Aş vorbi şi n-aş prea vorbi, în cele ce urmează, despre orez. De orez am spus şi nu de orz, căci acela – se ştie – nu trebuie stricat pe gâşte. Pe cele domestice, se înţelege, că încă mai sunt prin satele şi comunele noastre şi nu se livrează gata ambulate şi refrigerate, de prin alte ţări ale lumii, precum alte orătănii, cărora se pare că nu le mai prieşte prin cele plaiuri carpatine. Dar, ce să-i faci, când ai minte de găină, degeaba o faci pe cocoşul.

Care se urcă pe gard şi strigă cât îl ţine gura – mă rog, pliscul – cât e el de frumos, de mare şi de tare. Tare-n clanţa, se numea parcă un spectacol al unui renumit comic. Să te prăpădeşti de râs nu alta. Că, dacă revenim la oile noastre, te apucă plânsul: zace lâna cu anii, până ce nu mai e bună de nimica, ciobanii dau cu bâta după câini şi vor să-şi schimbe meseria, nu de alta dar nu se mai merită pe cele coclauri cu lunile şi pe frig, şi pe ceaţă, şi pe arşiţă, şi să nu te alegi cu un ce câştig, mioarele se simt cuprinse şi ele de o melanholie mioritică, altfel cum, o fi carnea de oaie bună la gătit diverse – să fie la ei, la musulmani acolo – dar pilaful pilaf se face cu cea de batal. Şi musai cu orez. Care orez? De unde atâta orez, când orezăriile au dispărut aproape cu totul – Unde sunt zăpezile de altădată – din cele 80.000 ha existente acum vreo două decenii, din care 60.000 ha amenajări moderne, acum se mai cultivă doar câteva sute de hectare, dacă or mai fi şi acelea.

Cât despre ziua de mâine?... mâine om trăi şi om vedea doar câteva sute de hectare dacă or mai fi şi acelea. Cât despre ziua de mâine? Mâine om trăi şi om vedea, că nici iarna nu-i ca vara, şi în definitiv şi la urma urmei, pentru colivă, dar nu şi pentru pilaf se poate folosi ca înlocuitor arpacaşul – dacă o mai fi existând – nici nu e prea indicat să mănânci prea mult orez că faci ochii oblici. Şi dacă Doamne fereşte din miei blânzi şi buni de tăiere la cheful orişicui, vom deveni peste noapte tigri asiatici, pericol mare, monşer, de unde atâţia jandarmi? Drepta care, ce să mai stricăm orezul, mă scuzaţi orzul, pe gâşte? Că gâfâie. Şi chiar dacă respectivele orătănii de curte au salvat cândva Troia – ori poate Roma – nu mai reţin exact, mai bine zis fac pe nebunu’ să se mulţumească şi să se sature cu ce li se dă. Altfel, ca nouă tuturor, de vreo 2 ani încoace, ni se taie Porţia şi ni se trânteşte uşa în nas. Care uşă, care nas? Că nici astea n-au rămas!

George Ghidrigan

Un ziar arab ce apare în Constantinopole face următoarea descriere:

Funcţionarii din vilaieturile Aleppo şi Damasc se servesc de orice nedreptăţire şi arbitrarietate şi comit toate vexaţiunile posibile faţă cu poporul. Cu fiecare poştă primim plângeri în contra funcţionarilor şi un număr mare de suplici s-au dat Porţii tot asupra acestui obiect. Înalta Poartă să ni permită a o întreba dacă aceste plângeri a unei populaţii întregi se consideră, sau se pun ad acta.
Iar foaia oficială a ministerului de război, ,,La Verite", luând act de acel articol, spune lucruri care par a fi icoana unor stări nu numai turceşti:

De când am început a maimuţi fără îndemânare mincinoasa civilizaţie a Europei, adecă am început de la Z în loc de-a începe de la A B C, s-au prăsit acei linguşitori mizerabili care au înşelat pe monarh asupra adevăratei stări a imperiului şi pentru a-şi ajunge la scop au făcut curte cafegiilor, ciubucciilor, bărbierilor palatului, ba până şi rândaşilor de la grajdi. Drept răsplată a supunerii lor aceşti oameni nobili au esercitat o nemărginită înrâurire asupra înaltei Porţi, favoritismul în întinderea sa cea mai mare a fost buruiana ce s-au prăsit pe această grămadă de gunoi; laşitatea a înlocuit curajul, minciuna, adevărul, hatârul aptitudinea.

Cafegii, ciubuccii, bărbierii celor mari deveniră funcţionari, guvernori de provincii. În loc de a studia în colegiile şi şcoalele noastre bazele administraţiei, legea sfântă (seri), cei mai mulţi preferau de-a deveni sclavii cutărui efendi, pentru că acesta putea mai iute să le procure un post. Funcţionarii numiţi astfel se temeau de destituire, căci ce erau să înceapă, fără post? Cu cunoştinţele câştigate pe această cale puteau să moară de foame.

[...] În faptă starea aceasta de lucruri are multe analogii cu cea socială din România

(Articol publicat în Curierul de Iaşi, la 6 octombrie 1876)

(Mihai Eminescu)

Alooo! Să trăiţi miştooo!

Cum deja mă ştii, că cum mă adun de p’in ogradă pă lângă o netimbrată ori on molan ruj, că cum mă potopeşte gânduri dă gânduri, carele mai de care mai străcopt în străfundurili creţurilor cerebrale. Hai că le am! Ie unu’ care mă bântui dă pă când ieream pă buricu’ mahalalii şi nu mă trăsăsăm la moşia lu’ ăl Bătrân, că doar ştii că dă când cu criza mă trăsăi în supturbană şi croşetai de-o firmă dă servis pintru fermierii dă suptsistenţă.

TRADIŞĂNAL CIORDID VEGETABLES SRL îi zice. Da’ parcă ţ’am mai spus! Strâng ecscedentu’ dă p’in curţili penzionarilor dă ceapeu, a’că ce le prisoseşte la blid. Muierea le vinde dă produse biolojice şi tradiţionale, că ce ştie iei, cetadinii? Acu’ nu zic că pintre iele nu scapă şi o târnă-două dă roşii hormonizate, crastaveţi  ori salăţi îmflate’n apă şi uree (să mă ierţi dă vorbă proastă, da’ aşa-i zice!), da’ ce să facă şi angajaţii mei dă la departamentul dă aprovizionare? Ie noapte, luna răsare târziu, lumină dă la sfatu’ popular, ioc, cânii latră, hodorogu’ mai iese în ogradă, pintru una, pintru alta nu poci să zic pă derectelea că-i dă ruşine. Muncă grea, bine că nu vrea spor dă tahicadrie! Da’ utilă!

Devine că fluidizez aprovizionarea cu potol proaspăt a urbanului, care aprovizionare ierea până acu’ volatilă rău dă tot! Te-am tăiat cu radicalili iuropene de le ştiu! Cred c’ar fi nemerit să baji de’o vorbă la Nea Neculai să mă binemerite c’o tarabă în Oboru’ Nou, să’mi fac şi io de’un vad, că la marfa de’o am, stă ecspaţii la coadă şi-i dă târşeală să să facă coada taman pă cărarea dă la buda publică, unde-i taraba lu’A Mea! Da’ să ne inturnăm la gândurili mele! Şăd şi ascult pă tevereuri, la alţi băgători dă seamă că Guvernu’ tre’ să baje paraua să creeze locuri dă muncă. Bre, ăştia ie bolunzi? Păi muncă ne trebe nouă? Ui’la mine că munci, munci şi Ăl Bătrân, şi Bătrânu’ lu’ Ăl Bătrân şi ce’am cules? Stângi într-o pestelcă! Unii zice că munca l’o creat pă om. Da’ ce, statu’ l’o stârpit? Să mă mai lase cu chestiile aste marxisto-leninisto-stalinisto-ceauşiste că mi se taie maiuneza! Suntem în capitalizm şi tre’ să curgă râuri dă lapte, bălţi dă miere, căpiţe dă pilaf, clădărăi dă crenvurşti şi ceaoane dă gulaşuri, ca să’i să-i punem la socoată şi pă conlocuitori. Gata cu vechile forme dă organizare socială! Ie perimate! Efinita! Setu! Sconcilo! Ended! Dasales! Vége! Gatove! Kanecino! Tre’ să trecem într-o etapă nouă a ievoluţiei noastre ca naţie.

Tre’ să construim omu’ nou, carele l’am inceput pă vremea lu’ puşcatu’, da’ veni înghesuiala lu’ decembre şi l’am lăsat neisprăvit! Trajem pă dreapta. Nu pă stânga, c’am mai stat şi apăsa pă inimă! Burţili la soare şi trai neneacă! Noul concept ie revoluţionar. Statu’ tre’ să muncească pintru noi, nu noi pintru stat. Ce Regele Scaun, ce statu ie noi! Noi – ielectori, ş’atât! Să aivă grije guvernili că d’aia alejem o dată la patru ani, ori la cinci, când îl alejem pă Nea Traian. Să puie capu’ la contribuţie că făr’de noi devine că nu se mai aleg. Să vedem, le convine să rămâie fără foteluri dă parlamentari şi miniştrii? Fără arouri inglezăşti şi fără audiuri! Ori fără asestente personale şi sume forfecare? Cine o să lucre? Iei bre! Să facă portofele la câţi miniştrii vrea şi la lucru, nu la întins mâna. On ministru dă astupat gropi, pă fiecare uliţă.

On ministru dă agricultură, pintru fiecare coadă dă sapă, cazma, secere, coasă, furcă şi alte asemeni. On ministru dă sănătate, la capu’ (vorba vine), lu’ tot urdinosu’. On fişcal, pintru tot fişcalzatu’, să nu să mai zică că unii se suptstrage. On ministru dă interne la fitece găinar. Pă hoţii ăi mari îi lăsăm deoparte, că ăia ie’n grija lu’ Guvernu’! On ministru dă învăţământ pintru fitece elev. Asta nu! Şcoala pregăteşte pintru muncă şi taman munca tre’ abolită! Noi, ăştia de stăm, promitem să nu facem grevă! Cetesc întrebarea pă buzele lu’Mata. Din ce se încropeşte bujetu’? Dă’n nimic! Să mă esplichez! Punem empozit pă nimic! O să zici că’s dus! S’o crezi mata! Ia uite’n jur! Pă cin’ întrebi de are fro’ apăsare, ceva de’l nemulţumeşte, de’i coace f’un stres, răspunde fără sminteală că n’are nimic. Nu’l apasă nimic!

Nici pă guvernanţi, nici pă noi ăştialanţi, că de ar apăsa, ar fi oarece foşgăială! Aşa că io propui să baje de’un empozit pă nimic, că cre’ că suntem ca la zăce meleoane dă rumâni care avem nimic. On empozit dă şaispce la sută, la doispce meleoane, se adună! Nu zisăi douăşdouă, că ie unii care mai are câte ceva. Ca la cinci meleoane are urdinări, trânji, reumantisme, brâncă, pedepsie, apucătură, bube negre, chelbe, ţucăr, rac, blânde, boşorogeli, gălbinări, poale albe, gâlci şi cîte o’mai hi. La eştia le punem on empozit forfecar, să nu calculeze fişcalu’ dă la caz la caz. S-ar puté pune şi empozit la ăia dă se duse să lucre afară, da’ cre’ că-i mai bine să nu! Cum’ a auzi că la noi  statu’ ie’n capu’ Statului, cum s’or înturna şi atunci putem să le punem empozit pă nimic. Ei! Ce zici? Începem o campanie dă presă pintru ideea mé?

Gheorghe

Scriam în ediţia trecută a revistei noastre că la noi furtul este un SPORT NAŢIONAL. Fură miniştrii. Parlamentarii (sau invers ierarhia) fură politicienii, oare cine nu fură? “Domnule prost cu studii superioare”, mi-a zis un DOMN, “Nu-i poţi băga pe toţi în aceeaşi oală, că de, nu toţi sunt hoţi!” Nu zău!? Sună ca pe vremurile recent trecute, când auzeam ”HARNICUL POPOR...”. Dacă unul din casa mea fură, eu ce sunt, nu-i aşa că sunt tăinuitor de hoţ şi legea penală mă pedepseşte? Dacă în gaşca mea, doi - trei fură, eu trebuie să mă fac că nu ştiu?

Să fim drepţi, DOMNILOR, atâta timp cât nu sunteţi în stare să scoateţi legi prin care să faceţi o strictă departajare între pedeapsă şi recompense, nu veţi reuşi să clădiţi o societate corectă. N-o spun eu, au spus-o oameni cu multă carte şi cu o bună cunoaştere a fenomenului social din România tuturor timpurilor. Şi mai este ceva (poate mă repet), poliţiştii prind hoţii, iar JUDECĂTORII îi fac scăpaţi, că de, nu au CALIFICARE SUPERIOARĂ ÎN ALE FURTULUI şi trebuie să şi-o consolideze în practică şi apoi teoria în puşcărie. Mai greu este cu BAROSANII. Mă întreb şi vă întreb, ştiţi cumva câţi şi-au primit pedeapsa cuvenită? Cum e cu SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE??? Un distins cititor al revistei noastre, Dr Mihai Petcu (îl ştiţi dvs cine este) s-a interesat cine este individul care semnează cu pseudonimul UN PROST CU STUDII SUPERIOARE?

Îi răspund tot eu că nu este un pseudonim, ci este un simbol al stării actuale a specialiştilor bine pregătiţi, dar înlăturaţi, sau nefolosiţi la întreaga lor capacitate. Să fiu mai concret; mă refer mai cu seamă la specialiştii din agricultură – agronomi, medici veterinari, ingineri zootehnişti, oameni care sunt folosiţi la învârtit hârtiile sau la distribuirea produselor chimice pentru agricultură, asta în cea mai bună situaţie. Cuvântul specialistului din agricultură este ignorat sau, pur şi simplu, nici nu sunt luaţi în seamă. Statul nostru căruia îi dăm biruri FĂRĂ NUMĂR, FĂRĂ NUMĂR refuză sau habar nu are, să creeze modele pentru formele asociative.

Merge pe ideea că ŢĂRANUL ROMÂN ESTE UN BUN ECONOMIST şi trebuie să-şi găsească singur calea. Şi şi-a luat calea pământului pârloagă. Agricultura este ŞTIINŢĂ, nu politică. Cei mari, mai întâi şi mai întâi trebuie să înveţe ei cu ce se mănâncă agricultura şi apoi pe ţăran, pe cel care are impresia că este bine ce făcea bunicul şi nu ceea ce cere tehnologia modernă actuală. Mai am ceva şi cu folclorul românesc, spre care vine o droaie de copii foarte talentaţi, ceea ce ne dă certitudinea că va dăinui peste milenii. Îmi plac cântecele ardeleneşti şi bănăţene în care românismul este ridicat la superlativ. Trăiesc cu mari emoţii şi cu lacrimi în ochi atunci când aud un Bocşa, un Furdui Iancu, o Sava Negrean sau Veta Biriş. Nu acelaşi lucru îl simt când ardelenii şi bănăţenii vorbesc despre SUDIŞTI sau despre MITICI. Altfel la miştocării şi ironii ne pricepem, dar la necazurile care le avem cu toţii nu ne gândim. Mai avem o meteahnă, nu de astăzi, nu de ieri. Se merge în schimb de experienţă în diferite ţări cu o agricultură dezvoltată şi se vine în ţară gata să-i imite. Este o prostie. De ce? În primul rând nu avem banii lor, al doilea nu ştim să imităm şi apoi imitaţia nu are valoare. Ştiinţa conducerii impune să adaptezi bunele rezultate la condiţiile concrete ale fiecărei zone din România. Revin la formele asociative tocmai aici în ţară, unde a apărut în mijlocul veacului al XIX-lea FALANSTERUL DE LA SCĂIENI şi scriu că tot statul este de vină că foloseşte sintagma EU TE-AM FĂCUT, EU TE OMOR.

Domn’, profesor Valeriu Tabără a descoperit apa caldă CANALUL SIRET- BĂRĂGAN. Păi Domn’ profesor, ăsta nu este un canal comunist şi din această cauză nu a fost finalizat??? De acord, niciodată nu-i târziu, asta este partea plină a paharului, dar până la finisare, în condiţiile actuale şi viitoare eu şi alţii nu vedem realizat Canalul Siret-Baragan. Mi-a plăcut grija maternă a Comisarului pentru agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Ciolos, pentru fermele mici. Nu cumva astea să se unească, este mai bine aşa. Îi este teamă că va dispărea din statistici categoria de pământ pârloagă?

Micii proprietari merg în continuare pe monocultură, cea care furnizează pentru marii cultivatori cele mai frecvente boli, cei mai mulţi dăunători. Nu-i aşa?! Ba da, uitaţi-vă la buletinele de avertizare emise de staţiile fitosanitare din ţară şi veţi constata apariţia bolilor foliare la cereale şi în zonele unde nu prea erau, dar au apărut acolo unde nu s-a respectat regula simplă de rotaţie a culturilor. La final, repet întrebarea: de unde ştiţi, fraţi români din minister, cât s-a arat, cât s-a semănat, atâta timp când cei de la judeţe, la rândul lor habar nu au ce se întâmplă cu pământul??? Cine întreabă?... ca de obicei cel care are şi curajul să semneze...

UN PROST CU STUDII SUPERIOARE

Vine vara, bine-mi pare! Vine momentul de răscruce pentru agricultori ,când încep să strângă recolta din câmp şi să-şi dea seama de primele semne ale unui an bun sau mai puţin bun. Să facem previziuni de acum ar fi prematur, iar pentru acest lucru, o vorbă din bătrâni rămâne sfântă: ” În hambar se numără bucatele!”- cu alte cuvinte, până nu se strânge din câmp, nu ne bucurăm, ca să nu-l mâniem pe Dumnezeu.

Destul au fost miniştri care, nici nu trecea bine iarna, că şi dădeau primele semne de clarvăzători în ale producţiei.
Eu aş spune că producătorul agricol român mai are de luptat ceva vreme cu bolile şi dăunătorii, până să poată zice „HOP! Am reuşit!” Şi „lupta” se face inegal.
Cu cine şi de ce? - vă veţi întreba. Agricultorii sigur ştiu, mai puţin, poate, unii funcţionari, dar şi aceştia, mare parte, nu vor să recunoască.

Inegalitatea este dată în primul rând de o piaţă concurenţială agroalimentară liberă, egală, ca drepturi de comercializare, dar inegală şi nedreaptă pentru „noii intraţi” în marea familie europeană. Să argumentăm: plata directă pe suprafaţă, vestitul SAPS + PNDC, tras de păr de actualul ministru al agriculturii către 130 de euro/ha (în baza „fostului” rămâneau agricultorii doar cu contribuţia UE de 80 de euro), insuficientă, mică şi aflată „sub” negocierile pentru 2010, cu peste 30 de euro. Cu sau fără aceştia, ne situăm lejer în coada celorlalte state europene ca nivel de subvenţie pe hectar. „Şi cu asta ce-am făcut?” – ar zice răposatul Constantin Tănase. Păi, am făcut. Şi reduceri de buget pentru tratamentele fitosanitare în boli de importanţă majoră pentru obţinerea unor cereale de calitate („pleoşniţa e-n toate”).

Şi ce-am mai făcut? Păi am făcut! Şi reduceri la cheltuielile cu energia pentru irigaţii. Nu o mai susţinem, cică interzice UE. N-ar fi corect faţă de fermierii din celelalte ţări europene. Dar e corect să dai energie la preţ de hidroelectrica? Nu, că n-avem! Nu-i decât pentru băieţii deştepţi. De-ăştia privaţi, de fabrică… Ce contează, ei, doar sunt…
Şi cu asta ce-am făcut? Păi, am făcut! Nimeni nu se mai atinge de fir de apă. Facem economie! Norocul fermierilor că bunul Dumnezeu a dat ploaie.

Cică s-ar relua construcţia pentru canalul Siret – Bărăgan. Iniţiativă bună a domnului ministru Tabără, dar s-o vedem pornită. Nu-i nevoie decât de 3,7 miliarde de euro. Floare la ureche pentru bugetul şi aşa zgârcit cu agricultura. Poate vin investitorii. De ce nu? Cu un aşa proiect finalizat am putea scăpa de grija inundaţiilor şi pe toată Moldova, dar şi ceva din Muntenia.

Şi cu asta ce-am făcut? Păi, am făcut! Am dat, de la buget, bani pentru oi, capre şi bovine, suficient cât să nu moară crescătorul, că de - atât s-a putut - criză mare, buget mic. Decât nimic, tot e bun ceva acolo.
Şi cu asta ce-am făcut? Păi am făcut! Am posibilitatea să ajut fermierii cu motorină fără acciză de sute de euro. Că aşa spune la UE. Şi se dă. Dar cu eforturi, întârzieri nepermise şi cu şi după ce plăteşti mata, fermierule, preţul corect. Diferenţa, normală, o vezi peste câteva luni.

Şi cu asta ce-am făcut? Păi, am făcut! Se vor da fermierilor bani până la 15.000 de euro/fermă, nu tuturor, ci poate doar celor merituoşi, câteva mii. Când, cum, care sunt criteriile de acordare nu le cunoaştem încă. Uniunea Europeană permite acest lucru, doar pentru cei care au suferit din cauza crizei din 2008 încoace şi care înainte de iunie 2008, nu au avut pierderi. Bun, corect şi frumos argumentat de ministerul agriculturii, fapt recunoscut prin aprobarea acordării acestei sume de către de UE.

Şi cu asta ce-am făcut? Păi ,am făcut! Avem o piaţă agroalimentară concurenţială, dreaptă, corectă şi echitabilă pentru toţi fermierii din Europa. La ce le mai trebuie agricultorilor români ajutoare de stat sau o echilibrare a plăţilor directe pentru toţi agricultorii europeni?

Roman Stefănescu

Ţara noastră trebuie să atragă cât mai multe fonduri europene, pentru că, prin slaba absorbţie din acest moment, există riscul de a fi redus şi bugetul celorlalte ţări membre. Aceasta este concluzia unei dezbateri privind viitoarea politică agricolă comună, organizată recent la Bucureşti.

Reprezentanţii agricultorilor, prezenţi la discuţii, au afirmat că este necesară o strategie care să nu se mai schimbe odată cu partidul aflat la guvernare. Viorica Dăncilă, europarlamentar şi membru în Comisia pentru agricultură, a spus că, la ora actuală, o mare problemă în agricultura românească, dar şi în alte sectoare, este legată de acordarea fondurilor europene pe criterii politice.

Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România estimează o majorare a preţurilor produselor alimentare în perioada următoare, din cauza condiţiilor meteo şi a lipsei de sprijin de la Ministerul Agriculturii, se arată într-un comunicat.

Conform estimărilor federaţiei, producţia de secară va fi cu 22,9% mai mică decât cea de anul trecut, producţia de rapiţă cu 22%, iar producţia de oleaginoase cu 7,6%. De asemenea, producţiile de legume şi fructe sunt întârziate şi, în consecinţă, vor fi mai mici.

După ploile din această primăvară, pentru lunile iunie şi iulie Administraţia Naţională de Meteorologie a prognozat temperaturi ridicate, iar sistemul de irigaţii nu este funcţional, se mai spune în comunicat. Ministrul agriculturii, Valeriu Tabără, a declarat, pentru Radio România, că datele prezentate de Federaţia Patronală sunt departe de realitate. Ministrul Tabără a declarat, de mai multe ori, că estimează o menţinere a preţurilor la grâu, carne şi legume-fructe în perioada următoare.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că, în perioada 16 mai - 15 iunie 2011, crescătorii de ovine / caprine pot solicita Plata Naţională Directă Complementară pentru sectorul zootehnie.

Pentru a beneficia de prima pe cap de animal pentru ovine/caprine, solicitantul trebuie să se prezinte la centrul local / judeţean APIA, respectiv al municipiului Bucureşti,  cu următoarele documente:

a) copie de pe buletinul de identitate / carte de identitate / codul unic de înregistrare / certificatul de înregistrare;

b) dovada înscrierii în evidenţa APIA cu cod unic de identificare (atribuit de către APIA în Registrul Unic de Identificare), dacă este cazul;

c) dovada contului bancar (extras de cont).

Prima pe cap de animal se acordă pentru femelele ovine şi / sau femelele caprine care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

• efectivul din exploataţie să fie de minimum 50 de capete de femele ovine / 25 de capete de femele caprine, care au împlinit vârsta de minimum un an până la data de 31 martie a anului în care se face solicitarea primei;
• efectivul de femele ovine / femele caprine pentru care se solicită prima să fie înscris în Registrul naţional al exploataţiilor la data solicitării primei;
• efectivul de femele ovine / femele caprine pentru care se solicită prima să fie menţinut în exploataţie la adresa menţionată în cerere până la data de 31 august 2011;
• cererea să fie vizată de asociaţiile crescătorilor de ovine / caprine legal constituite în baza hotărârii judecătoreşti, viză care atestă efectivele de ovine / caprine pentru care se poate solicita primă.

Este important de menţionat că şi în anul 2011, dacă, în urma verificărilor, se constată diferenţe între numărul animalelor solicitat la plată şi numărul animalelor  determinate (eligibile), se aplică reduceri sau excluderi de la plată.

Pentru situaţia în care diferenţa dintre animalele solicitate şi cele determinate (eligibile) este mai mică sau egală cu 3%, nu se aplică nicio penalizare.

Dacă această diferenţă este mai mare sau egală cu 3%, prima totală se reduce astfel:

- cu  5% - dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat  este mai mic sau egal cu 10%;

- cu 10% - dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 10% dar mai mic sau egal cu 20%;

- cu 15% - dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 20% dar mai mic sau egal cu 30%;

- cu 20% - dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 30% dar mai mic sau egal cu 50%.

Dacă raportul dintre numărul de animale cu nereguli şi numărul de animale determinat este mai mare de 50%, solicitantul este exclus de la plată pentru anul în care se face solicitarea primei pe cap de animal.

Fondurile alocate măsurii 322 - Renovarea şi dezvoltarea satelor - prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) au fost suplimentate cu aproape 156 milioane de euro pentru refacerea infrastructurii rurale afectate de inundaţii în anul 2010, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii.

Din suma totală suplimentată, circa 124,75 milioane euro provine din bugetul Uniunii Europene şi 31,188 milioane euro din bugetul naţional.

Comisia Europeană a aprobat recent introducerea submăsurii 322d) 'Investiţii privind lucrări de refacere şi modernizare a infrastructurii rutier afectate de inundaţii în anul 2010' şi suplimentarea alocării financiare a măsurii 322 'Renovarea dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale' cu suma de 155,942 milioane euro.

'Infrastructura rutieră comunală afectată de inundaţiile din vara anului 2010 face obiectul sprijinului din două fonduri europene şi anume din Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (FSUE), pentru decontarea unei părţi din cheltuielile deja efectuate de statul beneficiar pentru operaţiuni de urgenţă necesare readucerii obiectivelor afectate de inundaţiile iunie-iulie 2010, la starea iniţială de funcţionare precum şi din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEAOR) prin intermediul submăsurii 322d) din cadrul PNDR, pentru a putea finanţa lucrări de refacere şi modernizare, după caz, a infrastructurii rutiere la nivelul comunelor (drumuri comunale, podeţe, poduri aferente) afectate de inundaţiile din iunie-august 2010', se arată în documentul MADR.

Prin urmare, în vederea evitării dublei finanţări, cele două instituţii care gestionează implementarea FSUE şi FEADR, respectiv SGG şi MADR prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), au stabilit prin protocol, un sistem comun de verificare a localităţilor (comunelor) care accesează fonduri în vederea refacerii infrastructurii afectate de inundaţii, începând cu etapa de depunere, urmând ca acestea să fie verificate în toate etapele implementării.

Astfel, comunele care au depus sau depun proiecte de investiţii în cadrul PNDR nu pot depune documentaţia în vederea decontării/finanţării din cadrul FSUE, decât în condiţiile în care proiectele acestor comune au fost declarate neconforme sau dacă ulterior întocmirii raportului de selecţie, sunt declarate neeligibile sau eligibile fără finanţare, conform procedurii de evaluare şi selecţie a APDRP.

Beneficiarii eligibili ai submăsurii 322d sunt comunele (împreună cu satele componente) şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitare (AD1), realizate între două sau mai multe comune.

Comunele solicitante (inclusiv cele din componenţa ADf) trebuie să se regăsească în lista definitivă
a localităţilor cu infrastructură rutieră comunală afectată de inundaţiile din perioada iunie - august 2010, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 378/2011.

Sesiunea de depunere a proiectelor aferente submăsurii 322d). va fi deschisă doar în perioada 1-29 iulie 2011, beneficiarii putând depune proiecte pentru finanţare numai în această perioadă.

The Diplomat - Bucharest a organizat, miercuri 11 mai, prima ediţie a forumului "Romanian Agribusiness Forum 2011" , o conferinţă internaţională dedicată prezentării oportunităţilor de investiţii în sectorul agricol din România. Evenimentul a fost organizat sub egida Ministerului Agriculturii, cu suportul Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România şi a Agenţiei pentru Plăti şi Intervenţii în Agricultură şi împreună cu partenerii Wolf Theiss, DuPont, Monsanto şi Pioneer.

În prezent, randamentele României la culturi sunt cele mai joase din Europa. "Culturile de grâu, porumb sau floarea-soarelui au randamente de 2,4, 3,4 sau 1,4 comparativ cu media europeană de 3,6 pentru grâu, 5,3 pentru porumb şi 2,3 pentru floarea-soarelui," explica directorul general al Cargill Grain & Oilseed Supply Chain Europe, Martin Schuldt.

"Există într-adevăr diferenţe şi de productivitate, dar să nu uităm că jumătate din suprafaţă care primeşte subvenţii de hectar este cultivată de fermieri mari comerciali ce deţin peste 100 de hectare. Am îndoieli că această producţie mică se datorează acestor persoane. Există şi un procent mare de piaţă neagră şi asta influenţează preţul," a explicat Daniela Giurca, director general al Direcţiei generale politici în sectorul vegetal, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

“În privinţa atingerii potenţialului agricol de care dispune România, este posibil să se ajungă la această performanţă în 20 de ani. În prezent, doar 30% dintre cei care efectuează activităţi în domeniul agriculturii au acces sau contractează o finanţare în România," a declarat Yves Picquet, preşedintele Asociaţiei Europene de Protecţie a Plantelor din România (AIPROM).

Potenţialul mare al României în agricultură este susţinut de “creşterea cererii pentru produse agricole în zona Mării Negre, o infrastructură bună în zona portului Constantă şi de-a lungul Dunării şi în general, o cerere crescută de produse agricole la nivel mondial," conform lui Martin Schuldt.

Fermierii români trebuie să adere la organizaţiile europene

Referitor la riscul fermierilor de a nu mai avea reprezentanţă în cadrul Uniunii Europene prin neplata cotizaţiei către COPA COGECA, secretarul general al organizaţiei, Pekka Pesonen le sugerează fermierilor români că "trebuie să adere la organizaţiile europene şi să construiască alianţe pentru a-şi apăra interesele la nivel european, şi să participe la dezbateri, pentru a-şi putea recâştiga poziţia în familia Uniunii Europene". România trebuie să-şi asume poziţia de jucător activ în agricultură, trebuie să înţeleagă că trebuie să respecte şi regulile europene, a propus Viorel Matei, preşedinte FNPAR.

"Romanian AgriBusiness Forum 2011" este o întâlnire la cel mai înalt nivel sub forma unui forum interactiv şi a reunit peste 130 de factori de decizie implicaţi în sectorul agricol din România, de la autorităţi romane, bănci şi fonduri de investiţii interesate să investească în sectorul agricol din România, până la fermieri şi mari proprietari de exploataţii agricole, producători şi furnizori de echipamente sau avocaţi şi firme de consultanţă. Oficiali din cadrul Guvernului României precum şi a altor autorităţi de reglementare în domeniul agricol şi asociaţii patronale s-au întâlnit cu companii private şi au dezbătut deschis problemele şi oportunităţile oferite de sectorul agricol.