Semințe marca CAUSSADE SEMENCES
Pentru anul 2011, recomandăm fermierilor să nu le lipsească din cultură următorii hibrizi:
• CORTI CS - timpuriu,
• REALLI CS - semitimpuriu,
• GERZI CS – semitardiv şi
• CORETTA CS - tardiv.
Este important ca în fermă să existe cultivaţi hibrizi din grupe FAO diferite, pentru a inimiza riscul arşiţelor şi secetelor din timpul verii.
REALLI CS – Numele performanţei!
Este un hibrid simplu, FAO 380, bob dentat, ştiulete mare, foarte bine acoperit cu boabe, numărând 18 rânduri. Este un hibrid din noua generaţie, unul din cei mai productivi hibrizi din piaţă. Are un profil fito-sanitar foarte bun, la sfârşitul ciclului de vegetaţie. Rezistă foarte bine la stresul termic şi hidric. Este un hibrid semitimpuriu cu potenţialul de producţie al unui hibrid tardiv. Acest hibrid şi-a dublat an de an volumul de sămânţă vândută, întrucât fermierul care l-a cultivat pentru prima dată nu mai renunţă ci din contră îşi măreşte anual suprafaţa, după modelul domnului
Gheorghe Ţuţuianu – S.C. Lux Com S.R.L., Loc. Ileana, Jud. Călăraşi.
Iată opinia dânsului despre REALLI CS: ,,Este al treilea an consecutiv când cultiv varietăţi CAUSSADE SEMENCES unde, influenţat de rezultatele de excepţie, am mărit continuu suprafaţa cultivată cu această genetică. În 2010 hibridul REALLI CS l-am semănat pe 450 ha. Rezultatul obţinut a fost unul foarte bun, şi anume, producţia medie fiind de 12000 kg/ha, producţie STAS. Pentru anul 2011 din cele 1500 ha pe care intenţionez să le semăn cu porumb, 1000 ha vor fi semănate cu REALLI CS. Concluzia mea, după o experiența de 3 ani, este că, utilizând genetica aceasta, ai garanţia producţiei şi implicit a profitului. O genetică pe care o recomand cu căldură tuturor fermierilor”.
CORETTA CS – Maşină de făcut boabe!
Este un hibrid simplu, FAO 510, bob dentat, ştiulete mare foarte bine acoperit cu boabe. Potenţial de producţie foarte ridicat, datorită uniformităţii ştiuleţilor, numărului ridicat de rânduri/ştiulete şi a MMB. Numărul de rânduri este între 18 și 20. Are un grad foarte mare de adaptabilitate la diferite condiţii tehnologice şi pedoclimatice, comportament foarte bun faţă de complexul de boli şi, de asemenea, foarte important pentru un hibrid tardiv pierderea rapidă a apei după atingerea maturităţii fiziologice. Aceste aspecte sunt confirmate de fermierii care au cultivat acest hibrid, printre care şi Thiery Bourgoin – Director general
S.C. Rominsem S.R.L., Loc. Mircea Vodă, Jud. Brăila. ,,Cultiv CAUSSADE SEMENCES din primul an de când au intrat în România (2007). Când spun cultiv mă gândesc la porumb, floare, rapiţă etc., deci pentru toate culturile pe care le am în asolament. În 2010, la cultura de porumb, printre alţi hibrizi CAUSSADE SEMENCES am avut şi CORETTA, un hibrid spectaculos. Este un hibrid nu foarte înalt, pentru grupa sa şi are un ,,stay-green’’ foarte bun. Un alt aspect care m-a impresionat la CORETTA CS a fost numărul mare de rânduri pe ştiulete, personal am făcut determinările şi am găsit numai 20 de rânduri/ştiulete şi de asemenea umiditatea la recoltare. Cu privire la aceasta pot spune că l-am recoltat la începutul lunii octombrie, mai precis 2 octombrie, iar umiditatea a fost de 17%. Deci, pot să afirm că pierde foarte repede apa, după maturitatea fiziologică. L-am avut cultivat pe două sole. Pe o solă de 50 ha am obţinut o producţie medie de 13100 kg/ha, iar pe cealaltă solă de 40 ha am obţinut 12600 kg/ha. Deci pe cele 90 ha am obţinut 12850 kg/ha, producţie STAS. Singura diferenţă în tehnologie a fost că o solă s-a pregătit numai cu 2 discuri în primăvară şi un tăvălugit, deci fără arătură şi nici o altă lucrare în toamnă, iar cealaltă solă a fost arată din toamnă şi discuită în primăvară. Ambele sole au fost fertilizate cu 350 kg N substanţă brută (produs comercial) şi 150 kg P, la fel produs comercial. Aceste producţii au fost obţinute la neirigat, deşi noi suntem cunoscuţi ca o societate care aplicăm irigaţii, dar anul acesta nu a mai fost nevoie. Mă declar foarte mulţumit de varietăţile CAUSSADE SEMENCES’’.
Hibrizii de porumb pentru siloz
Programele de cercetare pentru portofoliul porumb siloz se desfăşoară în cadrul unui departament special creat în cadrul companiei, numit CAUSSADE VALORIFICARE ANIMALĂ. Conceptul DUO CS reprezintă încununarea preocupărilor pentru INOVAŢIE în materie de porumb siloz. Conceptul DUO CS, nu este un hibrid, ci este o asociere a două varietăţi de porumb având aceeaşi precocitate şi dezvoltare vegetativă selecţionate pentru complementaritate nutritivă şi digestivă.
De ce să alegem să cultivăm în fermă DUO CS? 1.
Pentru că asigură dieta de bază foarte bogată în energie şi reduce incidenţa bolilor digestive, în special a acidozei ;
2. Pentru că stimulează consumul de zi cu zi, prin creşterea cantităţilor de hrană, consumate pe tain ;
3. Pentru că maximizează producţia de lapte prin valorificarea cât mai bună a UFL din porumb.
Acest concept ne diferenţiază clar de concurenţă şi ne aduce în poziţia de cea mai inovativă companie de seminţe pe segmentul porumb pentru siloz. Desigur, pe lângă Conceptul DUO CS, care se adresează în special zootehniştilor profesionişti, compania oferă pe piaţă şi hibrizi de porumb special amelioraţi (ASTERI CS, ESTORI CS, GRATIFI CS) care oferă o serie întreagă de avantaje crescătorilor de animale, cum ar fi:
1. Grad ridicat de digestibilitate al plantei întregi, ajungându-se la un procent de 71-74%;
2. Creşterea conţinutului în amidon şi proteină în siloz, datorită raportului foarte echilibrat între planta întreagă şi ştiulete;
3. Caracter ,,stay-green’’ pronunţat, ceea ce asigură o conservare şi o calitate foarte bună a silozului;
4. Creşterea toleranţei/rezistenţei hibrizilor la agenţii fitopatogeni, aspect foarte important întrucât o masă verde sănătoasă face ca microorganismele care asigură procesele de fermentaţie şi conservare a silozului să nu între în relaţii de concurenţă sau de antagonism cu microflora fitopatogenă.
Care sunt avantajele cultivării hibrizilor de porumb CAUSSADE SEMENCES?
• Semănatul timpuriu cu toate beneficiile pe care le implică acesta, întrucât genetica tolerează temperaturi mai scăzute, de aceea semănatul se poate începe când în sol sunt 60°C, iar vremea este în curs de încălzire, ca urmare nu trebuie să mai aşteptăm temperatura de 8-100°C, aşa cum se întâmplă cu marea majoritate a hibrizilor care sunt pe piaţă;
Un plus de recoltă adus de o polenizare foarte bună a ştiuleţilor datorită unei coincidenţe maxime de apariţia mătăsii şi paniculului;
• Număr mare de ştiuleţi pe plantă, 1,5 – 2 ştiuleţi, şi foarte important, planta prin mecanismele fiziologice şi biochimice îşi reglează foarte bine numărul de ştiuleţi în funcţie de nivelul de tehnologie aplicat. Într-o tehnologie medie cei doi ştiuleţi/plantă sunt aproape de aceeaşi dimensiune;
• Componente ale randamentului foarte echilibrate, în care numărul de rânduri/ştiulete, la majoritatea hibrizilor care trec de grupa FAO 380 se încadrează între 18-20, sunt hibrizi de ultimă generaţie cu o germoplasmă de excepţie;
• Pierderea rapidă a apei din bob, după atingerea maturităţii fiziologice, ceea ce înseamnă eliminarea completă a costurilor cu uscarea, dacă discutăm de hibrizii tardivi sau eliberarea terenului mai devreme, pentru înfiinţarea culturilor din toamnă şi, de ce nu, o valorificare a producţiei la preţuri mai bune, în cazul hibrizilor timpurii sau semitimpurii.
• Rezistenţă la stresul hidric şi arşiţa atmosferică, obiectivul numărul 1 al programelor de ameliorare.
Hibrizii de floarea-soarelui
Programele de ameliorare pentru această cultură au fost orientate către crearea de hibrizi cu diferite rezistenţe (la Orobanche sau imidazolinone) şi caracteristici biologice care să răspundă diferitelor cerinţe ale procesatorilor din industria specifică. Dintre caracteristicile agronomice, programele de cercetare pun accentul pe: toleranţă la secetă şi arşiţă; grad de rusticitate ridicat; rezistenţă la frângere şi cădere; adaptabilitate la diferite condiţii tehnologice şi pedo-climatice în vederea asigurării stabilităţii randamentului; grad crescut de autofertilitate etc.
Un aspect foarte important, care deosebeşte hibrizii IMI CAUSSADE SEMENCES – IMERIA CS şi FUSHIA CS - de ceilalţi hibrizi Clearfield din piaţă, este faptul că ambele linii genitoare sunt rezistente la erbicidul imazamox, ceea ce face ca efectele de fitotoxicitate care pot apărea, să fie inexistente. Un aspect foarte important, întrucât orice efect de stres pentru plantă se soldează cu diminuări ale recoltei.
Pentru anul 2011 din orice fermă nu trebuie să lipsească hibrizii
• IMERIA CS şi
• DALIA CS.
IMERIA CS – Un hibrid imbatabil!
Este un hibrid cu o talie a plantei medie spre înaltă, cu o rezistenţă foarte bună la boli, de exemplu, la Plasmopara are rezistenţă pentru 10 rase (330, 710, 700, 730, 770, 300, 310, 100, 703, 304); conţinut bun în ulei (49%), MMB 60-68, potenţial biologic de producţie foarte ridicat (5000-5500). Este hibridul cu cea mai mare cotă de piaţă, din portofoliul de hibrizi de floarea-soarelui Caussade Semences. În anul 2010, deşi nu a fost un an foarte bun pentru floarea-soarelui, întrucât cantitatea de precipitaţii căzute a crescut incidenţa bolilor foliare şi de capitul sau în foarte multe zone, perioada de polenizare s-a suprapus cu cea a precipitaţiilor, totuşi IMERIA CS în culturi comerciale a adus producţii medii care au variat de la 2500 – 3800 Kg/ha, pe suprafeţe mari.
DALIA CS – Calitate şi performanţă!
Este un hibrid cu rezistenţă la Orobanche cumana rasele A – E. Talia plantei este mică-medie, calatidiu mare foarte bine acoperit cu seminţe, grad ridicat de rusticitate, ceea ce face ca planta să valorifice foarte bine terenurile mai slab productive. În anul 2010, în cultura comercială producţiile medii au variat între 2000 kg/ha până la 3700 kg/ha, în funcţie de zona de cultură şi nivelul tehnologic aplicat.
SORGUL
Este o plantă de cultură insuficient exploatată în România. De regulă, împarte acelaşi areal de cultură cu porumbul, însă poate asigura o certitudine a producţiei în zonele cu incidenţă crescută a anilor secetoşi sau zone cu soluri nisipoase, soluri erodate etc. unde la cultura de porumb se obţin producţii mici sau foarte mici. Ca urmare, această cultură asigură un cost de producţie moderat, dar foarte important, randamente bune în condiţii vitrege de cultură (secetă, soluri cu o fertilitate scăzută, nivel tehnologic redus etc.), ceea ce-i oferă un mare avantaj în faţa celorlalte cereale cu utilizări similare.
CAUSSADE SEMENCES vă propune soiuri de sorg pentru boabe şi respectiv pentru siloz, care vă pot asigura furajul pentru animale, indiferent de evoluţia, din punct de vedere climatic, a anului agricol.
SECURIZAŢI-VĂ sursa de hrană pentru animale prin cultivarea soiurilor de sorg
• BRISE CS – sorg pentru boabe şi
• SUPER SILE 20 – sorg zaharat pentru siloz!
SOIA
Din punct de vedere agronomic, cultivarea leguminoaselor pentru boabe nu trebuie să lipsească din cadrul rotaţiei culturilor, din nicio fermă, întrucât sunt plante care aduc o serie de avantaje, şi anume: sunt foarte bune premergătoare pentru toate culturile, cu excepţia celor care au boli şi dăunători comuni, sunt plante amelioratoare pentru nivelul de fertilitate al solului, prin faptul că au capacitatea de a intra în simbioză cu bacteriile fixatoare de azot din sol, determinând creşterea conţinutului de azot al solului, îmbunătăţesc structura şi activitatea biologică a solului.
CAUSSADE SEMENCES vă oferă două soiuri semitardive, foarte adaptate condiţiilor pedo-climatice din România:
• BANJO CS şi FASTO CS.48 REVIST
CLAAS lansează o nouă presă de baloţi pătraţi
QUADRANT 2200 RC ADVANTAGE - puternică, simplă, de încredere
Fermierii şi subcontractorii doresc fân, siloz şi baloţi de paie de mărime ideală. Aceasta este exact ceea ce vor da presele de balotat Claas QUADRANT, la o densitate extrem de mare a baloţilor şi cu un material prelucrat maxim.
Componentele esențiale ale presei de balotat sunt de la presa QUADRANT 3200 încercată şi testată, care este una dintre cele mai puternice prese de baloţi pătraţi de pe piaţă. Presa nouă QUADRANT 2200 RC ADVANTAGE descrie echipament, ca de exemplu un cadru principal robust, transmisie principală puternică şi asigurarea interactivă de greble de alimentare, rotor şi pick-up şi tăvălugi cu aruncare largă. În plus, sistemul său TURBO FAN cu un flux de aer puternic, continuu, de 140 km/h, cu 51 de bătăi de piston rapide/min. şi presiune intensă de 180 bar în camera baloţilor, protejează eficient innodatorul contra contaminării.
În plus, multe componente ale maşinii sunt disponibile ca şi opţiune. De exemplu, clientul poate configura presa pentru a se adecva popriilor cerinţe, aşa încât clienţii să primească exact componentele de care au nevoie.
Mai multă eficiență datorită ROTO-CUT-ului
Presa QUADRANT 2200 RC ADVANTAGE descrie un rotor echipat cu 25 de cuţite ce dau o gamă de lungimi de tăiere de 45-70 mm – aceasta fiind precondiţia pentru producerea de furaj de calitate superioară. Blocajul rotorului de către recoltă este rectificat rapid şi uşor şi chiar automat (în mod normal, şoferul trebuie să opereze valva de control, aşa încât camera să coboare): camera cutter-ului şi cuţitele se mişcă în jos, blocajul este îndepărtat, apoi cuţitele şi camera cutter-ului se mişcă înapoi în poziţie normală, iar maşina este gata imediat să înceapă din nou balotarea.
Operare uşoară
Operarea cu QUADRANT 2200 RC ADVANTAGE este extrem de uşoară. Presa de balotat este echipată cu Claas MEDIUM TERMINAL, care va da capacităţi de control şi de monitorizare. În timpul operării normale, şoferul nu are nevoie să iasă din tractor. Cuţitele pot fi înlocuite convenabil, deoarece camera cutter-ului poate fi lăsată în jos. Selecţia grupului de cuţite poate fi preselectată pe presă (gama ce se schimbă cu 6, 13 şi 25 de cuţite).
Claas este o companie germană familială şi unul dintre producătorii lideri de piaţă în tehnologia agricolă. Un număr mare de sucursale, incluzând 14 fabrici de producţie, în jurul globului, asigură apropierea de client la scară mondială. Numele Claas a fost sinonim cu inovaţia din tradiţie, orientare pe client şi pe angajat, precum şi cu succesul pe termen lung şi a orientat creşterea timp de peste 90 de ani. Combinele recoltatoare Claas sunt leader-ul de piaţă european, iar tocătoarele Claas sunt numărul unu mondial. Gama de produse Claas include, de asemenea, tractoare, prese, maşini de recoltat iarbă şi cea mai recentă tehnologie de informaţie agricolă. Grupul Claas este, de asemenea, un furnizor al industriei de aviaţie şi al sectorului automotive, operând şi în alte domenii.
Premieră la firma Maschio-Gaspardo: noua gamă de pluguri recent lansată pe piaţă
Anul trecut, între 10-14 noiembrie, la Expoziţia Internaţională de Maşini pentru Agricultură EIMA de la Bologna din Italia, renumitul grup italian Maschio-Gaspardo a prezentat primul plug produs de această firmă. Plugul se numeşte SIRO, este de tip reversibil, iar trupiţele sunt cu cormane lamelare (din fâşii). Pe trupiţe se pot monta şi cormane clasice (de tip cilindrică, universală-culturală, semielicoidală şi elicoidală). Cormana este realizată din 2 părţi, din aripa cormanei şi din pieptul cormanei, deoarece zona cea mai solicitată este pieptul cormanei.
Când pieptul se uzează se schimbă fără a fi nevoie să se schimbe şi aripa cormanei. Acesta este dotat cu 5 trupiţe, 5 antetrupiţe, sistem de siguranţă contra pietrelor şi a altor obstacole, de tip „cu cilindrii hidraulici“, cu brăzdar cu vârf schimbabil şi lăţime de lucru variabilă. Materialele utilizate la construcţia brăzdarelor şi cormanelor sunt din categoria celor de înaltă calitate, utilizate special pentru realizarea acestor părţi componente extrem de solicitate în timpul lucrului. Deoarece în timpul lucrului pot apărea diferite obstacole (de exemplu pietre) care pot pune în pericol integritatea trupiţelor plugului, constructorul italian pune la dispoziţia fermierilor trei tipuri de sisteme de siguranţă, şi anume: cu bolţ de forfecare, „non stop“ prevăzut cu arc lamelar, „non stop“ cu cilindru hidraulic.
Grupul execută la ora actuală o gamă foarte largă de pluguri prezente şi pe piaţa românească începând cu anul acesta. Dintre acestea amintim: plugul semi purtat FABIO, plugurile reversibile LIVIO, SILVIO, LELIO, SISTO, SIRO şi LUCIO. Grupul italian pune la dispoziţia fermierilor şi o serie generoasă de accesorii dintre care amintim: cormana din fâşii (lamele), în general pentru solurile tip lăcovişte, cu exces sau deficit de umiditate, care însă se utilizează cu succes şi pe celelalte tipuri de sol, cormane din plastic (polietilenă) care au avantajul că în cazul solurilor puternic umectate, solul nu se lipeşte pe suprafaţa acesteia, antetrupiţă, brăzdar realizat din 2 bucăţi, cu vârf schimbabil sau brăzdar dintr-o bucată, sistem hidraulic special pentru reglarea lăţimii de lucru, cilindru hidraulic pentru reglarea adâncimii de lucru, roţi din metal, din cauciuc sau combinate, roţi de metal 400´170, 500´180, discuri de diferite tipuri, cormană suplimentară, al doilea acumulator pneumatic, echipament electronic de comandă a plugului care se montează în cabina tractorului pentru anumite reglaje, comenzi de la distanţă etc.
Sorin-Tiberiu Bungescu
Actualizarea Ghidului Solicitantului pentru Măsura 123
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a publicat versiunea actualizată a Ghidului Solicitantului pentru Măsura 123 - „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere”.
Acest lucru a fost realizat pentru a veni în sprijinul solicitanţilor de fonduri europene nerambursabile care până la data începerii sesiunii pentru depunerea de proiecte (1 – 31 martie 2011) vor avea timp să-şi întocmească proiectele cât mai corect.
Pentru a se evita dezangajarea de fonduri, în momentul depunerii proiectelor de finanţare nerambursabilă, solicitanţilor de fonduri le vor fi cerute documente care să ateste capacitatea şi sursele de cofinanţare încă de la depunerea Cererii de Finanţare.
De asemenea, în cadrul etapei de verificare a eligibilităţii proiectelor depuse, a fost introdus un punct de verificare a situaţiilor în care solicitanţii creează condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării de la APDRP, depăşind astfel intensitatea sprijinului (cofinanţării).
O altă modificare a Ghidului Solicitantului constă în mărirea punctajelor la criteriile de selecţie pentru sectoarele prioritare şi formele asociative care vor depune cereri de finanţare nerambursabilă. Ca o consecinţă, au fost micşorate punctajele pentru procesarea materiei prime sau a produselor ecologice, punându-se accent pe dezvoltarea de capacităţii de procesare în cadrul căreia sectoarele prioritare vor avea întâietate la punctare.
În cazul activităţilor de depozitare, capacitatea trebuie să fie mai mare decât capacitatea de producţie a exploataţiei agricole a solicitantului (cantitate materie primă din producţie proprie) pentru a se asigura demarcarea între activitatea de depozitare din cadrul Măsurii 123 şi cea din cadrul Măsurii 121 – „Modernizarea exploataţiilor agricole”. Activitatea de depozitare din cadrul Creşterii valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere (Măsura 123) prevede şi operaţiuni către terţi prin asigurarea managementului de depozitare.
Începând cu această publicare a Ghidului Solicitantului, potenţialii beneficiari au acces şi la Fişele de verificare a cererilor de finanţare precum şi la Manualul de proceduri de evaluare şi selectare a Cererii de Finanţare pentru Măsura 123.
Astfel, toţi cei interesaţi vor putea urmări mult mai uşor şi în condiţii de totală transparenţă modul în care proiectul este verificat şi evaluat de către APDRP.
CAUSSADE SEMENCES o companie titrată
Grupul CAUSSADE SEMENCES este una din cele mai titrate companii de seminţe, care activează la nivel mondial. Este o companie multinaţională de origine franceză, cu sediul central în Caussade, un oraş situat în partea de sud a Franţei; de la această localitate şi-a luat numele compania în 1991.
Înfiinţată iniţial, în 1958, ca o cooperativă de interes agricol pentru uscarea şi condiţionarea seminţelor SICA SCS, îşi îndreaptă foarte repede paşii către comercializarea seminţelor de porumb, în cadrul unui parteneriat cu una din cele mai renumite companii americane de seminţe.
Deprinzând tainele producerii şi comercializării seminţelor de porumb, hotărăşte începerea propriilor programe de cercetare, după încheierea colaborării comerciale cu partenerul american, şi demarează cu ameliorarea porumbului pentru siloz, segment care la acea vreme nu era interesant pentru alte companii de seminţe, dar în acelaşi timp în piaţă se simţea nevoia cultivării unor hibrizi care să răspundă cerinţelor crescătorilor de animale. Pe acest segment compania ocupă astăzi locul I în Franţa, şi este recunoscută la nivel mondial ca având cea mai inovativă cercetare pentru crearea hibrizilor de porumb destinaţi obţinerii silozului. De la ameliorarea hibrizilor pentru siloz, s-a trecut la ameliorarea porumbului pentru boabe care să răspundă nevoilor tuturor filierelor procesatoare ale acestei culturi.
Performanţele gamei de porumb pentru boabe au fost validate atât de institutele oficiale din Franţa şi cele de pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea subsidiarele CAUSSADE SEMENCES, cât mai ales de fermieri. CAUSSADE SEMENCES are varietăţi de porumb folosite ca martori, de către instituţii oficiale, în evaluarea performanţelor varietăţilor de porumb puse pe piaţă de către toate companiile care activează în acest domeniu. Performanţele hibrizilor de porumb, care acoperă toată gama FAO de precocitate, poziţionează compania pe locul III în Franţa, şi una din cele mai importante companii la nivel european. Misiunea de a fi o companie multispecii, a fost definită încă de la începutul activităţii de cercetare, şi pe parcursul a mai bine de 50 de ani a fost respectată cu sfinţenie, astăzi compania deţinând cel mai mare portofoliu de specii pentru culturi de câmp şi plante furajere, mai precis 50 de specii (porumb, floareasoarelui, rapiţă, soia, mazăre, lupin, sorg, grâu, orz, orzoaică, triticală, secară, sfeclă, lucernă, sparcetă etc.). Varietăţile CAUSSADE SEMENCES se comercializează în peste 34 de ţări de pe toate continentele lumii.
România – punct strategic
GROUPE CAUSSADE SEMENCES a poziţionat România ca un punct strategic în programele de cercetare care susţin crearea de varietăţi adaptate condiţiilor climatice specifice părţii de est a Europei - precipitaţii puţine şi neuniform repartizate, veri foarte călduroase, cu arşiţă atmosferică. De aceea, în 2008 în localitatea Mircea Vodă, jud. Brăila, a pus bazele unei Staţiuni de cercetare unde pentru început se desfăşoară o parte din secvenţele programelor de ameliorare pentru cultura de floarea-soarelui, se testează rezistenţa la secetă a liniilor / hibrizilor de porumb, iar pe viitor se urmăreşte transferul întregului program de ameliorare pentru culturile de floarea-soarelui şi porumb, programe care au ca obiective crearea de hibrizi perfect adaptaţi la arealul pedo-climatic din estul Europei.
În România, GROUPE CAUSSADE SEMENCES este prezent din anul 2005. La început prezenţa a fost definită prin colaborări cu staţiunile de cercetare pentru a-şi testa varietăţile în condiţiile pedo-climatice din România.
Intuind potenţialul agricol al României, GROUPE CAUSSADE SEMENCES, în 2007, stabileşte un parteneriat cu un distribuitor de seminţe şi pesticide (S.C. ZETA COM SRL) şi timp de 2 ani soiurile şi hibrizii CAUSSADE SEMENCES, pentru cele mai importante
culturi agricole (porumb, floarea-soarelui, soia, rapiţă, sorg etc.), sunt distribuite pe piaţa românească.
Mai aproape de nevoile partenerilor săi
Întrucât fermierii români au fost foarte mulţumiţi de performanţele varietăţilor CAUSSADE SEMENCES, compania franceză a decis ca începând cu 1.01.2009 să-şi deschidă propria subsidiară în România pentru a fi mai aproape de nevoile partenerilor săi. Primul an de activitate al subsidiarei din România a fost un adevărat SUCCES, echipa reuşind să-şi îndeplinească toate obiectivele propuse. Datorită rezultatelor economice ale primului an de activitate comercială şi de producţie în România, la care se adaugă şi cele din primele 2 trimestre ale anului 2010, grupul francez a hotărât să înfiinţeze în România un centru de coordonare şi dezvoltare a activităţilor sale în partea de Est a Europei, pentru a-şi consolida poziţia pe aceste pieţe şi mai ales pentru a avea o reacţie proactivă la schimbările mediului economic din această parte a Europei. Ca urmare, la 1 iulie 2010 a fost creată subsidiara CAUSSADE SEMENCES EST EUROPA SRL, cu rolul de a coordona activităţile desfăşurate de subsidiarele CAUSSADE SEMENCES ROMÂNIA SRL, CAUSSADE SEMENCES UNGARIA KFT, CAUSSADE SEMENCES BULGARIA EOOD şi reprezentanţa din Republica Moldova. În următorii ani şi activităţile grupului CAUSSADE din Rusia, Ucraina sau a altor ţări din blocul CSI vor fi coordonate tot de la Bucureşti. Această decizie a grupului arată faptul că România este considerată un punct strategic în dezvoltarea brandului CAUSSADE SEMENCES la nivelul Europei de Est.
Cel puţin 2 ani de teste
Deşi portofoliul de specii de cultură este unul foarte generos, în România grupul francez comercializează numai 8 specii, şi anume: porumb, floarea-soarelui, sorg, soia, rapiţă, grâu, orz şi triticale. Anual se adăugă cel puţin 1- 2 specii de cultură, specii ale căror varietăţi (soiuri sau hibrizi) sunt mai întâi testate în diferite condiţii pedo-climatice şi tehnologice din România şi apoi introduse pe oferta comercială. Una din politicile companiei este aceea de a nu introduce în oferta comercială niciun soi sau hibrid dacă acesta nu a fost testat cel puţin 2 ani în România. Pentru campania de primăvară 2011, CAUSSADE SEMENCES lansează pe piaţă 25 de hibrizi de porumb la care se adaugă Conceptul DUO CS pentru siloz, 6 hibrizi de floarea-soarelui, 2 soiuri de sorg, şi ca specie nouă, pentru piaţa de seminţe din România, soia.
Randament stabil în condiţii climatice diferite
Hibrizii de porumb pentru boabe acoperă toate grupele de maturitate pretabile pentru condiţiile climatice din România, de la FAO 190 până la FAO 510 iar pentru siloz până la FAO 550. Hibrizii de porumb CAUSSADE SEMENCES, sunt hibrizi care de patru ani confirmă şi câştigă cotă de piaţă, în România. În ultimii doi ani şi-au demonstrat stabilitatea randamentului, în condiţii climatice foarte diferite, dacă anul 2009 a fost un an secetos, 2010 a fost un an ploios în foarte multe zone din ţară. De asemenea, şi-au confirmat stabilitatea producţiei şi pretabilitatea pentru toate nivelurile tehnologice.
Dr. ing. Nina Gheorghiţă - Director Marketing-Dezvoltare - CAUSSADE SEMENCES SRL ROMÂNIA
Atenţie la gărgăriţa tulpinilor de rapiţă
Începând chiar din primăvară devreme avem deja de lucru cu unul dintre cei mai importanţi dăunători ai culturii de rapiţă - gărgăriţa tulpinilor de rapiţă (Ceutorhynchus napi).
Insecta se întâlneşte în toate zonele de cultură a rapiţei. Gărgăriţa tulpinilor de rapiţă atacă atât culturile de rapiţă, cât şi culturile de varză, conopidă, determinând pagube însemnate.
Plantele atacate de gărgăriţa tulpinilor de rapiţă se cunosc prin aceea că stagnează din creştere şi în general tulpina se deformează, se răsuceşte în forma literei S. Un alt aspect al atacului este dat de numărul de ramificaţii ale plantei. De obicei, plantele atacate au un număr mai mare de ramificaţii, însă aceste ramificaţii nu formează silicve sau dacă le formează acestea sunt seci. Pagubele produse culturii variază între 20 - 30% şi pot ajunge până la compromiterea în totalitate a culturii de rapiţă.
Adulţii iernează în sol, sub resturile vegetale, în păduri, pe terenurile nelucrate, iar primăvara devreme, când se ajunge la o temperatură a solului de 5 până la 70 C la adâncimea de 2 cm, aceştia ies din stadiul de hibernare. De la temperatura de 100 C se produce zborul dăunătorilor în noile câmpuri de rapiţă. Depunerea ouălor se produce după o perioadă scurtă de hrănire. O femelă poate să depună până la 100 de ouă. Aceste ouă sunt depuse în diferite locuri, dar de preferinţă pe tulpina în formare. Din ouă ies larvele care se hrănesc în interiorul tulpinii. Adultul de gărgăriţă are corpul de aproximativ 3,5 - 4 mm lungime şi culoarea neagră spre plumburie. Ca la orice gărgăriţă capul se termină cu un rostru lung cu ajutorul căruia taie orificii în tulpina de rapiţă. Larvele au la maturitate aproximativ 5 mm lungime, au corpul albicios, uşor îndoit la mijloc, iar capul la început este negru după care devine brun. Larvele sapă galerii prin tulpină.
Combaterea
Părerile specialiştilor sunt împărţite în ce priveşte combaterea gărgăriţei tulpinilor de rapiţă. Însă, toţi sunt de acord că odată apărute larvele în interiorul tulpinilor, acestea sunt foarte greu sau chiar imposibil de combătut. După opinia noastră, combaterea eficientă a acestui dăunător se poate face numai atunci când au apărut formele hibernante (adulţii) în cultura de rapiţă, înainte de depunerea pontei în interiorul tulpinii. Din punct de vedere climatic, acest lucru se întâmplă atunci când temperatura aerului este mai mare de 900 C, iar precipitaţiile lipsesc. Calendaristic, această temperatură se întâlneşte, în anii normali, la începutul lunii martie.
Anul trecut, datorită condiţiilor din primavară, primele exemplare adulte au fost prinse în capcană, în zona Calaraşi, la data de 21 februarie. Anul acesta, datorită iernii destul de blânde (cu zăpadă şi cu geruri treptate până la jumătatea lui februarie) credem că atacul acestui dăunător va fi mult mai virulent decât în ultimii ani şi cu o apariţie ceva mai târzie în culturile de rapiţă, aproximativ pe 2 - 5 martie. Ca fenofază de dezvoltare a plantelor de rapiţă, atacul coincide cu începutul creşterii tulpinii de rapiţă, dar până să ajungă tulpina floriferă la înălţimea de 10 - 15 cm. După ce depăşesc această înălţime, plantele sunt mai greu atacate, iar pagubele sunt mult mai mici.
Ca modalitate de combatere se recomandă aplicarea diferitelor tipuri de insecticide omologate în acest sens. Pentru mărirea eficienţei asupra acestui dăunător este de preferat să se aplice amestecuri de insecticide care să aibă atât efect de contact, cât şi sistemic. Componenta de contact omoară toţi adulţii de gărgăriţă întâlniţi în cultură, iar componenta sistemică asigură protecţie împotriva dăunătorilor care vor veni după trecerea efectului de contact. Adulţii care vin din alte culturi, înainte de a depune ouăle se hrănesc şi odată cu hrana ei ingerează şi insecticidul sistemic aplicat culturii. În felul acesta se poate asigura o protecţie bună a culturii de rapiţă împotriva gărgăriţei tulpinilor.
Martie în cultura mare
Luna martie reprezintă din punct de vedere calendaristic prima lună de primăvară şi totodată prima lună de “forţă“ în agricultură. Practic, martie deschide campania de primăvară.
Temperaturile pozitive înregistrate în februarie (mai ales spre sfârşitul lunii) i-au determinat pe fermieri să treacă la pregătirea patului germinativ şi la introducerea primelor seminţe sub brazadă. Odată cu încălzirea vremii, culturile semănate în toamnă îşi reiau ciclul de vegetaţie.
În materialul de mai jos nu am atins toate activităţile care se desfăşoară în luna martie la cultura mare, dar sperăm să reprezinte un punct de plecare în activitatea agricultorilor.
Culturile semănate în toamnă
Grâu, orz şi rapiţă
La aceste culturi, în perioada următoare, se va acorda atenţie lucrărilor de fertilizare, erbicidare şi combatere a dăunătorilor.
Fertilizarea
Operațiunea rămâne esenţială şi în perioada următoare. Se ştie că fără o fertilizare corespunzătoare calitatea producţiilor lasă mult de dorit. În culturile de grâu nefertilizate se obţine o producţie mică de grâu, slabă calitativ, producţie care de cele mai multe ori este încadrată la categoria “grâu furajer” şi valorificată la un preţ care nu justifică şi nu acoperă cheltuielile de producţie. Din aceasta cauză uneori cultura de grâu devine nerentabilă. Fertilizarea, indiferent că vorbim de grâu, orz, orzoaică sau rapiţă de toamnă, se recomandă să se efectueze primăvara devreme, dar numai după ce plantele au pornit în vegetaţie. Raţionamentul acestei recomandări se bazează pe faptul că în felul acesta tot îngrăşământul ramâne în stratul zonei active al rădăcinilor şi este utilizat în totalitate de către plante.
Practic, prin aplicarea azotului după reluarea vegetaţiei şi chiar aplicarea lui în doze fracţionate, duce la utilizarea în totalitate a acestuia. În conditiile aplicării îngrăşămintelor pe bază de azot în timpul iernii, datorită precipitaţiilor fie sub formă de zăpadă, fie sub formă de ploaie, o parte din cantitatea de azot este levigată sub nivelul rădăcinilor şi practic se pierde în pânza de apă freatică. De aceea, ar trebui să luăm în calcul faptul că aplicarea azotului este indicat să se facă în funcţie de perioadele critice ale plantelor, dar şi în funcţie de perioada de consum maxim a culturii. Dacă ne referim la perioadele critice ale culturii de grâu, acestea sunt: la terminarea înfrăţirii, când are loc diferenţierea spicului; la apariţia primului nod, când are loc diferenţierea primordiilor florale; la formarea celui de-al doilea nod, când apar staminele şi se declanşează formarea boabele în spic.
Aplicarea fracţionată a azotului se poate face la fel de bine şi la celelalte culturi agricole semănate în toamnă. Dacă ne referim la cultura grâului, îngrăşămintele cu azot se aplică, în principal, în două faze, astfel: 40 – 60 kg N/ha primăvara devreme când plantele de grâu îşi reiau ciclul de vegetaţie, iar restul dozei de aproximativ 30 – 60 kg N/ha se poate aplica la apariţia primului nod al tulpinii.
Ca tip de îngrăşământ, primăvara devreme se poate utiliza pentru fertilizare ureea, dar numai până când temperatura diurnă ajunge la valoarea de peste 15°C. După această temperatură se recomandă utilizarea altor tipuri de îngrăşăminte pe bază de azot pentru că la temperaturi mai mari şi în condiţiile unui vânt uşor de primăvară, ureea este descompusă rapid în CO2 şi NH3 substanţe care sunt volatile, înregistrându-se pierderi de produs de peste 30 – 40%. Perioada de consum maxim la grâu se situează în intervalul de la începutul formării paiului şi până la coacerea în lapte când se absorb cea mai mare parte din elementele nutritive şi anume: 78-92% azot; 75-88% fosfor; 85-88% potasiu.
La orz, consumul specific de substanţe nutritive este apropiat de cel al grâului. Astfel, pentru 1000 kg boabe plus producţia corespunzătoare de paie, orzul consumă în medie între 24-29 kg N, 11-13 kg P şi 21-28 kg K în substanţa activă.
Pentru toate formele de orz, azotul se aplică primăvara. Toamna se poate da o parte din doza de azot (1/4 - 1/3), numai după premergatoarele care sărăcesc foarte puternic solul (floarea-soarelui, porumb).
Dacă ne referim la cultura de rapiţă, recomandările noastre sunt: când doza de azot care se aplică în vegetaţie este mai mare de 100 kg substanţă activă/ha se recomandă aplicarea fracţionată a acesteia. Primăvara devreme, la pornirea în vegetaţie, se aplică o doză de 50 kg de substanţă activă de azot/ha, iar la sfârşit de martie sau început de aprilie (înainte de butonizare) se recomandă aplicarea fracţiei rămase. În felul acesta plantele de rapiţă utilizează întreg conţinutul de azot aplicat. Dozele de îngrăşăminte variază de la o cultură la alta, dar obiectivul principal trebuie să fie asigurat de o fertilizare raţională, fără pierderi de produs în sol şi cu efecte maxime în producţia obţinută. Doza variază în funcţie de tipul de sol, de conţinutul în azot al solului, de îngrăşămintele aplicate în toamnă la înfiinţarea culturii, de producţia planificată şi nu în ultimul rând de potenţialul financiar al fermierului.
Erbicidarea
Luna martie reprezintă pentru fermieri şi începutul celei mai importante lucrări de îngrijire din cadrul culturilor de cereale păioase - erbicidarea. De cele mai multe ori, această lucrare se continuă şi pe parcursul lunii aprilie. Indiferent că discutăm de culturile de grâu sau orz de toamnă, pagubele produse de buruieni sunt enorme şi se ridică la peste 40 – 50% din producţia programată.
Erbicidarea este o lucrare obligatorie care se face în cadrul fermelor, iar reuşita ei depinde în mare masură de câţiva factori importanţi. Anume:
• Speciile de buruieni existente în cultură. Fermierul, pe baza istoricului suprafeţei, a plantei premergătoare şi a buruienilor existente la data verificării culturilor de grâu şi orz, stabileşte speciile de buruieni mai importante din solelele respective, stabileşte felul buruienilor şi se focusează pe combaterea acestora;
• Alegerea tipului de erbicid sau a combinaţiilor posibile pentru combaterea unui spectru cât mai larg din buruienile prezente în câmp. Pe baza acestor determinări este bine ca fermierul să consulte sau să ceară sfatul firmelor care comercializează erbicide în aşa fel încât să aleagă cea mai bună soluţie pentru ferma sa. De cele mai multe ori un amestec de erbicide cu grade diferite de combatere poate reprezenta soluţia cea mai bună de control a buruienilor;
• Momentul de aplicare a erbicidului sau a amestecului de erbicide. Acest lucru depinde foarte mult de modul de acţiune a erbicidului, de toleranţa culturii faţă de acest erbicid, de fenofaza în care se află cultura, dar şi de gradul de dezvoltare a buruienilor;
• Soluţia tehnică de aplicare a erbicidelor. Atunci când nu există mijloace suficiente necesare de aplicare a erbicidelor este bine de luat în calcul ca erbicidul ales să aibă o perioadă de aplicare cât mai lungă de timp;
• Remanenţa erbicidului. Cu această ocazie, vrem să atragem atenţia că anumite erbicide pot avea remanenţa asupra culturii postmergătoare. O importanţă deosebită trebuie acordată acolo unde după cultura grâului urmează o cultură de rapiţă. În această situaţie trebuie ca erbicidul ales să nu aibă o remanenţă în sol mai mare de patru luni din momentul aplicării. Este bine ca aceste aspecte să le urmărim şi să le avem lămurite înainte de aplicarea erbicidului.
În cazul în care în momentul aplicării erbicidelor se constată pe teren că există şi unele boli foliare, este bine ca împreună cu erbicidele să se aplice şi un fungicid de protecţie a culturii. Şi nu în ultimul rând, odată cu aplicarea pesticidelor respective se poate aplica şi un îngrăşământ foliar care să stimuleze planta de cultură şi să asigure o dezvoltare uniformă a acesteia. Astfel, printr-o singură trecere cu utilajul de tratare se asigură condiţii favorabile pentru realizarea unei culturi sănătoase, curate de boli şi dăunători, viguroasă, capabilă să producă aproape de potenţialul specific al soiului. Pe de altă parte, avem premisa de a asigura o plantă care să facă faţă mai uşor condiţiilor de stres.
Combaterea dăunătorilor
Dacă în perioada următoare la grâu şi orz atacul dăunătorilor este cât de cât limitat, la cultura de rapiţă încă de la pornirea în vegetaţie ne putem confrunta cu unul dintre cei mai periculoşi dăunători – gărgăriţa tulpinilor de rapiţă (Ceuthorrynchus spp) care determină pagube însemnate. În unele cazuri datorită virulenţei acestui dăunător se poate ajunge la pagube ce depăşesc 80% din producţia prognozată. Protecţia acestei culturi faţă de dăunătorul respectiv poate fi unul din punctele cheie în obţinerea de producţii profitabile.
Apariţia acestui dăunător are loc primăvara devreme când temperatura diurnă depaşeşte 9 grade Celsius şi are tendinţă de creştere. Zborul acestor insecte se face de regulă dinspre lizierele de pădure, dinspre terenurile nelucrate către culturile de rapiţă.
Culturile din primăvară
La aceste culturi, în perioada următoare, se va acorda atenţie lucrărilor de fertilizare, erbicidare şi combatere a dăunătorilor.
În mod special trebuie să se ţină seama de amplasarea tuturor culturilor, stabilirea locului fiecărei culturi în asolamentul fermei, evitarea monoculturii şi respectarea intervalului de revenire. Toate acestea contribuie la realizarea unei bune funcţionări a fermei. De cele mai multe ori culturile semănate sunt alese în funcţie de preţul de valorificare, de venitul pe care îl aduce în fermă.
In cadrul unui asolament raţional trebuie respectate următoarele cerinţe generale:
• Evitarea succesiunii plantelor cu boli şi dăunători comuni: floarea-soarelui, rapiţă, soia, fasole etc;
• Respectarea timpului de revenire. De pildă, floarea-soarelui după floareasoarelui la 4 – 5 ani; sfecla şi inul la 3-4 ani etc;
• Semănatul alternativ al prăşitoarelor cu păioasele în aşa fel încât să putem contribui la combaterea unor boli şi dăunători, dar mai ales a buruienilor;
• Folosirea unor leguminoase ca plante bune premergătoare pentru principalele culturi agricole.
După stabilirea acestor aspecte se poate trece la semănatul culturilor din prima urgenţă. În general, pentru aceste plante, încă din toamnă, terenul a fost bine pregătit prin discuiri repetate în aşa fel încât în primăvară doar se mai face o singură lucrare cu combinatorul sau cu discul (daca este cazul) şi se trece direct la semănat. În prima urgenţă se pot semăna fără probleme culturile de mazăre (temperatura de semănat 1 – 20°C determinată în sol la adâncimea de semănat), orzoica de primăvară (temperatura de semănat 1–20°C determinată în sol la adâncimea de semănat), muştar (temperatura de semănat 1 – 20°C determinată în sol la adâncimea de semănat), rapiţa de primăvară (temperatura de semănat 1 – 20°C determinată în sol la adâncimea de semănat), sfecla de zahăr (temperatura de semănat 4 – 50°C determinată în sol la adâncimea de semănat), in (temperatura de semănat 4 – 60°C determinată în sol la adâncimea de semănat), lucernă, trifoi etc, culturi care pot suporta uşor în faza de plantulă temperaturi reduse pentru o perioadă scurtă de timp.
În funcţie de specie şi de soi, de terenul pe care se însămânţează, de zona de cultură, cantitatea de sămânţă variază foarte mult. Lucrarea de semănat trebuie astfel organizată încât să se efectueze în cel mai scurt timp posibil. Orice abatere de la perioada optimă de semănat se repercutează asupra producţiei.
Pentru plantele care necesită la germinare temperaturi mai mari, în această perioadă se trece la pregătirea patului germinativ, la aplicarea îngrăşămintelor de bază şi chiar, în unele cazuri, la erbicidare. Pentru aceste plante se execută următoarele lucrări:
• Pregătirea terenului prin unul sau două lucrări cu grapa cu discuri;
• Aplicarea îngrăşămintelor complexe, care trebuie să ţină cont de planta ce urmează a fi semănată, de planta premergătoare, precum şi de fertilitatea terenului;
• Efectuarea unei treceri cu combinatorul. De regulă, această trecere se face cu cel mult una-două zile înainte de semănat.
În condiţiile în care agricultorii dispun de agregate complexe care la o singură trecere execută mai multe lucrări, precum mobilizarea solului, aplicarea îngrăşămintelor şi pregătirea patului germinativ sau chiar semănatul, este bine ca aceste lucrări să fie efectuate cât mai aproape de epoca optimă de semănat sau chiar în epoca optimă (atunci când se execută şi semănatul culturii).
Dacă fermierii nu dispun de asemenea utilaje complexe trebuie să ţină cont ca pregătirea terenului să se facă prin cât mai puţine treceri. Astfel, se evită tasarea inutilă a terenului, se mobilizează terenul pe o adâncime cât mai mică şi se evită pierderile de apă prin evaporaţie. Un aspect important care trebuie avut în vedere la pregătirea patului germinativ este dat de timpul de intrare pe teren.
Intrarea cu utilajele agricole pe teren se face numai atunci când terenul este uscat la suprafaţă (zvântat), nu aderă pe organele active ale maşinilor (disc, tăvălug), nu se tasează puternic pe urmele roţilor de tractor şi nu rămâne în fâşii în urma lucrării cu utilajul respectiv (disc, de exemplu). Practic, prin aceste măsuri se conservă solul, i se păstrează structura şi textura nealterate.
Porumbul - “Care e cel mai bun hibrid de porumb ?”
În contextul în care sezonul de primăvara se apropie, vă propun abordarea unui subiect, care ne solicită atenţia în fiecare an, şi anume “cel mai bun hibrid de porumb”.
An de an încercăm, pe baza informaţiilor primite de la companiile care au ca obiect de activitate ameliorarea porumbului, să alegem cea mai bună soluţie care să ne genereze cele mai economice producţii.
Algoritmul culturii de porumb
Realizarea producţiilor maximale la porumb este strict dependentă de acelaşi algoritm, ca de altfel la fiecare cultură agricolă şi anume “RASA – CASA – MASA”. În acelaşi timp, alături de producţia maximă ne dorim un grad ridicat de siguranţă al realizării producţiei care ţine în mod direct de experienţa anterioară şi mai ales de interpretarea corectă şi realistică a factorilor care influenţează realizarea producţiei la cultura de porumb.
De multe ori se întâmplă ca şi prin interpretarea factorilor, având la bază experienţa anterioară, să nu se confirme cele întâmplate anterior, deşi condiţiile păreau a fi similare. Aşadar, este impetuos necesar de avut în vedere algoritmul “RASA – CASA – MASA”.
Pentru răspunsul la elementul “RASA” trebuie analizate foarte obiectiv elementele CASA şi MASA.
CASA
Reprezintă mediul cu toate caracteristicile sale, şi în opinia mea trebuie analizat cel mai bine, asfel încât să facem cea mai bună alegere – să găsim “Cel mai bun hibrid de porumb”. Cand vorbim de mediu, elementele componente sunt:
• Caracteristicile condiţiilor microclimatice specifice zonei de cultură În opinia mea este greşit să considerăm că este suficient a ne rezuma să interpretăm condiţiile climatice la nivel macro. Climatul temperat continental în care se află România, prin caracteristica sa de instabilitate multianuală (atât în ceea ce priveşte regimul de precipitatii, cât şi cel de temperaturi) ne determină să interpretăm la nivel de microzonă condiţiile de mediu.
• Caracteristicile condiţiilor de sol şi interacţiunea acestuia cu condiţiile climatice Este foarte importantă cunoaşterea condiţiilor de sol, pentru a putea face cea mai bună alegere în ceea ce priveşte varietatea de porumb ce va fi luată în cultură. Se ştie că porumbul asigură recolte pe soluri de diferite categorii, însă cele mai bune rezultate se obţin pe solurile profunde, fertile, cu textura luto-nisipoasă, care să permită dezvoltarea unui sistem radicular ferm, puternic, capabil să valorifice însuşirile genetice ale hibridului. Solurile mai puţin recomandate pentru cultura porumbului sunt solurile argiloase, care menţin mai multă umiditate, care se încălzesc mai greu primăvara, iar vara crapă, manifestând repercursiuni grave asupra plantelor de porumb.
• Caracteristicile condițiilor tehnologice
Condiţiile tehnologice importante sunt legate de rotaţie, sistemul de lucru al solului, disponibilitatea gamei de maşini şi gradul de utilizare a lor, folosirea irigaţiilor sau a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, administrarea rotaţiei pesticidelor.
MASA
Pentru a obţine manifestarea calităţilor şi însuşirilor caracteristice hibridului de porumb, nivelul de fertilizare trebuie corelat în primul rând cu caracteristicile de sol, tehnologia aleasă, asigurarea necesarului de apă, epoca de maturitate, rotaţia culturilor şi nivelul producţiei ce se doreşte a fi obţinut.
În mod cert nu vom putea valorifica potenţialul genetic de producţie şi calitate al unui hibrid de porumb, dacă nu respectăm principiile de bază ale fertilizării caracteristice culturii de porumb.
RASA
În urma analizării şi a interpretării corecte a componentelor anterioare, CASA şi MASA, vom stabili contextul în care putem face cea mai bună alegere în ceea ce priveşte hibridul de porumb care să ne dea satisfacţia aşteptată.
Recomandările specialiştilor cu privire la alegerea varietăţilor de porumb sunt acelea că un hibrid de porumb trebuie să aibă în primul rând calitatea de a fi ADAPTAT.
Atâta vreme cât este supus factorilor de mediu ce nu pot fi controlaţi, dar care pot fi estimaţi ca intensitate, pentru ca un hibrid să fie ADAPTAT, trebuie ca procedurile de ameliorare, începând de la primele verigi, să se desfăşoare în mediul care are aceleaşi caracteristici cu mediul de cultură căruia îi va fi destinat, astfel încât observaţiile şi interpretarea manifestărilor morfologice şi fiziologice să fie corecte, iar recomandările de cultură să fie cât mai obiective.
Departamentul de Cercetare – Dezvoltare al companiei Procera îşi desfăşoară activitatea de ameliorare şi testare, începând de la verigile primare, în zona de maxim interes din punct de vedere agronomic pentru România, şi anume zona Câmpiei Române cu 3 centre de testare, Fundulea, Vâlcelele, Brăila şi Câmpia Banatului cu un centru, la Lovrin.
Obiectivul Departamentului de Cercetare – Dezvoltare al companiei Procera este acela de a crea material genetic ADAPTAT, cu potenţial de producţie ridicat, având în vedere principiile de bază ale cercetării precum şi aşteptările fermierilor.
Hibrizii de porumb ai companiei Procera: CERA 6, CERA 10, CERA 2504, şi BARAGAN 48 au fost dezvoltaţi datorită comportamentului foarte bun în condiţiile arealelor de testare, fiind consideraţi hibrizi cu grad ridicat de adaptabilitate la condiţiile reale de cultură din zonele de maxim interes pentru cultura porumbului, specifice climatului temperat continental adeseori cu tentă excesivă.
Întrebarea iniţială era: “Care e cel mai bun hibrid de porumb?”
Răspunsul este simplu: Hibridul de porumb adaptat, creat în condiţiile ecopedoclimatice în care va fi cultivat!
Ing. Mihai RADU , Director Tehnic, Procera Agrochemicals România
Pesticidele contrafăcute, o reală problemă
Contrafacerea şi pesticidele ilegale reprezintă un fenomen în creştere ce ameninţă atât culturile , cât şi sănătatea oamenilor. Membrii Asociaţiei Industriei de Protecţie a Plantelor din România (AIPROM) s-au întâlnit luna trecută în cadrul Evenimentului Anual ce a avut loc la unul dintre hotelurile din Capitală. Discuţiile au avut ca puncte centrale programele desfăşurate de asociaţie.
Întâlnirea a fost deschisă de Yves Piquet, CEO BayerCropScience şi preşedinte AIPROM, după care discuţiile au continuat cu discursurile lui Paul Claxton (CEO Syngenta Agro şi membru al consiliului director), Vasile Iosif (CEO DuPont şi vicepreşedinte AIPROM) şi Agata Zagorska (ECPA Director Afaceri Publice Europa Centrală şi de Est).
„Întâlnirea face parte din seria noastră de evenimente anuale sau care vrem să devină astfel. Mesajele pe care dorim să le transmitem sunt în principal proiectele ce se desfăşoară la nivel de AIPROM, cum este cel de colectare a ambalajelor goale, cel de luptă împotriva falsurilor, de protejare a apelor, cel de utilizare responsabilă a pesticidelor“, a afirmat Cristian Grecu, director marketing Syngenta Agro.
AIPROM a iniţiat şi continuă proiectele TOPPS/Bridge (Pregătirea operatorilor pentru a preveni poluarea din surse punctuale), Campania pentru prevenirea şi combaterea contrafacerilor şi a activităţilor ilegale, SCAPA - programul de colectare a ambalajelor după utilizare (al treilea an de la promovare), Proiectul SUI (Iniţiativa de utilizare în siguranţă a PPP, proiect iniţiat la finele anului 2010 ce va fi detaliat în 2011). Conform vorbitorilor, principalul obiectiv al acestei asociaţii îl reprezintă promovarea utilizării în siguranţă a produselor de protecţia plantelor pentru o agricultură durabilă, astfel încât să îmbine grija
ecologică pentru un mediu divers şi sănătos, cu exigenţele economice ale agriculturii. Dar acest obiectiv nu poate fi realizat decât în strânsă colaborare cu parteneri cum ar fi Agenţia Naţională Fitosanitară, asociaţiile profesionale ale fermierilor români, Comisia Naţională de Omologare a PPP, cu sprijinul conducerii Ministerului Agriculturii, Ministerului Mediului, Ministerului Sănătăţii şi a Comisiilor pentru Agricultură din Parlamentul României.
Contrafacerea, otravă pentru agricultură
Unul dintre proiectele ce vor fi continuate este cel de prevenire şi combatere a contrafacerii şi activităţilor ilegale cu produse de protecţia plantelor, fenomen care a crescut vizibil în 2010. Conform unui studiu realizat, un fermier din patru s-a întâlnit în România cu cazuri de produse de protecţia plantelor contrafăcute. Aceasta s-a întâmplat mai frecvent în partea de sud şi de vest, şi mai rar în est. „Proiectul se desfăşoară timp de 4 ani. L-am demarat în 2010 şi îl continuăm anul acesta. În 2012 ne dorim să atingem performanţe, iar în 2013 să realizăm o evaluare“, a afirmat Vasile Iosif, vicepreşedinte AIPROM. „La sondajul legat de contrafacere am văzut că 25% dintre fermieri sunt conştienţi de acest fenomen şi că vor să facă ceva pentru a corecta“, ne-a spus Cristian Grecu.
Problemă globală
Contrafacerea nu afectează însă doar ţara noastră. „Problema pesticidelor ilegale e una în creştere care afectează aproape toate statele. Copiile sunt sofisticate, greu de recunoscut chiar şi de către producători şi pot conţine de la apă la pudră de talc. De exemplu, în Ucraina tone de pesticide dispar şi reapar gata de a fi utilizate. Trebuie să înţelegem că sunt cu un pas în urma noastră şi că avem de a face cu o infracţiune organizată, nu una de garaj, cu riscuri necunoscute“, a declarat Agata Zagorska, ECPA director Afaceri Publice Europa Centrală şi de Est.
De suferit au toate părţile, de la utilizator la consumator. „Nu ştiu niciun caz în care folosirea produselor contrafăcute a adus satisfacţie la final fermierilor. Până la urmă s-a dovedit că nu merită un astfel de risc. Există o mare varietate de contrafaceri - de la încălcarea legii privind proprietatea intelectuală, până la falsuri grosolane în care în recipient e aracet sau zahăr sau chiar cazuri în care sunt produse contaminate care fac rău culturii sau utilizatorului“, ne-a declarat Cristian Grecu.
Pentru creşterea gradului de conştientizare în rândul fermierilor şi stoparea dezvoltării fenomenului e nevoie de o colaborare internaţională, de un dialog între autorităţi şi producători. „Cei care se ocupă de contrafacerea pesticidelor trebuie trataţi ca infractori. Acest tip de crimă organizată exploatează lacunele legislative şi cele din controlul importului/exportului. Efectul duce la afectarea veniturilor fermierilor, dar şi producerea unui risc asupra sănătăţii lor şi a mediului“, a mai spus Agata Zagorska.
Fermierii români vor să colecteze ambalajele
Un alt program al AIPROM este SCAPA, de colectare a ambalajelor după utilizare, aflat la al treilea an de la promovare. Agricultorii din România sunt printre cei mai conştienţi de necesitatea acestui procedeu. „Pe acest proiect avem o rată de peste 50% a celor care dau spre colectare ambalajele. Acesta e un răspuns foarte bun, deoarece în Europa foarte puţine ţări au peste această cifră“, a afirmat Cristian Grecu.
Printre obiectivele de anul acesta se afla creşterea ratei de colectare la cel puţin 60%, începerea reciclării conform recomandărilor ECPA – cel puţin 10% -, promovarea clătirii de 3 ori ca principala condiţie de preluare, găsirea celor mai potrivite soluţii de atingere a obiectivelor naţionale şi extinderea sistemului de colectare la nivelul micilor fermieri.
Folosirea corectă a pesticidelor
În urma unui studiu s-a constatat că, de pe etichete, fermierii citesc mai ales instrucţiunile de preparare, perioada de aplicare a tratamentelor, volumul de apă ce trebuie folosit pentru preparare. De cealaltă parte, măsurile de igienă, siguranţă şi prim-ajutor sunt citite mai rar sau chiar deloc. Astfel, este absolut necesară creşterea nivelului de responsabilitate a fermierilor în vederea utilizării în siguranţă a acestor produse. Proiectul SUI îşi propune acest lucru având în vedere că dezvoltarea utilizării produselor pentru protecţia culturilor este obligatorie pentru a valorifica potenţialul agricol al României.
AIPROM a fost înfiinţată în 2002 şi are ca membri 16 companii importante de pe piaţă: 11 companii multinaţionale care operează pe piaţa internaţională şi 5 companii naţionale. Companiile membre ale AIPROM acoperă prin produsele lor 80% din piaţa produselor de protecţia plantelor din România şi sunt angajate în respectarea standardelor CropLife Internaţional, FAO şi a Codului de conduită ECPA. Începând din 2005, AIPROM este membră a European Crop Protection Association ECPA (Asociaţia Europeană de Protecţia Plantelor), fiind astfel ambasadoarea reţelei pan-europene a industriei de protecţia plantelor în România.
Delia Ciohodaru
Vasile Iosif: „Lanţul de distribuţie a medicamentelor pentru plante trebuie să fie unul sigur“
Reporter: Aţi discutat în timpul prezentării despre un call-center, unde fermierii care descoperă un produs contrafăcut pot suna. Ce presupune acest lucru?
Vasile Iosif: Am încercat în cadrul întâlnirii să ne axăm pe principalele lucruri pe care o să le realizăm în 2011. Faptul că avem la ora actuală un grup de lucru în cadrul asociaţiei care se ocupă de produse contrafăcute ne oferă o imagine asupra amplorii acestei probleme la nivel naţional. Când un fermier, distribuitor sau utilizator de produse fitosanitare, are un semn de întrebare legat de originalitatea produsului cumpărat poate să sune la acest call center şi va obţine foarte multe informaţii. În plus va fi direcţionat către compania al cărei produs este contrafăcut. Nu vă pot da încă un număr, deoarece este un proiect ce va fi implementat în curând.
Oficialitățile să pună capăt acestui fenomen
Rep.: Prin acest sistem detectaţi produsele contrafăcute. Dar, mai departe, care va fi următorul pas?
V.I.: Implicarea asociaţiei prin grupurile de lucru şi prin asistenţa legală pe care o vom avea, printr-un avocat, vom sesiza autorităţile atunci când avem certitudinea că un produs e contrafăcut. Categoric, cei care trebuie să diminueze şi să pună stavilă acestui fenomen sunt oficialităţile: Poliţie, Poliţia fitosanitară care ţine de Ministerul Agriculturii, cei de la Ministerul Mediului şi totodată Protecţia Consumatorului.
Rep.: Cum veţi reuşi să constataţi că un produs e contrafăcut? Fermierul trebuie să îl trimită către asociaţie?
V.I.: Fermierii au experienţă în a utiliza aceste produse şi sesizează dacă ceva este ciudat. Foarte important este mesajul pe care noi îl transmitem: atunci când cineva vânează un discount dincolo de limita acceptabilă, este evident că se supune unui risc. Categoric, succesul luptei împotriva acestor produse va trebui să vină atât din partea industriei, a fermierului care trebuie să sesizeze acest lucru şi a distribuitorilor care ar trebui să refuze să pună în piaţă astfel de produse. Dar, eu îndrăznesc să cred că autorităţile au cheia succesului în mână. Autorităţile sunt cele care trebuie să îmbunătăţească legislaţia şi să găsească acele măsuri utile.
Rep.: La ce se expune un fermier care foloseşte produse contrafăcute?
V.I.: Produsul contrafăcut, care e o copie cu o substanţă activă similară, nu controlează bolile, dăunătorii sau buruienile așa cum ar trebui, din cauză că produsul nu e bun. În acelasi timp, limitele de rezidii din cultura lui vor fi mari şi când vine pe piaţă cu aceste produse, va da peste organismele de control şi atunci el are o problemă. Dacă, de exemplu, când va cumpăra un produs contrafăcut va fi ceai sau pulbere de talc, nu se va întampla nimic. Va aplica produsul şi din fericire nu i se va distruge cultura. Însă, produsele contrafăcute care sunt deşeuri sau rezidii, nu doar că distrug cultura, dar pot rămâne în produsele agricole ce ajung pe piaţă și de unde le cumpărăm noi.
Rep.: Credeţi că veţi avea succes în acest demers?
V.I.: Eu cred că nici măcar nu trebuie să ne punem problema dacă trebuie sau dacă o să avem succes. Cu siguranţă vom avea, pentru că impactul asupra celor care utilizează astfel de produse poate să fie dela a nu produce niciun efect asupra culturii, până la a intra în faliment. Noi ne facem datoria ca şi industrie de a ne proteja produsele noastre, dar şi de a comunica fermierilor, distribuitorilor, oficialităţilor cât e de important ca acest lanţ de distribuţie a medicamentelor pentru plante să fie unul sigur.
Citeşte mai mult ...
Cargill mai aproape de Dunăre prin noua achiziţie de la Drobeta
Compania Cargill, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa locală a cerealelor şi a seminţelor oleaginoase, a achiziţionat un siloz în judeţul Mehedinţi la Drobeta Turnu Severin.
Astfel, compania îşi extinde în România reţeaua de spaţii de depozitare a cerealelor cu 8%. Silozul, cu o capacitate de circa 40.000 de tone, va fi folosit pentru depozitarea cerealelor produse de fermierii din Mehedinţi şi judeţele învecinate, precum Dolj, Caraş-Severin şi Timiş. Silozul este nefuncţional din anul 1999. Însă, din septembrie anul acesta, după ce compania americană va investi în modernizarea lui, silozul va fi operaţional.
Odată cu achiziţionarea depozitului de cereale de la Drobeta, grupul american Cargill a ajuns să deţină în România 18 silozuri, capacitatea totală fiind în jur de 500.000 de tone.
„Compania avea nevoie de o legătură cu fluviul Dunărea, acesta fiind şi motivul pentru care a achiziţionat silozul din Drobeta Turnu Severin. Depozitul nu mai era funcţional de zece ani, ceea ce înseamnă că investiţia presupune crearea unei linii noi de încărcare a barjelor de pe Dunăre şi reabilitarea completă a zonelor de depozitare. Datorită poziţiei silozului în imediata vecinătate a Dunării, vom asigura accesul cerealelor din vestul României către noi pieţe. Această nouă achiziţie demonstrează încă o dată angajamentul nostru pe termen lung faţă de agricultura românească”, a spus Martin Schuldt, director general Cargill România.
Potrivit lui Martin Schuldt, Cargill a investit în modernizarea silozurilor circa 15 milioane USD, iar investiţiile totale pe piaţa românească s-au ridicat la peste 100 de milioane USD.
Compania americană Cargill este prezentă în România din 1996. Cargill desfăşoară activităţi în domeniul cerealelor şi seminţelor oleaginoase, al uleiurilor îmbuteliate şi rafinate şi al nutreţurilor pentru animale. Are în prezent aproximativ 750 de angajaţi care îşi desfăşoară activitatea în 22 de puncte de lucru din toată ţara. Compania furnizează fermierilor input-urile necesare înfiinţării culturilor (seminţe, îngrăşăminte, produse de protecţia plantelor etc), pentru care acceptă plata la recoltare, inclusiv sub formă de produse la preţul pieţei. Oferă planuri personalizate de marketing pentru agricultori, precum şi instrumente cu care îi ajută să gestioneze riscurile financiare. Cargill asigură servicii complete, fiind cumpărător, depozitar şi transportator pentru fermieri. Cargill, companie înfiinţată în 1865, este furnizor internaţional de produse alimentare, servicii agricole, financiare şi industriale. Are peste 131.000 de angajaţi în 66 de ţări.
Martin Schuldt
„Taxarea inversă a TVA la achiziţia de produse agricole va duce la reducerea substanţială a pieţei negre”.
Va fi foamete... și în România?!
Încă din anul 2008, ca răspuns la gravitatea crizei alimentare şi din necesitatea de a acţiona prompt, Banca Mondială a înfiinţat un organism care are drept scop un program alimentar global, capabil să ofere ajutor imediat pentru ţările grav afectate de preţurile ridicate la produsele alimentare. În acelaşi timp, la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite s-a creat un grup special de intervenţie pentru a oferi ajutor imediat ţărilor grav afectate de preţurile extrem de ridicate ale alimentelor şi pentru a impulsiona creşterea producţiei agricole, dar şi pentru a diminua costurile de marketing. De fapt, scopul final a fost şi este de a spori mijloacele de existenţă ale săracilor lumii pentru a mări gradul de securitate alimentară. Fondurile acumulate sunt folosite pentru hrana copiilor săraci, a grupurilor vulnerabile, pentru suplimente nutriţionale necesare femeilor gravide, mamelor care alăptează, toate acestea pentru ca cei în cauză să facă faţă unor cheltuieli suplimentare cauzate de importurile produselor alimentare sau pentru cumpărarea seminţelor necesare înfiinţării noilor culturi agricole.
Să recapitulăm: ajutoarele organismelor mondiale se îndreaptă spre ţările grav afectate de preţurile extrem de ridicate ale alimentelor din import şi a ajuta la achiziţionarea seminţelor necesare pentru înfiinţarea unor noi culturi agricole.
La noi?!... În istoria noastră zbuciumată foametea a fost dintotdeauna un mod de existenţă. Tributul către Imperiul Otoman însemna foamea celor mulţi. Ţăranii au cerut pământ lui Cuza pentru ceea ce în zilele noastre înseamnă securitate alimentară. Între cele două războaie mondiale când eram grânarul Europei (o uriaşă prostie) ţăranii mureau de pelagră după ce consumau mămăligă din mălai stricat. A venit foametea cauzată de secetă din anii 1946-1947 şi regizată cu mult “profesionalism” de Iosif Visarionovici Stalin. S-au primit ajutoare de la americani cu cereale, iar românilor li se servea grâu şi porumb mucegăit. Foamete a fost şi în perioada cotelor obligatorii, când România îşi achita an de an datoriile de război şi tot era găsită datoare. Oare când Ceauşescu şi-a plătit datoriile externe (către FMI şi Banca Mondială) n-a fost tot foamete?! În prezent preţurile alimentelor cresc în mod constant şi pentru cei mulţi şi săraci acestea devin exponate de muzeu.
Pensionarii, în special, intră în magazine alimentare, privesc îndelung, nu cumpără, că nu au cu ce şi ies înjurând. Spun mai-marii ţării că pământul României poate hrăni 80 de milioane de suflete. În prezent agricultura României nu este capabilă să hrănească nici 20 de milioane de locuitori din spaţiul Carpato-Dunăreano-Pontic. Ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, a afirmat că la noi nu va fi foamete. Domnule Ministru, am impresia că nu ştiţi să faceţi deosebirea între voinţă şi putinţă. Importăm mai multe alimente decât producem! Facem agricultură arhaică, baza de reproducţie din România agricolă a dispărut. Luăm seminţe din import, luăm pentru sectorul zootehnic reproducători din import. Nimic nu mai este românesc. Va fi foamete, domnule ministru pentru că alimentele vor fi din ce în ce mai scumpe, a confirmat şi Guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu. Pentru Domn’ Profesor jos pălăria, pentru Domn’ Ministru nu acelaşi gest.
Subvenţiile se acordă diferenţiat
Să revenim, însă, la Europa noastră noastră din care facem parte (o fi bine... o fi rău?!). „Aici, aproximativ 44% din bugetul celor 27 de ţări membre ale Uniunii Europene este folosit pentru susţinerea şi încurajarea agriculturii din statele componente, în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC). Acesta este un program care garantează preţuri minime de producţie pentru fermieri şi impune tarife comune la import în toate statele membre, pentru toate produsele agricole provenite din exterior. În acelaşi timp, agricultorii din statele membre sunt subvenţionaţi în mod egal. Scopul este acela de a le asigura fermierilor venituri decente şi de a le furniza cetăţenilor UE produse agricole de calitate”. Sunt acestea declaraţii la nivelul statelor cu o agricultură dezvoltată şi spre care se îndreaptă subvenţii consistente pentru agricultori. Iată spre exemplu, Guvernul Franţei acordă 15.000 de euro fermierilor care au de suferit în urma crizei financiare actuale.
Una e să suferi în Franţa bogată şi alta e să suferi în România săracă. Se declară la nivel de UE că toate ţările membre primesc subvenţii pentru agricultură, dar cum spunem noi, împărţeala s-a făcut frăţeşte sau pe principiul „cine împarte parte îşi face”? Credeţi că aşa s-a negociat? Nu! Negociatorii noştri, una au cerut şi alta li s-a dat. În prezent, pentru orice încercare ni se dă peste mână. Ce dacă avem Comisar român pentru agricultură şi dezvoltare rurală! Pe de altă parte, negociatorii noştri se duc pe furiş la Bruxelles şi se întorc cu coada între picioare. Soluţia ar fi simplă: promovarea în România a obiectivului de negociat ca apoi să ştim cu toţii de ce se refuză o propunere sau alta. Atâta timp cât subvenţiile din bugetul UE vor fi acordate diferenţiat şi mai ales după puterea economică, politică şi militară nu va exista o reală securitate alimentară în toate cele 27 ţări componente şi mai ales în statele de curând intrate în Uniune. Experţii suțin o reală criză a alimentelor Din lume vin veşti din ce în ce mai proaste. Nordul Africii are populaţia în stradă şi înfometată. Acolo, producţia agricolă este insuficientă, iar produsele alimentare sunt foarte scumpe faţă de puterea de cumpărare a celor mulţi.
China, unul dintre cei mai mari producători de cereale, a anunţat o producţie slabă datorită secetei. Nici India nu stă mai bine. În Europa, Rusia a sistat exporturile de cereale, la fel şi Ucraina. Din Uniunea Europeană aflăm că Franţa este nevoită să crească preţul la grâu, asta în situaţia când această ţară este cea mai mare producătoare de cereale din UE. Nici în sudul Africii şi nici în America Latină nu se stă mai bine. Toţi experţii sunt de acord că urmează o reală criză a alimentelor.
Bani aruncați
La noi nu-i nimenea flămând, afirmă unii mai mari şi mai mici. Practicienii, şi mă refer la producătorii din industria alimentară, spun categoric că va fi criză alimentară.Preţurile materiilor prime produse în România cresc în mod constant şi sunt total insuficiente pentru a se realiza o producţie constantă. Ce fac procesatorii? Se aprovizionează de pe piaţa externă unde găsesc preţuri din ce în ce mai mari. Sindicatele din agricultură trag în mod constant alarma arătând că este în mare pericol securitatea alimentară în ţara noastră, iar „experţii” în ale agriculturii şi industriei alimentare temporizează, ba sunt vehemenţi, „cum adică în România să fie criză alimentară”!
Teamă îmi este că în final aceste flaşnete vor striga realitatea prea târziu exact ca în fabula „ciobanul şi lupul”. Până în prezent subvenţiile pe suprafaţă s-au acordat fără discernământ, adică şi pentru cele lucrate, cât şi pentru cele nelucrate. Bani risipiţi, ajunşi substanţial, în buzunarul celor care au cumpărat pământ românesc. Pentru această gafă nimeni nu-şi asumă vina. S-au dat şi probabil se vor mai da celebrele pomeni electorale despre care presa a arătat că s-au oprit în totalitate în cârciumi nu în agricultură.-S-au dat bani fără să se ceară producţie agricolă, s-a cerut doar votul şi acum şi în viitor vom mânca voturi. Oamenii de ştiinţă au tras alarma privind schimbările climatice. A reacţionat cineva? Nu! Sistemele de irigaţii sunt un adevărat dezastru. Se irigă suprafeţe din ce în ce mai mici.
Un alt sistem, cel de antigrindină există dar lipseşte cu desăvârşire. Anul trecut în timpul ploilor torenţiale nu s-a tras nici cu praştia iar pagubele din pomicultură şi viticultură au fost uriaşe. Mâncăm, în acest sezon, mere din ce în ce mai scumpe, pentru că sunt venite din alte ţări. Le vom mânca atât timp cât mai avem bani, apoi aceste produse vor deveni exponate de muzeu şi mai este ceva, nimeni nu testează calitatea acestor fructe, au fost tratate atât în livadă, cât şi în depozite pentru a arăta cât mai frumoase, dar periculoase pentru sănătatea copiilor, în mod special. Aceasta nu este foamete? Producţia actuală de cereale se realizează în marile companii agricole, dar se vede că este cu totul şi cu totul insuficientă. Se exportă grâu? Fals!!! Vasele se plimbă în apele internaţionale, ca apoi să revină sub formă de grâu de import. Mari suprafeţe rămân în mod constant necultivate.
Statul nu înţelege că cea mai bună investiţie, la ora actuală, este doarîn agricultură, restul este discurs.
Mihai Mihalache
INTEGRA 2011, pachete de finanţare pentru agricultori
În perioada 21-23 ianuarie, la Expo Arad Internaţional s-a desfăşurat Expoziţia Integra 2011. Evenimentul, ajuns la a treia ediţie, a avut ca temă principală găsirea de soluţii concrete şi uşoare pentru finanţarea investiţiilor fermierilor.
În cele trei zile ale expoziţiei au fost prezenţi în jur de2.500 de agricultori. INTEGRA 2011 va ajunge şi la Bacău, Craiova, Tulcea şi Călăraşi. Organizatori ai Integra 2011 sunt companiile MAP – Maşini Agricole Performante (importator unic al grupului Same Deutz-Fahr), Banca Intesa Sanpaolo, firma de consultanţă GBM – Global Business Management, Silosistem (producător de sisteme de stocare a cerealelor, mori de grâu, sisteme de selectat şi tratat seminţe), societatea de asigurări FATA.
Unul dintre pavilioanele de la Expo Arad a fost ocupat cu standurile firmelor organizatoare, precum şi cu utilajele agricole marca Same şi Deutz-Fahr (tractoare şi combine). Şi în afara pavilionului au fost expuse maşini agricole ale producătorilor pentru care MAP este dealer (Maschio-Gaspardo, Vogel&Noot).
Pe parcursul celor trei zile ale manifestării, reprezentanţii organizatorilor au susţinut conferinţe în care au prezentat agricultorilor produsele şi pachetele de finanţare. De asemenea, toţi cei care au dorit informaţii amănunţite au avut posibilitatea să le primească la standurile firmelor.
Soluţii integrate de finanţare
“Integra înseamnă o propunere globală pentru a încerca să ajutăm fermierii să acceseze fondurile structurale. Avem o serie de programe financiare care vin în sprijinul agricultorilor, indiferent că sunt constituiţi în SRL, SA, PFA ori întreprinderi individuale. Agricultorii care au aderat la acest program nu au găsit numai un furnizor de utilaje agricole, ci şi o firmă de consultanţă, o bancă şi bineînţeles soluţii. Prin colaborarea tuturor companiilor participante la programul Integra am reuşit să ajutăm fermierii să ajungă mai uşor la banii europeni, să-şi cumpere utilajele necesare”, ne-a declarat Mauro Frola, preşedintele companiei MAP. De asemenea, compania are soluţii şi pentru cei care nu pot sau nu doresc să acceseze banii europeni.
“Anul 2011 este decisiv pentru agricultorii care vor să acceseze fonduri europene, şi în mod particular măsurile 121 “Modernizarea exploataţiilor agricole”, 123 “Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere” şi 312 “Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi, crede Mauro Frola. Programul Integra este ideal pentru găsirea soluţiilor uşoare şi competitive în ce priveşte finanţarea, consultanţa şi oferta tehnică adecvată necesităţilor agricultorilor. Cei care nu pot sau nu doresc să apeleze la fondurile europene, găsesc la noi soluţii pentru a putea face faţă investiţiilor dorite. Spre exemplu, finanţare cu avans zero, cu plata la recoltare, leasing atractiv pentru silozuri şi multe alte pachete de finanţare uşor de accesat”. “Creditul recolta” de la Intesa Sanpaolo Bank La Arad, la Integra 2011, Intesa Sanpaolo Bank, partenerul MAP, a lansat un produs nou, destinat celor care lucrează între 80 şi 1000 de hectare. Dan Bota, director de zonă al băncii, ne-a spus despre ce este vorba:
“Creditul recolta e o continuare a acţiunilor pe care Intesa Sanpaolo le-a făcut în domeniul agriculturii. După ce în urmă cu ceva vreme am lansat mai multe produse pentru cumpărarea de utilaje agricole, am considerat că este momentul cel mai potrivit ca să venim cu un produs în vederea susţinerii activităţii fermierilor. Este vorba de o linie de credit revolving, pentru înfiinţarea culturilor, care se va acorda pentru 12 luni, la un cost extraordinar de bun pentru fermierul român. Vorbim de un cost integrat, şi nu doar dobânda care e sub 10% în momentul de faţă. Linia de credit revolving este destinată susţinerii activităţii curente, achiziţionarea de seminţe, înfiinţarea culturilor agricole şi aşa mai departe”, explică Dan Bota.
Prin linia de credit se asigură valori ce acoperă cheltuielile legate de îngrăşăminte, seminţe, erbicide, valoarea a 70 litri de motorină şi o valoare care să asigure culturile pentru toţi factorii de risc.
Creditul recolta poate fi accesat pe baza unui dosar economic simplu, respectiv datele societăţii, ultimele rezultate economice din anii 2010, 2009 şi activitatea de producţie care este pentru anul 2011. Creditul se dă pe 12 luni şi se fac asigurările în funcţie de structura culturilor. Valorile au fost calculate pentru toate input-urile pentru fiecare cultură şi pentru fiecare ciclu de producţie care trebuie să înceapă în primăvară sau în toamnă. Garanţiile sunt doar cele posibil de asigurat de producătorul agricol, cum ar fi o garanţie reală mobiliară pe producţie, e vorba de un bilet la ordin care să fie validat de administratorul societăţii exploataţiei agricole; documente de la APIA - pe suprafaţa nominalizată la APIA se asigură linia de credit, în funcţie de structura culturilor pentru fiecare hectar.
Dan Bota precizează că banca finanţează 80% din suma necesară înfiinţării culturii. “Ca o particularitate, garanţia principală a creditului o constituie gajul asupra recoltei şi cesionarea veniturilor de la APIA”. Parteneriatul dintre Banca Intesa Sanpaolo şi MAP a început cu programe destinate finanţării pe partea de utilaje agricole. S-au finanţat credite în baza Măsurilor 121 şi 312 pe o perioadă de 7, respectiv 5 ani. Dacă în prima fază era vorba de societăţi cu o anumită vechime, cu produsele destinate Măsurii 312 au fost finanţate şi start-up-urile. “Agricultura e pentru noi un segment extrem de important, arată Dan Bota. Ne dorim să ne adresăm cu cât mai multe produse agricultorilor pentru că noi credem în acest domeniu. La nivel naţional s-a demonstrat că agricultura a început, în ultima vreme, să contribuie tot mai mult la PIB şi nu e întâmplător că ne aflăm între primii 10 producători de porumb la nivel mondial. Ne dorim să beneficiem de experienţa din Italia, unde banca noastră e prezentă de peste 500 de ani şi am dezvoltat anumite tipuri de relaţii. Ne dorim ca şi în România să avem acelaşi tip de abordare profesionistă în relaţia cu clienţii şi cu fermierii. Mai avem însă foarte multe lucruri de recuperat, dar relaţia bancă - fermier nu ţine doar de partea bancară, ci de întreaga parte legislativă”.
Mihaela Prevenda
Sediu APIA, inaugurat la Câmpulung
Panglica oficială a fost tăiată de secretarul de stat Adrian Rădulescu , directorul general adjunct APIA Nicolae Sterghiu şi directorul executiv APIA Argeş Nicolae Marius Stroescu
Fermierii arondaţi centrului local APIA Câmpulung Muscel, județul Argeș îşi vor depune de acum înainte cererile pentru sprijin în condiţii moderne, la noul sediu inaugurat în luna februarie. Pentru clădire au fost alocaţi 9 mld 800 milioane lei, dar cu aceşti bani s-a reușit ridicarea a două clădiri: cea din nordul judeţului, de la Câmpulung, care a fost dată deja spre folosinţă, şi una în sud, mai exact centrul local Costeşti.
Clădirea ridicată la Câmpulung face parte dintr-un proiect ce a demarat în 2007, prin care se doreşte mutarea centrelor APIA în clădiri moderne, cu o arhitectură unitară. „Este printre primele module finalizate. Avem finanţare pentru mai multe module în acest an şi ne dorim ca anual să realizăm tot mai multe pentru buna funcţionare a centrului respectiv, dar şi pentru ca fermierii să fie primiţi în condiţii civilizate“, a afirmat Adrian Rădulescu la deschidere, subliniind că meritul nu aparţine Ministerului Agriculturii, ci al primăriei care a dat terenul, celor de la APIA şi al tuturor celor care au contribuit la realizarea proiectului.
„Deschiderea acestui centru înseamnă încununarea eforturilor din ultimii 4 ani. În 2007 am încercat să ridicăm 125 de module şi aveam alocată suma de 20 milioane de euro, dar s-a pierdut acea alocare. Anul acesta am obţinut alocare pentru 41 de module, am început contructia la 38. Nu putem decât să ne bucurăm că avem condiţii europene pentru primirea cererilor şi a fermierilor, dar şi pentru a oferi informaţii cât mai bune asupra condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească un fermier pentru depunerea cererilor şi pentru a primi sprijin de suprafaţa“, a afirmat Nicolae Sterghiu. Conform declaraţiilor sale, extinderea se va face la nivelul întregii ţări, iar până în 2012 vor fi gata peste 100 de module.
Clădire ridicată şi repede, şi cu bani mai puţini
Lucrările la această construcţie au început în urmă cu doar 6 luni, la 11 iulie 2010. Cu o suprafaţă de 300 mp, clădirea are la parter o sală de primire a fermierilor şi un birou special pentru cererile persoanelor cu handicap ce nu pot urca la etaj, unde se află 5 birouri organizate pe comune. În sala de aşteptare, fermierii pot studia hărţile şi blocurile fizice unde au parcelele, pot discuta cu alţi fermieri sau obţine informaţiile necesare de la angajaţii APIA. În plus, lângă clădire a fost ridicat şi un foişor. „Alocarea bugetară a fost, pentru acest tip de module, cât mai joasă posibil. S-au dat în jur de 7 miliarde de lei vechi pentru o construcţie, aproximativ 160.000 de euro, dar această clădire a costat Guvernul României doar 125.000 de euro“, a mai spus Sterghiu. Ridicarea acestor centre a fost mai mult decât necesară. Spre exemplu, la centrul APIA de la Costeşti au existat în trecut probleme cu auditul european privind condiţiile de arhivare şi de primirea a cererilor. În plus, normele europene prevăd ca pentru fiecare angajat să fie asigurat un spaţiu de muncă de 6 metri cubi, iar noile sedii sunt conforme cu aceste cerinţe. „În momentul acreditării APIA ne-am angajat că vom îndeplini aceste condiţii. Anul acesta vom termina cu siguranţă cele 41 de sedii“, a completat directorul general adjunct APIA.
Un nou centru la Costeşti
Beneficiarii acesei investiţii sunt deopotrivă cei 14 salariaţi ai centrului din Câmpulung, care vor lucra în condiţii moderne, dar şi cei 5.900 de fermieri care vin anual aici pentru a depune cererile de plată. „Vom avea cam 100 de fermieri în medie pe zi. Din aproape 6.000 de fermieri, avem 4.000 care încasează 300 de euro la hectar deoarece accesează şi măsurile de sprijin din fondurile de dezvoltare rurală, respectiv sprijin pentru zona defavorizată montana şi măsuri de agromediu“, a declarat şeful Centrului Local APIA Câmpulung, Valeriu Rădulescu. El ne-a mai spus că pentru anul 2009 s-au achitat plăţile integral, iar pentru 2010 s-au făcut plati parţiale pentru aproximativ 3.000 de fermieri. Urmează din martie să se facă plăţile pentru localităţile unde sunt măsuri de agro-mediu deoarece deocamdată softul nu este gata.
Directorul executiv APIA Argeş Nicolae Marius Stroescu a promis că la sfârşitul acestei luni, începutul lunii martie, va fi inaugurat şi centrul local Costeşti, în sudul judeţului. „Ne-am orientat să facem primul în nord, al doilea în sud astfel că fermierii noştri să poată fi primiţi în condiţii europene în momentul în care vin cu solicitările cererilor de sprijin la noi.“
Sediile APIA spaţii şi pentru Camerele Agricole
Adrian Rădulescu a afirmat că se doreşte ca 60% din centrele locale să fie noi și să fie gata până în 2013-2014, deoarece vor adăposti şi Camerele Agricole. „Urmează să apară Camerele Agricole. Legea e gata şi vom încerca să le aşezăm tot pe scheletul centrelor locale. În aceste condiţii vom reuşi o simbioză între agricultori şi reprezentanţii statului şi astfel cred că va fi şi mai uşor“, a încheiat Rădulescu.
Delia Ciohodaru
Publicitate
Revista
