti mai zilele trecute într-o gazetă că’ce că UIA-a traje den piaţa enformaţiilor şi comunicaţiilor ca la o’s’tă’cinş’cinci dă melearde dă ieuroi? ’Ţ dai sama ce clădăraie? Cre’ că’i cât Oboru’nou, chitiţi unu’ lângă altu’. Apropo! Zâi lu’Mogulu’ să ne dee colaborărili în ieuroi, să să bucure şi ochiu’ meu dă cum ie să fi entegrat în bătătura Şenghen, că pă mâna lu’Guvernu’, slabă nădejde. Nu-l bărfesc, că l’am votat, şi-l crez, că-n Răchiţele se plătea cribitele’n forinţi, de ţi se tăia să-i mai dai foc şurii lu’Pişta, da’ io ce vină am? Mă minun dă NeaTraian, da’ ce poa să facă iel săracu’, on amărât de Preş, în faţa lu’ ditai căpiţa dă putirinţi a’lu’un prim-ministru? Că veni vorba! Zic să-i facă lipeala cu Musiu Sarcozi şi Fraila Merchel, că ie ca’ la aceeaşi nevel (politic, bun înţeles!) şi să’i convingă, dă la dac, la gal şi got, că nu’i taman cuşer să rămâie spaţiu ieuropean devezat, că doar den momiţoi ne trajem cu toţii. Şi cum îţi spuneam, ceti ştirea cu peaţa enformaţiilor şi îmi adusăi aminte că, ’nainte vreme, când se făcea cozi la adidaşi (eşti cârlan, n’ai dă un’ să ştii), io, aveam oarece espertiză pă enformaţii.
Ţ’am mai zâs că lucram în partaim la cooperativa Ochiu&Timpanu. Ierea ceva piaţă, nu chiar liberă-liberă, că preţurili ierea ficse, nu se regula dupe cerere şi ofertă, da’ ierea. Şi n’aş zice că io ierem un ofertant dă mâna a doua, că casa, recamielu’, aragazu’ şi picapu’ dăn munc’şoara asta ieşiră. Başca parangheliili dă la botezurili den vecini, unde dedeam dar den gros, că un’ dacă nu la paranghelie i se sloboade cujetu’ omului şi devenea că recuperam. Io vreau să’ţ propui să entrăm în afacerea cu enformaţii pintru binele lu’ ţărişoara noast’. La espertiza mea, la ciurda dă meseriaşi, de’i lăsă Marea Îmbulzeală den Decembre fără dă desfacere, io crez că noi, rumânii, ca seme (stat membru, ce nu pricepi?), ne putem emplica în peaţa ieuropeană. Cetii că ie unii’n UIE care se teme că enformaţiili nu ie securizate şi că o să le utilizeze pândarii pintru enterlopi.
Acu’ io’i crez, dă unde-i tăiară nevoili, de când cu criza dă recesiune, mai aleas pă urban, că ruralii are glojdeală, scapă grăunţa şi împlu’ caru’, hagitudoşii naibii (Doamne iartă-mă!). Io crez că cu esperenţa dă securitate de’o avem ăi de lucrarăm, putem să le punem la dispoziţiei iuropenilor şi mapamondului sisteme dă securizare să nu trecă musca dă iele. Intreabă’l pă Mogulu’ şi pă NeaTraian cum ieream dă perfecţi pă securitatea enformaţiei. De ce crezi că nu’i găsi cenesasu’? Şi ăia de lucra fultaim, nu ştia toţi unde lucră! Unii aflară dupe evenimente, başca că, ie unii, carele nici acu’ nu ştie cin’le dete penzia nesâmţâtă. Prin urmare şi aşa deci, zic să ne oferim servicele (bun înţeles, nu moca!) pintru securizarea enformaţiilor lu’ Ieuropa două’şapte. Dacă nu ne vrea Şenghenu’, facem oferta la Goagăl, şi o să vază UIA ce perde. Aşa dă buni o să fim la firma noastră (io, mata şi mogulu’, SC-SRL) că să nu-mi zici mie… Bre, o să se uite muiere lu’DomGoagăl, pă Goagăl, să vază dacă ăl de lângă, ie bărba’su’ ori Bilghetu’, ascultă ce’ţ zic! Bagă cărbuni şi pune afacerea pă picioare: cu paralele, Mogulu’, espertiza tecnică şi resursele umane, io, mata cu marchetingu’, că văzui că le ai. Iute, poa’prindem Şenghenu’! Aşa dă patrioţi, ce naiba!
Gheorghe
În vârful peniţei (ian. 2011)
În sala de aşteptare – clasa a II a a gării – lume destul de puţină, culmea nici măcar un aurolac, vlăjganul de la uşă, cu mutra lui încrâncenată, taie, probabil, cheful nepoftiţilor, mă aşez pe undeva, locuri sunt destule, ca vecine am 2 femei, se cunoaşte de la o poştă că sunt de la ţară, chit că cea tânără, după vorbă, după port, s-ar da orăşancă, bătrâna pare oţărâtă, fără să vreau trag cu urechea, noroc că nu e prea frig şi-mi pot scoate fesul de pe cap, caşchetă i-a spus unul de curând şepcii poliţistului, că, de curios, aşa să ştiţi, sunt curios şi din fire şi prin meserie.
- În viaţa mea nu mai vin la fi-miu, mi-a ajuns cu vârf şi îndesat, nici prin vis nu credeam să păţesc ce mi s-a întâmplat, taman de Sfintele Sărbători.
- Nora? Se arată interesată, fătuca în egări şi giacă din imitaţie de piele.
- Ei, nora? se miră mătuşa. Ea m-a ţinut ca pe palme, ca doară nu era sa vin cu mâna goala, i-am adus şi eu ce-am putut, nişte făină, niscaiva ceapă şi câteva funii de usturoi, carne nu că’n ăst an n-am avut porc, câte puţin din toate cele de prin bătătură, să nu zice. Doamne fereşte, că are o soacră poamă acră.
- Atunci cine te-a supărat, băiatul? o iscodeşte tânăra.
- El, în niciun caz. Că l-am învăţat de mic să aibă respect şi mai cu seamă de mă-sa care l-a făcut. De băut, nu bea din cale afară, dar fumează ca un turc – şi încă de alea proaste, că de bune nu-l ţine punga. i-am tot spus să lase năravul, dar zice că nu poate. Nu, aş vorbi cu păcat, niciunul dintre ei nu m-a necăjit cât am stat la dânşii.
- Şi totuşi, insistă fetişcana…
- Păi ai să râzi poate, numai că mie nu mi-a venit deloc a râde când, la venire, în maşină, troleibuzul ori cum i-o zice, m-am dus la şofer şi i-am cerut bilet şi acesta mi-a zis ţâfnos că n-are şi să mă dau jos că găsesc în staţie. Unde, ce să găseşti, n-am găsit nimic că nu era loc neam de unde să iau bilet. Aşa că m-am urcat în altă maşină fără, fie ce-o fi.
- Şi? o chestionează juna ţărăncuţă devenită fată de oraş.
- Şi, oricât am încercat să cumpăr de la unul, de la altul, n-avea niciunul, ori mai ştii, n-a vrut să-mi vândă. Drept care, m-a găsit controlul – erau vreo trei – fără bilet. Mai mare ruşinea! Cum uitasem acasă buletinul, au vrut să mă ducă la poliţie, pe mine, o femeie bătrână şi care n-am călcat în viaţa mea prin astfel de aşezăminte. Până la urmă, oftează cu năduf mătuşa, le-am dat ultimii bani ce-i aveam, 50 de lei, 500.000 în bani vechi – auzi cât mi-au cerut – şi m-au lăsat în plata Domnului.
- Aşa-i că nu ţi-au tăiat chitanţă, se dă atotştiutoare fătuca, de-abia ascunzând o umbră de zâmbet pe faţă.
- Trebuia să-mi dea?
- Păi… cam trebuia…
- Ei, murmură bătrâna ţărancă, să le fie lor păcatul că mi-au luat aproape jumătate din pensie. Dar tot nu înţeleg, întreabă cu obidă, de ce nu dă bilete şi în maşină, că la noi, la cursă, dă! Şi e foarte bine aşa. De unde era să am eu bilet? Şi nici în staţie, cum ţi-am zis nu se afla vreun loc de unde să cumpăr.
- Păi nu sânt în toate stăţiile, se dovedeşte informată tânăra.
- Să pună atunci că tot iau banii de la lume, pe amenzi. Pot să ştiu şi eu ce fac cu ei. Or nu e nicio socoteală în toată treaba asta.
Cum persoana pe care o aşteptam în sala de aşteptare, venise în sfârşit m-am ridicat să plec. Înainte de a ajunge la uşă, nu m-am putut abţine şi am rostit cu voce tare:
- O socoteală e mamaie, o socoteală e în toate. Depinde însă cine şi cum o face! Şi, mai ales, în interesul cui!
Despre biotehnologii
Plantele pe care astăzi le cultivăm şi le consumăm sunt complet diferite de plantele pe care le creşteau şi le consumau strămoşii noştri. Porumbul, grâul, orezul, soia etc au fost, astfel, modificate genetic, încât acum nu mai pot supravieţui în natură fără a fi asistate de om.
Creşterea populaţiei, criza energetică încălzirea globală şi diminuarea biodiversităţii vor avea un impact dramatic asupra vieţii pe Terra. În ultimii 12 ani, populaţia umană a crescut cu un miliard de persoane, ajungând la 6,3 miliarde ceea ce face ca producţia de hrană să fie deja insuficientă.
Dispariţia unor habitate naturale din cauza activităţilor umane este principalul pericol pentru 85% dintre speciile aflate pe aşa-numita „lista roşie” a celor aflate pe cale de dispariţie. Principalii factori ai acestui proces distructiv: urbanizarea, industrializarea şi extinderea terenurilor agricole, ca urmare a faptului că randamentele culturilor convenţionale pe unitatea de suprafaţă nu mai sunt satisfăcătoare. Soluţiile pentru aceste probleme ar fi: plante mai productive, ale căror recolte sunt mai bogate în anumiţi micronutrienti şi proteine de înaltă calitate, plante care, toate, pot fi obţinute prin inginerie genetică.
Dacă actuala criză a apei va continua, în anul 2025, producţia mondială de cereale se va situa cu 350 milioane de tone sub nivelul actual. O cale de reducere a consumului de apă ar consta deci în creşterea eficienţei agriculturii, prin utilizarea unor culturi tolerante la secetă sau care valorifică mai bine resursele hidrice, acestea putând fi obţinute numai prin tehnicile ingineriei genetice.
La nivel mondial, pierderile de randament al plantelor cultivate determinate de buruieni înainte de recoltare au fost estimate la 9,5%. Buruienile concurează cu plantele cultivate pentru apă, elemente nutritive şi lumina, contaminează recoltele cu seminţele lor şi constituie habitatele unor insecte dăunătoare şi agenţi patogeni.
Împreună cu patogenii şi dăunătorii, prin acţiunile directe şi indirecte, buruienile reduc producţiile vegetale cu o treime în raport cu potenţialul productiv al varietăţilor cultivate. În cazul utilizării plantelor modificate genetic tolerante la erbicide nu sunt necesare tehnici specifice pentru cultivare, management şi recoltare. Rămân aplicabile practicile tradiţionale de rotaţie a culturilor, regimurile de însămânţare, tehnicile de pregătire a solului etc. Precum şi fertilizarea, tehnicile de irigare, combaterea mecanică a buruienilor şi tratamentele cu efect în combaterea bolilor şi dăunătorilor. Caracterul introdus, de toleranţă la erbicide, nu face decât să ofere fermierilor o opţiune în plus pentru combaterea buruienilor în cursul perioadei de vegetaţie.
Din studiile întreprinse în lume şi în România cu pivire la impactul agronomic, rezultă că marea majoritate a fermierilor care au cultivat soia, porumb, răpită, bumbac şi cartof modificate genetic s-au declarat încântaţi de noile tehnologii deoarece:
Au realizat culturi mult mai curate de buruieni, printr-o singură său maxim două erbicidări cu un ericid total RR, cu rezistenţă mai mare la boli şi dăunători;
Treceri mult mai puţine pentru întreţinerea culturilor sau combaterea bolilor şi dăunătorilor, respectiv economie importantă de combustibil şi forţa de muncă;
Eliminarea, în multe cazuri, a lucrării de baza-aratura, prin aplicarea tehnologiei fără lucrări sau lucrări minime ale solului, folosind arătura superficială, în ambele cazuri reducerea consumului de motorină fiind foarte importantă pentru fermieri;
Obţinerea, în toate cazurile, de recolte mai mari cu 5 până la 100% comparativ cu tehnologiile convenţionale, rezultat extrem de important pentru fermieri.
Marea majoritate a cercetărilor ştiinţifice, cu o arie vastă de cuprindere asupra impactului ecologic ajung la următoarele concluzii:
Biotehnologiile bazate pe transferul de gene sunt mult mai „ecologice” comparativ cu tehnologiile convenţionale;
Biodiversitatea este cu mult mai puţin afectată în culturile cu plante modificate genetic, deoarece, efectul, în marea majoritate a cazurilor, este extrem de selectiv;
Din punct de vedere al calităţii aerului, prin reducerea numărului de tratamente sau suprimarea acestora, emanaţiile de gaze de eşapament se reduc foarte mult
Cu privire la impactul poduselor alimentare obţinute prin prelucrarea plantelor modificate genetic asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor oamenii de ştiinţă au ajuns la următoarele concluzii:
Nu s-au constatat modificări anatomo-patologice sau serologice la loturile de animale hrănite cu raţii care au conţinut porumb sau soia modificate genetic. Marea majoritate a animalelor din fermele UE consumă soia sau şroturi de soia modificată genetic importată din SUA, Argentina sau Brazilia, în proporţie de 80% din consumul total al UE;
Nu s-au constatat efecte nutriţionale negative, intoxicaţii, apariţia unor boli generate de componentele modificate genetic din alimente sau produsele agricole modificate genetic consumate, în primul rând, de americani.
Avantajele economice şi financiare ale culivarii plantelor modificate genetic se regăsesc în două dimensiuni, ambele având efecte favorabile asupra creşterii profitului obţinut de fermieri. Este, pe de o parte, dimensiunea economică a creşterii veniturilor, concretizată în cifre de afaceri mai mari, ca efect al unor producţii medii şi totale sporite faţă de producţiile obţinute cu tehnologiile convenţionale, iar, pe de altă parte, de dimensiunea economicităţii, concretizată în reducerea costurilor de producţie, în cazul folosirii biotehnologiei.
Cele prezentate, credem că sunt argumente solide pentru susţinerea reintroducerii în cultură a plantelor modificate genetic, respectiv a soiei. Mai nou, problemele legate de atacul în masă a dăunătorului numit Ceuthorynchus ne determină să vă solicităm ajutorul cu privire la introducerea în cultură a varietăţilor modificate genetic, rezistente la acest dăunător. Şi nu în ultimul rând menţinerea şi introducerea în cultură a varietăţilor de porumb şi cartof modificate genetic.
Ca întotdeauna, agricultorii au dat dovadă de înţelegere şi pentru a evita discuţiile interminabile şi sterile pe subiectul plantelor modificatelor genetic facem solicitarea să se facă un prim pas în acest demers, ca producţiile rezultate în urma culivarii plantelor modificate genetic să fie folosite integral cu destinaţie specială, pentru industria biocarburantilor fără a se afecta în vreun fel producţia de alimente ştiut fiind faptul că România deţine în prezent circa 3 milioane hectare de teren agricol necultivat.
Ing. Daniel BOTANOIU
Cronica unui prost cu studii superioare (nr.3)
La MULŢI ANI şi cu mai puţini “proşti” în anul 2011! Este aceasta o urare, din păcate fără sorţi de izbândă, o urare ce se va realize invers: Din administraţia locală vor fi concediaţi cei deştepţi şi vor rammane şefii. Asocierea pământului se va amâna din cauza celor născuţi mai demult, că vezi Doamne pammantul este al lor şi nu ei ai pământului. Tot ei lasă pământul nelucrat, că tot pică ceva şi le stă mai bine cu el PÂRLOAGĂ
Mai este şi pământul cumpărat de acel “pribeag adus de vânt” şi pentru care a încasat sume frumuşele de la UE. Să nu uit, tot pentru pământ se va returna la UE milioane de euro şi nimeni nu spune pentru ce, adică un răspuns concret, cine este vinovat? Am auzit, în trecut, că până când, în România nu se va tranşa diferenţa între pedeapsă şi recompensă nu se se va consemna un progres real. Se scumpeşte, treptat, treptat “pâinea noastră cea de toate zilele”. Şacalii au pândit demult şi au atacat.
Doar ei câştigă, producătorul grâului rămâne tot în pagubă şi nu are cu ce să-şi reia producţia. Există, în continuare, o mare dificultate în comunicare, mă refer la propunerile şi reglementările Comisiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Parlamentului Europei care ajung la agricultotii din România, ori târziu, ori niciodată şi nu mai spun de actele normative emise de Guvern sau de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Reiau subiectul CERCETAREA AGRICOLĂ şi mă ingtereb şi vă întreb de ce unii au supravieţuit şi alţii nu? Vreţi exemple? Vi le dau: Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, Institutul de Biologie şi Nutriţie Animală Baloteşti şi lista poate continua.
Mai sunt şi alte instituţii de cercetare din agricultură şi cei MARI o ştiu, care au fost jefuite, bineînţeles cu acte în regulă şi continuă să fie lichidate. Pentru situaţia acestora nimeni nu este vinovat, nimeni nu este tras la răspundere. BANII iar revin la ordinea zilei, banii care trebuiau daţi de către statul Român adică cei 50 de euro pe hectar. Nu se dau că Guvernul nu are bani. Este un fel de MIŞTO fată de cei care dau pâinea ţării şi iar revin la pedeapsă şi recompensă.
O instituţie care aduce bani europeni, şi o numesc AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢII ÎN AGRICULTURĂ nu-şi găseşte propria identitate. S-au schimbat programele de pe calculator de parcă erau jocuri pentru copii, nici până în present hărţile nu sunt realizate pe tot teritoriu României, se lucrează ore suplimmentare pentru ca cei care au condus această instituţie au avut, DOAR, aşa-zisa pregătire politică. Acum cei care nu au fost daţi afară scot cu mâna goală castanele din foc rămase dintro proastă organizare. Dar cum se zice PRESA LATRĂ şi politicienii “TRECE” Aşa-i Dle Ministru?... Cine întreabă?... Ca de obicei... cel care semnează...
UN PROST CU STUDII SUPERIOARE
Convorbiri cu ştreangul de gat (nr.3)
Zilele trecute m-am gândit la obiceiurile tehnologice de pe vremea CAP-urilor când se practicau aşa numitele fertilizări faziale şi m-am întrebat oare era bine, era rău? Cine poate să-mi răspundă decât un specialist. Şi iată ce am aflat:
- Dle Dr, ing Dimitrie Muşcă mai se păstrează fertilizările faziale? Ştiu ce o să-mi răspundeţi că la Curtici fertilizarea s-a făcut încă din toamnă pentru că aţi stabilit o regulă pe care o respectaţi cu stricteţe.Şi totuşi, dacă nu au fost făcute, pot fi realizate în prezent în plină iarnă şi sunt ele strict necesare?
- Să ştiţi că una este la Curtici şi alta este în alte zone. Aici la noi, am dat la însămânţare cantitatea de 135 Kg azot substanţă activă la hectar. Pe lângă acestea am mai intervenim în cele trei patru tratamente cu aviaţia şi dăm uree 15-20 de kg substanţă brută la hectar (cercetarea recomandă 10 kg) Această fertilizare trebuie să fie un imbold pentru grâu să asimileze azotul de care are mare nevoie. Da pentru grâu este vital azotul şi de aceea noi fertilizăm în mod constant cu îngrăşăminte complexe, numai că sunt puţini în ţara care îşi pot permite să dea la hectar 135 de kg de azot.
- Şi atunci ce se întâmplă cu azotul administrat fracţionat?
- În primul rând nu mai ajunge să fie levigat nu mai ajunge să fie spălat în adâncime, Sigur practica noastră ne-a dovedit că printr-o singură fertilizare de bază am reuşit să scoatem 8-9 tone de grâu la hectar. Tot din practică ştim că fracţionarea fertilizării este păguboasă. Dar se face atunci când este zăpadă dar şi când pământul permite pentru a nu lăsa urme adânci. Eu însă nu am asemenea practici. Mă doare sufletul să intru cu tractorul pe terenul cu grâu răsărit pentru a administra îngrăşăminte sau pentru erbicidare. Repet eu fac o fertilizare de bază iar restul lucrărilor, până la recoltare le fac numai cu avionul. Nu-mi permit să calc grâul sub niciun motiv.
- Pentru că vorbim, acum în plină iarnă, despre grâu, specialiştii recomandă recoltarea periodică de plante de grâu.
- Corect. Aceste plante sunt numite de noi specialiştii monoliţi şi este obligatoriu să fie recoltaţi pentru a aprecia starea de vegetaţie şi modul de comportare în perioada gerurilor prelungite sau a altor intemperii. Şi noi am avut, intro iarnă, necazuri în urma unui ger prelungit şi am fost nevoiţi să întoarcem grâul. Monoliţii recoltaţi de noi în această perioadă, demonstrează că avem un grâu viguros şi bine răsărit.
- În concluzie...
- Recoltarea de monoliţi în mod periodic este obligatorie şi necesară pentru a şti în primăvară dacă sunt necesare măsuri suplimentare pentru protejarea grâului în vegetaţie.
- Unii se duc în primăvară să vadă cum arată grâul...
- Prea târziu, prea târziu!
- Grâul nu îngheaţă aşa repede...
- Da, dar prevenţia nu trebuie să lipsească din activitatea celui care se pretinde agricultor
Premieră la firma Maschio – Gaspardo: noua gamă de pluguri
“Lumea trebuie să creadă în plug, ca însemnul celei mai curate munci, de pe urma căruia trăieşte. El începe munca ţăranilor primăvara şi o sfârşeşte toamna. El deschide sânul pământului, sporind rodirea, el împrăştie pe ogoare învăluite în cormana lui, dulcea mireasmă a brazdei proaspete. Să ne plecăm, deci, cu iubire pe cormanele lui şi să-l preţuim după cuviinţă. Omenirea nu poate trăi fără el.” (Constantin Sandu Aldea – 1921)
În categoria maşinilor agricole utilizate pentru lucrările solului intră întreaga gamă de maşini pentru arat (pluguri cu cormane clasice, lamelare şi rombice–losange, pluguri cu discuri, pluguri pivotante şi mai nou scarificatoarele) şi maşini pentru pregătirea patului germinativ în vederea semănatului (grape, tăvălugi şi combinatoare).
Aceste maşini trebuie să respecte următoarele cerinţe impuse de către Comunitatea Europeană:
• să fie concepute astfel încât în timpul transportului pe drumurile publice să li se poată reduce gabaritul;
• să se ataşeze şi detaşeze uşor de la baza energetică;
• să poată fi trecute uşor din poziţie de lucru în poziţie de transport şi invers; acest lucru se face la ora actuală în proporţie de 90% cu ajutorul cilindrilor hidraulici;
• să fie universale;
• sa fie dotate cu organe de lucru tipizate şi confecţionate din materiale rezistente la uzura abrazivă şi chimică (organe tipizate: brăzdarele, cormanele, discurile de la grapele cu discuri şi de la plugurile cu discuri, colţii de la grapele cu colţi etc.);
• să fie dotate cu instalaţii de semnalizare impuse de legea de circulaţie pe arterele de circulaţie publică, ziua şi noaptea;
• sa se adapteze cu uşurinţă în timpul lucrului la gradul de denivelare al solului.
Procedeu important
Lucrarea cu plugul sau arătura este cea mai veche lucrare care s-a aplicat solului şi, în acelaşi timp, şi cea mai importantă.
Plugurile intră în categoria maşinilor agricole de lucrat solul şi sunt destinate efectuării arăturii, lucrare prin intermediul căreia se realizează desprinderea solului în brazde, mărunţirea şi răsturnarea acestora pe o adâncime determinată din stratul arabil al solului, creându-se astfel condiţiile necesare pentru buna dezvoltare a plantelor. Acestea sunt folosite şi pentru afânarea solului (unul din efectele cele mai importante care se realizează prin arătură) şi încorporarea în sol a resturilor vegetale şi a îngrăşămintelor organice sau chimice.
Cele mai utilizate pluguri sunt cele de tip cu cormană. Acestea au înregistrat în ultimul timp o evoluţie spectaculoasă. Cu toate că, pe plan mondial, lucrarea fundamentală a solului a început să fie executată şi cu alte maşini de concepţie cu totul diferită de aceea a plugurilor cu cormane, totuşi acestea din urmă continuă să deţină ponderea de bază în executarea lucrării de arat. Mai mult decât atât, în conceperea construcţiei şi funcţionării plugurilor moderne cu cormane, s-a investit mult efort intelectual şi s-au creat exemplare de o creativitate nebănuită.
Cele mai noi construcţii de pluguri realizate de firme constructoare prestigioase în acest domeniu, atât pe plan european, cât şi mondial, reprezintă chintesenţa a tot ce a putut să creeze mai bun tehnica constructoare în domeniu. Ele dispun de o capacitate de adaptare deosebită la noile tehnologii de lucrare a solului. Soluţiile tehnice adoptate sunt capabile să ofere un mare grad de adaptabilitate la categoriile de sol, stare a terenului, grad de acoperire cu resturi vegetale, potenţialul bazei energetice etc.
Anul trecut, între 10 – 14 noiembrie, la Expoziţia Internaţională de Maşini pentru Agricultura EIMA de la Bologna, din Italia, renumitul grup italian Maschio Gaspardo a prezentat primul plug produs de această firmă. Plugul se numeşte SIRO, este de tip reversibil, iar trupiţele sunt cu cormane lamelare (din fâşii). Pe trupiţe se pot monta şi cormane clasice. Cormana este realizată din 2 părţi, din aripa cormanei şi din pieptul cormanei, deoarece zona cea mai solicitată este pieptul cormanei. Când pieptul se uzează, se schimbă fără a fi nevoie să se schimbe şi aripa cormanei. Acesta este dotat cu 5 trupiţe, 5 antetrupiţe, sistem de siguranţă contra pietrelor şi a altor obstacole, de tip “cu cilindrii hidraulici”, cu brăzdar cu vârf schimbabil şi lăţime de lucru variabilă. Materialele utilizate la construcţia brăzdarelor şi cormanelor sunt din categoria celor de înaltă calitate, utilizate special pentru realizarea acestor părţi componente extrem de solicitate în timpul lucrului.
Gamă largă de pluguri
Grupul execută la ora actuala o gama foarte largă de pluguri prezente şi pe piaţa românească începând cu anul acesta. În continuare vom prezenta caracteristicile tehnice ale acestor modele de pluguri:
FABIO – pluguri semipurtate cu trupiţe cu cormane clasice şi lamelare, cu sistem de siguranţă pe trupiţă împotriva obstacolelor, de tip cu arcuri lamelare, cu cap de plug reglabil, oscilant, având lăţimea de lucru variabilă şi reglabilă manual prin intermediul unui tirant sau reglabilă hidraulic prin intermediul unui cilindru hidraulic acţionat de la instalaţia hidraulică a tractorului. Lăţimea de lucru pe trupiţă variază între 30 şi 50 cm. Lumina la cadrul plugului este de 70 cm. Reglarea adâncimii de lucru se face prin intermediul unui cilindru hidraulic de la roata de transport sau de copiere. Variante disponibile: Fabio-1, Fabio-2 (60-100 cm lăţime de lucru totală, putere: 50-70 CP), Fabio-3 (90-150 cm, 75-100 CP), Fabio-4 (120-200 cm, 100-140 CP), Fabio 4+1 cu extensie (150-250 cm, 125-175 CP), Fabio-6 (180-300 cm, 160-180 CP)
LIVIO – pluguri reversibile cu trupiţe cu cormane clasice şi lamelare, folosite pe soluri uşoare, cu sistem de siguranţă pe trupiţa de tip “cu bolţ de forfecare”, adâncimea de lucru se reglează manual, sistem de reversare cu cilindru hidraulic, dotate şi cu antetrupiţe, lăţimea de lucru pe trupiţă fiind cuprinsă între 35 – 50 cm. Lumina la cadrul plugului este de 72 sau 78 cm. Variante disponibile: Livio-1, Livio-2 (70-100 cm lăţime totală de lucru, putere 40-60 CP), Livio-3 (105-150 cm, 35-50 CP), Livio-4 (140-200 cm, 35-50 CP)
SILVIO – pluguri pentru soluri uşoare, reversibile, cu sistem de siguranţă de tip cu “bolţ de forfecare”, lăţimea de lucru poate fi reglată manual sau hidraulic intre 30 cm si 50 cm. Lumina la cadrul plugului este de 72 sau 78 cm. Variante disponibile: Silvio-1, Silvio-2 (60-100 cm lăţime totală de lucru, putere 40-60 CP), Silvio-3 (90-150 cm, 60-90 CP), Silvio-4 (120-200 cm, 80-100 CP)
LELIO – pluguri reversibile cu sistem de siguranţa de tip “cu bolţ de forfecare”, lăţimea de lucru poate fi reglată manual din 5 în 5 cm, în intervalul 35 - 50 cm. Distanţa dintre trupiţe poate fi de 85, 95 sau 105 cm, la cerere. Lumina la cadrul plugului este de 72, 78 sau 90 cm. În funcţie de dimensiunile cadrului sunt disponibile 3 serii, şi anume: Seria 120 (dimensiuni 100´150 mm), Seria 150 (dimensiuni 150´150 mm), Seria speciala (dimensiuni 105´90 mm):
- Seria 120: Lelio 120-1, Lelio 120-2 (60-100 cm lăţime totală de lucru, putere 60-90 CP), Lelio-3 (90-150 cm, 80-130 CP), Lelio-4 (120-200 cm, 90-150 CP), Lelio-5 (150-250 cm, 130-160 CP);
- Seria 150: Lelio 150-1, Lelio 150-3 (90-150 cm lăţime totală de lucru, putere 80-150 CP), Lelio 150-4 (120-200 cm, 90-150 CP), Lelio 150-5 (150-250 cm, 130-220 CP), Lelio 150-5 cu extensie (150-250 cm, 130-250 CP, Lelio 150-6 (180-300 cm, 150-250 CP)
- Seria specială: Lelio 120/150-1, Lelio 120-2 (60-100 cm lăţime totală de lucru, 60-90 CP), Lelio 120-3 (90-150 cm, 80-130 CP), Lelio 150-3 cu extensie (90-150 cm, 80-150 CP), Lelio 150-4 cu extensie (120-200 cm, 90-150 CP), Lelio 150-5 (150-250 cm, 130-220 CP).
SISTO – pluguri reversibile cu sistem de protecţie pe trupiţă de tip “cu bolţ de forfecare”, reglarea lăţimii de lucru se poate face manual sau hidraulic, între 35 şi 50 cm. Distanţa dintre trupiţe poate fi de 85, 95 sau 105 cm. Lumina la cadrul plugului este de 72, 78 sau 90 cm. Sunt disponibile în 3 serii în funcţie de dimensiunile cadrului: Seria 120 (dimensiuni 100´150 mm), Seria 150 (dimensiuni 150´150 mm) şi Seria specială (dimensiuni 105´90 mm):
- Seria 120: Sisto 120-1, Sisto 120-2 (60-100 cm lăţime totală de lucru, putere maximă 70 CP), Sisto 120-3 (90-150 cm, 100 CP), Sisto 120-4 (120-200 cm, 135 CP), Sisto 120-5 (150-250 cm, 165 CP);
- Seria 150: Sisto 150-1, Sisto 150-3 (90-150 cm lăţime totală de lucru, putere maxima 150 CP), Sisto 150-4 (120-200 cm, 175 CP), Sisto 150-5 (150-250 cm, 215 CP), Sisto 150-5 cu extensie (150-250 cm, 260 CP), Sisto 150-6 (180-300 cm, 260 CP);
- Seria specială: Sisto 120/150-1, Sisto 120-2 (60-100 cm lăţime totală de lucru, putere maximă 70 CP), Sisto 120-3 (90-150 cm, 100 CP), Sisto 150-3 cu extensie (90-150 cm, 150 CP), Sisto 150-4 cu extensie (120-200 cm, 175 CP), Sisto 150-5 (150-250 cm, 215 CP).
SIRO – pluguri reversibile cu sistem de siguranţă pe trupiţa de tip “cu bolţ de forfecare”, reglarea lăţimii de lucru se poate face manual sau hidraulic de la 30 la 50 cm, distanţa între trupiţe poate fi de 85, 95 sau 105 cm. Lumina la cadrul plugului este de 72 sau 78 cm. Sunt disponibile în 2 serii, şi anume: Seria 120 (dimensiuni 100´150 mm) şi Seria 150 (dimensiuni 150´150 mm):
- Seria 120: Siro 120-1, Siro 120-2 (60-100 cm lăţime totală de lucru, putere maximă 70 CP), Siro 120-3 (90-150 cm, 100 CP), Siro 120-4 (120-200 cm, 135 CP);
- Seria 150: Siro 150-1, Siro 150-3 (90-150 cm lăţime totală de lucru, putere maximă 150 CP), Siro 150-4 (120-200 cm, 175 CP), Siro 150-5 (150-250 cm, 215 CP), Siro 150-5 cu extensie (150-250 cm, 260 CP), Siro 150-6 (180-300 cm, 260 CP).
LUCIO – pluguri pentru soluri uşoare cu sistem de siguranţă pe trupiţă de tip “cu cilindrii hidraulici”, reglarea lăţimii de lucru se poate face manual, din 5 în 5 cm, în intervalul 30 - 50 cm, distanţă dintre trupiţe poate fi de 85, 95 sau 105 cm opţional, iar secţiunea cadrului este de 110´110 mm. Lumina la cadrul plugului este de 72 cm. Variante disponibile: Lucio-1, Lucio-2 (60-90 cm lăţime totală de lucru, putere 50-70 CP), Lucio-3 (90-135 cm, 70-90 CP), Lucio-4 (120-180 cm, 80-100 CP).
Grupul italian pune la dispoziţia fermierilor şi o serie generoasă de accesorii dintre care amintim:
- cormana din fâşii (lamele), în general pentru solurile tip lăcovişte, cu exces sau deficit de umiditate, care însă se utilizează cu succes şi pe celelalte tipuri de sol,
- cormane din plastic care au avantajul ca în cazul solurilor puternic umectate, solul nu se lipeşte pe suprafaţa acesteia,
- brăzdar realizat din 2 bucăţi, cu vârf schimbabil,
- sistem hidraulic special pentru reglarea lăţimii de lucru,
- roţi din metal, din cauciuc sau combinate,
- echipament electronic de comandă a plugului care se montează în cabina tractorului pentru anumite reglaje, comenzi de la distanţă etc
Autor: Sorin-Tiberiu Bungescu
“Maximetro”, “vedeta” Maschio-Gaspardo - una dintre cele mai mari semănători din lume
Semănătoarea a fost lansată la expoziţia de la Bologna
Dacă ne uităm în dicţionarul limbii chineze, care a fost publicat în secolul al II-lea al erei noastre de Ceao-Cou, vom vedea că, încă din acele timpuri, se vorbea despre semănatul cu ajutorul maşinilor de semănat. În acea perioadă ele au fost folosite şi în Japonia, şi Arabia. În Europa, prima maşină de semănat a fost construită de către un inventator spaniol în anul 1650. Regele Spaniei, Filip al IV-lea, îi acordă în acea perioadă, acestui inventator, un privilegiu exclusiv pentru fabricarea şi vânzarea noii maşini.
Maşinile de semănat (semănătorile) sunt utilizate pentru semănatul culturilor agricole, proces tehnologic care constă în executarea concomitentă a dozării şi repartizării uniforme a seminţelor pe unitatea de suprafaţă şi îngroparea acestora la o adâncime determinată în sol.
Maşinile de semănat în cuiburi sunt folosite pentru semănatul în cuiburi (câte 1–4 seminţe în cuib), la distanţe diferite între rânduri şi între cuiburi pe rând a diferitelor culturi ca: porumb, floarea-soarelui, sfeclă, fasole, cânepă, soia etc. Deoarece aceste maşini sunt folosite în special pentru semănatul plantelor prăşitoare şi asigură semănatul cu distanţe între cuiburi aproximativ constante, acestea se mai numesc semănători pentru plante prăşitoare sau semănători de precizie.
Noutăți la târgul de la Bologna
În perioada 10–14 noiembrie 2010, la Bologna (Italia), a avut loc una dintre cele mai mari expoziţii internaţionale de maşini pentru agricultură din Europa. Grupul italian Maschio – Gaspardo a fost prezent cu un număr impresionant de maşini, unele dintre ele fiind noutăţi pentru cei prezenţi la expoziţie.
Una dintre realizările de ultimă oră ale grupului italian a fost semănătoarea de precizie MaxiMetro, care are nici mai mult nici mai puţin de 36 de secţii de lucru. Aceasta este de tip tractată şi poate să realizeze până la 35 ha/h, fapt ce o recomandă pentru suprafeţe mari de lucru. Consumul de combustibil este de 2 l/ha, iar lăţimea de lucru este de 25 de metri. Pentru fermieri sunt disponibile 2 modele, şi anume: MaxiMetro 24 pentru un tractor de 250 CP şi MaxiMetro 36 pentru un tractor de 300 CP.
Semănătoarea este realizată din trei module, iar distanţa dintre secţii este de 70–75 cm. Rabatarea modulelor (trecerea din poziţia de lucru în poziţia de transport) se face prin intermediul unor cilindri hidraulici, acţionaţi de la instalaţia hidraulică a tractorului. Exhaustorul are puterea necesară pentru a asigura vacuum la toate cele 36 de secţii de lucru. În transport, semănătoarea se deplasează pe 2 șenile din cauciuc, iar în lucru pe lângă acestea şi pe 6 roţi din cauciuc, 4 în spate şi 2 în faţă.
Autor: Sorin – Tiberiu Bungescu
Citeşte mai mult ...
Syngenta, 10 ani în România
Compania Syngenta a împlinit 10 ani de activitate la nivel global. Evenimentul aniversar a avut loc într-un hotel din Capitală și s-a desfășurat sub sloganul ”Syngenta 10 ani, provocarea de mâine”.
Întâlnirea a fost un bun prilej pentru noi de a discuta cu invitații prezenți la eveniment, dar și cu reprezentanții companiei.
Angelo Nicolae, director marketing Divizia Semințe Syngenta România
„Credem că am contribuit la creșterea rezultatelor în agricultură“
Rep: Ce înseamnă această zi pentru companie?
Angelo Nicolae: Un eveniment prin care ne dorim să marcăm 10 ani de prezență pe piața din România, 10 ani de parteneriat cu distribuitorii, cu fermierii, 10 ani pe parcursul cărora am adus soluții inovatoare. Noi credem că am contribuit la creșterea rezultatelor în agricultură, la performanța fermierilor, la o productivitatea mai mare, la o alimentație mai bună și mai sănătoasă.
Rep.: Ce vă deosebește de celelalte companii?
A.N.: Syngenta e singura companie care are un portofoliu de produse atât de dezvoltat pentru protecția plantelor –insecticide, fungicide, erbicide, tot ce înseamnă protecția plantelor –, dar și un portofoliu foarte mare pentru semințe pentru culturile de câmp, legume şi flori.
Rep.: Cum au fost acești ani 2009-2010, având în vedere că toată lumea s-a plâns că au fost ani de criză şi fermierii au avut de suferit.
A.N.: Criza mondială a afectat pe toată lumea, dar pornind de la nevoia de bază a fiecăruia de a se alimenta, agricultura nu are cum să se oprească. Cred că și fermierii din România au greutăți dar cei care lucrează profesionist, folosesc produse de calitate, aplică o tehnologie bună reușesc să aibă performanțe și profit.
Rep.: Fermierii care folosesc input-uri de calitate în culturi sunt în creștere sau nu?
A.N.: Sigur că da, dar ne confruntăm cu un proces relativ lent de consolidare a terenurilor. Nu poți discuta de o agricultură performantă dacă nu o faci pe suprafețe mari, iar terenul României a fost foarte fragmentat după Revoluție. Cu siguranță, fermierii care au investit în agricultură se îndreaptă către produse de calitate, care îi sprijină în obținerea de performanță.
Rep.: Unde ați situa fermierii români față de cei din Uniunea Europeană?
A.N.: Cred că avem un număr mare de fermieri ce se poate situa peste nivelul de performanță al fermierilor din UE. În primul rând, România are niște terenuri foarte bune şi oameni foarte pricepuți. Însă subvenția pe care ei o primesc la hectar este mai mică decât în alte țări din Comunitatea Europeană – dar poate tocmai asta e o provocare pentru ei ce îi face să-și dorească să devină mai performanți.
Companiile mari, creditoare pentru fermieri
Rep.: Acest scurt-circtuit în ciclul de primire a subvențiilor reprezintă o provocare pentru companiile care vin cu input-uri pentru agricultori?
A.N.: Da, este o problemă, pentru că agricultura în România funcționează fiind creditată de companiile mari furnizoare de input-uri. Acestea dau în primăvară sămânță și toată gama de produse de protecție a plantelor, dar încasează când fermierii recoltează. Astfel că aceste companii mari nu numai că aduc tehnologie, dar oferă și o creditare fermierilor din România, foarte necesară în această perioadă.
Rep.: Vor fermierii să-și aducă toate cunoștințele la zi? De exemplu, dacă iarna a fost plină de precipitații, ce ar trebui să facă? Vin ei și vă întreabă acest lucru?
A.N.: Syngenta nu e compania cu cei mai mulți angajați în România, dar e compania ce are o echipă profesionistă și am reușit să câștigăm încrederea fermierilor, astfel că primim multe solicitări de sprijin. Oferim consultanță tehnică foarte bună, iar varietatea mare de hibrizi şi de soluții tehnologice ce le putem oferi vin în întâmpinarea lor. Pot găsi la noi soluții indiferent dacă anul e mai ploios sau nu.
Gamă extinsă de hibrizi
Rep.: Care e strategia pe 2011?
A.N.: Cred că o influență majoră pentru culturile din primăvară o să o aibă situația dificilă din toamnă pentru semănarea culturii de rapiță. Această cultură ajunsese în România la peste 500.000 ha, dar estimăm că e acum undeva în jur 300.000 ha. Scăderea aceasta face ca o bună parte de teren să fie disponibilă pentru culturile din primăvară. Noi suntem dispuși și pregătiți cu o gamă mare de hibrizi pe multe segmente de tehnologie. De altfel, suntem lideri mondiali în cultura florii-soarelui. E o provocare. Dar se va simți lipsa culturii de rapiță – va fi un deficit de cash în piață. Bineînţeles că și companiile îl simt prin ritmul în care reușesc să încaseze banii din piață.
Rep.: Cum ar trebui să funcționeze lucrurile ca dumneavoastră și fermierii să nu stați cu grija zilei de mâine, în privința cash-flow-ului?
A.N.: Poate un sistem de creditare pentru agricultură, organizat într-o manieră care să funcționeze. Există anumite variante de credit agricol, dar care limitează accesul la aceste credite prin normele de aplicare. Găsirea unei soluții de creditare în agricultură va rezolva această problemă.
Cristian Grecu, director de marketing al diviziei de Protecția Plantelor Syngenta România
„Grija, un mod de viaţă în compania noastră“
Rep.: Cu ce investiţii se poate mândri Syngenta?
Cristian Grecu: Cred că în cei 10 ani, pe lângă oameni s-au făcut simțite investițiile în cercetare, aproximativ 2 milioane de dolari investiți pe zi. Asta ne permite să inovăm, să venim cu soluții noi, soluții care nu se referă doar la creșterea în producții pe hectar, ci și la protejarea mediului sau la o agricultură sustenabilă pe termen lung. Nu ne așteptăm doar să hrănim 9 miliarde de oameni în 2050, ci ca cererea pentru calitate să crească – lucru ce se vede în măsura în care crește nivelul de trai. Nevoia de siguranță, diversitate și calitate alimentară e o creștere și o cerință a pieții de care trebuie să ținem cont.
Rep.: În privința acestei siguranțe, UE e cea care veghează prin EFSA. Dacă ne referim, de exemplu, numai la produsele fito-sanitare, ele trebuie să se încadreze în niște norme care să protejeze mediul, plantele, oamenii etc. Aceste norme vă constrâng sau vă impulsionează către inovație.
C.G.: Sunt niște norme în UE care sunt clare. În primul rând nu sunt numai normele legislative ce pun o presiune asupra creșterii calității produselor și a mâncării. Există și opinia publică, mass-media, nivelul de cultură a populației deoarece în ultima vreme lumea vrea să mănânce tot mai sănătos, există programe ce apar în media care îi învață pe oameni cum să facă acest lucru. De aceea presiunea e pe de o parte legislativă – care e clară, dar mereu în transformare –, iar pe de altă parte vine din partea opiniei publice și etica care ne împing la un anumit nivel al produselor și al acțiunilor. Aș spune că grija a devenit un mod de viață în compania noastră. Nu simțim o constrângere deoarece e ceva ce răspunde unei năzuințe a noastre de a face mai bine pentru utilizator și consumator.
Protejarea mediului, o preocupare
Rep.: Cum răspund fermierii acestor noutăți cu care veniți an de an?
C.G.:: Cred că se simte o transformare și pe piața noastră. Dacă pe alte piețe, normele sunt mai importante, mai ales în culturile speciale, datorită protocoalelor încheiate sau a listelor rețelei naționale, la noi cred că e mai mult bazat pe această cunoaștere și dorință de a ajunge la aceste norme. Acum o săptămână am început în țară un lanț de evenimente interactive și una dintre întrebări din cadrul unei sesiunii a fost: Cum am dori să fie un produs pentru o anumită cultură, cum ar fi el ideal? În niciunul dintre grupuri nu a lipsit aspectul de protejare a mediului, a omului – partea de conservare a naturii. Ceea ce înseamnă că e prezentă și se manisfestă și la noi, chiar și la nivelul producătorului, această dorinţă de a ne încadra în cerințele noii lumi.
Rep.: Aveţi pregătite surprize pentru fermieri în 2011?
C.G.:: Totdeauna pregătim surprize și fiind surprize nu le pot spune pe toate. Dar pot afirma că avem soluții noi pentru culturi, un șir de evenimente programate pentru 2011 ce vor fi mult mai interactive, și la nivelul comunicării pregătim, de asemenea, o surpriză.
Aurel Placinschi, fermier
A avea curajul să iei tot ce e bun, poate scoate agricultorul din situația în care se află
Rep.: În ce măsură fermierul român se poate aproviziona cu tot ceea ce-i trebuie?
Aurel Placinschi: Condiția e ca și fermierul să respecte un minimum de reguli, să respecte prospectul. Mă refer la perioadă optimă, la modul de aplicare. Nu poți aplica un produs bun, din care trebuie doar câteva grame la un hectar, cu o mașină ce nu poate face acel lucru. Dar cred în momentul de față se poate găsi și acea mașină, iar rezultatele vor fi pe măsură. Firme precum Syngenta, și nu numai, finanțează agricultorii cu tot ce trebuie. Cred că a avea curajul să iei tot ce e bun, poate scoate agricultorul în situația din care se află.
Rep.: Cum ați caracteriza acest an dumneavoastră, ca fermier?
Aurel Placinschi: A debutat destul de incert și pot să spun că am avut emoții din punctul de vedere al condițiilor meteo, dar ultima parte a anului ne-a fost favorabilă pentru că am avut prețuri deosebit de bune.
Nicolae Sitaru, preşedinte LAPAR
Un produs fito-sanitar bun poate însemna cheia succesului unui fermier
Rep.: Cum au lucrat fermierii de când e Syngenta în România
Nicolae Sitaru: Fermierii au lucrat bine cu produsele Syngenta. Au și semințe, dar și pesticide de bună calitate. Prețurile – oful nostru permanent – au fost destul de consistente, dar în ultima perioadă și politica lor a început să fie mai aplecată înspre fermieri.
Rep.: Ce înseamnă un produs fito-sanitar pentru un fermier în cursul unui an agricol?
N.S.: Foarte mult. Un produs fito-sanitar bun poate însemna cheia succesului unui fermier. Și în funcție de ce produse folosește și când le folosește, este mai performant sau nu. Syngenta a fost un partener bun pentru noi deoarece a venit cu produse de foarte bună calitate.
Unirea dă putere
Rep.: Aminteați de prețuri și implicit de costurile de producție ale unui fermier, din punctul de vedere al președintelui LAPAR, dar și a fermierului Nicolae Sitaru. Știu că ați făcut în județul Ialomița o cooperativă prin care cumpărați input-uri pentru toți fermierii.
N.S.: Nu e o cooperativă, ci mai degrabă un grup de interese economice. Nu cumpărăm unul pentru mai mulți, ci fiecare își cumpără produse, dar împreună. Cumpărându-le astfel se adună cantități mari ce ne dau posibilitatea să negociem mai bine și să aducem ca partener pe acela care ne poate oferi cele mai bune condiții financiare. Asta a făcut ca organizația noastră să devină destul de puternică, mulți fermieri constatând că economisesc mulți bani cumpărând produsele împreună. Avem o forță mare la nivelul organizațiilor și regret că acest lucru nu se întâmplă în toate județele pentru că toți fermierii ar constata că unirea dă putere.
Autor: Delia Ciohodaru, Foto: Syngenta
APIA eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează să acceseze credite de la bănci
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) reaminteşte beneficiarilor plăţilor naţionale directe complementare (PNDC) în sectorul zootehnic, la specia bovine, aferente anului în curs, că eliberează adeverinţe pentru cei care intenţionează să acceseze credite de la băncile care au încheiat convenţii cu Agenţia pentru finanţarea activităţilor curente. Aceste credite reprezintă un instrument creat pentru a ajuta financiar fermierii până la primirea la termen, potrivit legislaţiei în vigoare, a primei pe exploataţie pentru bovine la care sunt îndreptăţiţi. Opţiunea de a solicita creditul aparţine integral fermierului.
Începând cu data de 18 ianuarie a.c., creditele pot fi accesate şi de la Banca Transilvania, cu care APIA a încheiat o convenţie în acest sens. Prevederile convenţiei sunt identice cu cele ale convenţiilor anterioare, în ce priveşte depunerea de către fermier a dosarului de accesare a creditelor pentru finanţarea activităţilor curente.
Menţionăm faptul că Banca (creditorul) are dreptul de a impune, pe lângă o serie de adeverinţe / acte doveditoare necesare dosarului, propriile condiţii de creditare, stabilite de către Creditor şi aprobate de către Banca Naţională a României. Aici sunt incluse şi garanţii pe care Creditorul le poate solicita din partea Beneficiarului (fermierului).
Reafirmăm recomandarea adresată potenţialilor beneficiari interesaţi să îşi aleagă Creditorul numai după un studiu atent al condiţiilor de creditare impuse de fiecare bancă (creditoare), pentru a beneficia de condiţiile de creditare cele mai avantajoase şi care se potrivesc cel mai bine profilului exploataţiei sale.
Plăţile naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, la specia bovine, reprezintă prima pe exploataţie, în cuantum de 410 lei/cap de bovină (conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1244/2010).
Ionel Blănculescu: România va fi într-o profundă criză economică până în 2015
România va fi "într-o profundă criză economică" până în anul 2015, în condiţiile în care din 2012 statul va începe să plătească împrumutul de la Fondul Monetar Internaţional şi de la celelalte instituţii internaţionale, iar bugetul va fi extrem de restricţionat, consideră consultantul financiar, Ionel Blănculescu.
"După cum analiştii economici internaţionali ne anunţă deja, următoarea criză care pe noi ne paşte este în perioada anilor 2012-2013, peste un an - un an şi ceva. Vom intra într-o criză groaznică şi se va numi criza datoriilor. În anii 2012-1013 vom începe să plătim acest împumut de la FMI, să-l rambursăm, iar sumele vor ajunge la 5-5,4 miliarde de euro pe an (...). Binenţeles, celelalte nevoi vor face în aşa fel încât bugetul să fie atât de restricţionat, încât noi vom considera, aşa cum am mai previzionat şi eu, că până prin 2015 vom fi într-o profundă criză economică. Anii următori, ca şi anul acesta, vor fi ani foarte grei în condiţiile non-inteligenţei economice care caracterizează politica economică a României", a declarat duminică, la un post privat de televiziune, preşedintele-director general al firmei de consultanţă şi investigaţii financiare Business Intelligence, Ionel Blănculescu, fost ministru delegat pentru coordonarea Autorităţilor de Control.
Acesta consideră că statul în România a devenit un aspirator de bani. "El nu poate exista fără să aspire continuu bani pentru ai redistribui pe pensii, salarii, pe cheltuieli exorbitante precum lucrări şi achiziţii publice. În tot acest context nu se pune problema generării de venituri proprii. România trebuie să genereze venituri, trebuie să existe creştere economică pentru că numai aşa se va vedea într-un an sau doi şi o creştere a veniturilor populaţiei. Altfel, numai din împrumuturi, din punctul meu de vedere, Romania duce o politică economică perdantă", a explicat Blănculescu.
Potrivit acestuia, deturnarea atenţiei de la subiectele principale în alte direcţii de către statul roman reprezintă un fenomen propriu altui tip de economie, nu a celei de piaţă.
"(...) În această perioadă în care statul aspiră foarte mulţi bani de pe piaţă şi dereglează toate sistemele interne ale pieţei româneşti, se întâmplă şi un fenomen care ar fi trebui să fie străin economiei de piaţă...Este propriu altui tip de economie, şi anume se deturnează atenţia din partea statului de la subiectele principale, în alte direcţii (...)", a precizat consultantul financiar.
Potrivit preşedintelui UGIR-1903, Ioan Cezar Corâci, criza economică va continua în România atâta timp cât guvernul va continua aplicarea politicilor prociclice greşite.
"Atâta timp cât vor continua genul de politici prociclice greşite, care sunt legate de disperarea statului de strânge bani pentru plata salariilor şi pensiilor, precum şi de o creştere continuă a fiscalităţii, criza va continua.(...)", a precizat duminică, pentru un post privat de televiziune, preşedintele UGIR-1903.
Acesta a afirmat că România nu va mai putea împrumuta bani de la instituţiile financiare internaţionale deoarece gradul de îndatorare a ajuns la limita maximă.
"Nu vom mai putea împrumuta bani de la FMI şi BERD pentru că gradul de îndatorare a ajuns la limita maximă. Nu ne vor da niciun ban, cu nicio dobândă, pentru că nu se mai poate. E contrar statutului şi regulamentului pe care funcţionează aceste două instituţii", a subliniat Corâci.
Potrivit sursei citate, România se apropie însă şi de o limită pentru împrumutul intern, "ceea ce este un lucru bun pentru că în sfârşit statul nu va fi mai principalul element care blochează creditarea economiei luând toate lichidităţile din bănci".
"Nu va mai putea să o mai facă pentru că se apropie de limita maximă la care statul român este credibil în ochii băncilor din România. (...) Şi condiţiile sau îngăduinţa instituţiilor financiare mondiale sau europene se schimbă pentru că România nu mai e un client interesant, nu e credibil şi apar alţi clienţi. Pe măsură ce statele europene îşi reiau creşterea, băncile au cui să împrumute bani în condiţii de siguranţă şi nu au nevoie de clienţi de genul României", a explicat preşedintele UGIR-1903. SURSA AGERPRES
APIA informează că termenul limită pentru depunerea cererilor pentru ajutoarele specifice este 21 ianuarie 2011.
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că termenul limită pentru depunerea cererilor pentru ajutoarele specifice acordate producătorilor de lapte din zonele defavorizate şi pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică, finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) este 21 ianuarie 2011.
1. Ajutoare specifice acordate producătorilor de lapte din zonele defavorizate
Beneficiari: Crescători de vaci de lapte, persoane fizice şi/sau juridice deţinători de cotă de lapte.
Solicitanţii trebuie să depună cererea aferentă fiecărei exploataţii la Centrele Judeţene ale APIA pe a căror rază teritorială se află exploataţia.
Condiţiile de eligibilitate:
- efectivul de vaci de lapte pentru care se solicită ajutor financiar să fie înscris în Registrul Naţional al Exploataţiilor şi să fie menţinut în exploataţie pe perioada derulării schemei;
- exploataţiile trebuie să fie localizate în zonele defavorizate stabilite prin Anexa 4A din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR);
- ajutorul specific se acordă pentru un efectiv cuprins între 2 şi maximum 15 capete vaci de lapte.
Persoanele fizice care au depus cerere de plată în prima etapă sau a doua etapă de depunere şi nu s-au autorizat potrivit O.U.G. nr. 44/2008 cu modificările ulterioare, nu vor depune o nouă cerere; cererea iniţială depusă ca persoană fizică va fi reverificată şi acceptată la plată cu respectarea condiţiilor de eligibilitate;
Cuantumul ajutorului specific pe cap de vacă de lapte este de cel mult 250 euro/cap de vacă. Plafonul total aferent acestei forme de sprijin este de de 22.447.205 euro.
Nerespectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute pentru acordarea ajutorului specific poate atrage, după caz, reducerea/excluderea de la plată, respectiv penalităţi/sancţiuni multianuale.
2. Ajutoare specifice acordate pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică
Beneficiari: Producători agricoli, persoane fizice şi/sau juridice, cu exploataţii pe producţie vegetală şi animalieră, exploataţii care sunt înregistrate în sistemul de agricultură ecologică şi conversie.
Solicitanţii pot depune o singură cerere de solicitare a ajutorului specific, fie pentru o exploataţie din producţia vegetală, fie numai pentru una din speciile din producţia animalieră sau numai pentru o exploataţie din apicultură.
Condiţiile de eligibilitate:
- producătorii agricoli trebuie să fie înregistraţi, în fiecare an pentru care solicită ajutorul specific, la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), ca producători în sistemul de agricultura ecologică;
- să încheie un contract cu un organism de inspecţie şi certificare, organism aprobat de MADR;
- să deţină un certificat de conformitate/master certificat/certificat de confirmare a conversiei emis producătorului de organismul de inspecţie şi certificare cu care a încheiat contractul;
- să nu aibă datorii restante la bugetul de stat sau la bugetul local.
- suprafaţa agricolă în folosinţă trebuie să fie de cel puţin 0,30 ha pentru producţia vegetală.
Producătorii agricoli care beneficiază de ajutorul specific trebuie să menţină exploataţiile în sistemul de agricultură ecologică pe o durată de cinci ani.
Pentru acordarea de ajutoare specifice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică, România beneficiază de fonduri europene de 3.098.000 euro, din care pentru producţia vegetală plafonul alocat anual este de 2.373.000 euro, iar pentru producţia animalieră de 725.000 euro.
Nerespectarea condiţiilor de eligibilitate prevăzute pentru acordarea ajutorului specific poate atrage, după caz, reducerea/excluderea de la plată, respectiv penalităţi/sancţiuni multianuale.
Publicitate
Revista
