Citatul ediţei - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole
Marți, 24 Aprilie 2012 01:00

Scrisoarea lu’ Gheorghe (aprilie 2012)

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Hai să trăieşti bine şefu’! Cu băgare de seamă, să nu te vază toţi, că te cată adeneu’ dă facturili dă icre. De ce trăieşti? Unde trăieşti? Din ce de trăieşti, pă vremile ăştia de receziune, când nice viermii de rahat (să mă ierţi!), nu se ajunge să trăiască? Şi rahat (să mă ierţi!), ie destul. Cu cine trăieşti, n’o să te întrebe decât ăl mult, muierea, că pe ea o roade. Şi muierii n-ai ai răspunde, că cum te pui cu ea în gură, că cum ţi’o’ntoarce, dă rămâi fără apă’n jghiab. Bine că’mi adusă’i aminte! Bre! Luminează-mă şi pe mine! Ce’l apucă pă Nea Traian să promulge (le am cu radicalele), lege aia cu violenţa în famelie? Adicătelea io, pă persoană fizică, ca’ cum ar veni, nu mai am voie să-mi bat muierea, în gură, ca pe coasă? I’adevărat? Ce faci, de-un par examplu’, când vii acasă, în zi de post, pe nepusă masă şi o găseşti întinsă. Masa, bre! Ciorbă de găină bătrână, puicuţă’n proţap, mojdei, poale’n brâu. Plăcinte, nu ce-ţi umblă ţie p’in galavaua aia perversă! Bun înţeles, zaibăr d’ăla, de nu iese decât cu foarfeca? Ce faci, te întreb io? Caţi p’in şifoner, p’in  aplecătoare, p’in iatac, sub laviţă, în tronu’ de bucate, în pătul? Nuuuu? Nice vorbă? Nu’i bărbăteşte, başca că’ţi faci de râs moşii şi strămoşii!  Aşa că pui mână de la mâna şi repari maşina de spălat în mod tradiţional, cu vreo două scatoalce procopsite (vorba vine, două), că ştie ea de ce. Punct şi de la capăt. Că doar n’o să strici o căruţă dă maţe, pentr’un vânt (să mă ierţi, da’ aşa vine de-o vorbă!). Ţ’spui io, că’s mai puriu, nu dănac ca alde Matale!
Mă luai cu vorba! Pune de-i dă on telefon la Domnu’Dan, ăla cu partidu’ dede, şi zâi să baje’n programu’ de ilectorale (locale, parlamentare şi de preş), abrogarea legii (ţ’am zis că le am), de’o greşi Nea Traian (să mă ierte, da’ o greşi!). Bre! Până şi Ăl de Sus zice că fimeia tre’ să se supuie bărbatului şi veni el să spuie altminteri. Acu’ nu chiar el-el, da’ nici aşa, să înghiţă tot ce-i pune ăştia pe biuro! Te pomeni c’o semnă ca primarele. Cre’ c’asta se întâmplă, că altu’fel nu ne’a fi amăgit tomna iel, care-le-i barbatu’barbaţilor şi a unei bune părţi dintre muieri. Dacă dedeul o să facă ce ţ’am zis, o să binemerite dă la toţi alegătorii pă parte bărbătească, başca pă parte muierească. Nici iele nu ie de acord. O întrebai pe a mea, într’un sondaj de opinie emparţial, fără marjă dă eroare ca la alţii, şi-mi zâsă că de unde n’o  altoiesc, batâr cu o scatoalcă pă decadă (de zâle, nu de săptămâni!) intră la bănuieli şi are un filing dă sâmţământ, că bulendresc p’in alte ogrăzi. Dacă n’o să vrea parlamentarii (deşi crez că Domnu’ Dan nu s’o uita’n gura lor, ca proasta’n…lemne!), zâi s-o revizuiască (bun e şi goagălul la ceva!) şi s-o adăugească. O escepţie, acolo! Adicătelea, vreo ics – ghionţi sub coaste, igrec – dupaci dupe ceafă, zet - reteveie pă schinare (nu’lopeţi la felinare, nu smetii la vorbitor,  nu carabe la pateu, că oameni suntem!), să se reţie ca dovezi dă iubire veşnică, ieventual măsuri preventive (că prevenţia e mama lu’ tratamentu’!), pintru supţinut focu’n caminata,  cum zicea strămoşii noştri pecinegii şi cumanii.
Mă luai cu vorba! Tot veni vorba dă Dom’ Dan! Vorbeşte cu iel, ori cu Dom’ Condurăţeanu (că ştiu că-i cunoşti!), să mai bage în cărţi pintru foncţia dă şef la "Averea Poporului". Adicătelea de ce altul şi nu io? Ce? Nu-s eligibil ? Ascultă aici! Den popor sunt, că-s prima generaţie dă încălţaţi den familie. Şcoală am: şapte primare (că la vremea mea atâtea era obligatorii), patru la comasat, bacalaureat la apelu’ dă seară, patru universitate cu suspendare, postuniversitare cepeca (înalte studii pintru ochi, timpan şi goarnă), formare profesională pă tot parcursul vieţii (e evident nu?). Persecutat dă toate regimurile post aglomeraţie (fără escepţie) sunt, de am ajuns din ăl mai ăl reprezentant al clasei muncitoare, poştar, foncţionar dă stat, pătură socială defavorizată, cum ar veni. La manageriat averi ce să mai vorbim? Ţaiss, ca să zic aşa! Crezi că sereleul nevesti-mi (Tradişionalciordidproduct), dacă nu ieream io manager cu aprovizionarea, ar fi fost în toptenul tarabelor de pe trotalele Oborului? Nu crez să fie fro problemă cu alegerili. Dacă mă lasă la butoane, promit să-l fac pă Domnu’ Dan şi Papă la Roma cu 99,999% (oleacă de contra dă bine la democraţie!), cât ie iel dă ortotox, că la esperiza de-o am în alegerile dă la Consiliul Oamenilor Muncii (n’ai de un să ştii ce-i ăla!), pot să aleg on peşte ca purtător de vorbe, mai ceva ca grecoteiu’ ăla de beu cucută (îmi zisă dă iel on penzionar, de-i duc io penzia dă handicapat, că’i cam dus cu capu’, de când le luă empozit şi le tăie recompensatele!).
Gheorghe
P.S.  Să-mi transmiţi orgent ce zisă Dom’ Dan, să-mi trag neşte sigle pe endespensabilii de-o să-i dau dă material ilectoral, că de când cu ciocoii, rămăsără rumânii fără de ismene’n … (nu poci să zic!).
Acelaşi

Vorba ceea: “întreabă că aşa mai înveţi şi tu ceva”, De fapt, acesta este rostul convorbirilor periodice pe care le am cu dr. ing. Dimitrie Muscă, nu numai că este directorul (sau mai bine zis cel mai cel mai...) de la Combinatul Agroindustrial Curtici, dar şi al Combinatului tot Agroindustrial de la Olari, este, însă şi un bun reporter, dar mai ales un expert în ştiinţe agronomice. Expertiza şi-a câştigat-o într-o îndelungată practică agronomică pornită de la simplu la complex. Ce îmi place la domnu’ Mitru, că şi în prezent este capabil să înveţe tot ce este nou în agricultura mondială şi chiar din cea românească. De data aceasta, am revenit cu o mai veche întrebare pe care i-am pus-o, nu numai eu, ci şi alţi redactori din publicaţiile de specialitate, este vorba despre pământul nelucrat:
- Am auzit tot de la voi din presă că s-au stabilit amenzi pentru pământul nelucrat, mi-a răspuns imediat domn’ doctor. Nu este treaba mea să fac ordine în agricultura României, treaba mea este să-mi menţin culturile SĂNĂTOASE. Pentru aceasta fac eforturi financiare destul de serioase, uneori chiar în plus.

- Ce înseamnă cheltuieli în plus?
- În plus acolo unde am vecini cu pământ nelucrat!

- De ce tocmai acolo?
- Tocmai acolo se adună din belşug bolile şi dăunătorii cerealelor, care trec şi în zonele plantate. Eu nu pot să tratez şi zonele nelucrate dar măresc, preventiv, cantitatea de substanţe împotriva bolilor şi a dăunătorilor. Eu nu sunt împotriva terenurilor lăsate în CONSERVARE, sunt împotriva celor pe care îl lasă PÂRLOAGA;

- Terenuri nelucrate şi lăsate pârloagă de cumpărători “pribegi aduşi de vânt” şi pentru care au primit subvenţii de la UE cu care şi-au amortizat cheltuielile pentru supărarea (mai bine zis înşelarea) proprietarului român.
- Întrebarea se pune: cine-i prostul şi cine-i profitorul? Ce zici, d-le reporter?

- În niciun caz cel care cere! Cum este, însă, cu arderea miriştilor, v-aţi schimbat opinia?
- Nici vorbă! Arderea, dar controlată, a miriştilor înseamnă în primul rând mai puţină otravă în pământ, înseamnă o cultură mai sănătoasă, înseamnă economie în bugetul de cheltuieli al fiecărui fermier. E clar?

- Pentru mine e clar demult pentru alţii... Să-i iertăm, că doar suntem CREȘTINI!!!

M. M. Mihail

Marți, 24 Aprilie 2012 01:00

În vârful peniţei (aprilie 2012)

Aş vrea să îl văd şi eu pe ăla care să nu recunoască un “păcat” al copilăriei petrecută la ţară. Despre ce e vorba? Păi, despre fumatul măcar a unei ţigări făcută din hârtie de ziar şi mătase uscată de porumb. Hai, nu ziceţi că n-aţi făcut-o, că nu vă cred. Şi, oricum, după atâţia ani, fapta e prescrisă.
Cât despre vinovăţie, mai rămâne de discutat dacă aceasta există ori ba. De ce aduc acum vorba de respectivul “păcat”? Sper că şi la începutul acestor rânduri şi în această clipă a lecturii aţi remarcat ghilimelele...
Ei bine, pentru că mai deunăzi mi-am reamintit că, mai an, o comună gorjeană, în ceea ce priveşte materia primă pentru fumat, a intrat deja, cu deplin succes, nu numai în Europa, dar, mai mult, chiar şi în America de Sud, mai ales în Columbia. Pe ce te bazezi? Îl aud parcă pe Moromete. Pe aproape 30 de kg de haşiş – rădăcină de canabis, adică cânepă indiană cum i se mai spune, drog cu alte cuvinte – găsite în saivanul unei ferme din comuna Runcu.
Aşa încât, fraţilor şi cumnaţilor, semnele procopselii sunt deja clare, fără putinţă de contestat: copiii noştri nu vor mai inhala fumul puturos, ori delicios, depinde de gusturi, de mătase de porumb – ca odrasle de ţărani proşti ce se aflau – ci aroma “binecuvântată” de visat cai verzi pe pereţi – în calitate de fermieri capitalişti ce vor deveni. Dacă vor apuca, desigur! Pentru că, fără nici un fel de excepţie, drogurile nu iartă.
O statistică destul de recentă arată că peste 20% din elevii români folosesc narcoticele. Iar moartea albă nu cruţă pe nimeni.
Cât despre faptul că recolta de otravă produsă de un agricultor autohton “cu iniţiativa” asta nu înseamnă deloc că alte tentative de a ne face să intrăm cu ambele picioare înainte în aşa zisa lume bună nu vor mai exista.
Atenţie, deci, cât nu e prea târziu. Dacă nu cumva nu e deja prea târziu!

Iartă-i Doamne, acum în această lună de mare sărbătoare a creştinătăţi, pe cei care au distrus ţara şi mai ales agricultura României. Iartă-i şi dă-le ce îşi doresc: bani în cap şi minte în pungă. Au făcut dreptate în numele poporului şi au împărţit suprafaţa în trei jumătăţi egale. Cei mai optimişti se vaită că vom ajunge să cerşim. Nici vorbă, pesimiştii, zic şi mai şi punând întrebarea “De la cine vom cerşi?... Despre asistenta medicală de la sate folclorul contemporan a găsit soluţia dând exemplu o băbuţă care a intrat într-o farmacie şi a cerut ceva ieftin şi eficient pentru dureri reumatice. I s-a recomandat un plasture. “Şi unde îl pun maică?” a întrebat băbuţa. “Pe gură” Acesta este tratamentul RECOMANDAT de ministerul şi specialiştii din Guvern. Am căutat pe acea bătrână şi am întrebat-o cum să răzbun nepăsarea faţă de dânsa, faţă de bătrânii şi bolnavii ţării? Iată ce mi-a răspuns:
- Maică, fii înţelept, că dacă cineva aruncă în tine cu o piatră, tu să arunci în el cu o floare. Te sfătuiesc, totuşi, să te asiguri că floarea este în ghiveci!...
- Aşa să fie!!!
Din nou tot de sus, aflu că au descoperit apa caldă, în traducere pe limba mea de prost cu studii superioare, înseamnă că STATUL ROMÂN a subvenţionat cu bani grei, adică cu EURO, pământul pârloagă. O scuză (nu găsesc termenul de comparative are fi nevoie de un adjective la superlative) găsită la moment: cică aşa se întâmplă şi în alte ţări ale UE. Ce este aceasta? PROSTIE SAU HOŢIE său şi una şi alta? Scriam că numai în judeţul Timiş am văzut mari suprafeţe cultivate cu PÂRLOAGA”. Hei, şi prostul scrie hoţii fură, fie că sunt românaşi dar mai ales excroci versaţi din UE, care au cumpărat pământ şi şi-au scos cu profit investiția făcută. Halal!...
Nu uit să vă reamintesc, oameni buni, că în faţa lui Dumnezeu suntem toţi uniţi, numai în viaţa de zi cu zi ne învrăjbim. De ce?... Reamintesc, totuşi, că Sfânta Scriptură spune: “Ajută-te singur, ca să te ajute Dumnezeu.” Marele ajutor însemna unirea forţelor tuturor agricultorilor. Vă comportaţi de parcă aţi avea orbul găinilor şi nu observaţi că cei care ne-au vrut şi ne vor binele tot ni-l ia şi ni-l ia, cu ajutorul celor de SUS (puşi ori aleşi). De hrană au nevoie şi bogăţii, daţi-le păpica şi luaţi-le banii! Cu bani vă luaţi maşini agricole, vă faceţi case solide nu de chirpici sau paiantă. Gândiţi-vă că aceasta nu v-a spus-o cel care semnează...

UN PROST CU STUDII SUPERIOARE

Marți, 24 Aprilie 2012 01:00

Pentru inimă, minte și agricultură

Deunăzi m-am întâlnit cu un prieten - întâmplare rară, în ciuda faptului că suntem aproape vecini - care știind că sunt prins în această formă de „trafic” cu impresii și opinii ale oamenilor preocupați de agricultură, s-a grăbit să îmi transmită și propria-i imagine asupra fenomenului, chiar la nivel global. Așa „am aflat” că tot ce se produce azi este otravă, că de vină pentru asta este marea mafie a chimicalelor deîmpreună cu marile ferme, că singura șansă de scăpare este agricultura ecologică sau asocierea tacită a fiecăruia dintre noi cu un mic producător pe baza încrederii că acesta nu folosește tehnologia rău-intenționată de care îmi vorbise. Aproape că nici nu am încercat să îl contrazic, mai ales că nici nu sunt specialist în vreuna din ramurile agriculturii, și oricum știam că nu voi reuși, era ferm convins de dreptatea sa. Apoi nici nu prea aveam timp, prietenul se grăbea la piață, unde îl „aștepta” un „tataie” cu produse „curate”.
De altfel, opiniile lui nu îmi erau necunoscute, teoriile acestea circulă intens pe internet. Primesc nenumărate email-uri cu astfel de „avertizări”. Argumentele sunt implacabile, iar limbajul folosit pare venit din partea unor oameni bine documentați.
Sunt câteva ținte spre care se îndreaptă tirul acestui adevărat război mediatic: toate produsele chimice, biotehnologia (cu ale ei „mutații”), industrializarea (a zootehniei mai ales), și industria almentară. Ce interese stau în spatele „tunurilor” nu știu sigur, presupun doar și de aceea nu spun pentru că nu pot proba. Un lucru e sigur: nu iese fum până nu se face foc.
Privind dintr-o altă perspectivă, vreau să atrag atenția că orice produce omul pe pământ este, în mai mică sau mai mare măsură, defect. Perfecțiunea este un atribut exclusiv al lui Dumnezeu. Iar defectele stau să le numere dracii, pentru că îi bucură orice este greșit. Și îi mai bucură ceva: spaima oamenilor, angoasa, disperarea. Inducerea prin orice mijloace a acestor stări reprezintă preocuparea esențială a lor.
Noi ne facem probleme legate de integritatea produselor pe care le cumpărăm de la piață. Sunt nocive! Sunt dăunătoare sănătății! Nu știu care substanță remanentă într-o oarecare legumă e de natură să ne grăbească sfârșitul. Să ne chinuie existența. Posibil să fie așa. Dar ce vom face? Ne vom închide într-un clopot de sticlă? Pe de altă parte nu ne gândim nicio clipă dacă nu cumva lipsa noastră de cumpătare n-ar fi mai dăunătoare decât orice substanță chimică. Ne oripilează condițiile în care sunt crescute animalele în marile „uzine” zootehnice. Dar nici un moment nu am stat să ne întrebăm ce îi determină pe proprietarii acelor ferme să caute soluții din ce în ce mai productive. Nu oare disperarea cu care cumpărăm peste putința noastră de a consuma? Dacă nu am vrea să luăm mult am putea să plătim corect munca suplimentară, depusă pentru a crește nu știu care animal, în condiții mai aproape de mediul lui natural, sau pentru cultivarea cine știe cărei culturi. Valoarea unui produs eu cred că este dată, in primul rând, de cantitatea de muncă umană pe care o înglobează. Aduni participarea umană și împarți la numărul de produse obținute. La aceasta adaugi, firește, și valoarea intrinsecă a materiei prime folosite, dar asta e altă discuție. Problema este că ceea ce spun eu este valoarea reală a produsului, nu și cea de vânzare. Piața dictează prețul. Aici vin la concurență produsele obținute în condiții industriale, cu o participare redusă a omului și cele pe care mâna plină de căldură și iubire a ființei asupra căreia Dumnezeu însuși a suflat suflare de viață, și pentru care Hristos, Fiul lui Dumnezeu s-a răstignit pe cruce, și asupra căruia Duhul Sfânt se revarsă, mâna acestuia, spuneam, le-a lucrat. Ce va alege mulțimea de cumpărători - formată tot din copiii lui Dumnezeu, dar risipitori peste măsură - firește, prețul cel mai mic. Cine-i poate condamna? La exterior toate sunt la fel. Carnea arată identic, grâul cu nimic nu diferă. Doar prețul. Cine va deschide ochii acesteia? Mulțimii, zic. Cei care știu cum merg lucrurile. Cei care, întâmplător sau nu, sunt în situația de a decide ce și cum trebuie să se facă, ce este mai bine pentru toți. Pe de o parte nu trebuie hulit nimic din ceea ce omul a creat în direcția obținerii mai eficiente a hranei. De la Dumnezeu a primit inspirația. Cum se vor hrăni cei mulți? Dar nici exagerarea nu e bună. E loc și pentru coabitarea între micii producători și un număr limitat de clienții (pe care o sugera prietenul meu și care funcționează foarte bine în toată Europa) care, în primul rând, ar scădea multe din problemele sociale ale mediului rural și în al doilea rând ar satisface gusturile mai rafinate ale unei categorii potente de cumpărători. Dar e nevoie ca acestea să fie încurajate. Pentru asta trebuie ca inima celor de care vorbeam că știu și pot, să se încarce de dragoste pentru cei mulți, iar mintea să se deschidă către harul lui Dumnezeu de la care vor primi cu siguranță suficientă înțelepciune pentru a pune echilibru între nenumăratele tendințe ale societății, în ansamblu, și ale agriculturii, în particular.
Dacă ceea ce am așternut pe hârtie aici a supărat pe cineva, îl rog să mă ierte. E vremea iertării, e timpul Paștelui, e momentul să ne eliberăm de rău, de angoase, de temeri. Dacă vom avea credință, nici otrava șerpilor nu ne va vătăma, darămite vreo rămășiță de cine știe ce substanță. Nu zic să ispitiți pe Dumnezeu și să nu vă îngrijiți de ce mâncați, dar nu cu disperarea că orice se vinde e otravă. Nu e decât pentru suflete păcătoase, pentru trupuri din care harul lui Dumnezeu a fost alungat.
Dacă vreți să schimbați lumea, cred că puteți începe prin a nu arunca această revistă cât colo, numai pentru că nu v-a plăcut îndemnul meu. Eu l-am făcut din dragoste.
Hristos a înviat!

Miercuri, 18 Aprilie 2012 13:06

Seminţe pentru viitor

Dacian Cioloş, comisar european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a ţinut un discurs la Conferinţa “ Să punem seminţe pentru  viitor - Ajutoare pentru tinerii fermieri”, organizată de Cosiliul European pentru Tinerii Fermieri (CEJA) la Bruxelles.

“Ştiţi deja că de la început am vrut să-i aşez pe tinerii fermieri în centrul PAC de după 2013”, a spus Cioloş, şi a adăugat că a avut multe întâlniri cu reprezentanţii CEJA pentru a găsi cele mai bune modalităţi de a-i ajuta pe tineri să se instaleze şi să se apuce de agricultură. “Nu trebuie să ne oprim la jumătatea drumului, ci trebuie să continuăm până la finalizarea reformei”, a adăugat el.

“Dacă agricultura nu oferă perspective tinerilor fermieri, ne-am putea întreba ce viitor mai are agricultura europeană? Ştiu că e greu să îţi faci o fermă, că-ţi cere timp şi efort constant. E nevoie de expertiză tehnică şi de un capital destul de mare, ceea ce sunt factori limitatori pentru mulţi tineri, mai ales în zone cu acces dificil. Trebuie să ne amintim că, în ciuda mijloacelor de susţinere pe care le avem acum prin PAC, în ultimii 10 ani au dispărut 3 milioane de fermieri. De aceea trebuie să acţionăm şi să găsim politici active pentru a-i susţine pe tinerii fermieri, să-i ajutăm să creeze afaceri noi sau să preia ferme mai vechi, de la fermieri în vârstă.

Pentru aceasta, trebuie să asigurăm suport financiar, cu o primă de instalare şi acces la credite bancare. Am propus pentru statele membre UE, în cadrul Programului de Dezvoltare Rurală, un capitol special pentru tinerii fermieri, ceea ce ne permite un ajutor mai mare în ceea ce priveşte suportul financiar, dar şi organizarea de cursuri pentru instruire. În afară de aceste măsuri, am făcut propuneri care privesc Pilonul I, adică plăţile directe.

După discuţii cu tineri fermieri, considerăm că e necesar să asigurăm suport financiar, mai ales în primii ani de la instalare şi am propus o creştere a nivelului la plăţile directe în primii 5 ani de activitate, pentru cei care încep o afacere sau cer acest ajutor. S-a spus că ar trebui să fie o măsură opţională, nu obligatorie pentru statele membre, dar cred că e nevoie de sprijin politic pentru ca măsura să fie implementată. E nevoie să ne concentrăm eforturile în privinţa tinerilor fermieri. Toţi oamenii tineri din Europa trebuie să beneficieze de măsuri specifice. Dacă Programul ar fi opţional, ar trebui să acceptăm că există discriminare în ceea ce priveşte această categorie, din punct de vedere al naţionalităţii sau al locului unde şi-au stabilit ferma. Susţin cu fermitate ideea că oamenii tineri, care încep această activitate şi care îndeplinesc anumite criterii, trebuie să fie ajutaţi. Dacă politicile agricole sunt comune, ca şi piaţa agricolă, în care vor intra aceşti tineri, şi politicile privind instalarea tinerilor fermieri trebuie să fie comune, deci trebuie să se aplice în toate statele membre UE.

Vom face eforturi pentru a susţine acest lucru şi el să se regăsească în propunerile Comisiei Europene. În afară de acestea, vor fi şi alte măsuri organizaţionale - de management al crizelor, îmbunătăţirea promovării produselor agricole, pentru cercetare şi inovare. Ştiu că oamenii tineri sunt mai atenţi la aceste lucruri decât cei mai în vârstă şi sper ca aceste măsuri să-i încurajeze să investească timp şi bani în agricultură. A fi fermier nu e o meserie uşoară, dar este plină de satisfacţii. Europa are, în mod clar, nevoie de fermieri.”

Institutul Naţional de Statistică (INS) a comunicat rezultatele pentru 2011 la producţia de cartofi româneşti, care a fost de 4,11 milioane tone, în creştere cu 25,2% faţă de 2010.

Producţia aceasta s-a datorat creşterii randamentului la hectar cu 24,25% şi a creşterii suprafeţei cultivate cu 0,8%, comparativ 2010. S-au cultivat cartofi pe 243.000 ha, cu 2000 ha mai mult ca în 2010. În ceea ce priveşte producţia de sfeclă-de-zahăr, în 2011 a fost înregistrată o scădere a producţiei cu 22,4%, datorită scăderii suprafeţei cultivate cu 13,6 procente şi a randamentului la hectar cu 10,2%.

Producţia totală de sfeclă a fost de 650.000 tone, faţă de 838.000 tone în 2010, iar suprafaţa a ajuns la 19.000 ha, cu 3000 ha mai puţin ca în 2010.

Sursa: Agerpres

ANTRAXUL („cărbune”, „dalac”, „buba neagră”) este o boală infecţioasă care se transmite de la animale la om, fiind o zoonoză deosebit de gravă iar incidenta ei este legată de frecvenţa îmbolnăvirilor la animale.

Boala este produsă de o bacterie (Bacillus anthracis) care rezistă în mediul exterior, timp îndelungat, sub formă de spori.
Sunt receptive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore. Porcinele şi carnasierele sunt mai puţin sensibile. La păsări antraxul apare extrem de rar.

Sursele de infecţie

Sunt animalele bolnave care elimină prin toate secreţiile şi excreţiile germeni sub forma vegetativă care se transformă în spori in contact cu aerul. Sporii sunt răspândiţi pe păşune furaje, apă, iar prin intermediul vântului, apelor de suprafaţă sau freatice pot difuza pe suprefeţe întinse.
Prin deschiderea cadavrelor sau sacrificarea animalelor bolnave se răspândesc un număr mare de germeni în mediul exterior care în contact cu aerul sporulează şi rezistă un timp indelungat.

Toate produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână) conţin cantităţi mari de spori, fiind surse de infecţie importante în special pentru om.

Contaminarea animalelor

Are loc fie pe cale digestivă, prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, fie pe cale respiratorie prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă insă şi contaminarea transcutanată prin diferitele leziuni ale pielii.

Contaminarea omului

Se realizează cu ocazia manipulării animalelor bolnave, a produselor de la acestea, a cadavrelor, şi mai rar prin consum de carne.
Infecţia cutanată este forma cea mai frecvent întâlnită la om, localizată în general pe mâini şi faţă sub forma unei pustule ( „Buba neagră”). Contaminarea se face mai rar şi pe cale respiratorie ( antraxul pulmonar sau boala scărmănătorilor de lână) .

Semnele clinice ale bolii

Nu diferă prea mult de la o specie la alta, dar există unele particularități privind durata şi gravitatea bolii. Astfel la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, prezintă tremurături musculare, secreţii mucosangvinolente sau hemoragice la nivelul orificiilor nazale sau anale. Animalele mor în câteva minute sau ore. La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree sangvinolentă, urinare cu sânge, cord accelerat , pocnitor, pulsul slab, filiform. Moartea este precedată de hipotermie şi de convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, animalul nu consumă alimente. Cadavrele animalelor cu antrax se baloneză imediat , iar la nivelul cavităţilor naturale: nazale, bucală, anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul

Se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi pe aspectul cadavrului. Diagnosticul de certitudine se stabileşte prin examen de laborator.
Profilaxia
Cea mai importantă măsură în profilaxia antraxului este vaccinarea cu CARBOROMVAC care a demonstrat o mare eficienţă profilactică, preîntâmpinând apariţia bolii la animalele vaccinate.

Aşadar, vaccinarea anticărbunoasă la bovine, ovine, caprine şi cabaline, este una dintre măsurile de prevenţie obligatorii în sezonul de primăvară.

Dr. Viorica Chiurciu, Medic veterinar, Doctor în științe medicale

Sâmbătă, 31 Martie 2012 18:41

Sauternes (II)

Sortimente sensibile la putregaiul nobil

Sortimentul, destul de restrâns, ca de altfel în toate podgoriile franceze, este alcătuit din trei soiuri: Semillon, Sauvignon și Muscadelle. Toate sunt sensibile la putregaiul nobil. Acest defect devine calitate când local clima anilor favorizează noblețea acestui putregai. Semillon este un soi zonal. Guy Lavignac (ampelograf francez) l-a numit ca fiind originar din Sauternes, cunoscut din timpuri îndepărtate. Acesta ocupă 70-80% din suprafața viticolă a podgoriei. Strugurii sunt cilindro-conici, uneori aripați, de 13-17 cm lungime, cu boabele dese și neomogene. Boaba este sferică, de mărime mijlocie, de culoare galben-verzuie, nuanțată în auriu–ruginiu pe partea expusă la soare. Pielița este groasă, acoperită cu pruină puțin persistentă. Miezul moale, suculent, are gust plăcut și o ușoară aromă specifică.

Aciditatea este un pic scăzută, dar este compensată de o structură amplă, cu multă rotunjime și dulceață. Este un soi sensibil la putregai, deci care se pretează bine la putregaiul nobil. Sauvignon Blanc este un soi întâlnit în Bordeaux sau în centrul Franței, cultivat în ţară de mai multe secole, menționat documentar ca existent la Sauternes încă din anul 1736. În prezent ocupă 20-25% din suprafața podgoriei. Strugurii sunt cilindrici sau cilindro-conici, deseori aripați, ceva mai mici decât la Semillon, cu boabe dese și de mărime mijlocie. Boaba este aproape sferică, puțin crocantă, de culoare verde gălbuie, ușor rumenită pe partea expusă la soare. Pielița este relativ groasă, rezistentă și pigmentată  cu puncte ruginii.

Sucul este plăcut și ușor aromat. Vinul rezultat are o savoare și un  parfum care îl particularizează în mod distinct. El posedă arome varietale tipice: citrice, flori de coacăze. Vinificat ca vin dulce, el aduce cupajului un pic de aciditate, prospețime și arome. Muscadelle este citat în Franța pe la începutul secolului al XVIII-lea. Acest soi, originar din sud-est, este mai puțin cultivat, însă cupajat în proporție de 5-10%, își face simțită prezența, aducând un aport de complexitate produsului final. Strugurii, mai mari decât la soiurile Semillon și Sauvignon, sunt uneori aripați și alcătuiți din boabe așezate dens pe ciorchine. Boaba este mică spre submijlocie, sferică, verde gălbuie și nuanțată în roz-ruginiu pe partea expusă la soare. Pielița este groasă și acoperită cu un strat subțire de pruină. Miezul este suculent și cu o ușoară aromă de muscat.

La Sauternes, soiul ocupă suprafețe relativ reduse, deoarece strugurii  au o mare sensibilitate față de putregaiul cenușiu. Unele proprietăți, precum Château Climens, utilizează aproape 100 % Semillon, dar majoritatea, incluzând Château d¢Yquem, optează pentru 80% Semillon și 20% Sauvignon. Acestea produc vinuri mai puțin dulci, elegante, cu un amestec final echilibrat. De asemenea se găsesc suprafețe mici cultivate cu soiul Muscadelle în multe domenii viticole. Acesta dă un  vin foarte aromat, fructos ce le completează pe celelalte două soiuri. Podgoria cea mai renumită a vinurilor dulci, precum Yquem, nu cultivă Muscadelle. Soiul Semillon este întodeauna majoritar, pielița sa fină se pretează bine la atacul putregaiului nobil.

Botrytis cinerea

Marile vinuri licoroase din această regiune cer un atac masiv de Botrytis: strugurii trebuie să fie acoperiți de putregaiul nobil. Dacă nu este soare și umiditatea este ridicată, pe fondul unor precipitații excesive, putregaiul devine ,,gri”, iar recolta este pierdută.

Există puține tipuri de vinuri dulci produse din struguri afectați de Botrytis cinerea, această ciupercă, care în mod normal dăunează viței de vie, în anumite condiții devine ,,putregaiul nobil“.

Dezvoltarea ciupercii Botrytis cinerea sub această formă presupune condiții climatice particulare, caracterizate de o alternanță a unor perioade cu umiditate, ce favorizează dezvoltarea acesteia și de perioade secetoase, ce permit concentrarea boabelor de struguri prin pierderea apei. Ciuperca se hrănește practic cu apă și anumiți nutrienți din boabe.

Pielița se ridează, boabele deshidratându-se, provocând ridicarea conținutului în zaharuri și a acidității. De asemenea concentarea cu ajutorul putregaiului nobil aduce un aport de complexitate aromatică superioară.

Ciron este un râu ce vine din Landes, toamna el provoacă un efect termic prin apele sale reci ce se varsă în apa mult mai caldă a râului Garone. Zilele de toamnă sunt umede dimineața, însorite și calde după-amiaza. Ceea ce declanșează ceața favorizează dezvoltarea ciupercii Botrytis cinerea, care atacă atât interiorul, cât și pielița boabei ce va avea o culoare violet-maronie, cu suprafața ridată și deformată. Totuși, atacul putregaiului nobil se desfășoară întâmplător, în sensul că ciuperca se dezvoltă numai pe anumite boabe, în timp ce altele învecinate rămân sănătoase.

Recoltarea strugurilor

Aici intervine următoarea caracteristică distinctivă a Sauternes-ului - culesul. Atipic strugurilor roșii sau celor utilizați în producerea vinurilor albe, strugurii nu sunt culeși printr-o singură operație continuă, ci prin treceri succesive pe măsura stafidirii boabelor, recoltare cunoscută sub numele de cules selectiv (triés).

Aceasta permite culegătorilor - și este o operație în care doar culegătorii experimentați din regiune sunt folosiți - selectarea acelor struguri, ai căror boabe sunt absolut botrytizate, fiecare butuc fiind recoltat în mai multe etape. Tipic, o recoltă poate avea nevoie de la patru la opt etape în timpul unei perioade de 4-8 săptămâni și poate varia de la a culege individual boabele până la a tăia porțiuni de ciorchine sau chiar ciorchinele întreg. Toate acestea depind de gradul de concentrație a zahărului în struguri care, de asemenea depinde de extinderea botrytis-ului.

În practică, o recoltă complet botrytizată, în majoritatea cazurilor ar fi prea bogată, ar produce un vin prea dulce, prea alcoolizat, atipic vinului de Sauternes. Deci secretul este de a dobândi un echilibru între variatele elemente din podgorie, pentru a produce un vin cu un grad alcoolic cuprins între 13,5% și 14,5% volume alcool și aproximativ 70 – 120 g zahăr rezidual. Dacă gradul alcoolic este mult mai ridicat decât acesta, vinul capătă aspectul de ,,ars“ și îi va lipsi finețea; dacă este mai dulce, vinul pierde iarăși balanța esențială și fructuozitatea.

Ca urmare a aplicării unui astfel de cules , cantitatea de vin realizată este mică, respectiv 10 hl/ha , iar costurile sunt foarte mari.
Deoarece acțiunea botrytis-ului asupra strugurilor se manifestă prin penetrarea pieliței, permițând astfel evaporarea apei conținute în boabe, lucru ce duce la concentrarea zaharurilor și acidității, producțiile în Sauternes sunt cu mult mai mici decât oriunde în Bordeaux. În practică, într-un an foarte bun, cel mai bun castel rareori produce mai mult de 15 hl/ha. La Yquem producția este de doar 7 hl/ha. Pentru a supraviețui, Sauternes trebuie să fie scump!

Practici culturale

Densitatea plantațiilor trebuie să fie de cel puțin 6500 de vițe la hectar. Distanța dintre rânduri nu trebuie să depășească 1,90 metri, iar distanța dintre vițe pe rând să fie de cel puțin 0,80 metri.

Vița-de-vie trebuie să fie tăiată înainte de 1 mai. Modurile de tăiere preconizate sunt diferite în funcție de soi. Pentru Muscadelle este permisă doar tipul de tăiere joasă în evantai. Pentru Semillon, pe lângă acest tip de tăiere se practică și tăierea tip Guyot. Față de acestea, pentru Sauvignon se practică alt mod de tăiere, denumit à la bordelaise: butucul poartă două coarde a câte patru ochi maximum. Procentul cepilor neviabili se limitează la 20%. Dincolo de această limită randamentul este afectat.

Lăstarii sunt palisați (menținuți în poziție verticală pe sârme). Suprafața foliară este un factor calitativ foarte important, frunzele sunt cele care asigură fotosinteza, oferind substanțele necesare pentru o bună dezvoltare a plantei și o maturare corespunzătoare a strugurilor. Însă prea multe frunze mențin un microclimat umed, la nivelul strugurilor, favorizând atacul bolilor criptogamice. Pentru a limita creșterea excesivă a viței-de-vie, sunt necesare operațiunile în verde.

Vița-de-vie trebuie întreținută corespunzător. Aceasta include întreținerea solului (cosirea repetată a ierbii, tratarea cu erbicide etc.) pentru a menține o stare sanitară bună (din strugurii atacați nu va ieși niciodată un vin bun). Însă tratamentele chimice împotriva putregaiului sunt interzise. Acestea acționează și asupra putregaiului gri și asupra ,,putregaiului nobil“. Numai măsurile profilactice sunt posibile. Este interzisă abandonarea parcelelor.

Producția maximă admisă pe o parcelă este de 8000 kg struguri. Această limită este impusă pentru a promova calitatea. Când sunt prea mulți struguri pe butuc supramaturarea nu se realizează corespunzător, iar dacă aceștia sunt prea compacți, apare riscul ca putregaiul nobil să se transforme în putregai gri.

Particularităţi

Vinurile de Sauternes sunt diferite de alte vinuri dulci din lume din două motive.
În primul rând, la Sauternes solurile, topografia și microclimatul interferează în mod unic, permițând dezvoltarea ciupercii Botrytis cinerea, probabil mai bine decât oriunde în lume.
În al doilea rând, culesul se realizează selectiv, de numeroase ori alegând de fiecare dată doar pe cei mai botritizați.

În 2011, producătorul Cramele Recaş a înregistrat o creştere de 33% a volumului de vin vândut, reprezentând o cifră de afaceri care depăşeşte 18 milioane de euro.

Pentru 2012, noutăţile anunţate de compania din judeţul Timiş sunt: înlocuirea gamei Castle Rock (din februarie) cu noua gamă „Castel Huniade”, extinderea gamei „Cocoșul” (se adaugă un Dry Muscat, un Pinot noir și un Sauvignon blanc baricat), precum și apariția unei noi ediții limitate la toamnă, cu Fetească neagră și Cabernet Sauvignon din recolta 2011.

În prezent, Compania Cramele Recaș exploatează aproximativ 800 de hectare cu viță de vie situate în județul Timiș și 20 de hectare lângă Miniș (judeţul Arad). Capacitatea de producție și stocare a producătorului de vin din Banat este de aproximativ 9 milioane de litri. În urma unor investiţii care totalizează peste zece milioane de euro, tehnologia de la Cramele Recaş este de ultimă generație. Producătorul bănăţean este unul dintre cei mai importanți exportatori de vin românesc în țări ca Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Japonia, Suedia, Canada, Estonia și Slovacia. Rezultatele obținute de vinurile de Recaș la cele mai importante concursuri de specialitate la nivel mondial au reconfirmat constant, în ultimii 12 ani, calitatea vinurilor cunoscute consumatorilor din România sub nume precum Cuvee Uberland, Solo Quinta, Sole, Cocoșul, La Putere, V-Drinks sau Schwaben Wein.

Medaliile naţionale şi internaţionale răsplătesc vinurile de la Recaş

„133% creștere a exporturilor, 20% creștere a numărului de turiști la cramă, 21% creștere a vânzărilor în reţeaua magazinelor-cramă partenere și 10% creștere a vânzărilor de vin îmbuteliat pe piața internă, totul însemnând o creștere de 33% în volum, corespunzător unei cifre de afaceri de peste 18 milioane de euro. Acesta este bilanțul pe 2011 al companiei Cramele Recaș”, a declarat Ciprian Roșca, directorul comercial al companiei. El a adăugat: „În condițiile în care piața internă a scăzut în medie cu aproximativ 10-12% în fiecare dintre ultimii doi ani, datorită unei poziționări corecte pe piața internă, a creșterii exporturilor și a numărului de magazine partenere, noi am înregistrat o creștere solidă a cifrei de afaceri”.

La ora actuală, Cramele Recaș comercializează şapte game cu vinuri proprii, cu prețuri cuprinse între 10 și 90 lei per sticlă, însă este și reprezentantul în România pentru mai multe mărci recunoscute la nivel internațional, cu prețuri între 16 și 350 lei per sticlă: Masi, Planeta, Piccini (Italia),  Robert Mondavi (SUA), Louis Latour (Franța), Thomas Hardy (Australia), Nobilo (Noua Zeelandă), Distell (Africa de Sud), Cono Sur (Chile) sau Gonzales Byass (Spania).

Pentru 2012, producătorul de vinuri din Banat anunță noutăți: înlocuirea gamei Castle Rock (din februarie)  cu noua gamă „Castel Huniade”, extinderea gamei „Cocoșul” (se adaugă un Dry Muscat, un Pinot noir și un Sauvignon blanc baricat) și apariția unei noi ediții limitate la toamnă, cu Fetească neagră și Cabernet Sauvignon din recolta 2011. „Condițiile în 2011 au fost mult mai bune, cu o iarnă normală, primăvară potrivită, cu un bun echilibru între ploi și soare și o toamnă secetoasă, care a permis culesul în condiții optime. Avem un an foarte bun calitativ, excepțional pentru unele soiuri”, a declarat Philip Cox, co-acționar și director de export la Cramele Recaș.

Rezultatele obținute la concursurile de specialitate confirmă și ele creșterea continuă a calității vinurilor produse la Recaș. Numai în 2011, compania a obținut 20 de medalii de aur, 13 de argint, 11 de bronz și 13 distincții speciale la 14 concursuri, între care și Marele Trofeu la Vinalies Internationales pentru Solo Quinta 2010 - cea mai importantă recunoaștere obținută de un vin românesc la o competiție de asemenea anvergură.

„Dacă în anii ’90 regiunea Recaș se situa pe locul 4 în rândul podgoriilor din Banat, astăzi grupul Cramele Recaș (reprezentat de trei companii: una care administrează plantația, una care procesează strugurii și a treia care se ocupă de marketing și vânzări) este singurul reprezentant al zonei cu acoperire națională, ocupând locul 5 într-o piață din ce în ce mai fragmentată. Este rezultatul unor importante investiții, dar și al unei serioase selecții și colaborări cu personalul nostru”, spune Philip Cox.

În afara angajaților români, Cramele Recaș utilizează permanent resurse și know-how internațional. Plantarea soiurilor de struguri se face în funcție de studii privind compoziția solului și expunerea la soare, operațiunile mecanizate sunt realizate cu consultanță italiană de specialitate, vinificarea este responsabilitatea unor tehnologi cu vastă experiență internațională (australianul Hartley Smithers și Nora Iruarte din Spania) și care dispun de tehnologii de ultimă oră.

Vinurile Castel Huniade, tradiţie şi personalitate

„Castel Huniade” este noua gamă de vinuri lansată pe piața românească și internațională de către Cramele Recaș. Compusă din opt vinuri seci și demiseci, gama este disponibilă în marile reţele comerciale începând cu luna februarie a acestui an. Prețurile pentru gama Castel Huniade sunt în jurul a 17 lei per sticlă.

Castel Huniade înlocuieşte gama Castle Rock (care nu se mai îmbuteliază) atât pe piața românească, cât și în țările unde aceasta era exportată. Noua gamă este mai diversificată faţă de Castle Rock. Sub numele „Castel Huniade” se comercializează patru vinuri albe (Chardonnay, Fetească regală, Sauvignon blanc, Riesling), trei vinuri roșii (Cabernet Sauvignon, Merlot + Pinot noir și Merlot + Fetească neagră) și un roze.
„Castelul Huniade este un monument istoric și cea mai veche clădire din Timișoara, finalizată la 1447 de către Ioan de Hunedoara - exact anul primei atestări documentare a viilor de la Recaș. Numele Castel Huniade reprezintă foarte bine atât tradiția, cât și personalitatatea locului de origine a vinurilor noastre. Prin sortimentația mărită, prin calitatea vinificației și prin prezentarea comercială, noua gamă răspunde tendințelor actuale de consum la nivel internațional”, a punctat directorul comercial Ciprian Roșca.

MIHAELA PREVENDA

Publicitate

ROMANIA AGRIMAX TERIS BENNER 2026

Banner_Revista_ferm_250x300

Banner Andermatt Insecticide 04 300x2050px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

Banner_Profesional_agromedia_RF_300x250_px 

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

newsletter rf

Revista