Schimbările climatice continuă să influențeze condițiile agricole, fermierii din țara noastră confruntându-se cu o presiune tot mai mare de boli foliare apărute timpuriu și cu evoluție agresivă la culturile de cereale. Temperaturile mai ridicate și perioadele de toamnă prelungite accelerează dezvoltarea agenților patogeni precum septorioza și făinarea, făcând importantă protecția timpurie și eficientă a culturilor.
Strategiile moderne de control al bolilor pun accent pe protejarea aparatului foliar al plantei încă din primele stadii de dezvoltare, deoarece frunzele sănătoase sunt esențiale pentru susținerea fotosintezei și pentru asigurarea unei performanțe optime a culturii pe tot parcursul sezonului de vegetație. Pentru a obține acest rezultat, fermierii se bazează din ce în ce mai mult pe soluții avansate precum molecula proquinazid, cunoscută pentru capacitatea sa de a inhiba germinarea sporilor și de a opri dezvoltarea fungilor într-un stadiu incipient, în special în cazul făinării. Această soluție este dezvoltată de compania internațională de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience.

Atunci când este combinat cu prothioconazol, un fungicid triazolic sistemic cu proprietăți atât preventive, cât și curative, proquinazidul formează un mod de acțiune complementar care combate un spectru larg de boli foliare. Această combinație este integrată în Verben™, un fungicid conceput pentru a asigura o protecție timpurie puternică la culturile de cereale. Pentru Cosmin Iancu, agronom și proprietar al unei ferme de 1.100 de hectare de teren agricol în zona Grădiștea, județul Ilfov, această abordare a devenit un pilon esențial al programului său de protecție a culturilor.
În ferma sa, la acest moment, Cosmin Iancu are 400 de hectare cu grâu și 200 de hectare cu orz, ambele culturi fiind tratate cu Verben™ ca prim tratament fungicid. „Folosim Verben™ de trei sezoane, aplicându-l pe întreaga suprafață de grâu și orz la primul tratament, în faza de alungire a paiului. Având în vedere că numărul soluțiilor disponibile pentru combaterea bolilor este în scădere, un produs care combină proquinazidul și prothioconazolul reprezintă o opțiune solidă și eficientă pentru gestionarea complexului de boli foliare”, precizează tânărul fermier.

Rezultatele au fost constant pozitive, cu o eficacitate deosebit de bună împotriva făinării, dar și a septoriozei. Prin acțiunea sa preventivă și curativă, produsul contribuie la menținerea unei suprafețe foliare sănătoase în fazele critice de creștere, susținând direct dezvoltarea plantelor și formarea producției. „Unul dintre principalele beneficii este flexibilitatea, datorită ferestrei largi de aplicare. În același timp, produsul oferă o eficiență economică foarte bună, cu un raport cost - performanță solid. Are rezultate foarte bune împotriva principalelor boli foliare vizate la primul tratament”, arată Cosmin Iancu avantajele produsului Verben™.
Cu o experiență în agricultură care datează din 1991, anul înființării afacerii de familie, Cosmin Iancu îmbină tradiția cu practicile agronomice moderne. Pe baza acestor rezultate, el intenționează să continue aplicarea aceleiași strategii și în sezoanele următoare la culturile de cereale, bazându-se pe consecvența și fiabilitatea soluției pe bază de proquinazid. Abordarea sa reflectă o tendință mai amplă în rândul fermierilor noștri, care adoptă din ce în ce mai mult substanțe active inovatoare pentru a răspunde presiunii tot mai mari a bolilor.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Cercetarea în România este de multă vreme o imagine a contrastelor din agricultura noastră: rezultate științifice solide obținute cu resurse limitate, exporturi nesperate, dar și blocaje administrative care împiedică valorificarea cercetării. Este o imagine pe care am întâlnit-o la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă (SCDA) Lovrin și pe care am descifrat-o din dialogul pe care l-am purtat cu Marinel Horablaga, directorul acestei instituții.
După un an 2025 marcat de o secetă severă, care a distrus recolte și afaceri, noul sezon se află sub semnul speranței. Cu toate acestea, începutul de an agricol s-a manifestat în termenii anului precedent, despre care gazda noastră spune că de când este la stațiune nu a întâlnit așa ceva: „Eu sunt de 11 ani la Lovrin, n-am prins o toamnă atât de secetoasă ca anul trecut niciodată. A plouat pe la jumătatea lunii septembrie, după ce am terminat de semănat rapița, a plouat 2 litri, a încolțit și a trebuit să întoarcem aproape 400 de hectare de rapiță, o cultură care intra în asolament cu producere de sămânță la grâu”, ne-a spus Marinel Horablaga. Din păcate în cercetarea agricolă, rotația nu este doar o practică agronomică, ci și o condiție pentru obținerea de rezultate valide, mai ales în producerea de sămânță. În lipsa unei rotații corecte, întregul lanț de testare poate fi neconcludent. „O să vedem ce facem în primăvara asta, să vedem cu ce o înlocuim, ne orientăm spre leguminoase anuale, mai exact spre trifoi Alexandrinum”, a precizat directorul SCDA Lovrin.

Din fericire, după această toamnă extrem de secetoasă, precipitațiile și stratul de zăpadă din iarnă au mai recuperat din deficitul acumulat, oferind acea rază de speranță că de data asta va fi bine.
Profitul se vede în trei soiuri
Așa cum spuneam, din punct de vedere agricol, anul 2025 a fost dificil, iar rezultatul financiar, chiar dacă nu s-a soldat cu pierderi, a fost, în esență, nesemnificativ. „A fost cu profit de 8.700 de lei, după ce am investit și am plătit tot ce am avut de plătit. În principiu, mai rămâne să recuperăm niște bani din ovăzul de primăvară, produs anul trecut și pe care-l vom vinde anul acesta și, teoretic, ne închidem cu acești opt mii pe plus”, evaluează Marinel Horablaga bilanțul pe 2025. Dar ține să ne precizeze că: „E o sumă infimă, dar noi trebuie să avem în vedere că suntem o instituție de cercetare și că nu profitul este scopul, ci vorbim despre ceea ce am produs din punct de vedere științific. Și asta putem spune că a fost un an bun, pentru că deja am terminat testările la un soi de grâu, la un soi de ovăz, deja sunt perspective să mai avem finalizat și un soi de Festuca valesiaca, care este o specie gândită pentru înierbări de taluzuri de gazon, deci până la urmă trei brevete într-un an, trei soiuri, trei omologări, e bine pentru banii pe care-i avem”.

Fără instrumente de valorificare
Ce te faci însă dacă se ajunge la aplicarea ideii pe care o au unii de a lăsa instituțiile de cercetare doar pe autofinanțare, ce puteau face ei cu opt mii de lei obținuți din producția secundară, cum este considerată totalitatea produselor agricole ce se obțin în procesul de cercetare? Asta pentru că produsul principal, brevetul pe care ar putea să-l vândă, este supus unui vid legislativ: „Dacă te referi la banii din ceea ce vinzi ca brevet, ca produs, astăzi nu putem discuta despre acest lucru, pentru că Legea 45 prevede acest lucru, dar tot Legea 45 prevede că în termen de 30 de zile trebuie să se facă normele de aplicare, normele de valorificare a brevetelor noastre. Asta era în 2009. Suntem în 2026. Nu există norme. Cu alte cuvinte, chiar dacă ai vrea să vinzi un brevet, că, până la urmă, acesta este rolul nostru: creăm soiuri, noi venim cu altele din spate, deci resursa genetică până la urmă nu dispare din curtea noastră, creăm, trebuie să le punem pe piață, se și cuantifică ca o instituție de cercetare dezvoltarea produsului respectiv, dar noi nu avem temei legal”.
Pe piețele europene și dincolo de ele
Din efortul lor se poate monetiza redevența care se materializează în acordarea dreptului de multiplicare pentru sămânța vândută. „Când vindem sămânță de bază, de exemplu, și un cumpărător care a luat această sămânță, dacă dorește să o înmulțească mai departe, ne solicită nouă acordul. Altminteri nu poate să-și certifice această sămânță. În momentul în care solicită acest acord, noi avem o formulă de calcul, îi tăiem o factură pe care mai întâi o plătește și apoi îi dăm acordul de multiplicare”, arată Marinel Horablaga. Dar și în acest caz profitul este limitat pentru că: „E adevărat că am vândut multă sămânță anul trecut, a fost un lucru bun, dar am vândut sămânță categorie biologică C1, adică de aici încolo oamenii nu mai cer multiplicare pentru ea. Dar ne bucurăm și de faptul că e pentru prima dată când am vândut peste 2000 de tone de sămânță. Este drept că multă în export!”.

Așadar, sămânța produsă aici este apreciată la nivel european și mondial. Aflăm de la Marinel Horablaga destinația semințelor de la Lovrin: „Avem un beneficiar din Italia care ne cumpără aproape toată cantitatea de sămânță Doar că el este un distribuitor de semințe, de amestecuri de plante furajere, pe care le duce în Franța, Italia. Am avut o discuție cu el, că era cineva din Cehia foarte mulțumit de sămânța pe care a cumpărat-o de la noi. Distribuie sămânță și în partea de nord a Africii, deci până la urmă ajungem cam peste tot. În Turcia mai vinde sămânță. Ne bucurăm să fie distribuită și împărțită în cât mai multe țări din Europa. Important e ca după aceea să vină să cumpere și mai multă sămânță”.
Cercetare fără cercetători?
Toate aceste rezultate sunt obținute cu resurse limitate, dar și cu personal foarte redus. Deși ne dorim să fim competitivi pe plan european, comparațiile cu nivelul investițiilor în cercetare – ca de altfel și în alte domenii – este mult mai redus. Domnul Horablaga face o paralelă cu Institutul Național de Cercetare pentru Agricultură, Alimentație și Mediu din Franța (INRAE): „Dacă ne uităm în Franța, în ziua de azi, ce reprezintă INRAE? Ce oameni are INRAE? Câți oameni are INRAE pentru cercetarea agricolă? Chiar pentru acele pajiști despre care era referire că nu are rost și așa mai departe. Câți oameni sunt doar pe o specie la ameliorare. Vă dau un exemplu, INRAE, pe o specie banală, Dactylis glomerata, pe care noi am scos anul trecut un soi și am lucrat eu pe el și un coleg de-al meu pe care-l avem acolo, ei au 100 de oameni la cercetare. Să nu mai vorbim despre celelalte specii, care reprezintă o importanță mult mai mare”. Pe lângă asta, și cei care sunt, foarte greu este să-i păstrezi, dat fiind salariile foarte mici. „E greu cu cercetătorii, pentru că un cercetător îl creezi greu și îl ții și mai greu, când e bun, cu salarii mici. Asta e. Discutam săptămâna trecută cu cei care ne țin contabilitatea instituției și spuneam care e salariul colegilor mei de acolo și nu le venea să creadă ce salariu are în comparație cu ceea ce este în domeniul privat”.
În spiritul speranței
Din păcate, ceea ce am povestit aici este o realitate care durează de zeci de ani, o realitate cu care ne-am obișnuit și la a cărei schimbare nu ne mai gândim. „Atunci când privim spre viitor, mai precis la anul agricol început, așteptările noastre se referă la o vreme mai bună pentru recolte cât mai mari. Sperăm că, până la urmă, vremea va mai ține și cu noi”, spune Marinel Horablaga, care speră să rezolve și unele probleme tehnologice. „Am vorbit cu colegii mei din dezvoltare, deja am pus pe picioare un program de îmbogățire a materiei organice din sol. Încercăm să găsim un asolament corespunzător, în care să fixăm azot atmosferic, adică folosind leguminoase. Am încercat și sperăm noi că vom și «bate palma», sperăm o colaborare cu crescătorii de ovine din zonă, în ideea de a aduce de la ei, de a colecta de la ei toate dejecțiile pe care le produc și de a le încorpora și a le administra pe solurile noastre. Acesta ar fi un lucru foarte bun, ar fi un surplus de materie organică, ar fi un surplus de azot organic, ceea ce ajută mult la finalizarea unor proiecte, pe care le facem în condițiile date.” Directorul Stașiunii de la Lovrin mai speră ca anul acesta se va finaliza brevetarea unui soi de grâu și a unui soi de ovăz, acesat din urmă fiind gândit pentru producere de biomasă, ceea ce va face să se vândă și mai mult în străinătate.

„Ceea ce-mi doresc, ca o chestiune de suflet, legea aceea prin care Stațiunea Lovrin va fi redenumită în Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă „Valeriu Tabără” din Lovrin să fie votată în plenul Parlamentului României și în luna noiembrie, când împlinim cei 80 de ani de activitate, să putem să ne numim „Valeriu Tabără” și să putem chiar să dezvelim un bust al domnului Valeriu Tabără în curtea instituției noastre.” Din fericire ultima dorință e pe cale să i se împlinească, în plenul Camerei Deputaților, a fost votat proiectul de lege prin care Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin din județul Timiș va purta numele „Prof. univ. dr. Valeriu Tabără”, în semn de profund respect și recunoștință pentru întreaga sa activitate.
Ceea ce trăim cu toții în această perioadă, cu aceste crize geopolitice care nu sunt de natură să ajute la stingerea celor economice pe care le tot parcurgem de atâta vreme, din contră, e greu să ne gândim că situația cercetării s-ar schimba în vreun fel. Și asta nu pentru că cercetarea ar fi neimportantă, ci pentru că nu se întrevede o clasă politică care să gândească diferit de paradigma contabilă în care se gândește azi. Când intri într-un cerc vicios, pentru a ieși trebuie să alegi un punct de unde să rupi acel cerc. În mod normal, investițiile și inovațiile pot duce înainte o economie, nicidecum reducerea de cheltuieli sau împrăștierea resurselor pe criterii sociale. Evident că nu se poate merge înainte cu cheltuieli neperformante, dar nu cred că educația și cercetarea fac parte din această categorie. Din păcate, vom rămâne la speranțe simple pe care ni le punem în Bunul Dumnezeu.
Articol de: ȘTEFAN RANCU & ADRIAN NEDELCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2026Abonamente, AICI!Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM) transmite poziția membrilor săi cu privire la amendamentele propuse la Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2012 pentru stabilirea cadrului instituțional de acțiune în scopul utilizării durabile a pesticidelor pe teritoriul României (PLx. 508/2025), subliniind necesitatea găsirii unui echilibru între inovația tehnologică și utilizarea în siguranță a noilor tehnologii agricole.
Industria de protecția plantelor susține inovația în agricultură și inițiativele de reglementare legislativă. Astfel, AIPROM consideră oportună inițiativa legislativă a Parlamentului României de a reglementa utilizarea dronelor (UAS) pentru aplicarea tratamentelor cu produse fitosanitare. „În contextul actual, în care nu există o legislație europeană în acest sens, nu există norme de implementare și nu au fost emise ghiduri de procedură pentru autorizarea produselor de protecție a plantelor aplicate cu ajutorul dronelor, efortul de a crea un cadru juridic la nivel național este un pas curajos și necesar pentru a oferi claritate operatorilor de drone, fermierilor, autorităților fitosanitare și companiilor active în domeniul industriei de protecție a plantelor”, arată AIPROM.
Dronele sunt o realitate a prezentului și fac parte din viitorul agriculturii de precizie. Tehnologia UAS nu reprezintă doar un instrument modern, ci face parte dintr-un viitor sustenabil: de la monitorizarea ultra-precisă a agenților de dăunare până la aplicarea localizată a tratamentelor fitosanitare. „Suntem conștienți că această tehnologie de mare precizie permite optimizarea resurselor, fiind un pilon important al digitalizării sectorului agricol”, precizează AIPROM.
Fundamentarea științifică și etichetarea obligatorie garantează siguranța pentru mediu și oameni. Pentru a garanta siguranța și eficacitatea tratamentelor, AIPROM consideră că aplicarea oricărui produs fitosanitar cu ajutorul dronelor trebuie să se facă exclusiv pe baza unor studii științifice aprofundate, conform criteriilor existente în legislația de autorizare a produselor de protecție a plantelor și de etichetare, cât și a unor criterii suplimentare care vor trebui stabilite de autoritățile române în faza de promovare a legislației naționale.
În ceea ce privește informațiile și instrucțiunile referitoare la aplicarea tratamentelor fitosanitare cu ajutorul dronelor, acestea trebuie să fie obligatoriu menţionate pe eticheta fiecărui produs destinat aplicării cu drona, în baza studiilor specifice. „Doar astfel utilizatorul final va avea garanția că aplicarea produsului este conformă și sigură pentru mediu și eficace împotriva organismelor de dăunare.”
Distincția clară între aplicarea terestră și cea cu ajutorul dronei este necesară. AIPROM nu susține ideea conform căreia aplicarea tratamentelor fitosanitare cu ajutorul dronei poate fi asimilată aplicării terestre clasice. „Din cauza parametrilor tehnici diferiți (volum de apă, derivă, înălțimea de survol, modul de acțiune al produsului fitosanitar, tipul de produs) legislația adoptată trebuie să reglementeze obligativitatea ca fiecare fermier să se conformeze indicațiilor de pe etichetă formulate ca rezultat ale testelor specifice efectuate pentru această metodă de aplicare. Apreciem reducerea birocrației în identificarea unor soluții inovative pentru o agricultură profitabilă și sustenabilă, dar o abordare fără asigurările bazate pe date tehnice și pe știință ar fi riscantă”, subliniază AIPROM.
Garanția siguranței și a eficacității tratamentului cu drona. „Efectuarea testelor specifice pentru tehnologia UAS este singura cale de a garanta siguranța deplină pentru mediu și pentru utilizatori. Mai mult, aceste teste vor confirma eficacitatea tratamentelor, asigurându-se că fermierii obțin rezultatul scontat în controlul agenților de dăunare, fără a risca apariția rezistenței sau pierderea investiției prin aplicări neconforme”, punctează AIPROM.
În concluzie, AIPROM nu se plasează împotriva progresului tehnologic. „Știm că viitorul în agricultură înseamnă inovație și precizie și suntem parte integrantă a acestui proces. Apreciem avantajele economice ale aplicării tratamentelor fitosanitare într-o manieră țintită, dar corectă și bazată pe știință, care să includă teste de eficacitate și de gestionare a riscului pentru a preveni contaminarea culturilor non-țintă, precum și afectarea sănătății oamenilor și mediului. Susținem adoptarea legislației naționale pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare cu ajutorul dronelor, cu condiția menționării pe eticheta produselor a cerințelor Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 (CLP) și Regulamentului (UE) nr. 547/2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 în ceea ce privește cerințele de etichetare pentru produsele de protecție a plantelor și credem cu convingere că inovația trebuie să meargă mână în mână cu responsabilitatea față de om și natură.”
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Pe 13 și 14 aprilie 2026, o delegație a Clubului Fermierilor Români, formată din tineri, a participat la Bruxelles la o serie de întâlniri la nivel european, cu scopul de a înțelege și a influența direcțiile care vor defini agricultura românească în următorul deceniu. Programul a inclus o sesiune de lucru la Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, prezența la FFA Annual Conference 2026 - unul dintre cele mai importante forumuri europene pe teme agricole, precum și o vizită la Parlamentul European, găzduită de eurodeputatul Maria Grapini, membru al Comisiei de Agricultură.
Delegația a fost formată din 17 tineri absolvenți ai programelor de formare ale Clubului, lideri de echipă la Maratonul de Business, din cadrul programului Tineri Lideri pentru Agricultură, o generație care își construiește acum cariera în agricultură și care a ales să înțeleagă direct de la sursă mecanismele care îi vor afecta activitatea în anii următori.

Mai puțini bani, mai multe condiții, în PAC 2028 - 2034
Discuția de la Reprezentanța Permanentă, purtată cu Achim Irimescu, fost ministru al Agriculturii și negociator al aderării României la UE, a scos în evidență amploarea reformei în curs a Politicii Agricole Comune. Concluziile sunt îngrijorătoare: bugetul PAC urmează să scadă de la 37% din bugetul UE la 14,8% în perioada 2028 - 2034, iar alocarea totală pentru România se reduce cu aproape 5 miliarde de euro față de actuala perioadă de programare, de la 21,5 la 16,57 miliarde de euro.

Printre schimbările cu impact direct asupra fermierilor români:
Pilonul 2 - Dezvoltarea Rurală, prin care România și-a modernizat agricultura în ultimele două decenii, dispare practic din structura noii PAC;
Se introduc reduceri progresive ale plăților directe pentru fermele care depășesc 20.000 de euro, mergând până la eliminarea completă a plății de bază pentru sumele peste 100.000 de euro;
Sprijinul suplimentar de 50 euro/ha pentru fermierii tineri urmează să fie eliminat, iar înlocuirea propusă este considerată insuficientă în contextul barierelor structurale din România: lipsa accesului la teren și dobânzile de peste 10% față de 2-3% în Europa de Vest;
Regula N+1 - banii neabsorbiți într-un an se restituie, punând presiune enormă pe capacitatea administrativă a statelor membre.
Cum se face legislația care ne afectează în fiecare zi, la Parlamentul European
Delegația tinerilor din Clubul Fermierilor Români a avut parte de o prezentare directă a mecanismelor de legiferare europeană, inclusiv un tur al spațiilor Parlamentului European în care se negociază, se amendează și se votează legile aplicabile în toate cele 27 de state membre.
Eurodeputatul Maria Grapini a explicat procedura legislativă, de la propunerea Comisiei, prin trialogul cu Consiliul, până la votul final în plenară, dar a și clarificat o serie de distincții esențiale ignorate frecvent în spațiul public românesc.

Câteva concluzii cheie:
Rezoluțiile Parlamentului nu sunt acte legislative. Ele nu sunt obligatorii și nu pot fi aplicate direct, o distincție crucială în înțelegerea dezbaterilor europene;
Noul Regulament Vamal al UE intră în vigoare în circa doi ani. România administrează peste 2.000 de puncte vamale la granița externă a UE. Fără laboratoare de control al conținutului produselor și fără personal integru, țara riscă să devină principalul punct de intrare pentru mărfuri neconforme în toată piața internă, cu posibile consecințe sub formă de proceduri de infringement;
Un eurodeputat poate interpela orice guvern din cele 27 de state, nu doar pe cel al țării de origine. Pe această cale, românii din Austria au obținut alocații egale cu cetățenii autohtoni, după o decizie a Curții Europene de Justiție.
„Legile care schimbă agricultura românească nu se scriu la București. Se negociază la Bruxelles. A înțelege cum, și a cunoaște pe cei care le construiesc, nu este un avantaj, ci este o necesitate. Mulțumim ELO, Reprezentanței Permanente și Parlamentului European pentru deschiderea cu care ne-au primit”, transmite Andrew Brind, manager comunicare în cadrul Clubului Fermierilor Români,
Agricultura europeană, în fața unor alegeri fundamentale
Delegația Clubul Fermierilor Români a participat și la Forum for the Future of Agriculture, conferința anuală care reunește factori de decizie, fermieri, reprezentanți ai industriei și ai societății civile din toată Europa. Dezbaterile au confirmat tensiunile din jurul reformei PAC și au subliniat importanța prezenței active a organizațiilor reprezentative naționale în procesul de negociere la Bruxelles.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită intervenția imediată a autorităților naționale și europene pe piața îngrășămintelor pentru a stabiliza prețurile și a asigura disponibilitatea acestora, acordarea de sprijin financiar urgent fermelor și cooperativelor pentru a face față creșterii costurilor, simplificarea și modernizarea legislației agricole prin pachetul Omnibus, eliminând birocrația care frânează inovarea și menținând substanțele de protecția plantelor existente până la apariția altora care au eficiență similară și cost suportabil, autorizările/reautorizările/prelungirile/derogările și nu în ultimul rând, garantarea accesului la energie și gaze la prețuri suportabile, cu prioritate pentru sectorul agroalimentar.
La mai bine de o lună de la izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, fermierii și cooperativele agricole din Europa se confruntă din nou cu o serie întreagă de perturbări externe care le afectează producția și le cresc costurile. Situația era deja dificilă din cauza războiului din Ucraina, care împinsese în sus prețurile îngrășămintelor. Apoi, la începutul anului 2026, implementarea mecanismului CBAM a generat o nouă scumpire de 20-25%.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) susține că fermierii se află într-o situație fără ieșire: marjele de profit sunt deja la minimum din cauza stagnării piețelor cerealiere în ultimii ani, iar acum costurile explodează exact în mijlocul sezonului agricol. Mulți sunt nevoiți să cumpere mai puține input-uri sau să reducă suprafețele cultivate. Potrivit Copa-Cogeca, organizația europeană din care face parte AAC, prețurile la uree ajung azi la peste 700 euro pe tonă și continuă să crească. În toate țările UE, îngrășămintele sunt vândute la prețuri prohibitive de circa 800 euro pe tonă.
Fermierii din țara noastră, împreună cu cei europeni, prin Copa-Cogeca, semnalează patru probleme critice:
Îngrășămintele au devenit inaccesibile;
Prețul motorinei aproape s-a dublat;
Facturile la energie au crescut în toate sectoarele, de la sere până la fabricile de furaje;
Întregul lanț de aprovizionare se află sub o presiune uriașă: ambalajele, transportul și logistica sunt mai scumpe și mai greu de găsit ca oricând.
„În fața acestor crize multiple, Europa are nevoie de un răspuns ferm și coordonat, care să readucă predictibilitatea, siguranța și încrederea în rândul fermierilor și cooperativelor. Organizațiile fermierilor și cooperativelor din România, precum și organizațiile de fermieri europeni și cooperative, prin vocea Copa-Cogeca, cerem Comisiei Europene măsuri concrete și urgente de sprijin, pentru a contracara efectele dezastruoase ce se întrevăd”, transmite AAC.
Copa-Cogeca consideră că autoritățile de la Bruxelles trebuie să acționeze pentru asigurarea disponibilității și accesibilității îngrășămintelor, așa încât să se amelioreze situația actuală. Se solicită acordarea de sprijin specific pentru lichiditatea fermelor și a cooperativelor agricole, utilizând toate instrumentele UE disponibile pentru a face față creșterilor excepționale ale costurilor.
„Instituțiile UE trebuie să modernizeze legislația care descurajează în prezent inovarea, blochează și încetinește procesul de autorizare și limitează circularitatea. Totodată, fermierii și cooperativele au nevoie de certitudine privind accesul sectorului la energie prin garantarea disponibilității energiei și a gazelor la prețuri rezonabile. Trebuie să se acorde prioritate tuturor operatorilor din lanțul de aprovizionare agroalimentar în cazul raționalizării gazelor sau al reducerii energiei. În plus, este necesară diversificarea și stimularea aprovizionării cu energie, cu rolul-cheie al bioenergiei/biocombustibililor din culturi/biometanului, biogazului și potențialului energiei regenerabile descentralizate la nivel de fermă. Ne așteptăm ca Uniunea Europeană să pună la dispoziție toate instrumentele existente pentru a sprijini fermierii și cooperativele agricole din UE, astfel încât producția agricolă europeană să se desfășoare fără întreruperi pe termen scurt și mediu. Reducerea dependențelor strategice și consolidarea competitivității în agricultură și în sectorul agroalimentar reprezintă fundamentele esențiale pentru o Europă cu adevărat rezilientă. Fără măsuri urgente și excepționale, producția agricolă europeană este în pericol, iar factura o vom plăti în final toți ca consumatori”, transmite Copa-Cogeca.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), organizație membră a Copa-Cogeca, este formată din: Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), Federația Națională PRO AGRO, Uniunea Națională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor (AFF).
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR) atrage atenția asupra impactului tot mai accentuat pe care actualele politici europene privind piața îngrășămintelor îl au asupra fermierilor și solicită o recalibrare urgentă a mecanismelor existente, în condițiile în care costurile de producție continuă să crească, iar competitivitatea agriculturii este afectată.
Analizele prezentate la nivel european confirmă faptul că dificultățile actuale nu sunt doar rezultatul contextului geopolitic, ci reflectă probleme structurale ale modului în care este construită tranziția către o economie cu emisii reduse. Integrarea îngrășămintelor în sistemul ETS și aplicarea mecanismului CBAM au condus, în practică, la o creștere constantă a costurilor pentru fermieri, fără a crea în paralel alternative viabile.
Efectele sunt deja vizibile: o parte semnificativă a capacității de producție de îngrășăminte din Uniunea Europeană a fost închisă sau suspendată, suprafețele cultivate s-au redus, iar proiectele dedicate fertilizanților cu emisii reduse întâmpină dificultăți majore sau sunt abandonate.
În acest context, Forumul APPR subliniază că modelul actual, bazat în principal pe creșterea costurilor pentru a accelera tranziția, nu produce rezultatele așteptate. Dimpotrivă, acesta transferă presiunea asupra fermierilor, fără a stimula suficient investițiile și fără a susține adoptarea soluțiilor cu emisii reduse. „Ne aflăm în fața unei crize care depășește conjunctura actuală. Fermierii sunt puși în situația de a susține costurile tranziției, în lipsa unor instrumente economice care să le permită adaptarea reală. În aceste condiții, competitivitatea agriculturii europene este direct afectată”, arată Forumul APPR, ai cărui reprezentanți consideră că este necesară o schimbare de paradigmă în modul de finanțare a tranziției la nivelul lanțului îngrășăminte - cereale. Revizuirea mecanismelor ETS și CBAM înainte de 2030, precum și dezvoltarea unui sistem alternativ de stabilire a prețului CO₂ sunt esențiale pentru a crea un cadru credibil și funcțional.
În același timp, cadrul european de certificare a carbonului (CRCF) poate juca un rol important în această tranziție, prin crearea unor mecanisme care să permită remunerarea reducerilor de emisii realizate în ferme și integrarea fermierilor în piețele de carbon.
Forumul APPR atrage atenția și asupra necesității de a elimina barierele de reglementare pentru fertilizanții organici, soluții deja disponibile care pot contribui la reducerea emisiilor și la creșterea sustenabilității sistemului agricol. „Fără o recalibrare rapidă a politicilor, există riscul continuării pierderii capacității de producție în Uniunea Europeană și al creșterii dependenței de importuri. Tranziția verde trebuie construită împreună cu fermierii, prin politici care să îmbine obiectivele de mediu cu viabilitatea economică a fermelor”, subliniază Forumul APPR.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Arsurile la nivelul frunzelor și al vârfurilor de creștere, precum și leziunile țesuturilor cauzate de temperaturi scăzute și intensificări ale vântului, alături de simptomele de stres chimic, cum ar fi albirea țesuturilor foliare în urma aplicării erbicidelor preemergente sau a unor erbicide mai agresive, impun utilizarea unor soluții eficiente pentru refacerea rapidă a culturilor. În practică, culturile de cereale păioase, porumb, legume, cartof, lucernă sau sfeclă de zahăr sunt frecvent expuse acestor factori de stres, care afectează dezvoltarea normală a plantelor.
În acest context, Summit Agro propune o soluție dedicată: biostimulatorul Kaishi Max.
În culturile de câmp, biostimulatorul Kaishi Max susține dezvoltarea armonioasă a plantelor, stimulând înrădăcinarea cerealelor și pregătind rapița pentru o înflorire intensă. De asemenea, joacă un rol esențial în culturile de porumb, soia și sfeclă de zahăr, unde o pornire rapidă în vegetație este decisivă pentru obținerea unor producții ridicate.
În horticultură, Kaishi Max susține o legare mai bună a fructelor în livezi și ajută răsadurile de legume să depășească mai ușor perioada critică de după transplantare.
Compoziție și beneficii pentru plante
Comparativ cu alte produse pe bază de aminoacizi, Kaishi Max se remarcă printr-o concentrație ridicată de aminoacizi esențiali (80%) și un conținut de azot (N) de 13,5%.
Aminoacizii din compoziția biostimulatorului Kaishi Max sunt obținuți prin hidroliza enzimatică a proteinelor de origine vegetală. Acest proces oferă avantaje importante, precum condiții blânde de procesare (pH și temperatură), care permit conservarea aminoacizilor esențiali, precum și o specificitate ridicată în controlul fragmentării (dimensiunea peptidelor). Rezultatul este o absorbție rapidă și un aport nutritiv optim, esențiale pentru susținerea metabolismului plantelor.
Compoziția produsului Kaishi Max este constantă de la un lot la altul, deoarece materiile prime utilizate sunt aceleași. Astfel, produsul nu prezintă variații de calitate sau eficiență între loturi diferite.
Când aplicăm Kaishi Max?
În culturile de cereale și rapiță, Kaishi Max poate fi aplicat în orice moment al perioadei de vegetație, în special după apariția efectelor negative cauzate de temperaturi scăzute, variații mari între zi și noapte, îngheț sau fitotoxicitate determinată de stresul chimic. De asemenea, este recomandat în primele faze de vegetație, când plantele au nevoie de un aport suplimentar de energie și vigoare.
La cultura de porumb, Kaishi Max se aplică în prima parte a perioadei de vegetație, pentru stimularea creșterii și a vigorii plantelor, în special în primăverile reci sau în situațiile în care acestea sunt afectate de fitotoxicitate.
În cazul legumelor, căpșunilor și plantelor ornamentale, produsul poate fi utilizat pe tot parcursul vegetației, începând după transplantare. Se recomandă 2-3 tratamente pe ciclu de cultură, la intervale de 14–21 de zile.
La lucernă, Kaishi Max se aplică la aproximativ 10 zile după fiecare cosire, pentru a susține regenerarea rapidă și uniformă a plantelor.
Efect fitotoxic în urma erbicidării

De ce să alegi Kaishi Max
Combaterea fitotoxicității: Kaishi Max ajută la reducerea efectelor negative ale fitotoxicității cauzate de aplicarea erbicidelor, sprijinind refacerea rapidă a plantelor.
Protecția împotriva înghețurilor târzii: Produsul stimulează respirația și metabolismul plantelor, crescând toleranța acestora la temperaturi scăzute și la episoadele de îngheț.
Îmbunătățirea dezvoltării radiculare: Kaishi Max stimulează dezvoltarea sistemului radicular, contribuind la o mai bună explorare a solului și la o absorbție eficientă a nutrienților.
Eficiență sporită în utilizarea erbicidelor: Aplicat în combinație cu erbicidele, Kaishi Max intensifică metabolismul buruienilor și favorizează absorbția erbicidului, amplificând eficacitatea tratamentului și oferind posibilitatea optimizării dozelor.
Refacerea culturii după erbicidare: Kaishi Max sprijină cultura în procesul de recuperare după aplicarea erbicidelor, reducând impactul stresului și contribuind la reluarea rapidă a creșterii.
Cum aplicăm Kaishi Max
Kaishi Max poate fi aplicat atât prin pulverizare foliară, cât și prin irigare. Produsul este compatibil cu majoritatea produselor fitosanitare utilizate în mod obișnuit, însă nu se recomandă amestecul cu produse pe bază de cupru.
Tratamentele cu Kaishi Max se repetă la intervale de 10–15 zile, utilizând un volum suficient de apă pentru a asigura o acoperire uniformă a întregii mase foliare.
Înainte de aplicarea în amestec cu produse de protecția plantelor, se recomandă efectuarea unor teste de compatibilitate și verificarea amestecului pe o suprafață redusă.
Pentru fermierii care utilizează biostimulatorul Kaishi Max, beneficiile se traduc simplu în:
plante mai viguroase
refacere rapidă după stres
eficiență crescută a inputurilor
producții mai sigure și mai constante
Efectuați tratamentele utilizând doar produse omologate pentru speciile tratate, achiziționate numai de la surse autorizate și preparate conform instrucțiunilor de pe etichetă.
Pentru mai multe detalii despre produsele BIO din gama Seipro, cât și despre întreg portofoliul de produse, apelați cu încredere la reprezentanții din teritoriu ai Summit Agro România sau vizitați site-ul: www.sumi-agro.ro.

Material furnizat de Summit Agro România
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Creșterea prețurilor, volatilitatea piețelor internaționale și incertitudinile geopolitice accentuează vulnerabilitatea fermierilor din țara noastră și a economiei naționale. În acest context, la Slobozia - Ialomița, un grup de ingineri români lansează un proiect ambițios de înființare și dezvoltare a unei unități de producere a îngrășămintelor chimice, o inițiativă exclusiv privată, bazată pe expertiză tehnică, investiții responsabile și o viziune pe termen lung.
Înainte de 1990, România era un actor important în industria îngrășămintelor chimice, având 13 mari combinate de producție care asigurau necesarul pentru agricultura națională și permiteau realizarea de exporturi constante. „Această capacitate industrială a reprezentat un pilon esențial pentru dezvoltarea agriculturii și pentru securitatea alimentară a țării”, spune dr. ing. Nicu Vasile, fermier și fost președinte al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).
Astăzi, la mai bine de trei decenii distanță, aproape toate aceste capacități de producție nu mai funcționează, iar România a devenit dependentă de importul de îngrășăminte pentru agricultură.
„România nu duce lipsă de specialiști sau de tradiție industrială. Ceea ce ne-a lipsit, mult timp, a fost curajul de a reconstrui. Acest proiect este dovada că se poate”, susține Nicu Vasile, unul dintre inițiatorii proiectului de înființare și dezvoltare a unei unități de producere a îngrășămintelor chimice la Slobozia – jud. Ialomița.
Noua unitate, realizată de către compania FER Protect Plant, este concepută pentru a funcționa la standarde tehnologice și de mediu actuale, având ca obiectiv principal producerea de îngrășăminte adaptate nevoilor reale ale fermierilor autohtoni, cu un lanț de aprovizionare sigur și costuri competitive.
„Ne dorim să oferim agricultorilor români predictibilitate și stabilitate. Producția locală înseamnă mai puține riscuri, prețuri corecte și o relație directă între producător și fermier. Fertilizatorii foliari, care sunt produși în noua unitate, reduc cu 15-20% necesarul de îngrășăminte chimice solide, iar gradul de asimilare îmbunătățește calitatea recoltelor”, precizează George Băcănescu, inginer cercetător și coordonator tehnic al proiectului.
Potrivit estimărilor realizate de echipa de ingineri, proiectul are potențialul de a schimba semnificativ piața îngrășămintelor chimice din România în următorii ani.
„Aceasta nu este doar o investiție într-o unitate de producție, ci o investiție în viitorul agriculturii românești. Dacă vrem performanță, trebuie să ne bazăm pe producție internă și pe know-how românesc. Este foarte importantă implicarea chimiei românești pe filiera cercetare - producție, precum și a Facultății de Inginerie Chimică și Biotehnologii din cadrul Universității Politehnice București al cărei mentor este prof. univ. Ecaterina Andronescu”, subliniază reprezentanții companiei FER Protect Plant.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Femeile sunt tot mai vizibile în agribusiness, în ruralul românesc. Duc mai departe tradiții, cresc afaceri, susțin familii și hrănesc comunități întregi. Femeile din agricultură au curaj, au răbdare, au puterea de a merge mai departe chiar și atunci când este greu.
ANFA - Asociația Națională a Femeilor din Agricultură a pornit de la un nucleu de femei care au crezut și au îndrăznit. Ceva ce părea un vis în urmă cu trei ani astăzi este un motiv de mândrie.
Da, femeile din agricultură pot avea o voce. Primesc zilnic reacții legate de prezența mea în online, majoritatea la nivel apreciativ. Dar sunt și oameni surprinși că femeile fermier încep să fie vizibile.
În agricultură, munca femeilor a fost mereu prezentă. Fie în câmp, în fermele de familie sau în spatele deciziilor grele și ale zilelor lungi. Dar mult mai rar pe scenele evenimentelor agricole, la microfon sau în dezbateri. Și totuși, ele sunt acolo. Din ce în ce mai mult, mai des.
Prezența femeilor nu este doar un gest simbolic. Este o necesitate. Femeile aduc o perspectivă diferită, echilibrată, orientată spre sustenabilitate, comunitate și viitor. Ele vorbesc despre continuitate, despre grijă față de sol, față de familie și față de generațiile care vin. Când femeile lipsesc din aceste spații, lipsește o parte esențială din adevărul agriculturii.
România este construită din oameni cu valori, cu principii și care depun eforturi reale. Care muncesc și clădesc zi de zi. O astfel de definiție li se aplică și femeilor din agricultură. Și ele sunt România.
Astăzi, populația țării noastre este puternic antagonizată de o elită politică care poartă alte interese decât unitatea acestei țări.
Cât de uniți mai sunt românii?
Sunt ani de când vorbesc despre puterea lui „împreună”, despre importanța asocierii și despre unirea noastră măcar la nivel profesional. Rămâne unul dintre crezurile mele cele mai de preț. Dar mă tem că nu suntem mulți de partea asta a baricadei. Patriotismul meu se manifestă în primul rând prin meseria pe care o practic, care are grijă de România rurală.
Dacă ne dorim o țară unită, trebuie să facem eforturi în acest sens. Fiecare dintre noi este dator cu empatie și iubire față de semeni, pentru ca acest țel să nu rămână un vis îndepărtat.
Fermierii trebuie să se gândească serios la asociere. Fie că vorbim de cooperative, asociaţii locale sau regionale, nu mai putem reuşi singuri. Doar împreună putem supravieţui. Indiferent de sex, cooperarea între fermieri este cheia pentru a depăși orice provocare.
Noi, femeile din agricultură, vrem să ne facem vocea auzită. Nu pentru a concura, ci pentru a completa. Nu pentru a demonstra, ci pentru a construi. Femeile din agricultură au povești reale, soluții practice și curajul de a spune lucrurilor pe nume. Agricultura are nevoie de aceste voci pentru a merge mai departe cu sens, echilibru și umanitate.
Asociația Națională a Femeilor din Agricultură – ANFA este o platformă în care milităm pentru exact acest drept și echilibru. Toate suntem, înainte de toate, mame, soții și femei-fermier. Și încercăm să dăm culoare agriculturii din țara noastră, chiar și când se strâng norii.
Editorial de: IULIA BLAGU - fermier, președinte ANFA
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2026Abonamente, AICI!În perioada 27 – 29 martie 2026, în Italia, la Calabria, s-a desfășurat sesiunea dedicată vinurilor roze din cadrul Concours Mondial de Bruxelles. Rozeurile produse în România au câștigat 17 medalii, dintr-un total de 51 de probe înscrise. Procentul de 33% al ratei de succes confirmă calitatea în creștere a rozeurilor românești într-o piață extrem de dinamică.
Ca în fiecare an, Rosé Wines Session a reprezentat un moment-cheie pentru evidențierea tendințelor și a diversității producției globale de vinuri roze.

Pe parcursul a trei zile, un juriu format din profesioniști internaționali ai vinului din 20 de țări - somelieri, importatori, distribuitori și jurnaliști de specialitate - a degustat în orb peste 1.100 de vinuri roze din 30 de țări.
România a obținut un total de 17 medalii, dintre care o mare medalie de aur, șase medalii de aur și zece medalii de argint.
Una dintre cele mai prestigioase distincții ale acestei sesiuni dedicate vinurilor roze a fost acordată vinului Issa Pinot Noir Rosé 2025 al cramei La Salina, care a fost desemnat „Revelația Rosé din România”.
Vinurile românești medaliate la CMB Rosé Wine Session 2026
Mare Medalie de Aur
Issa Pinot Noir Rosé 2025 - Crama La Salina
Medalii de Aur
Hruba Boierului Busuioacă de Bohotin demisec 2025 – Crama Hermeziu
Charme de la Mer demisec 2025 - Murfatlar Vinul
Tectonic Rezerva Cuvee Rose 2025 – Crama Gîrboiu
Schwaben Wein Roze 2025 – Cramele Recaș
Cervus Magnus Monte Rose 2025 – Crama Ceptura
Issa Vibe Rose 2025 - Crama La Salina
Medalii de Argint
C'est Soir Traminer roze 2025 – Crama Hermeziu
Charme de la Mer sec roze 2025 - Murfatlar Vinul
Bacanta Special Edition 2025 – Crama Gîrboiu
Castel Huniade Roze 2025 – Cramele Recaș
Mysterium Roze Brut 2021 - Jidvei
Jidvei Roze Brut 2021 - Jidvei
2 Milenii Cuvee Rose 2025 – Crama Liuta
Strunga Terroir - Fetească Neagră Rose 2025 – Crama Strunga
Caii de La Letea Volumul II Rosé 2025 - Via Viticola
Caii de La Letea Princeps Rosé 2025 - Via Viticola
Fondat în 1994, Concours Mondial de Bruxelles (CMB) este o competiție internațională de vinuri, renumită pentru standardele sale riguroase și angajamentul său de a identifica cele mai bune vinuri și băuturi spirtoase din lume. Cu multiple sesiuni și selecții organizate în fiecare an, CMB evaluează peste 15.000 de probe, anual. Un juriu compus exclusiv din profesioniști din industrie asigură un proces de degustare în orb axat pe calitate, ceea ce face din CMB un punct de referință al excelenței recunoscut la nivel global.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
În contextul creșterii prețurilor la îngrășăminte și al noilor costuri generate de politicile climatice europene, fapte care pun presiune pe fermieri, Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) solicită autorităților măsuri care să sprijine real agricultura românească.
„Situația este una urgentă, iar fermierii au nevoie de măsuri concrete, aplicabile imediat, pentru a putea continua activitatea în condiții sustenabile”, transmite Forumul APPR.
În ultimii ani, piața îngrășămintelor a devenit extrem de volatilă, iar evoluțiile recente amplifică riscurile pentru fermieri. Costurile ridicate ale inputurilor esențiale afectează direct capacitatea fermelor de a rămâne competitive și de a menține niveluri sustenabile de producție.
În acest context, Forumul APPR consideră că reluarea producției interne de îngrășăminte nu mai este doar o opțiune, ci o necesitate strategică. „Redeschiderea platformei Azomureș ar putea contribui la echilibrarea pieței, reducerea dependenței de importuri și asigurarea unui acces mai stabil la inputuri pentru fermieri.”
Totodată, mecanismul CBAM (Carbon Border Adjustment Mechanism), deși parte a tranziției către o economie cu emisii reduse, riscă să genereze efecte colaterale semnificative în agricultură. Creșterea costurilor pentru produsele importate, inclusiv îngrășămintele, poate accentua presiunea financiară asupra fermierilor din România, în lipsa unor măsuri de compensare adecvate. „Este nevoie urgentă de intervenții rapide și coerente pentru a evita un impact direct asupra producției agricole și asupra securității alimentare”, subliniază Forumul APPR într-o scrisoare deschisă adresată autorităților.
Forumul APPR solicită:
Măsuri urgente pentru susținerea producției interne de îngrășăminte și crearea unui cadru funcțional pentru reluarea activității Azomureș;
Instrumente concrete de sprijin pentru fermieri, cum ar fi: vouchere pentru îngrășăminte, scheme de compensare, sprijin direct;
Abordare integrată a politicilor agricole, industriale și de mediu, astfel încât obiectivele climatice să nu afecteze sustenabilitatea economică a fermelor;
Un dialog real și constant între autorități și sectorul agricol, pentru identificarea unor soluții aplicabile în teren.
Forumul APPR avertizează că, în lipsa unor măsuri rapide, fermierii vor fi nevoiți să reducă utilizarea îngrășămintelor, ceea ce va avea un impact direct asupra producțiilor agricole și asupra stabilității sectorului agroalimentar. „Agricultura nu poate funcționa în condiții de incertitudine și costuri imprevizibile. Este momentul unor decizii rapide și asumate”, conchide Forumul APPR.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Asigurarea accesului la alimente nutritive și de înaltă calitate începe cu mult înainte de recoltare. Începe în câmp, acolo unde fermierii se confruntă cu o presiune tot mai mare, din cauza variabilității climatice, a atacurilor de dăunători și a bolilor culturilor, factori care pot compromite atât producția, cât și calitatea acesteia.
În România, seceta prelungită și temperaturile extreme din timpul verii au accelerat răspândirea virusurilor plantelor, reprezentând o provocare tot mai mare pentru producția horticolă. Printre cele mai semnificative amenințări se numără afidele, insecte mici, dar extrem de distructive, care acționează ca vectori în transmiterea virusurilor. În culturi precum castraveții și cartofii, virusuri precum virusul mozaicului castravetelui, virusul Y sau virusul răsucirii frunzelor se pot răspândi rapid, adesea pornind de la doar câteva plante infectate. Odată instalate, infecțiile se pot extinde rapid în interiorul culturilor și către solele învecinate, afectând direct atât productivitatea, cât și calitatea nutrițională a recoltelor. Prin urmare, intervenția timpurie și eficientă este esențială pentru fermieri.
Gestionarea populațiilor de afide nu ține doar de prevenirea pagubelor directe provocate de hrănire, ci, mai ales, de limitarea răspândirii virusurilor care compromit sănătatea culturilor. În acest context, soluțiile pentru protecția plantelor joacă un rol-cheie în sprijinirea fermierilor pentru menținerea atât a randamentului, cât și a calității alimentelor.
O astfel de soluție este insecticidul Closer™, parte a portofoliului companiei internaționale de știință și tehnologie agricolă Corteva Agriscience, conceput special pentru culturile horticole cultivate în sere și solarii. Eficiența sa este susținută de molecula Isoclast™ sau sulfoxaflor, care oferă un mod de acțiune unic împotriva dăunătorilor.
Sulfoxaflor se remarcă drept o inovație importantă în managementul dăunătorilor, în special în contextul dezvoltării rezistenței, fiind foarte eficient chiar și în situațiile în care alte soluții și-au pierdut eficacitatea de-a lungul timpului. Mai mult decât controlul imediat, sulfoxaflor susține strategii de gestionare a rezistenței pe termen lung. Atunci când este integrat în programe de protecție a culturilor bine planificate, acesta îi ajută pe fermieri nu doar să controleze infestările curente, ci și să prevină apariția unora viitoare, contribuind la o producție stabilă și durabilă. Compatibilitatea sa cu strategiile de rotație și de combinare îi consolidează rolul de instrument de încredere în agricultura modernă.
Din punct de vedere practic, insecticidul Closer™ oferă un control rapid și eficient al afidelor, acționând în decurs de 2–3 zile de la aplicare. Proprietățile sale sistemice și translaminare asigură o acoperire completă, inclusiv sub frunze și în interiorul maselor dense de vegetație. În același timp, degradarea sa rapidă în sol susține sustenabilitatea mediului, aliniindu-se nevoii tot mai mari de practici agricole responsabile. Pentru fermierii români, aceste caracteristici se traduc în culturi mai sănătoase, producții îmbunătățite și, în cele din urmă, produse de calitate superioară ajunse pe mesele consumatorilor.
„Am o fermă de legume, dar și plantații de pomi fructiferi și livezi. Deși nu cunoșteam acest produs înainte, după ce am utilizat insecticidul Closer™ la ardei, tomate, castraveți, legume rădăcinoase, fasole verde, pomi fructiferi și pepeni verzi, am observat rezultate impresionante în producție. De exemplu, în solar aveam probleme cu musculița albă și afidele, iar după aplicarea Closer™ am scăpat de ele foarte ușor și rapid. Din acel moment, acest produs a devenit unul de bază în portofoliul fermei mele”, a arătat fermierul Doru Enciu din satul Ciupercenii Vechi, Calafat - județul Dolj.
Autor: MARIA CÎRJĂ, Marketing Manager Corteva Agriscience România și Republica Moldova
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Ce înseamnă că un produs de protecție a plantelor este autorizat în România? Potrivit Autorității Naționale Fitosanitare (ANF), autorizarea înseamnă că produsul a fost evaluat și autorizat oficial pentru utilizare în România. Nu este suficient ca un produs să fie eficient. El trebuie analizat și din punctul de vedere al siguranței pentru oameni, pentru mediu, pentru culturi și al modului în care poate fi folosit: la ce culturi, împotriva căror boli, dăunători sau buruieni, în ce doză, de câte ori, în ce perioadă și în ce condiții.
„De aceea, un produs pentru protecția plantelor autorizat, de exemplu, în Italia nu poate fi folosit automat și în România. Chiar dacă este autorizat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, folosirea lui la noi este legală doar dacă produsul are și autorizație valabilă în România sau dacă trece printr-o procedură legală de recunoaștere ori autorizare aplicabilă și pentru țara noastră. Regulamentul european spune clar că un produs de protecție a plantelor poate fi pus pe piață și utilizat doar dacă este autorizat în statul respectiv”, arată ANF.
Autorizarea produselor de protecție a plantelor este necesară deoarece de la o țară la alta pot exista diferențe legate de climă, culturi, presiunea dăunătorilor, condițiile agricole și măsurile de protecție a mediului. Din acest motiv, autorizația nu se transferă automat dintr-un stat în altul.
„Cu alte cuvinte, faptul că un produs este autorizat în Italia nu înseamnă automat că este legal și potrivit pentru utilizare în România. Pentru a putea fi folosit aici, el trebuie să fie aprobat și pentru condițiile din România, conform legii”, conchide ANF.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
În interviul de față, vă invităm să citiți opinii culese la masa de lucru a academicianului Păun Ion Otiman, președinte de onoare al Filialei Timișoara a Academiei Române. Născut pe 28 mai 1942, în județul Caraș-Severin, la Gârbovăț, academicianul Păun Ion Otiman a avut o carieră profesională de excepție, care l-a așezat între personalitățile țării noastre. Este absolvent de Agronomie și de Științe Economice, ambele facultăți fiind din Timișoara, iar în 1974 a obținut titlul de doctor la Facultatea de Economie Agrară din București. O vreme a trecut și prin politică, în legislatura 1992-1996 a fost senator CDR de Timiș, fiind membru în Partidul Alianța Civică, iar în legislatura 2000-2004 a fost senator PNL de Timiș.

2026 este anul reformelor sau anul unei noi curbe de sacrificiu din partea populației?
Acad. Păun Ion Otiman: Și una, și cealaltă, pentru că reformele sunt absolut necesare. Nu putem să progresăm fără o anumită viziune cu privire la evoluția economiei, în general, și a agriculturii, în mod special. Reforma începută de actualul Guvern nu a ajuns la o anumită finalitate și vedeți cât de multe piedici apar în evoluția normală a tendințelor de reformă. Acele pachete de care Guvernul vorbește nu au fost finalizate, dar mai cu seamă nu vedem efectele măsurilor luate. Sper că, anul acesta, măcar o parte din reformele care vizează dezvoltarea economiei și a agriculturii, care vizează asigurarea securității alimentare să fie prioritare pentru Executivul de la București.
Deocamdată, pare că aceste pachete produc efecte doar asupra mediului de afaceri din România și asupra angajatului de rând, care, prin noile taxe impuse, suportă nevoile financiare ale statului.
„În prezent se plătește figurația. Este mai degrabă o recompensă politică decât una profesională.”
La această dată, din complexul de reforme care ar fi trebuit să fie realizate în mod structural și echilibrat, ponderea cea mai mare revine efortului populației. M-aș fi așteptat ca în politica de reformă pentru anii următori să apară o mai coerentă reglementare a contribuției guvernamentale la echilibrul economic general. Bunăoară, nu există o coerență în ceea ce privește politica salarială. Constatăm la foarte multe unități economice sau instituții gestionate de stat, la agenții, niveluri de salarizare absolute aberante, fără o reglementare în ceea ce privește modul de alegere a consiliilor de administrație, ce calificări ar trebui să aibă membrii acestor consilii de administrație, care este responsabilitatea lor și, mai cu seamă, cum pot fi salarizați în funcție de performanța pe care o au în aceste consilii de administrație. Din păcate, constatăm că în prezent se plătește figurația. Este mai degrabă o recompensă politică decât una profesională. Aceste reglementări obligatorii nu se regăsesc în pachetele de reformă. Eu cu asta aș fi început.

Exportăm ieftin și importăm extrem de scump
Ați făcut numeroase cercetări în ceea ce privește dezvoltarea spațiului rural românesc. Constatăm că satul românesc se depopulează în continuare, este îmbătrânit și pare fără perspectivă. Ce se întâmplă cu satul românesc?
Acad. Păun Ion Otiman: Împreună cu colegii de la centrul de cercetări al filialei, am elaborat o lucrare pe care am numit-o „Cauze ale precarității agriculturii României”. Chiar pe graficul de pe copertă se poate vedea care este contribuția la siguranța alimentară a diverselor sectoare. Veți constata că, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană, crește într-o proporție îngrijorătoare contribuția importurilor de alimente la dezechilibrul alimentar al României.
„Dacă facem o analiză a structurii agricole din țara noastră, vom constata că nu există aproape nicio deosebire față de cea pe care am avut-o în urmă cu o sută de ani. Structura agrară a României este exact pe dos față de cea europeană.”
Este un paradox interesant. Deși suntem unul dintre principalii exportatori de cereale din Uniunea Europeană, în același timp suntem unul dintre principalii importatori de alimente procesate.
Acad. Păun Ion Otiman: Exact! Exportăm materie primă, grâu, porumb, rapiță, soia sau animale vii și importăm produse procesate. Cu alte cuvinte, exportăm ieftin și importăm extrem de scump. De aici rezultă dezechilibrul balanței de plăți a României, atunci când vorbim de zona agroalimentară.
Dacă facem o analiză a structurii agricole din țara noastră, vom constata că nu există aproape nicio deosebire față de cea pe care am avut-o în urmă cu o sută de ani. Marea agricultură înseamnă aproximativ cinci milioane de hectare de teren agricol de calitate, care produce numai materie primă pentru export și, odată cu aceste exporturi, se exportă și o parte din subvențiile pe care le primim de la Uniunea Europeană. Care sunt însă consecințele sociale ale acestui tip de agricultură? Avem mari latifundii și, din păcate, gospodăria țărănească tradițională și chiar exploatațiile mijlocii, pe care le regăsim în vestul Europei, în România ocupă o pondere din ce în ce mai mică, doar aproximativ 10%–12%.
Mai mult chiar, prin profesionalizarea exploatațiilor agricole, gradul de ocupare al forței de muncă active în agricultura din mediul rural este tot mai scăzut. Este adevărat însă, acesta este un proces firesc de modernizare a agriculturii.
O cauză importantă a neocupării forței de muncă în agricultură este slaba diversificare a economiei agroalimentare. Avem o pondere masivă a producției de materie primă, în timp ce procesarea are o contribuție extrem de redusă. Dacă am avea o agricultură mult mai diversificată, am avea și o participare a forței de muncă mult mai numeroase din mediul rural. Deocamdată, populația rurală este subocupată sau ocupată numai în exploatațiile de subzistență și semisubzistență, care, în paranteză fie spus, au un rol, au o contribuție importantă, mai cu seamă în ceea ce privește autoconsumul alimentar, care la noi este mult mai mare decât în celelalte țări din Uniunea Europeană.
„Cred că în viitor accentul trebuie pus pe zootehnie și procesare, ceea ce va duce și la o ocupare mai evidentă a populației rurale în agricultură.”
Într-o Europă consumeristă este de preferat acest autoconsum? Încurajează politicile europene și românești gospodăria de subzistență?
Acad. Păun Ion Otiman: Răspunsul nu poate fi categoric da sau nu, pentru că trebuie să existe un echilibru. Cel puțin în România, autoconsumul a avut o importanță deosebită în echilibrarea stării alimentare generale a României. Evoluția normală pentru o țară dezvoltată din punct de vedere agricol este ca ponderea consumului alimentar comercial din producția internă să fie mult mai mare decât autoconsumul și importul, or, acest lucru arată că dezechilibrele în România sunt evidente. Consumul de carne de porc este exemplul cel mai elocvent. România, din țară preponderent exportatoare de carne de porc cu mulți ani în urmă, acum a ajuns să fie importatoare. Și asta pentru că, în loc ca porumbul, soia și celelalte furaje să fie valorificate în țara noastră și să intre în procesul firesc de creștere a valorii lor prin producția de carne, ele iau calea exportului. Astfel se explică faptul că am ajuns să importăm peste 60% din carnea de porc pe care o consumăm. Din păcate, nu vorbim doar despre carnea de porc. Cu excepția cărnii de pasăre, România este dependentă de import. Se importă cocă, ceva de neimaginat, în România, care este considerată încă „grânarul Europei”.
Sunt dezechilibre evidente, pe care, din păcate, politica agricolă românească nu le are în vedere.
Dacă ne raportăm la susținerea diverselor ramuri ale agriculturii, vom vedea că zootehnia și procesarea au ponderi extrem de reduse în fondurile destinate dezvoltării, în timp ce culturile vegetale, marile latifundii, absorb cea mai mare parte a fondurilor europene și naționale. Eu cred că în viitor accentul trebuie pus pe zootehnie și procesare, ceea ce va duce și la o ocupare mai evidentă a populației rurale în agricultură. În consecință, și stabilitatea satului, și perenitatea lui vor fi asigurate.
A fost o scăpare, o lipsă de interes sau vorbim despre lipsa unei strategii?
Acad. Păun Ion Otiman: Nu cred că a fost vorba despre o lipsă de strategie. Mai degrabă, au predominat interesele. Una dintre cauzele stării precare a agriculturii noastre o reprezintă aplicarea legilor fondului funciar. Modul în care s-au aplicat aceste legi și au fost privatizate societățile comerciale agricole a făcut ca aproximativ cinci milioane de hectare să fie administrate de circa 10.000 de mari exploatații agricole.
Și, din acest punct de vedere, vorbim despre o contradicție între ceea ce înseamnă dimensiunea unei ferme vegetale în Occident și cum sunt fermele dimensionate în România.
Structura agrară a României este exact pe dos față de cea europeană. Circa cinci milioane de hectare sunt concentrate la marile latifundii, în timp ce alte cinci milioane de hectare de teren agricol, nu de cea mai bună calitate, aparțin micilor gospodării de subzistență, care înseamnă până la 4–5 ha/gospodărie. Exploatațiile medii, caracteristice agriculturii vest-europene, care înseamnă ca dimensiune între 10 și 100 ha/exploatație, au o pondere de până la 12%, totalmente nesemnificativă.
În concluzie, exploatația tradițional țărănească, la noi, a fost neglijată pentru că, așa cum am spus, legile fondului funciar au favorizat apariția acestor latifundii care ne-au condus la o structură agrară a României identică cu cea de acum o sută de ani, cea dinaintea reformei agrare din 1921.
„Calitatea politicienilor de vârf de astăzi este extrem de precară și de aici consecințele se văd.”

„Politica mi-a adus cele mai multe insatisfacții”
De-a lungul vieții, ați parcurs un traseu pe cât de anevoios, pe atât de spectaculos. Ați ajuns la vârful mediului academic, universitar și chiar politic. Cum a fost tot acest parcurs?
Acad. Păun Ion Otiman: În principiu, oricare dintre tinerii de astăzi, indiferent de locul din care vine, chiar și din cel mai îndepărtat colț al țării, dacă are dorință, voință, pricepere și șansă, poate ajunge până sus în vârful științei românești, al economiei românești sau chiar al politicii. De fapt, aici e marea durere, și spun asta ca unul care vreme de 15–20 de ani a fost parte activă a politicii românești. Din cele trei domenii în care am activat de-a lungul vieții, cel universitar, academic și politic, cel care mi-a dat cele mai multe insatisfacții a fost politica. Am intrat în politică nu pentru că nu aveam de lucru. Eram profesor universitar, eram membru al Academiei Române, eram rectorul unei universități și cred că foarte puțini oameni ajung la aceste demnități, deci nu m-am dus spre politică pentru că nu am avut de lucru. Am considerat că oameni din țara asta, România, și eu, personal, au investit în mine și am obligația să returnez ceva societății din experiența mea. Din păcate, am constatat că prea puțin a fost nevoie de contribuția mea. Am constatat că partidele practică o selecție mai degrabă negativă. Nu încearcă să aducă la vârful politicii oameni învățați, educați, care doresc realmente să conducă țara la progres. Calitatea politicienilor de vârf de astăzi este extrem de precară și de aici consecințele se văd.
În ce măsură mai sunt respectate cutumele universitare, pentru că așa cum spuneați și dumneavoastră, avem o scădere evidentă a calității oamenilor politici care ne conduc. Avem de-a face cu diplome de studii false, cu doctorate plagiate, la oameni importanți din această țară. Care este impactul pe care îl au toate aceste lucruri în societate?
Acad. Păun Ion Otiman: Impactul este evident. Este absolut clar, că să ajungi într-o poziție de ministru, fără a avea în spatele tău o operă, indiferent că este operă culturală, științifică sau economică, este inacceptabil. Trebuie să dovedești, până să accezi în poziții-cheie, că ai făcut ceva. Or, din păcate, sunt împinși în față oameni care n-au în spatele lor nimic. Acesta este motivul pentru care ei caută surogate de calificări profesionale, diplome false ș.a.m.d. Din acest punct de vedere, societatea românească și politica românească au involuat teribil.
În grupul parlamentar din care am făcut parte la primul mandat de senator, eram vreo cinci sau șase profesori universitari, eram trei rectori și vreo trei membri ai Academiei Române. Colegul meu de bancă era marele poet Ștefan Augustin Doinaș. Era de o calitate extraordinară. Noi am fost rejectați din politica românească și în locul nostru au venit alții...
Ce fac greșit politicienii de astăzi?
Acad. Păun Ion Otiman: Multe fac greșit, dar cea mai gravă greșeală este că sunt procupați prea mult de interesul lor personal și al zonei pe care o deservesc, arătând prea puțin interes pentru politica națională, pentru bunăstarea populației și pentru dezvoltarea generală a României. Cred că lipsa de viziune este una dintre gravele consecințe ale gândirii politice actuale.
Unde se termină patriotismul și unde începe populismul în politica românească?
Acad. Păun Ion Otiman: Este o întrebare grea, pentru că este foarte greu să găsești o zonă de departajare. Este prea mult populism și prea puțin patriotism. Prin patriotism înțeleg nu doar patriotismul clamat, ci cel dovedit, care arată că omul, la locul unde are responsabilitate, realmente lucrează pentru societate, dorește mai binele societății și al țării și nu pentru interesele lui și ale clanului – scuzați termenul – pe care-l reprezintă.
Am vorbit ceva mai devreme despre pseudotitlurile cu care se-mpăunează foarte mulți dintre oamenii care conduc această țară și vă întreb dacă nu cumva aceste titluri înseamnă o pată pe obrazul mediului universitar?
Acad. Păun Ion Otiman: Ca unul care s-a preocupat peste 50 de ani de activitatea universitară, din care ultimii mai bine de 30 de ani dedicați pentru evoluția învățământului, constat că proliferarea exagerată a așa-numitelor universități despre care se spune că fabrică diplome, în loc să ofere diplome, a generat situația despre care vorbim. Este o realitate pe care o cunoaștem și, din păcate, zona politică nu ia măsuri severe, deși ar trebui să o facă.
„Principala greșeală a societății românești este că îi recuperează pe cei care n-au făcut nimic în domeniul lor de activitate și găsesc rampe de lansare în politică.”
Păi, se pare că sunt beneficiari direcți...
Acad. Păun Ion Otiman: Da, aveți dreptate. După părerea mea, o mult mai riguroasă evaluare a performanțelor universităților este absolut necesară. Dar nu numai atât, ci este necesară și o altă structură a universităților românești, în sensul în care acele domenii de studii care nu au performanțe să poată fi eliminate, și în felul acesta să poată fi eliminate și diplomele care nu au acoperire în rezultate.
Cu alte cuvinte, este nevoie de reformă și aici?
Acad. Păun Ion Otiman: Cred că de aici ar trebui început, pentru că universitatea prin excelență oferă educație, și dacă educația nu are calitate, consecințele se văd prin purtătorii acestor diplome și, mai cu seamă, prin modul în care ei se strecoară spre vârful piramidei. Există o concepție, prost înțeleasă, că cel ce nu s-a realizat în domeniul său de activitate găsește un loc cald în politică. Cred că aici este principala greșeală a societății românești care îi recuperează pe acești oameni, care n-au făcut nimic în domeniul lor de activitate și găsesc rampe de lansare în politică. Ideea de bază de la care am pornit eu în viață a fost aceea de a munci de a găsi soluțiile cele mai bune prin propriul efort și să urmez o cale cinstită de evoluție în societate. Educație și moralitate, fără cele două nu se poate.
Aveți în spate un perete întreg de diplome. De curând ați primit medalia „Regele Mihai I” cu ocazia aniversării celor 80 de ani ai Universității de Științe ale Vieții din Timișoara, universitatea pe care dumneavoastră ați pus-o pe făgașul modern pe care se află astăzi. Care dintre toate aceste diplome este mai importantă?
Acad. Păun Ion Otiman: A fost prima diplomă și medalia „Regele Mihai I” pe care Universitatea de Științe ale Vieții din Timișoara a acordat-o unui cadru didactic din universitate. Înaintea mea au mai fost acordate cinci astfel de diplome și medalii, dar unor personalități din exteriorul universității, printre care se numără Principesa Margareta și fostul ministru al Învățământului Daniel David. Este o serie extrem de limitată de doar 80 de astfel de distincții, ceea ce mă onorează în mod deosebit.

Dar, pentru că m-ați întrebat, mai există o diplomă la care țin în mod special. În momentul în care am ieșit din mandatul de rector, am primit din partea studenților o diplomă pe care studenții au scris următorul lucru: „Se conferă magna cum laude rectorului Păun Ioan Otiman, pentru zidirea zilelor noastre”. A fost una dintre diplomele pe care le-am simțit cel mai mult la inima mea, pentru că pe toată perioada rectoratului meu am luptat pentru această zidire a zilelor studenților mei. Primirea acestei diplome m-a emoționat profund.
Pentru mine, universitatea a fost ca o iubită. Am iubit atât de mult universitatea, încât soția îmi spunea că țin mai mult la universitate decât la familie. Mi s-a părut firesc să dedic tot ceea ce pot pentru creșterea noilor aspiranți ai universității și pentru evoluția lor. Poate tocmai de aceea, actualul rector și președintele senatului, foștii mei studenți de elită au considerat că merit diploma și medalia aniversară „Regele Mihai I”, recompensă pentru care le mulțumesc din inimă.
Articol publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2026Abonamente, AICI!