Dialog tehnic și schimb de experiență direct în câmp, la Ziua Grâului Bărăgan 2026
Ziua Grâului Bărăgan, eveniment ajuns la a șasea ediție, a avut loc pe 27 mai 2026 în localitatea Mihail Kogălniceanu - Ialomița, la Ferma Sopema administrată de Arnaud Perrein. Evenimentul, organizat de Forumul APPR cu sprijinul ACCPT Ialomița, s-a bucurat de participarea a circa 300 de persoane, fermieri din mai multe regiuni ale țării, parteneri tehnici, reprezentanți ai companiilor de genetică, furnizori de soluții pentru agricultură și membri ai comunității Forumului APPR. Prezența numeroasă confirmă interesul pentru evenimentele tehnice organizate în câmp, unde informația aplicată poate fi corelată direct cu observația practică.
Evenimentul a reunit fermieri, specialiști, reprezentanți ai companiilor din agribusiness și parteneri ai sectorului agricol, într-un cadru dedicat observației directe în câmp, dialogului tehnic și schimbului de experiență. Dincolo de oportunitatea de networking, Ziua Grâului Bărăgan rămâne un reper pentru testarea aplicată și pentru conectarea fermierilor cu date, soluții și tehnologii relevante pentru culturile de grâu și orz.
Platforma demonstrativă a inclus 58 de soiuri, dintre care 45 de soiuri de grâu și 13 soiuri de orz, aparținând unor companii importante de genetică prezente pe piața din România. Fermierii au avut astfel ocazia să observe comportamentul soiurilor în condiții reale de câmp, în specificul pedoclimatic al Bărăganului, și să discute direct cu reprezentanții companiilor despre performanță, adaptabilitate și criterii de alegere a geneticii.
„Cultura a fost înființată în jurul datei de 20 octombrie 2025, cu o densitate de 400 boabe germinabile/mp. De la semănat și până la data de 25 mai 2026, platforma a beneficiat de aproximativ 330 mm precipitații, condiții care au permis o dezvoltare bună a culturilor. Tehnologia aplicată a fost cea clasică utilizată în cadrul fermei Sopema, iar pe componenta de nutriție au fost integrate produse foliare YARA, partenerul oficial de fertilizare al evenimentului”, a arătat Cristina Radu, directorul Centrului de Cercetare Aplicată al Forumului APPR.
Prima parte a evenimentului s-a desfășurat în cadrul Centrului de Cercetare și Excelență Profesională al Forumului APPR, unde participanții au parcurs platforma de testare și au discutat direct cu specialiștii prezenți. Această componentă practică a oferit fermierilor o imagine clară asupra diferențelor dintre soiuri, a stadiului culturilor și a modului în care genetica și tehnologia pot influența performanța în fermă.
„Ne bucurăm că, pentru al doilea an consecutiv, Centrul de Cercetare și Excelență Profesională al Forumului APPR își deschide porțile către fermieri, parteneri și specialiști din agricultură. Cu peste zece ani de cercetare continuă, acest spațiu a devenit un reper pentru testarea aplicată și pentru dialogul profesional în câmp. Ziua Grâului Bărăgan arată exact direcția în care credem: informație practică, validată în teren, pusă în serviciul fermierilor”, a subliniat Alina Crețu, director executiv al Forumului APPR.
În cea de-a doua parte a zilei, la sala multimedia a fermei Sopema, componenta din câmp a fost completată de o serie de intervenții instituționale și prezentări tehnice relevante pentru fermieri, abordând teme precum evoluțiile din piața îngrășămintelor, managementul riscurilor agricole și soluțiile de asigurare, cu o contribuție din partea Marsh, precum și infrastructura, procesarea și depozitarea cerealelor, temă abordată în prezentarea ELICA.
Ziua Grâului Bărăgan 2026 face parte din seria FarmForum, platforma de evenimente organizată de Forumul APPR și dezvoltată „de la idee la realitate” împreună cu Rainbow – Colorful Ideas, cu obiectivul de a aduce mai aproape de fermieri informația aplicată, testarea în câmp și dialogul profesional relevant pentru agricultura românească.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Totul pentru ferma viitorului, de la IPSO
Pe 28 mai 2026, în prima zi a expoziției AgriPlanta – RomAgroTec, IPSO a organizat o conferință de presă în care și-a prezentat noutățile, tema evenimentului fiind „Sprijin complet pentru fermieri: soluții integrate IPSO pentru ferma viitorului”. În esență, este vorba despre sprijin, despre soluții, despre ceea ce contează cu adevărat în fermă. 2026 este anul în care IPSO împlinește trei decenii de existență, compania celebrând momentul printr-un un nou logo și un nou producător de mașini agricole în portofoliu.
IPSO a prezentat, în cadrul AgriPlanta-RomAgroTec 2026, modul în care sprijinul său complet pentru fermieri, bazat pe soluții integrate, reprezintă un diferențiator clar pe piața agricolă din România și un răspuns concret la provocările actuale din agricultură.
Fondată în 1996, cu scopul de a distribui mărci importante de utilaje agricole pe piața locală, IPSO a evoluat constant, transformându-se dintr-un distribuitor de echipamente în cel mai mare furnizor de soluții integrate pentru fermierii din țara noastră.
Astăzi, compania oferă nu doar utilaje agricole, ci un ecosistem complet care include service și piese, agricultură de precizie, irigații și soluții de finanțare, gândite să susțină performanța și continuitatea activității din fermă.
„Astăzi, agricultura nu mai înseamnă doar producție, ci control, continuitate și decizii bazate pe date. Rolul nostru este să fim alături de fermieri cu soluții integrate, care funcționează împreună și care, prin agricultură de precizie, service și suport conectat, îi ajută să ia decizii mai clare, cu mai puține blocaje și mai mult control asupra fermei”, a declarat Arnaud Van Strien, CEO IPSO.
La nivel național, IPSO are o rețea de 20 de puncte de lucru, cu peste 500 de angajați, dintre care 200 de specialiști de service care asigură intervenții rapide și suport constant în teren.
„Un element-cheie al diferențierii IPSO este amprenta puternică a serviciilor de post-vânzare. Livrarea pieselor de schimb în 24 - 48 de ore, procesele de service bine structurate și investițiile continue în oameni și formare permit reducerea timpilor de nefuncționare și creșterea gradului de predictibilitate în ferme”, a subliniat Gabriel Petrișor, Chief Operations Officer IPSO.
IPSO este un deschizător de drumuri în implementarea agriculturii de precizie în România. Peste 5.000 de utilaje sunt conectate în John Deere Operations Center, platforma digitală care permite monitorizarea în timp real a performanțelor, optimizarea lucrărilor agricole și luarea deciziilor bazate pe date. Din perspectiva fermierului, sprijinul complet oferit de IPSO se concretizează pe de o parte prin prevenirea problemelor tehnice grație unui service conectat și inteligent și pe de altă parte prin agricultura de precizie care ajută fermierii să lucreze mai eficient, cu costuri reduse și o productivitate crescută în fermă.
Pe parcursul celor 30 de ani de activitate, IPSO a depășit granițele României și a devenit un jucător de anvergură europeană în agribusiness, prin prezența în Croația începând cu 2014, în Turcia din 2020 și în Germania de la începutul acestui an.
„Prin poziționarea sa ca furnizor de soluții integrate, IPSO oferă fermierilor un singur punct de contact pentru toate nevoile fermei, de la utilaje și tehnologie, la service, piese și finanțare. Această abordare integrată contribuie direct la creșterea eficienței, reducerea riscurilor și îmbunătățirea profitabilității fermelor din România, dat fiind ca răspunde rapid atât nevoilor imediate din fermă, cât și obiectivelor de dezvoltare pe termen lung”, a conchis Arnaud Van Strien.
Noul logo al companiei a fost prezentat în detaliu de Dan Gîdea, director de marketing IPSO.
Semănătorile Claydon, în portofoliul IPSO
În conferința de presă organizată la AgriPlanta-RomAgroTec, IPSO a anunțat parteneriatul cu producătorul din Marea Britanie, Claydon, renumit pe plan mondial pentru semănătorile directe strip-till, o metodă de cultivare conservativă care maximizează producția și minimizează impactul asupra mediului.
Claydon este o familie de fermieri din Suffolk, așezare din estul Angliei, astăzi aflându-se la a treia generație de fermieri, care lucrează 400 de hectare. Utilajele Claydon sunt dezvoltate în ferma familiei, de către fermieri pentru fermieri, fiind testate în condiții agricole reale, într-un mediu agricol real, înainte de a fi lansate pe piață. Din 2003, Claydon a devenit liderul pieței europene în semănatul direct.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Adeverințe APIA pentru sectorul zootehnic, Campania 2026
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) eliberează adeverințe pentru crescătorii de animale care doresc să acceseze credite bancare în cadrul intervențiilor din sectorul zootehnic, aferente Campaniei 2026.
La cererea fermierilor, APIA eliberează adeverințe pentru următoarele intervenții:
-
PD-21 Sprijin cuplat pentru venit – vaci de lapte;
-
PD-22 Sprijin cuplat pentru venit – carne vită;
-
PD-23 Sprijin cuplat pentru venit – bivolițe de lapte;
-
PD-24 Sprijin cuplat pentru venit – ovine/caprine.
Adeverințele sunt eliberate în baza convențiilor încheiate de APIA cu instituții financiare bancare și nebancare și cu fondurile de garantare în domeniul agricol. Aceste convenții se adresează fermierilor care intenționează să acceseze credite în vederea finanțării activităților curente, de la instituțiile bancare și nebancare care au încheiat convenții cu APIA.
Astfel, potrivit convențiilor, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA eliberează o adeverință care atestă depunerea de către beneficiar, în Campania 2026, a Cererii de plată și prin care se confirmă numărul de animale pentru intervențiile în sectorul zootehnic indicate mai sus. Adeverința se eliberează conform procedurilor aprobate și transmise spre aplicare Centrelor Județene APIA.
Valoarea finanțării este de până la 90% din valoarea calculată prin înmulțirea cuantumului unitar minim planificat conform Planului Strategic PAC 2023-2027, pentru anul de cerere 2026, cu numărul de animale confirmate prin adeverință pentru fiecare intervenție în sectorul zootehnic, gestionat de APIA și menționate în convenție.
Fondurile de garantare (Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA (FGCR) sau Fondul Național de Garantare a Creditului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN – SA (FNGCIMM)) garantează creditele acordate de bănci fermierilor.
APIA reamintește fermierilor că, potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr.703/2013 privind aprobarea condițiilor în care se vor încheia convențiile dintre instituțiile financiar bancare și nebancare și APIA, dobânda aferentă acordării creditelor de către instituțiile financiare bancare va fi de RON-ROBOR 6M + maximum 2%, iar dobânda aferentă acordării creditelor de către instituțiile financiare nebancare va fi de RON-ROBOR 6M + maximum 8%.
„În ce privește comisioanele practicate de instituțiile finanțatoare, atragem atenția fermierilor care doresc să acceseze credite pentru finanțarea capitalului de lucru în vederea desfășurării activităților curente, să analizeze cu atenție sporită soluțiile de finanțare propuse de instituțiile financiar-bancare și nebancare în ceea ce privește costul acestora, astfel încât să aleagă modalitățile de finanțare care răspund cel mai bine necesităților proprii”, a declarat Adrian Pintea, director general APIA.
Toate convențiile încheiate între APIA, instituțiile bancare și nebancare și FGCR/ FNGCIMM se găsesc pe site-ul instituției, în secțiunea Convenții, Acorduri, Protocoale.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Tánczos Barna: „Nu este suficient să utilizăm doar bugetele naționale, fiind nevoie și de o finanțare europeană adecvată”
Marți, 26 mai 2026, la Bruxelles a avut loc reuniunea Consiliului Agricultură și Pescuit (AgriFish). Delegația României a fost condusă de viceprim-ministrul, ministrul interimar al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Tánczos Barna, care a cerut alocări semnificative și măsuri cu aplicare imediată pentru sprijinirea fermierilor.
Principalul punct de pe agenda discuțiilor de la AgriFish a fost reprezentat de provocările legate de aprovizionarea cu îngrășăminte și de prețurile acestora în Uniunea Europeană, în contextul prezentării de către Comisia Europeană a Planului de acțiune pentru fertilizanți. Totodată, miniștrii din țările UE au analizat aspecte privind comerțul agricol, evoluțiile recente din domeniu și dificultățile din mai multe sectoare agroalimentare, semnalate Consiliului de statele membre.
În cadrul discuțiilor, Tánczos Barna a pledat pentru măsuri cu aplicabilitate imediată pentru a preveni reducerea sau chiar abandonarea activităților agricole, precum și efectele negative economice și sociale asociate. În privința fertilizanților, ministrul român a subliniat că utilizarea fondurilor europene și a rezervei agricole pentru fermierii afectați de creșterea costurilor este un aspect esențial pentru România.
„Discuțiile de astăzi au evidențiat faptul că agricultura europeană se confruntă cu multiple crize: creșterea costurilor de producție, alimentată de scumpirea energiei, combustibilului și îngrășămintelor, perturbările de pe piața laptelui și fenomenele climatice extreme, în special seceta, toate acestea punând la încercare fermierii și competitivitatea agriculturii europene. Este clar că agricultorii au nevoie de sprijin și de măsuri cu aplicabilitate imediată. România face eforturi considerabile pentru a salva producția de îngrășăminte autohtonă. Planul de acțiune pentru fertilizanți este absolut necesar; trebuie să vedem însă și aplicarea urgentă a acestuia, cu alocări semnificative din rezerva de criză. Nu este suficient să utilizăm doar bugetele naționale, fiind nevoie și de o finanțare europeană adecvată”, a declarat ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna.
Mobilizarea imediată a rezervei agricole și pentru susținerea fermierilor români
Referindu-se la evoluțiile recente din agricultură, ministrul român a semnalat dificultățile majore cu care se confruntă România în sectoarele vegetal, suin, al laptelui și ovin. De asemenea, a subliniat că implementarea Acordului interimar UE – Mercosur trebuie monitorizată cu atenție, deoarece poate avea un impact negativ asupra agriculturii Uniunii, inclusiv a României, în special asupra sectorului zootehnic.
„Evaluarea impactului acordului Mercosur trebuie realizată și la nivelul piețelor naționale, având în vedere că efectele importurilor pot fi concentrate și pot afecta în mod disproporționat anumite state vulnerabile. UE trebuie să acționeze astfel încât niciun stat membru să nu fie lăsat să suporte individual efectele negative generate. Măsurile de salvgardare trebuie să fie aplicabile cu celeritate și să protejeze interesele fiecărui stat membru, atunci când este necesară intervenția”, a subliniat Tánczos Barna, în cadrul reuniunii AgriFish.
Alături de alte state, România a solicitat Comisiei Europene soluții concrete și mobilizarea imediată a rezervei agricole și pentru susținerea fermierilor români, aflați într-o situație extrem de gravă cauzată de criza laptelui la nivel european. Totodată, delegația României a susținut sprijinirea fermierilor afectați de fenomene climatice extreme.
Agenda reuniunii Consiliului Agricultură și Pescuit a inclus și discuții privind solicitarea mai multor state membre, inclusiv România, de eliminare a cormoranului de pe lista speciilor protejate, având în vedere creșterea semnificativă a populației acestei specii și impactul grav asupra sectorului piscicol. De asemenea, au fost dezbateri despre regula N+2 în cadrul PS PAC 2023–2027, aspecte privind etichetarea originii produselor alimentare, precum și gestionarea durabilă a pădurilor.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Cât mai rezistă agricultura românească?
Brusc, toată lumea s-a trezit la realitate. Se numără insolvențele, falimentele, concordatele. Și toți își pun mâinile în cap: vai, vai, vai...
Însă nimic nu se întâmplă peste noapte, totul este un șir lung de factori ce conduc către acest destin, astăzi implacabil.
Pentru că avem pe de o parte conducătorii pe care-i merităm și-i acceptăm, iar pe de altă parte o mulțime divizată de interese personale.
Egocentrismul este placa turnantă a dezastrului înregistrat astăzi la nivel național.
Undeva în țară plouă, iar în ploaia asta mohorâtă rezidă singura speranță, culturile de pe câmp. Să ai ce vinde, să ai cu ce să acoperi scadențele la credite, să ai cu ce să acoperi datoriile la distribuitori, să speri că o brumă de bani îți va rămâne ca să poți plăti angajații din fermă.
Sunt voci, destule, care spun că fermierii sunt bogați, că și-au luat combine și tractoare din bani europeni și mașini scumpe pentru câmp. Mă cuprinde lehamitea față de aceste voci, de cei neștiutori și judecători fără balanță.
Luptătorii de pe rețelele sociale, cei fără ocupație și frustrați, preferă să emită judecata lor proprie când nu au cunoștințele necesare.
Cam asta este diferența și între taberele divizate de astăzi.
Angajatul știe că are parte de un salariu la finalul lunii, că are confortul de a lâncezi în dizgrație față de responsabilitatea zilnică. Travaliul zilnic al angajatului înseamnă pauze de cafea, țigară, bârfe și relaxarea indusă de ziua de salariu ce va veni.
Antreprenorul are stres în fiecare moment, deoarece are responsabilitatea gurilor pe care trebuie să le hrănească, a angajaților ce trebuie plătiți, a afacerii care trebuie împinsă să rămână pe drumul plin de bolovani capcană puși de legislativ. Antreprenorul e cel care stă și așteaptă un telefon de la un angajat din grupul de mai sus, telefon care nu mai vine, pentru că există nepăsare și lipsă de înțelegere. Pentru că unul e confortabil instalat, iar antreprenorul are presiunea responsabilității, a lipsei de timp și a mijloacelor de negociere.
De aceea am ajuns azi aici, mai ales că cei șase factori de stres, pe care-i arăt mai jos, au lucrat întruna, au surpat platforma agriculturii românești. Desigur, în frunte cu politicul.
Așadar, în câteva cuvinte, agricultura 2020–2026 și cei șase factori de stres:
-
Stresul hidric, din secetă și arșiță – 2020, 2022, 2023, 2024 și parțial 2025, pierderi de volume în producția României;
-
Stresul energetic din cele două conflicte – Ucraina și Iran, combustibil și îngrășăminte scumpe, piață locală inexistentă - costuri de producție ridicate;
-
Stresul comercial: distorsiunea produsă de marfa ce a ieșit în panica din Ucraina și volumele globale de grâu și porumb în 2025 - prețuri reduse pentru materia primă;
-
Stresul logistic. Logistica capturată de mărfurile ucrainene tranzitate și comercializate prin România, portul Constanța captiv, prețuri crescute la combustibil astăzi. Logistică scumpă în timpul crizei Ucraina și cu +65%;
-
Stresul financiar. Sistemul bancar nu are apetit de risc în agricultură, după ce de doi ani încoace sistemul de comercianți locali a colapsat pe propria mână și gândire. Au creat prejudicii financiare la ambele capete, fermieri și exportatori. Astfel că, băncile s-au retras;
-
Stresul politic. Acordul Mercosur și lipsa clarității în ceea ce privește clauzele de salvgardare și control. Orbește mergem înainte, la fel semnăm memorandumul, în ciuda avizelor negative date de Ministerul Agriculturii.
Cât poate rezista agricultura la astfel de șocuri brutale?
Observ coruri de bocitoare pe la toate posturile TV. „Brusc, subit și dintr-odată”, toți sunt focusați pe fermieri și exploatează drama agriculturii românești. Marketing și rating.
Dar… nimeni nu face nimic. Populism și publicitate. Atât.
Editorial de: CEZAR GHEORGHE, fondator AGRIColumn
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2026Abonamente, AICI!Agricultura României trebuie să depășească logica supraviețuirii
Apel pentru reguli care fac fermele finanțabile, reziliente și competitive
În ultimii ani, sectorul agricol a traversat 41 de luni consecutive de secetă severă, iar profitul net agregat al primelor 500 companii agricole s-a redus cu aproape 70% (conform studiului). Aproximativ 66% dintre companiile din agricultură operează astăzi cu capital de lucru negativ, inclusiv după un an agricol mai bun.
Seceta, volatilitatea prețurilor, costurile de finanțare și blocajele de lichiditate nu mai sunt episoade izolate. Ele au expus vulnerabilități structurale care afectează capacitatea fermierilor de a investi, de a se finanța și de a planifica pe termen lung. Multe ferme continuă să funcționeze cu instrumente financiare construite pentru cicluri scurte, pe terenuri greu de consolidat și în relații comerciale în care predictibilitatea costurilor și echilibrul contractual rămân vulnerabile.
Un an agricol mai bun poate aduce un respiro temporar, dar nu compensează bilanțuri fragile, investiții amânate și presiunea permanentă asupra lichidității. România nu poate construi securitate alimentară cu ferme care supraviețuiesc de la o campanie la alta. De sănătatea agriculturii depind securitatea alimentară, economia rurală și capacitatea României de a produce hrană într-un context internațional tot mai instabil.
În contextul noilor discuții despre prioritățile economice ale României, modernizarea mecanismelor care susțin agricultura a devenit o temă strategică și urgentă. Facem acest apel acum pentru că agricultura are nevoie de continuitate, investiții și mecanisme moderne de dezvoltare, indiferent de formula executivă care va gestiona prioritățile economice ale următorilor ani.
Finanțarea pe termen scurt nu poate susține investiții pe termen lung
Multe dintre investițiile care pot face agricultura românească mai performantă și mai rezilientă sunt investiții construite pe 10, 15 sau chiar 20 de ani: irigații, tehnologii de precizie, depozitare, energie, refacerea fertilității solului sau digitalizare. Totuși, multe ferme continuă să funcționeze cu presiune permanentă asupra lichidității și cu acces limitat la finanțare stabilă pentru dezvoltare. Când terenul, tehnologia sau infrastructura sunt finanțate ca și cum ar fi capital de lucru, bilanțul fermei se dezechilibrează exact în momentul în care ferma ar trebui să devină mai puternică.
Fragmentarea terenurilor amplifică această problemă. În multe zone agricole, fermele funcționează pe baza a sute de contracte de arendă dificil de administrat și greu de utilizat în relația cu finanțatorii. Lipsa cadastrării complete reduce capacitatea fermierilor de a construi garanții solide și de a susține investiții pe termen lung.
Ce avem de schimbat
Agricultura are nevoie de soluții de finanțare care susțin investițiile pe termen lung, de politici și instrumente care fac investițiile agricole finanțabile realist: programe de garantare adaptate agriculturii, criterii de evaluare adaptate cash-flow-ului sezonier, soluții pentru investiții pe termen lung și mecanisme care susțin dezvoltarea fermelor.
Consolidarea exploatațiilor, cadastrarea accelerată și dezvoltarea unor forme de arendă stabile pot contribui la creșterea capacității fermierilor de a investi și de a construi ferme viabile pe termen lung. Aceasta nu înseamnă doar proprietate asupra terenului, ci capacitatea fermierilor de a investi sustenabil și de a dezvolta exploatații competitive.
Costuri neclare și condiționări comerciale limitează libertatea fermierilor
Fermierii iau decizii majore cu multe luni înainte de recoltă. De aceea, costul real al inputurilor, condițiile comerciale și riscurile contractuale trebuie să fie clare de la începutul campaniei.
O fermă nu își poate construi bugetul pe discounturi off-invoice, vouchere condiționate, reduceri greu de verificat, sau clauze care pot transforma retrospectiv o întârziere minoră într-un cost major. Problema este, în primul rând, lipsa de predictibilitate și transparență la implementarea acestor mecanisme comerciale. Reducerile trebuie să fie clare, stabile contractual și cunoscute înainte ca fermierul să își asume riscul de producție.
La fel de importantă este libertatea fermierului de a alege și de negociere. Semințele, produsele de protecția plantelor, fertilizanții, serviciile tehnice și finanțarea trebuie evaluate și achiziționate în funcție de nevoile reale ale fiecărei ferme, pe criterii clare și comparabile. Penalitățile disproporționate, conditionarea achizitiilor, garanțiile excesive și anularea retroactivă a unor reduceri comerciale pot destabiliza ferme și transferă o parte disproporționată a riscului către actorii cei mai vulnerabili ai lanțului agricol.
Ce avem de schimbat
Agricultura are nevoie de relații comerciale mai predictibile și mai echilibrate. Reducerile comerciale trebuie să fie transparente și stabile contractual, iar fermierii trebuie să poată lua decizii economice pe baza unor costuri reale și verificabile încă de la începutul campaniei agricole. În același timp, piața are nevoie de practici comerciale care susțin libertatea de alegere, predictibilitatea și capacitatea fermierilor de a planifica investițiile și producția pe termen lung.
Soluții de criză care mută presiunea în lanț
În agricultură, o decizie publică nu afectează doar fermierul. Afectează întregul lanț economic: furnizori de inputuri, distribuitori, finanțatori, procesatori, comercianți și comunități rurale.
Măsurile adoptate în perioade de criză, cum sunt moratoriile, amânările la plată sau suspendarea temporară a unor obligații, pot fi necesare, dar atunci când sunt construite fără mecanisme clare de compensare și fără surse reale de finanțare, ele riscă să mute presiunea financiară dintr-o parte a lanțului în alta, fără să rezolve problema de fond.
O măsură care reduce temporar presiunea asupra fermierului, dar transferă integral pierderea către furnizori, distribuitori sau finanțatori poate prelungi dezechilibrele din sector și poate reduce capacitatea întregului lanț agricol de a funcționa.
Ce avem de schimbat
Agricultura are nevoie de politici publice construite pe realitatea economică a sectorului: investiții pe termen lung, venituri sezoniere, volatilitate ridicată și sensibilitate majoră la blocajele de lichiditate. Măsurile de sprijin trebuie construite împreună cu actorii din teren și însoțite de analiza impactului asupra întregului lanț și un calendar de revenire la funcționarea normală a pieței. Fermierii au nevoie de continuitate și politici capabile să stabilizeze sectorul pe termen lung, nu doar de intervenții reactive în perioade de criză.
Ce alegem?
România are de ales între două direcții: o agricultură care continuă să funcționeze sub presiunea soluțiilor de avarie (finanțare pe termen scurt, terenuri fragmentate, reguli comerciale opace și intervenții publice reactive) sau o agricultură capabilă să investească, să se finanțeze și să rămână competitivă pe termen lung.
Fermierii români nu se așteaptă la tratament preferențial au nevoie de reguli clare, contracte echilibrate, acces la finanțare adecvată, libertatea de a decide în propriile ferme și politici publice construite pe realitatea economică a agriculturii.
Acum, când sunt în dialog strategiile economice, agricultura trebuie să fie parte a acestei discuții nu doar ca sector vulnerabil, ci ca infrastructură strategică pentru securitate alimentară, economie rurală și stabilitate socială. Agricover susține modernizarea mecanismelor financiare, comerciale și publice care stau la baza agriculturii românești și un dialog autentic, constant între fermieri, distribuitori, finanțatori, furnizori și autorități.
Agricultura României nu mai poate funcționa cu reguli construite pentru realități din trecut. Are nevoie de reguli care o fac rezilientă, finanțabilă și corect tratată.
Autor: LIVIU DOBRE, CEO Agricover Holding
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Scutirea sau excluderea îngrășămintelor de la prevederile CBAM, un pas pentru a opri explozia costurilor
La mai bine de o lună de la izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu, fermierii și cooperativele agricole din Europa se confruntă din nou cu o serie de perturbări externe care le afectează producția și le cresc costurile. Pe 22 mai 2026, Consiliul Uniunii Europene a decis suspendarea pentru un an a tarifelor vamale aplicabile îngrășămintelor pe bază de azot esențiale utilizate în producția agricolă din UE, inclusiv îngrășăminte precum ureea și amoniacul. Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) atrage atenția că măsura este departe de a compensa pierderile pe care fermierii le suportă deja.
„Situația era deja dificilă din cauza războiului din Ucraina, care împinsese în sus prețurile îngrășămintelor. La începutul anului 2026, implementarea mecanismului CBAM a generat o nouă scumpire de 20-25%, ducând prețul ureei de la sub 500 euro/tonă la 570-600 euro/tonă. Odată cu escaladarea conflictului în Iran, prețurile au depășit 700 euro/tonă, iar în unele țări din Uniunea Europeană se ajunge chiar la 800 euro/tonă”, arată AAC.
Creșterile de preț vin pe fondul unei dependențe majore a pieței europene de importurile de îngrășăminte și de materii prime pentru producerea acestora. În aceste condiții, orice nou șoc extern se transferă rapid în costurile suportate de fermieri, exact într-un moment în care piețele agricole rămân fragile, iar marjele de profit sunt deja puternic afectate.
„Decizia suspendării tarifelor vamale la îngrășăminte este rezultatul presiunii constante exercitate și de cooperativele și fermierii români, reprezentați prin organizațiile membre ale Alianței pentru Agricultură și Cooperare, inclusiv al demersurilor susținute la nivel european de Copa-Cogeca și al acțiunilor de protest organizate în această perioadă.”
Deși suspendarea tarifelor vamale reprezintă un semnal pozitiv, efectul ei este limitat în raport cu dimensiunea pierderilor deja acumulate în ferme. Reducerile de taxe nu acoperă nici pe departe scumpirile înregistrate în ultimele luni și nu rezolvă problema de fond care apasă asupra producătorilor agricoli.
Fermierii se află într-o situație fără ieșire: piețele cerealelor stagnează, marjele de profit sunt la minimum, iar costurile cresc exact în mijlocul sezonului agricol. În aceste condiții, mulți sunt nevoiți să cumpere mai puține inputuri sau să reducă suprafețele cultivate, cu efecte directe asupra producției agricole.
Solicitările Alianței pentru Agricultură și Cooperare
Alianța pentru Agricultură și Cooperare atrage atenția tuturor forurilor competente și autorităților din domeniu că: „Nu putem accepta ca protecția mediului să fie folosită doar ca pretext pentru introducerea permanentă de noi taxe, mecanisme birocratice și constrângeri legislative, care nu fac altceva decât să crească artificial costurile de producție pentru fermieri și cooperative, să îi împingă spre îndatorare și să le afecteze capacitatea de a investi și de a rămâne competitivi, fără efecte reale și măsurabile asupra mediului. Fermierii europeni susțin obiectivele de mediu și investițiile în sustenabilitate, însă acestea trebuie construite pe baze economice realiste și prin măsuri eficiente, nu prin constrângeri administrative care reduc competitivitatea agriculturii europene și afectează securitatea alimentară. Agricultura funcționează în timp real, nu retrospectiv. Dacă sprijinul nu vine în momentul în care fermierul trebuie să cumpere îngrășămintele și să înființeze cultura, orice măsură compensatorie devine tardivă și aproape inutilă. Pentru foarte mulți fermieri europeni, acest sprijin vine deja prea târziu”.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită în continuare Comisiei Europene, Consiliului, Parlamentului European, precum și miniștrilor de Finanțe și ai Agriculturii să ia în considerare scutirea sau excluderea îngrășămintelor de la prevederile CBAM, având în vedere rolul lor esențial în asigurarea producției și a securității alimentare.
Dacă excluderea nu va fi posibilă, AAC solicită cel puțin amânarea aplicării CBAM pentru îngrășăminte până când sistemele de referință și de achiziție vor fi pe deplin operaționale. În lipsa unor măsuri suplimentare, povara financiară și administrativă va continua să apese direct asupra fermierilor.
„Alianța va continua să urmărească evoluția pieței îngrășămintelor și să propună/susțină adoptarea unor măsuri care să răspundă concret realităților din teren, nu doar a unor ajustări temporare, insuficiente ca impact pentru fermieri și pentru salvarea producțiilor agricole din acest an. Fără măsuri urgente și excepționale, producția agricolă europeană este în pericol. Dacă presiunea asupra costurilor va continua, factura va fi plătită în cele din urmă de consumatori, prin scumpirea alimentelor de bază și prin slăbirea capacității de producție a agriculturii europene”, transmite AAC.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) reunește Federația Națională PRO AGRO, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR, Uniunea Națională de Ramură a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – UNCSV și Asociația Forța Fermierilor – AFF. AAC reprezintă interesele fermierilor și cooperativelor agricole românești la nivel național și european, prin afiliere la Copa-Cogeca.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Produsele biologice, instrumentele care susțin optimizarea nutrienților
Agricultura din România se confruntă cu o presiune tot mai mare pentru a menține performanța în condițiile unor fenomene meteorologice extreme frecvente, a creșterii costurilor pentru combustibil, îngrășăminte și produse pentru protecția plantelor. În acest context dificil, pentru a asigura productivitatea culturilor, fermierii își îndreaptă atenția către soluții care cresc eficiența utilizării nutrienților, în special a azotului, completând inputurile tradiționale cu tehnologii noi.
Azotul rămâne esențial pentru dezvoltarea culturilor și producției, iar eficiența sa depinde în mare măsură de condițiile de mediu. Variabilitatea temperaturilor, a precipitațiilor și a dinamicii solului poate influența semnificativ modul în care plantele utilizează azotul aplicat. Acest lucru creează un decalaj între utilizarea inputurilor și performanța obținută și pune un accent mai mare pe soluții care îmbunătățesc eficiența nutrienților, în loc să crească pur și simplu dozele aplicate. Ca răspuns, fermierii adoptă tot mai mult abordări integrate de management al culturilor, care combină practicile convenționale cu tehnologii complementare menite să îmbunătățească performanța generală a sistemului. Astfel, soluțiile biologice devin din ce în ce mai relevante ca instrumente care susțin optimizarea nutrienților, reziliența culturilor și productivitatea sustenabilă.
Utrisha™ N permite plantelor să capteze și să utilizeze azotul atmosferic
O astfel de soluție este Utrisha™ N, parte a portofoliului de produse biologice Corteva Agriscience. Acest produs susține nutriția culturilor prin stimularea proceselor naturale ale plantei. Bazat pe bacteria Methylobacterium symbioticum, acesta permite plantelor să capteze și să utilizeze azotul atmosferic, oferind o sursă continuă de nutriție pe tot parcursul ciclului de vegetație. Această abordare le permite fermierilor să îmbunătățească eficiența utilizării azotului, să stabilizeze producțiile și să reducă dependența de inputuri suplimentare.
Fermierii din România care au integrat Utrisha™ N în programele lor de cultură raportează beneficii măsurabile.
Ștefan Costea, manager de fermă din județul Timiș, evidențiază schimbarea de perspectivă adusă de această tehnologie: „După aplicarea Utrisha™ N, opinia mea despre această bacterie unică s-a schimbat. M-a ajutat atât la culturile de grâu, cât și la porumb, atât în sisteme convenționale, cât și biologice, și am înregistrat o creștere a producției de 400 kg la grâu și 800 kg la porumb, valori foarte bune având în vedere variațiile de temperatură. Recomand Utrisha™ N atât pentru creșterea productivității și a calității în ferme, cât și pentru reducerea cât mai mult posibil a aplicărilor de îngrășăminte foliare”.
De asemenea, Aurel Placinshi, director al Agricola Țigănași din județul Iași, subliniază performanța produsului: „Am folosit Utrisha™ N la porumb, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr, iar rezultatele au fost spectaculoase. L-am aplicat la porumb în stadiul de 6-8 frunze, iar cultura fiind pe teren irigat, frunzele erau pregătite să absoarbă produsul. Ca urmare a acțiunii Utrisha™ N, am obținut o creștere de producție de 712 kg la porumb, la o recoltă de 10-11 tone, demonstrând aportul de azot suplimentar și îmbunătățind eficiența generală a utilizării nutrienților de către plante. În anii următori vom utiliza produsul pe mai multe hectare, în mai multe sole și la mai multe tipuri de culturi, deoarece are potențialul de a deveni un element de bază în tehnologia pe care dorim să o aplicăm”.
Aceste rezultate reflectă o orientare către soluții integrate care îmbunătățesc eficiența și calitatea. Pe măsură ce presiunile climatice și cele legate de costuri persistă, menținerea performanței va depinde de utilizarea mai eficientă a resurselor, iar Corteva Agriscience sprijină fermierii prin portofoliul său integrat de soluții pentru protecția culturilor și produse biologice, pentru a consolida reziliența și constanța.
Autor: ADRIAN IONESCU, Category Marketing Manager Biologicals Corteva Agriscience România și Rep. Moldova
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Agricultură fără neonicotinoide, dar cu ce costuri pentru fermierii din România?
Alianța pentru Agricultură și Cooperare, din care fac parte LAPAR, UNCSV, PRO AGRO și AFF, susține în continuare nevoia reautorizării utilizării neonicotinoidelor pentru tratamentul la sămânță în România. De altfel, Copa-Cogeca consideră la nivel european că demersul organizațiilor de fermieri din țara noastră merită toate eforturile. Și asta în condițiile în care aici, pe plan local, sunt încă destule voci refractare.
În timp ce fermierului din România îi este interzis să trateze sămânța cu imidacloprid, cerealele obținute cu aceeași substanță de către concurenții săi din afara UE pot intra legal pe piața europeană, în baza toleranțelor de import stabilite prin Regulamentul 396/2005. Cu alte cuvinte, substanța este suficient de periculoasă încât să fie interzisă în producția internă, dar suficient de acceptabilă încât să se regăsească în cerealele de import pe care le consumăm.
„Fermierul român plătește prețul acestei incoerențe cu fiecare recoltă. Trebuie să se rețină că LAPAR nu respinge inovația, produsele noi, ci suntem deschiși la orice metodă sau tehnologie modernă care permite menținerea productivității culturilor la același nivel. Însă, până când alternativele viabile vor fi accesibile și la fel de eficiente, LAPAR are datoria de a proteja interesele fermierilor pe care îi reprezintă. Aceasta este singura motivație din spatele demersurilor noastre”, declară Liliana Piron, director executiv al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România.
Prin urmare, LAPAR caută aliați la toate nivelurile, organizații naționale și europene, distribuitori sau companii multinaționale. „Acest lucru nu înseamnă o dependență de aceste parteneriate, ci o coalizare de forțe pentru o cauză comună. În definitiv, interesele converg în mod natural: dacă o plantă dispare înainte de a ajunge la stadiul în care sunt necesare tratamentele fitosanitare, industria de profil are ceva de câștigat? Dacă o sămânță de genetică performantă nu ajunge la stadiul de plantă de cultură valorificabilă, este oare indiferentă industria față de această pierdere? Răspunsul este evident. Nu Lapar are nevoie de industrie pentru a justifica acest demers pentru reautorizarea utilizării neonicotinoidelor, ci logica economică elementară îi așază pe toți la aceeași masă”, subliniază Liliana Piron.
Cum ar putea LAPAR să le spună membrilor săi că a abandonat acest dosar?, întreabă președintele organizației, Matei Titianu. „O organizație care a muncit ani în șir și s-a zbătut pentru menținerea tratamentului la sămânță nu poate renunța atunci când încă mai există o șansă, fie ea și minimă. Atât timp cât există argumente și căi legale, ne vom implica total”, conchide Matei Titianu.
Între timp, Tanymecus dilaticollis a trecut și la soia. Acest dăunător, azi, mănâncă porumb, floarea-soarelui, lucernă, cereale, soia. Ce rotație poate face fermierul din România? Apoi, noile tehnologii de prelucrare a solului, no-till și minimum-till, care au beneficii asupra structurii solului și reducerea eroziunii, creează condițiile ideale pentru adăpostirea și supraviețuirea dăunătorilor de sol.
În concluzie, pentru dăunătorii de sol nu prea există soluții agronomice, ceea ce face ca tratamentul la sămânță cu substanțe pe bază de neonicotinoide să fie cea mai simplă și sigură soluție astfel încât fermierii din țara noastră să mai poată recolta ceva din câmp.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Cum vă puteți proteja culturile de Fusarium graminearum
Fungul Fusarium graminearum produce boala numită „albirea și înroșirea spicelor”. În zonele din țară unde au căzut precipitații în perioada înfloritului, iar temperaturile au fost favorabile realizării infecțiilor, este posibil să apară fuzarioza. Pierderile produse de F. graminearum la grâu în anii epidemici pot fi uriașe. Pagubele se datorează în mare parte sterilității spicelor, MMB-ului scăzut (masa a o mie de boabe), dar mai ales prezenței micotoxinelor în cariopse.
Fusarium graminearum este un patogen deosebit de periculos al cerealelor deoarece produce micotoxine încadrate în două clase chimice: trichothecene și zearalenon. Dintre trichothecene amintim: vomitoxina (deoxynivalenol sau DON) micotoxina T-2, diacetoxyscirpenol (DAS), monoacetoxyscirpenol (MAS) şi nivalenol.
Aceste micotoxine sunt iritanţi puternici şi au fost asociate (atunci când sunt consumate) cu simptome ca: vomă, refuzul hranei şi posibil ulcer gastric. Cele mai semnificative trichothecene sunt toxina T – 2 şi deoxynivalenolul, care apar în cantităţi destul de mari la cereale. Zearalenonul face parte din a doua clasă chimică de toxine produse de F. graminearum. Când este consumat de animale este asociat cu probleme de reproducere, cum sunt: avorturile, căldurile false, reabsorbţia fetusului şi a mumiilor [Cotuna & Popescu, 2009].
În Regulamentul (UE) 2024/1022 al Comisiei Europene din 8 aprilie 2024, de modificare a Regulamentului (UE) 2023/915 cu privire la nivelurile maxime de deoxynivalenol în produsele alimentare, limita maximă de DON permisă la cerealele neprocesate a scăzut la 1000 ppb. Noile reglementări au intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2024. Limitele maxime admise de ZON și T - 2 în grâul neprocesat sunt de 100 ppb. Cele trei micotoxine, DON, ZON și T - 2 nu sunt considerate carcinogenice. Zearalenona nu se transmite prin lapte sau alte produse lactate.
Prin intermediul acestui articol venim în sprijinul dumneavoastră cu informații despre tabloul simptomatic al bolii, biologia, epidemiologia și „combaterea” patogenului Fusarium graminearum. Aceste informații vă vor ajuta în viitor să vă protejați din timp culturile.
Este important de știut că, recoltele contaminate cu micotoxine fusariene nu pot fi destinate nici pentru panificaţie, nici pentru hrana animalelor, din cauza intoxicaţiilor grave pe care le produc.
Factorii de risc
Risc crescut de infecții cu Fusarium graminearum se înregistrează în anii când se întrunesc următorii factori:
-
Temperaturi optime pentru realizarea infecțiilor. După Anderson (1948), temperatura optimă pentru realizarea infecțiilor este de 250C, indiferent de cât timp durează umezeala. După De Wolf et al. (2003), contează durata în ore a temperaturilor cuprinse între 15 - 300C, înainte cu șapte zile de înflorit. În condiții de vreme caldă cu temperaturi cuprinse între 25 - 300C și umiditate continuă, simptomele de Fusarium la spic (albire) pot apărea în 2 - 4 zile de la realizarea infecției [Wegulo, 2012]. Astfel, o cultură aparent sănătoasă, brusc poate să prezinte simptome de boală.
-
Precipitațiile. Precipitațiile continue dinainte de înflorit și în timpul dezvoltării cariopselor favorizează acumularea de cantități mari de DON în cereale. Cantitățile de precipitații din lunile mai și iunie predispun cerealele la infecția cu Fusarium. Perioadele în care grâul poate fi infectat sunt la înflorit sau imediat după înflorit [Hernandez Nopsa et al., 2012; Wegulo, 2012]. De Wolf et al. (2003) arată importanța duratei în ore a precipitațiilor înainte cu șapte zile de înflorit.
-
Umiditatea relativă a aerului (UR%). Cu cât expunerea la umezeală este mai îndelungată, intensitatea atacului la spic crește. Chandelier et al. (2011), într-un studiu efectuat pe o perioadă de șapte ani, arată o corelație puternică între umiditatea relativă medie de peste 80% și cantitatea de DON acumulată în cariopse.
-
Tehnologiile practicate în prezent de către fermieri pot influența pozitiv infecțiile cu Fusarium, cât și acumularea de micotoxine. Sistemele de cultivare „minimum tillage” sau ”no tillage” (utile pentru conservarea solului), densitățile mari practicate, lipsa rotației, au dus la creșterea sursei de inocul în resturile vegetale care rămân la suprafața solului [Unger, 1994; Watkins, 1994; Matei et al., 2010].
-
Soiurile sensibile.
Recunoașterea simptomelor
Fusarium graminearum poate ataca plantele de cereale păioase pe tot parcursul perioadei de vegetație, dacă condițiile climatice preferate se întrunesc.
Tabloul simptomatic al bolii se prezintă după cum urmează:
-
Plăntuţele care provin din seminţe infectate se îngălbenesc şi în cele din urmă putrezesc;
-
În faza de înfrăţire, rădăcinile şi coletul sunt brunificate datorită infecţiilor realizate de miceliul şi clamidosporii din sol. Plantele atacate continuă să vegeteze slab şi vor forma spice sterile;
-
Forma cea mai gravă de atac este după înspicare. Spicele, iniţial se albesc parţial (câteva spiculeţe) sau total, apoi se înroşesc şi se acoperă cu un înveliş micelian, alb – roz sau alb – rubiniu, uneori portocaliu - somon, pe care se observă sporodochiile ciupercii (forma imperfectă). Pe spicele înroşite (pe palee, ariste sau boabe) se observă puncte negre care sunt periteciile ciupercii (forma perfectă). Cariopsele infectate sau fuzariate rămân mici, zbârcite, cenuşii sau rozii iar germinaţia şi puterea de străbatere va fi slabă [Popescu, 2005].
Ciclul de viață
Fusarium graminearum este agentul etiologic dominant al fuzariozei spicului la cerealele păioase cultivate în România. Ciuperca rezistă în resturile de plante vegetale, în sol și în semințe. Vremea umedă prelungită în timpul perioadei de vegetație favorizează creșterea și sporularea ciupercii. Sporii ciupercii sunt purtați de vânt și de picăturile de apă pe spicele de grâu. Grâul este susceptibil a fi infectat în perioada înfloritului și când cariopsele încep să se formeze [Popescu, 2005].
Fusarium graminearum rezistă în sol sub formă de miceliu saprofit, clamidospori şi peritecii. O sursă importantă de transmitere este sămânţa infectată din care ies plăntuţe bolnave care mor (infecţie sistemică). Infecţiile primare pot fi realizate de micelii sau clamidosporii din sol dar şi de ascosporii şi conidiile care ajung pe părţile aeriene ale plantelor. După realizarea infecției, miceliul care se dezvoltă intracelular va intra în sporogeneză, formându-se astfel conidiile ce asigură infecţiile secundare (foarte păgubitoare mai ales în perioada înfloritului) – Popescu, 2005. Dezvoltarea acestui patogen este favorizată de vremea umedă (umiditatea aerului peste 90%, prezenţa ploilor) şi de temperaturile moderate (peste 20 0C) şi apoi de factorii agrofitotehnici (monocultura, solurile acide, azotul în exces, semănatul des, sensibilitatea soiurilor). Infecţia continuă şi în depozite. Contaminarea cu micotoxinele produse de F. graminearum este asociată cu amânarea excesivă a recoltatului şi cu depozitarea cerealelor umede. Acumularea de micotoxine este masivă la temperaturi de 21 – 290C şi la o umiditate a boabelor de peste 20%.
Managementul integrat
Putem combate sau nu fuzarioza la cereale? O întrebare la care este greu de răspuns. Măsurile din cadrul sistemului de combatere integrată pot ține sub control destul de puțin fuzarioza, dar nu întotdeauna ne feresc de infecții. De ce? Pentru că orice măsuri am respecta, condițiile climatice sunt esențiale în realizarea infecțiilor.
Măsuri profilactice
Măsurile de profilaxie sunt foarte importante, dar nu ne feresc de infecții dacă condițiile climatice sunt favorabile patogeniei. Totuși, respectarea lor ne poate ajuta, în sensul că vom avea o rezervă mai mică de inocul în sol.
Este bine ca fermierii să respecte următoarele măsuri:
-
Cultivarea de soiuri adaptate climei locale şi zonei unde vor fi cultivate;
-
Cultivarea unor soiuri care tolerează mai bine patogenul. Despre rezistență totală nu putem discuta. Rezistența soiurilor de grâu la infecția cu Fusarium este foarte importantă și intens studiată astăzi. Sunt descrise până acum cinci tipuri de rezistență: tipul I - rezistența la infecția inițială (reacții de apărare); tipul II - rezistența la răspândirea agentului patogen în țesutul infectat; tipul III - rezistența la infecție a semințelor; tipul IV - toleranța la infecție; tipul V - rezistența la micotoxine [Mesterhazy, 1995; Ma et al., 2009; Kosaka et al., 2015; Zhang et al., 2020]. După Bai & Shaner (2004), crearea unor soiuri cu rezistență la Fusarium poate fi o strategie foarte bună pentru controlul acestei boli. În SUA, preocupări de ameliorare a grâului pentru rezistența la Fusarium sp. există de prin anul 1929. Un studiu din 1963 arată că, după un ciclu de cercetari de nouă ani, toate plantele de grâu pot fi infectate în proporție mai mare sau mai mică [Schroeder & Christensen, 1963];
-
Controlul dăunătorilor în lanurile de cereale nu trebuie neglijat, deoarece se ştie că favorizează infecţiile cu Fusarium graminearum;
-
Densităţile mari trebuie evitate;
-
Fertilizarea cu azot şi alte substanţe nutritive să se facă în mod echilibrat;
-
Rotaţia culturilor trebuie respectată, deoarece s-a constatat că reduce riscul de contaminare cu micotoxine produse de ciuperca Fusarium graminearum;
-
Resturile vegetale să fie îngropate prin intermediul arăturii;
-
Recoltarea la timp, uscarea la 24 de ore de la recoltare şi supravegherea umidităţii boabelor la depozitare [Cotuna & Popescu, 2009].
Dacă aceste măsuri sunt respectate, sursa de inocul va fi diminuată, însă nu şi eliminată.
Măsuri chimice
În funcție de condițiile climatice, tratamentele chimice pot fi eficiente sau nu. Tratarea semințelor înainte de semănat este esențială în prevenirea primelor infecții.
În România sunt omologate următoarele substanțe pentru tratarea semințelor de cereale păioase:Triticonazol; Tebuconazol; Fludioxonil + teflutrin (insecticid); Fludioxonil + protioconazol + tebuconazol; Fludioxonil; Difenoconazol + fludioxonil; Difenoconazol; Fludioxonil+ triticonazol; Fludioxonil + fluxapyroxad + triticonazol; Fluxapyroxad; Fludioxonil + sedaxan; Difenoconazol + fludioxonil + sedaxan [după Aplicația PESTICIDE 2.26.5.3, 2026].
Tratamentele din vegetație
La modul general, în literatura de specialitate se recomandă două tratamente în timpul sezonului de vegetație, respectiv primul tratament la începutul înspicării, iar al doilea tratament la sfârșitul înfloritului.
Studiile făcute pentru stabilirea momentelor optime de efectuare a tratamentelor (când au eficacitate maximă) recomandă următoarea strategie:
-
Tratament la BBCH 59 - când grâul nu este înflorit - eficiență ridicată.
-
Tratament la BBCH 63 - 65 - început înflorit, moment optim pentru bolile spicului în general.
-
Tratament la BBCH 69 - sfârșit înflorit - nu se recomandă (prea târziu pentru tratament) - se poate aplica doar în situații grave cu risc de infecții secundare când sunt ploi continue după înflorit.
Pentru tratamentele în vegetație sunt omologate următoarele substanțe: Azoxistrobin; Tebuconazol; Metconazol; Metconazol + protioconazol; Azoxistrobin + protioconazol; Protioconazol + tebuconazol; Azoxistrobin + tebuconazol; Kresoxim - metil + mefentrifluconazol; Benzovindiflupir + protioconazol; Benzovindiflupir; Protioconazol; Protioconazol + spiroxamină + tebuconazol; Ciprodinil; Fenpropidin; Difenoconazol + tebuconazol; Difenoconazol + protioconazol; Difenoconazol + metconazol; Tebuconazol + trifloxistrobin; Protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Protioconazol + trifloxistrobin; Boscalid + protioconazol; Fluxapyroxad + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + protioconazol; Bromuconazol + tebuconazol; Fenpicoxamida + protioconazol; Bixafen + tebuconazol; Proquinazid + protioconazol [după Aplicația PESTICIDE 2.26.5.3, 2026].
Fungicidele omologate trebuie utilizate doar în dozele recomandate de producători. Nu măriți dozele! Mărirea dozelor duce la apariția fenomenului de rezistență, iar rezistența la pesticide este o problemă mare a agriculturii moderne.
Tratamentele trebuie făcute doar în zilele în care nu bate vântul și temperaturile nu sunt ridicate. Dacă după efectuarea tratamentelor intervin ploi, va trebui să repetați. Este foarte important să fie respectați timpii de pauză până la recoltat. Fungicidele utilizate la cereale au timpi de pauză destul de mari, începând de la 35 până la 50 zile.
Măsuri biologice
Combaterea biologică este foarte rar utilizată în combaterea fuzariozei la grâu și nu numai. De interes sunt antibioticele produse de bacterii (Bacillus subtilis) și fungi (Penicillium, Trichoderma, Trichothecium): fitobacteriomicina, nifimicina, fitoflavina, lavendromicina, trichotecina [Popescu, 2005].
În prezent există un produs biologic omologat în România pe bază de Pythium oligandrum (M1 x 106 oospores/g Pythium oligandrum) pentru tratarea fuzariozei în perioada de vegetație. Tratamentele cu agenți biologici trebuie făcute preventiv, nu curativ.
Bibliografie
Andersen, A. L., 1948. The development of Gibberella zeae head blight of wheat. Phytopathology, 38, 599 – 611.Anon, 1993b. In IARC Monographs on the evaluation of carcinogenic risk to humans, vol. 56, International Agency for Research an Cancer, Lyon, France, pp. 467 - 488.Anon, 1993c. In IARC Monographs on the evaluation of carcinogenic risk to humans, vol. 56, International Agency for Research an Cancer, Lyon, France, pp. 397 - 444.Bai, G., Shaner, G., 2004. Management and resistance in wheat and barley to Fusarium head blight. Annu. Rev. Phytopathol. 42: 135 - 161.Chandelier, A., Nimal, C., André, F., Planchon, V., Oger, R., 2011. Fusarium species and DON contamination associated with head blight in winter wheat over a 7-year period 92003–2009) in Belgium. Eur. J. Plant Pathol., 130, 403 – 414.Cotuna, O., Sărățeanu, V., Durău, C., Paraschivu, M., Rusalin, G., 2013. Resistance reaction of some winter wheat genotipes to the attack of Fusarium graminearum L. Schw. in the climatic conditions of Banat plain, Research Journal of Agricultural Science, 45 (1), p. 117 - 122.Cotuna O., Paraschivu M., Sărăţeanu V., Partal E., Durău C. C., 2022. Impact of Fusarium head blight epidemics on the mycotoxins’ accumulation in winter wheat grains, Emirates Journal of Food and Agriculture, 34 (11), 949 - 962.Cotuna O., Popescu G., 2009. Securitatea și calitatea produselor vegetale, siguranța vieții, Editura Mirton, Timișoara, 327 p..Cowger, C., Arellano, C., 2013. Fusarium graminearum infection and deoxynivalenol concentrations during development of wheat spikes. Phytopathology 103: 460 - 471.De Wolf, E. D., Madden, L. V., Lipps, P. E., 2003. Risk assessment models for wheat Fusarium head blight epidemics based on within-season weather data. Phytopathology, 93, 428 – 435.Hernandez Nopsa, J., Baenziger, P. S., Eskridge, K. M., Peiris, K. H. S., Dowell, F. E., Harris, S. D., Wegulo, S. N., 2012. Differential accumulation of deoxynivalenol in two winter wheat cultivars varying in FHB phenotype response under field conditions. Can. J. Plant Pathol. 34, 380 – 389.Kosaka, A., Manickavelu, A., Kajihara, D., Nakagawa, H., Ban, T., 2015. Altered gene expression profiles of wheat genotypes against Fusarium head blight. Toxins 72: 604 - 620.Liddell, C. M., 2003. Systematics of Fusarium species and allies associated with Fusarium head blight. In Fusarium Head Blight of Wheat and Barley; Leonard, K. J., Bushnell, W. R., Eds.; American Phytopathological Society: St. Paul, MN, USA, 2003; pp. 35 – 43.Ma, H., Ge, H., Zhang, X., Lu, W., Yu, D., Chen, H., Chen, J., 2009. Resistance to Fusarium head blight and deoxynivalenol accumulation in Chinese barley. J. Phytopathology, 157, 166 – 171.Marasas, W. F. O., 1991. In Mycotoxins and Animal Foods (J. E., Smith, and R. S., Henderson, editors), CRC Press, Inc., pp. 119 - 139.Matei, G., Păunescu, G., Imbrea, F., Roşculete E., Roşculete, C., 2010. Rotation and fertilization - factors in increasing wheat production and improving the agro productive features of the brown reddish soil from central area of Oltenia, Research Jurnal Of Agricultural Science, Vol. 42 (1). USAMVB Timișoara, pag. 182 - 189.Mesterhazy, A. I., 1995. Types and components of resistance to Fusarium head blight of wheat. Plant breeding 114 5: 377 - 386.McMullen, M., Jones, R., Gallenberg, D., 1997. Scab of wheat and barley: A re-emerging disease of devastating impact. Plant Dis. 81:1340 - 1348.Miller, J. D., Greenhalgh, R., Wang, Y., Lu, M., 1991. Trichothecene chemotypes of three Fusarium species. Mycologia, 83, 121 – 130.Miller, J. D., 1994. Epidemiology of Fusarium ear diseases of cereals. In Mycotoxins in Grain. Compounds Other than Aflatoxin; Miller, J. D., Trenholm, H. L., Eds.; Eagan Press: St. Paul, MN, USA, 1994; pp. 19 – 36.Miller, J. D., 2002. Aspects of the ecology of Fusarium toxins in cereals. In Mycotoxins and Food Safety; DeVries, J. W., Trucksess, M. W., Jackson, L. S, Eds.; Kluwer Academic/Plenum Publishers: New York, USA, pp. 19 – 28.Paraschivu, M., Cotuna O., Paraschivu M., 2014. Integrated disease management of Fusarium head blight, a sustainable option for wheat growers worldwide, Annals of the University of Craiova - Agriculture, Montanology, Cadastre Series, vol. XLIV, p. 183 - 187.Paul, P. A., Lipps, P. E., Madden, L. V., 2005. Relationship between visual estimates of Fusarium head blight intensity and deoxynivalenol accumulation in harvested wheat grain: a meta-analysis. Phytopathology 95:1225 - 1236.Popescu G., 2005. Tratat de patologia plantelor, vol. II Agricultură, Editura Eurobit, 341 p..Snijders, C. H. A., Perkowski, J., 1990. Effects of head blight caused by Fusarium culmorum on toxin content and weight of wheat kernels. Phytopathology, 80, 566 – 570.Sobrova, P., Adam, V., Vasatkova, A., Beklova, M., Zeman, L., Kizek, R., 2010. Deoxynivalenol and its toxicity. Interdisc. Toxicol., 3, 94 – 99.Schroeder, H. W., Christensen, J. J., 1963. Factors affecting resistance of wheat to scab caused by Gibberella zeae. Phytopathology 53 7, 1: 831 - 838.Unger, P. W., 1994. Residue production and uses–an introduction to managing agricultural residues. In Managing Agricultural Residues; Unger, P. W., Ed., Lewis Publishers: Boca Raton, F. L., USA, pp. 1 – 6.Zhang, W., Boyle K., Brûlé - Babel, A. L., Fedak, G., Gao, P., Robleh Djama, Z., Polley, B., Cuthbert R. D., Randhawa, H. S., Jiang, F., Eudes, F., Fobert, P. R., 2020. Genetic Characterization of Multiple Components Contributing to Fusarium Head Blight Resistance of FL62R1, a Canadian Bread Wheat Developed Using Systemic Breeding. Front. Plant Sci. 11:580833.Zrcková, M., Svobodová - Leišová, L., Bucur, D., Capouchova, I., Konvalina, P., Pazderu, K., Janovská D., 2019. Occurence of Fusarium spp. In hulls and grains of different wheat species, Romanian Agricultural Research, No. 36, 173 - 185.Watkins, J. E., Boosalis, M. G., 1994. Plant disease incidence as influenced by conservation tillage systems. In Managing Agricultural Residues; Unger, P. W., Ed. Lewis Publishers: Boca Raton, F. L., USA, 261 – 283.Wegulo, S. N., 2012. Factors influencing Deoxynivalenol accumulation in small grain cereals, Toxins, 4, 1157 - 1180.Wang, Y. Z. and Miller, J. D., 1988. Screening techniques and sources of resistance to fusarium head blight. In: A. R., Khlatt, (ed), Wheat production: constraints in tropical environments. CIMMYT, Mexico. 239 - 250.***. 2006. Commission Regulation (EC) No 1881/2006 of 19 December 2006 setting maximum levels for certain contaminants in foodstuffs.***. 2013. Commission Recommendation 2013/165/EU of 27 March 2013 on the presence of T-2 and HT-2 toxin in cereals and cereal products.***. 2024. REGULAMENTUL (UE) 2024/1022 AL COMISIEI din 8 aprilie 2024 de modificare a Regulamentului (UE) 2023/915 în ceea ce privește nivelurile maxime de deoxinivalenol în produse alimentare, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 9.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1022/oj.
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
CITEȘTE ȘI: Gândacul bălos, prezent în culturile de cereale păioase
Citeşte mai mult ...
Ajutorul de minimis pentru cultivatorii de usturoi, aprobat
Joi, 21 mai, Guvernul a adoptat Hotărârea pentru aprobarea schemei „Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a producției de usturoi” în acest an. Schema beneficiază de un buget de 60.000.000 lei, iar plata sumelor aferente sprijinului către cultivatori se va face până la data de 22 decembrie 2026, inclusiv.
Cuantumul ajutorului de minimis dedicat cultivatorilor de usturoi este de 3.000 euro/ha și se acordă pentru o suprafață minimă de 3.000 mp și maximă de 6 ha/beneficiar și o producție de minimum 3,5 tone/ha.
Cererile de înscriere în program se depun în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. Beneficiarii schemei pot fi producători agricoli persoane fizice, producători agricoli PFA, II, IF constituite potrivit OUG nr. 44/2008, precum și producători agricoli persoane juridice.
Verificările în teren se fac de către echipe mixte ale Direcțiilor Agricole Județene (DAJ) și Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și vizează deplasarea în teren pentru identificarea suprafeței, a existenței culturii de usturoi înainte de recoltare și stabilirea densității acesteia.
Recoltarea si valorificarea producției se vor realiza după verificările în teren până cel târziu la data de 23 noiembrie 2026, inclusiv, iar documentele justificative privind valorificarea producției se pot depune până la data de 24 noiembrie 2026 inclusiv.
„Reluăm sprijinul pentru producătorii de usturoi, un sector agricol cu balanță comercială negativă. Prin programul adoptat astăzi urmărim creșterea suprafețelor cultivate cu usturoi și, implicit, a producției, precum și încurajarea fermierilor să continue această activitate agricolă în zonele cu tradiție. În același timp, nu renunțăm nici la susținerea cultivatorilor de cartofi, cerând Guvernului echitate în cazul sectoarelor cu deficit de balanță comercială seminificativă. Considerăm justificată suma solicitată pentru schema de ajutor, în condițiile în care nici sectorul cartofului nu a beneficiat de sprijin anul trecut, un an dificil, marcat atât de creșterea cantității aduse din afara țării, cât și de scăderea prețului cartofilor importați sau aduși din spațiul intracomunitar”, a declarat Tánczos Barna, viceprim-ministru, ministrul interimar al Agriculturii.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Măsuri cu efect imediat, finanțare nouă și angajamente clare. Semnal de alarmă tras de Clubul Fermierilor Români după publicarea Planului de Acțiune pentru îngrășăminte al CE
Pe 19 mai 2026, Comisia Europeană a publicat Planul de Acțiune pentru îngrășăminte (COM(2026) 310 final). Acesta reflectă necesitatea unor măsuri care să răspundă vulnerabilităților structurale ale pieței europene a îngrășămintelor. Documentul propune un cadru de acțiune orientat către creșterea disponibilității și accesibilității îngrășămintelor, consolidarea autonomiei strategice a Uniunii Europene și îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare.
Planul propune, pe termen scurt, mobilizarea a circa 200 milioane euro din rezerva agricolă de criză a PAC la care să se mai adauge alte 200 milioane euro pentru sprijin de lichiditate al fermierilor europeni, lansarea unui parteneriat al lanțului valoric al îngrășămintelor între producători, fermieri și state membre, suspendarea temporară a taxelor vamale pe amoniac și uree din țări terțe, cu economii estimate la 60 de milioane de euro, și activarea cadrului temporar de ajutor de stat adoptat în aprilie 2026 pentru sectoarele agricole afectate de creșterile de prețuri.
Pe termen mediu, Planul vizează diversificarea aprovizionării prin parteneriate internaționale, promovarea îngrășămintelor bio, circularitatea nutrienților și extinderea derogărilor RENURE pentru digestate și stimularea producției europene de îngrășăminte.
Creșterea prețurilor la îngrășămintele azotoase, de 40% față de decembrie 2025 și de 70% comparativ cu media anului 2024, accentuează presiunile economice asupra fermierilor, cu un impact asupra competitivității sectorului agricol din România.
Clubul Fermierilor Români a semnalat aceste riscuri în mod consecvent. Situația Combinatului Azomureș, cel mai mare producător de îngrășăminte din România, singurul producător de uree granulată din Sud-Estul Europei, cu o pondere de 75% în aprovizionarea pieței interne, ilustrează riscul sistemic pe care dependența de importuri îl generează pentru agricultura românească. Producția, procesarea, transportul și depozitarea îngrășămintelor chimice au fost recunoscute ca subsector de infrastructură critică națională printr-un demers legislativ susținut de Clubul Fermierilor Români și adoptat cu unanimitate în Senat. Solicitarea ca agricultura să fie declarată sector strategic național și ca suspendarea totală sau măcar temporară a taxei pe carbon la frontieră (CBAM) pentru îngrășăminte să fie cerută la Bruxelles au fost transmise Camerei Deputaților, Guvernului și Administrației Prezidențiale. „Publicarea Planului Comisiei Europene confirmă relevanța preocupărilor exprimate anterior de fermierii români și recunoaște, la nivel european, caracterul urgent al acestor provocări”, transmite Clubul Fermierilor Români. Asociația susține poziția exprimată de statele membre, inclusiv Franța, privind activarea rezervei de criză a Comisiei Europene pentru compensarea pierderilor directe suportate de fermieri ca urmare a creșterii costurilor la îngrășăminte și energie. „În actualul context, este necesară mobilizarea unui sprijin financiar european adecvat amplitudinii impactului economic asupra sectorului agricol, având în vedere că aceste presiuni depășesc capacitatea de intervenție a bugetelor naționale, în concordanță cu cadrul european de flexibilitate aplicabil ajutoarelor de stat. De asemenea ar fi utilă reducerea, și nu creșterea taxelor vamale pentru importul de îngrășăminte indiferent de origine”, arată Clubul Fermierilor Români.
CBAM: E necesar un mecanism de compensare directă pentru fermieri
Solicitarea privind suspendarea totală sau măcar temporară a aplicării CBAM pentru îngrășăminte își menține pe deplin relevanța în actualul context de implementare. Mecanismul de ajustare la frontieră pe bază de carbon, intrat în faza definitivă în 2026, transferă costul taxei de carbon direct fermierilor utilizatori finali de îngrășăminte azotoase din import. Planul propune mecanisme de finanțare prin ETS pentru producătorii de îngrășăminte, însă Copa - Cogeca a semnalat dezechilibrul dintre fermieri și industrie în privința CBAM. Clubul Fermierilor Români susține această poziție și reiterează necesitatea unui mecanism de compensare directă pentru fermierii utilizatori finali, cu aplicare înainte de recalcularea valorilor implicite CBAM planificată pentru decembrie 2027.
„România dispune de resursele necesare pentru un răspuns strategic propriu. Lanțul valoric Neptun Deep - Azomureș - fermieri români rămâne o oportunitate concretă și urgentă, a cărei valorificare necesită deblocarea negocierilor Romgaz înainte de închiderea definitivă a platformei. La aceasta se adaugă potențialul formelor asociative și cooperative agricole de a contribui activ la producția de biomasă pentru bioetanol și bio-îngrășăminte, o direcție pe care Planul Comisiei o deschide explicit și pe care România o poate pune în practică pornind de la resurse proprii”, precizează Florian Ciolacu, director executiv Clubul Fermierilor Români.
Această criză depășește dimensiunea unui șoc de prețuri pe termen scurt, atrage atenția Clubul Fermierilor. Reducerea utilizării îngrășămintelor generează pierderi de fertilitate a solului, discontinuități ale ciclurilor agricole și scăderi de producție cu efecte pe termen lung greu de recuperat, cu impact propagat în lanțul agroalimentar și în prețurile pentru consumatori. Amploarea crizei justifică activarea instrumentelor de urgență prevăzute în cadrul de flexibilitate privind ajutoarele de stat și mobilizarea resurselor la nivel european. „Solicitarea de asumare transpartinică a unei Politici Agricole Integrate - Obiectiv 2035, formulată anterior, capătă astăzi o relevanță și mai acută. Planul Comisiei Europene confirmă că tot ceea ce fermierii români au semnalat în ultimii ani: dependența structurală de importuri, vulnerabilitatea Azomureșului, impactul CBAM asupra utilizatorilor finali, a fost evaluat corect. Dar fermierii nu mai pot aștepta direcții strategice, ci au nevoie de finanțare nouă, de suspendarea imediată a CBAM pentru îngrășăminte și de deblocarea negocierilor Romgaz, înainte ca pierderea de fertilitate a solului să devină un cost pe care nicio rezervă de criză nu îl mai acoperă”, subliniază Florian Ciolacu.
Planul Comisiei Europene stabilește direcțiile strategice corecte și recunoaște, pentru prima dată explicit, că securitatea aprovizionării cu îngrășăminte este o chestiune de autonomie strategică a Uniunii. Fermierii români au nevoie ca aceste direcții să se traducă în măsuri cu efect imediat, finanțare nouă și angajamente clare. „Clubul Fermierilor Români rămâne angajat în dialogul cu autoritățile române și europene și solicită un răspuns la înălțimea mizei”, conchide Florian Ciolacu.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Criza pieței vinului românesc. Greșeli din trecut, prezent în șoc și căi de ieșire
Întrebarea nu este dacă vinul românesc poate reveni, ci dacă cei care îl produc, îl promovează și îl iubesc sunt pregătiți să facă împreună ceea ce nu au reușit să facă separat.
Unghiul meu, strict subiectiv, surprinde la actorii industriei aerul de superioritate, de detașare față de ideile care ar fi putut atrage atenția asupra vinului românesc, care ar fi putut lega comunități în jurul acestui produs. Notez aici lipsa totală de interes față de poziționarea României ca singura țară care găzduiește un concurs internațional gratuit. Amorțeala față de imperativul de a susține inventica domeniului (și aici readuc aminte de sunetul vinului și brain mapping ~ neurofeedback în degustare). Neînțelegerea și, pe cale de consecință, neimplicarea în proiectul Muzeul Național al Vinului, neparticiparea la proiectele de upcycling Enovart, refuzul parcursului de reabilitare vizuală a cramelor (propusă încă de acum 20 de ani!) și exemplele pot continua prin teme ca festival de film cu temă „oeno”, caravaning în enoturism, editare de carte, emisiuni radio și TV cu actualizări în online, turnirul regiunilor viticole ș.a.m.d.
Rezumând, sectorul ar trebui să reevalueze ce are cu adevărat de făcut, mai ales că are la îndemână resurse ideatice.
Minuni nu există. Strategii fundamentate, da.
O piață în stare de șoc
Piața vinului din România traversează în prezent una dintre cele mai dificile perioade din istoria sa recentă. Nu este vorba despre o simplă fluctuație de piață sau despre un efect colateral temporar al unor condiții economice nefavorabile, ci despre o criză structurală cu rădăcini adânci în decizii greșite acumulate de-a lungul anilor, într-o lipsă cronică de anticipare și viziune strategică la nivelul întregii industrii.
Vinul românesc de calitate ar fi trebuit să fie înțeles, apreciat, apropiat și... băut. Ceea ce, din păcate, nu se întâmplă. Sau se întâmplă la niște cote extrem de scăzute.
Semnalele de alarmă au existat cu mult înainte ca situația să devină critică. Voci din industrie au avertizat în repetate rânduri că direcția urmată nu este sustenabilă, că ecosistemul vinului românesc nu este încurajat să se dezvolte organic și că salvările individuale nu pot substitui o strategie colectivă coerentă. Aceste avertismente au fost, în mare parte, ignorate. Astăzi, piața plătește prețul acestei neglijențe colective.
Este esențial să înțelegem că vârful „lanțului trofic” al vinului nu poate fi monopolizat exclusiv de producători. Un ecosistem sănătos presupune o rețea complexă de actori: presă de specialitate, organizații nonguvernamentale, distribuitori, somelieri, critici, promotori, un concurs finanțat de dimensiuni europene, consumatori educați și instituții de promovare. Absența sau subdezvoltarea acestor verigi a slăbit întregul lanț.
Susținerea Institutului Vinului ar fi compensat absența Agenției Naționale de Promovare a Vinului. Am fi avut un Muzeu – o instituție vie, la granița dintre știință și edutainement. Din fericire, în binele tuturor, cu sacrificii și voluntariat, a funcționat și crescut Concursul Internațional. Dar „una hirundo non facit ver”.
Anatomia crizei: cauze și mecanisme
Lipsa unui ecosistem de susținere
Una dintre cauzele fundamentale ale actualei crize este absența unui ecosistem dezvoltat în jurul industriei vinicole românești. Spre deosebire de mari țări producătoare – Franța, Italia, Spania –, unde vinul este susținut de o infrastructură legislativă și culturală vastă – reviste de specialitate, programe TV dedicate, școli de degustare, festivaluri cu tradiție îndelungată –, în România aceste structuri fie nu s-au format, fie au fost ignorate chiar de către cei pe care ar fi trebuit să îi servească, dispărând prematur.
Presa de specialitate s-a „diluat”, concursurile de vinuri sunt accesate de-a valma (după sclipici!), iar emisiunile TV dedicate nu au reușit să câștige tracțiune instituțională suficientă. Paradoxal, această alterare a venit adesea chiar din partea producătorilor, iar autoritățile au preferat să controleze mesajul, în loc să îl amplifice. Rezultatul a fost o bulă informațională în care consumatorul a rămas neinformat și, implicit, neimplicat emoțional, iar connaisseur-ul s-a distanțat de superficialitatea curentă.
Prăbușirea canalului HoReCa
Sectorul HoReCa reprezintă nu doar un canal de vânzare, ci și principala scenă de prezentare și descoperire a vinului. Un consumator care descoperă un vin bun la restaurant este, cu o probabilitate ridicată, un viitor cumpărător fidel. Prăbușirea consumului în acest sector este, prin urmare, mai mult decât o problemă de cifre de afaceri – este o criză de recrutare a noilor consumatori.
Explicațiile simplificate (rostogolite de neaveniți) care atribuie această prăbușire exclusiv prețurilor ridicate din HoReCa sunt insuficiente și înșelătoare. Realitatea este multifactorială: lipsa de educare a personalului din servicii, absența unor liste de vinuri bine structurate și explicate, lipsa totală a căilor de comunicare AR, VR, competiția băuturilor alternative (cocktailuri craft, bere artizanală), dar și eșecul producătorilor de a corecta conduita acestui canal – toate acestea au contribuit la deteriorarea situației. „Incentivele” financiare de tip taxe de dop sau taxe de listare au reprezentat un plasture expirat aplicat pe o rană care necesita o intervenție chirurgicală.
Tinerii și viitorul consumului de vin
Poate cea mai îngrijorătoare tendință pe termen lung este îndepărtarea tinerilor de cultura vinului. Generațiile tinere nu au fost cultivate ca potențiali consumatori și ambasadori ai vinului românesc. Responsabilitatea pentru acest eșec revine în primul rând departamentelor de marketing ale marilor producători, care nu au reușit să construiască o narațiune relevantă și autentică pentru publicul tânăr.
Consumul de vin nu este doar un act de „băut o băutură” – este un mod de socializare cât se poate de modern, o formă de expresie culturală, dar și o legătură cu identitatea locală și cu tradiția. Tinerii din România nu au fost invitați în acest scenariu. Li s-a prezentat vinul ca un produs al bătrânilor sau ca o băutură de lux inaccesibilă sau cu prea multe reguli, nu ca o experiență de bucurie și atractivă. Greșelile de comunicare s-au acumulat până când distanța dintre tineri și vin a devenit o prăpastie greu de traversat. Constatăm că nu știm nici cine sunt acești tineri, nici ce vor să consume. De ce sunt antialcool „generic”?
Campaniile de marketing bazate pe vedete și influenceri au ratat adesea tocmai această conectare autentică. Colaborările au generat vizibilitate superficială, dar nu au construit simpatia reală, nici notorietatea de durată a brandurilor, și cu atât mai puțin creșteri semnificative ale vânzărilor. O strategie de marketing eficientă pentru vin trebuie să fie construită în jurul experienței, convenției narative și educației – nu al imaginii. Educație înseamnă și nuanțarea relației alcool–vin.
Responsabilitatea colectivă, un bun comun
Un aspect important, adesea neglijat în dezbaterile despre criza vinului românesc, este cel al responsabilității colective. Vinul românesc, denumirile de origine controlată, arealele viticole, moștenirea culturală a podgoriilor – toate acestea sunt bunuri comune ale națiunii, nu proprietatea exclusivă a producătorilor. Prin urmare, dreptul de a opina și de a contribui la soluționarea crizei revine tuturor celor care au o legătură cu această industrie, indiferent dacă dețin sau nu o cramă. Până și proximitatea geografică față de o Denumire de Origine (de rezidență sau antreprenoriat fără legătură „oeno”) justifică luarea de poziție.
Istoria recentă demonstrează că unele dintre cele mai bune idei au venit din afara cercului producătorilor: primele magazine specializate, primele platforme de vânzare online, inițiativele de promovare culturală. Din nefericire, în loc să fie sprijinite și integrate, aceste inițiative au fost adesea privite cu suspiciune sau chiar sabotate indirect de producători, care au căutat să le dubleze în condiții de concurență neinspirată (până mai ieri, „prețuri de producător” la poarta cramei sau, ceva mai nou, în online-ul minuscul al fiecărui producător în parte).
Marketingul vinului, unde s-a greșit
Serviciile de marketing din industria vinului românesc suferă de o problemă sistemică: în proporție covârșitoare, strategiile adoptate sunt ineficiente, costisitoare și inadaptate realităților pieței. Această afirmație nu este o critică fără fundament, ci o concluzie susținută de rezultatele concrete: scăderea consumului, lipsa de notorietate a brandurilor locale și eșecul de a conecta emoțional cu publicul tânăr. Un „ingredient” folosit des: oameni de marketing provin din afara domeniului și sunt „neaclimatizați” (neșcoliți specific). De aici, și lauda participărilor la pseudocompetiții ca Frankfurt, Lyon ș.a.m.d. (reversul ar fi: în cunoștință = bătaie de joc față de public.
Marketingul eficient al vinului nu mai înseamnă a angaja o frumusețe pentru a poza cu un pahar în mână. Înseamnă a construi o poveste autentică despre terroir, despre oamenii din spatele vinului, inclusiv despre legătura dintre loc și gust. Înseamnă educație continuă a consumatorilor, prezență consistentă în canalele de comunicare relevante și o strategie de conținut bine gândită pe termen lung. Nimic din toate acestea nu se poate cumpăra cu taxe de dop sau campanii de imagine efemere. Primul exemplu fericit care îmi vine în minte este o emisiune/podcast de tip „travel” sau „discovery”. Nici parti-pris-urile cu haterii de serviciu n-au avut rezultat. Poate că – plătind – ai scăpat de o injurie, dar „verbul” colectiv a fost inhibat.
Unele firme mari poate au resurse suficiente pentru a-și permite ocoluri costisitoare și pentru a rezista perioadelor dificile. Altele, tot mari, dar și cramele mici și mijlocii nu au acest lux. Pentru acestea, fiecare an de marketing ineficient poate însemna înghețarea întregului circuit comercial, incapacitatea de a plăti furnizorii, pierderea listărilor în magazine și restaurante (ceea ce înseamnă dispariția din ochii consumatorilor). Criza nu are același chip pentru toți jucătorii din industrie.
Un ecosistem necoagulat
De-a lungul deceniilor, au existat numeroase inițiative valoroase care ar fi putut forma nucleul unui ecosistem vibrant al vinului românesc: publicații de specialitate, coloane în reviste naționale generaliste, glossy sau axate pe diferite domenii de interes, rubrici în presa economică, emisiuni TV, cărți de vinuri, concursuri. Toate acestea au funcționat, unele cu rezultate remarcabile. Totuși, industria nu s-a coagulat niciodată în jurul lor. Au fost percepute ca proiecte ale „altcuiva”, nu ca instrumente colective de construire a pieței. Nici măcar nu s-a folosit forța industriei pentru a determina acțiuni din partea administrației sau a entităților proiectate să facă ceva pentru vinul românesc.
Această fragmentare a generat un paradox dureros: cu cât fiecare actor și-a urmărit mai exclusiv interesul individual pe termen scurt, cu atât a afectat mai mult interesul colectiv pe termen lung. Salvările individuale au erodat valoarea percepută a vinului românesc în ansamblu. Astăzi avem scadența.
Calea înainte: soluții și condiții pentru redresare
Soluțiile există, dar trebuie spus cu toată onestitatea: costul implementării lor astăzi este semnificativ mai mare decât ar fi fost dacă s-ar fi acționat la timp. Fiecare an de inacțiune a adăugat noi straturi de dificultate și a redus marja de manevră a industriei. Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune – mizele sunt prea mari, atât economic, cât și cultural. Adică, mize existențiale!
Reconstruirea ecosistemului informațional și de acțiune
Prima prioritate trebuie să fie reconstruirea unui ecosistem informațional solid în jurul vinului românesc. Aceasta presupune susținerea activă a presei de specialitate, nu inhibarea ei. Presupune investiție în conținut editorial de calitate – articole, podcasturi, canale video –, care să educe și să entuziasmeze consumatorii. Presupune deschiderea producătorilor față de critica constructivă și față de evaluările independente. Impune o adoptare totală și rapidă a ideilor novatoare. (Repun pe tapet modelul A7 – Autostrada Podgoriilor.)
Totodată, este necesară o relație mai matură cu autoritățile și cu administrația publică. Lobbyul pentru îmbunătățirea cadrului legislativ și fiscal nu trebuie să fie lăsat exclusiv în sarcina producătorilor – care se expun prin această poziție. ONG-urile, asociațiile profesionale, jurnaliștii specializați pot fi delegați să preia o parte din această responsabilitate de reprezentare. Evident, industria este obligată să formeze un buget pentru aceste demersuri și/sau să oblige statul să permită implementarea unor idei valoroase (vezi indicatoarele turistice amplasate pe domeniul public) – lucruri care nu costă, dar care au efect.
Reconectarea cu tinerii
Reconectarea cu publicul tânăr necesită o schimbare fundamentală de abordare. Vinul trebuie prezentat ca parte dintr-un stil de viață modern, nu ca o relicvă, un simbol al trecutului sau ca un mod de viață nesănătos. Evenimentele de degustare trebuie să devină experiențe sociale atractive, accesibile și distractive. Platformele digitale – Instagram, TikTok, YouTube – trebuie exploatate cu conținut autentic și educativ, nu cu reclame tradiționale adaptate superficial.
Colaborările cu creatori de conținut autentici, pasionați de gastronomie, călătorii și cultură pot fi mult mai eficiente decât campaniile cu vedete. Autenticitatea și cunoașterea reală a produsului sunt criteriile care trebuie să ghideze alegerile de parteneriat, nu notorietatea superficială. Caravaningul ar putea sta la baza celor enunțate mai sus. (Notați, vă rog!)
Revitalizarea HoReCa drept scenă a vinului
Sectorul HoReCa trebuie reconsiderat ca o scenă de prezentare și educare, nu doar ca un canal de vânzare. Producătorii pot „forța” ca, în timp, personalul din restaurante și hoteluri să aibă pregătire specifică ca barem de clasificare pentru restaurant. Astfel, chiar în condițiile de fluctuație a lucrătorilor, investiția în profesionalizarea lor ar avea sens, dar să și ofere materiale educative atractive, să organizeze degustări cu somelieri și personal de servicii. O chelneriță care poate recomanda cu entuziasm și cunoaștere un vin local face la fel de mult pentru brandul respectiv ca o campanie publicitară. AI-ul îi poate fi un sprijin „natural”.
Concluzii: momentul adevărului
Piața vinului românesc se află la o răscruce. Criza actuală este dureroasă, dar poate reprezenta și un catalizator pentru schimbarea profundă de care industria are nevoie de mult. Condiția esențială este ca actorii relevanți să renunțe la abordările individualiste și să accepte că problemele comune necesită soluții comune.
Este momentul să se pună întrebările corecte și să se enunțe problemele cu onestitate, fără a căuta vinovați externi sau a minimiza responsabilitatea internă. Este momentul unui audit sincer al strategiilor de marketing, al relațiilor cu presa de specialitate, al modului în care industria se raportează la consumatorii tineri, la canalul HoReCa și la foarte probabile noi obiceiuri de consum.
Vinul românesc are un potențial remarcabil: soiuri autohtone și internaționale, terroir-uri valoroase, o tradiție milenară. Toate acestea reprezintă un capital natural și cultural pe care nicio criză nu îl poate șterge. Ceea ce lipsește nu este potențialul, lipsesc voința colectivă și capacitatea organizatorică de a-l valorifica. Dacă industria va reuși să construiască această voință comună, redresarea este nu doar posibilă, ci 100% viabilă.
Articol scris de: CĂTĂLIN PĂDURARU - Wine Ambassador, CEO VINARIUM
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – aprilie 2026Abonamente, AICI!Primăvara începe cu RO-Wine, festivalul vinurilor premium și al experiențelor culinare
O nouă ediție RO-Wine | The International Wine Festival of Romania, dedicată vinurilor premium, gastronomiei și experiențelor internaționale, are loc la București în perioada 22 – 24 mai 2026. Pe parcursul celor trei zile, vizitatorii vor putea descoperi vinuri, povești, experiențe culinare, vizita la festival transformându-se în momente memorabile pentru toți cei care trec pragul RO-Wine.
La Fratelli Studios, Festivalul RO-Wine va reuni producători, importatori, specialiști din industrie și pasionați de vinuri premium, „într-un format dedicat descoperirii, degustării și experiențelor rafinate”.
De altfel, organizatorii anunță că, pentru această ediție, au pregătit pentru vizitatori un program plin de masterclass-uri, degustări ghidate și momente inedite. „Festivalul RO-Wine este ocazia perfectă de a descoperi povești, etichete, regiuni și perspective noi despre lumea vinului”, afirmă Marinela Ardelean, co-fondator RO-Wine, expert în vinuri, fondatoarea platformei Wines of Romania, completând: „La această ediție de primăvară RO-Wine sunt multe masterclass-uri în program. Voi modera și eu unul, vineri, de la ora 15, o călătorie printre brânzeturile DOP ale Italiei, alături de experții ONAF (Asociația Italiană a Degustătorilor de Brânzeturi), Giuseppe Casolo și Giorgio Telmon. Gustăm și povestim despre Parmigiano Reggiano, Taleggio, Asiago, Pecorino Toscano și Gorgonzola Dolce. Dar asta e doar începutul. Sâmbătă vom avea champagne în toate nuanțele de Brut Reserve, de la Taittinger la Pol Roger și Charles Heidsieck. Tot sâmbătă, va fi o degustare de Bourgogne Blanc susținută de Elod Adam pe care nu ar trebui să o ratați și un masterclass Purcari susținut chiar de fondatorul grupului, Victor Bostan. Duminică vom avea Champagne Brunch și sticle din colecția privată a lui Liviu Popescu completată de șampanii de la producători/importatori prezenți la festival. Plus Chef Bogdan Cozma, Chef Laura Eremia, Chef Alex Cîrtu la grill și la stand și neobositul Antonio Passarelli în nu mai puțin de șapte reprize de live cooking, pe parcursul celor trei zile. Vă aștept la RO-Wine să ne bucurăm împreună de sutele de gusturi minunate, de vinuri și gourmet, de iubitorii de vin și de oamenii extraordinari care îl produc.”
Ca la fiecare ediție, ziua de vineri (22 mai) este dedicată specialiștilor din HoReCa, iar în ziele de sâmbătă (23 mai) și duminică (24 mai) are acces publicul larg.
Din România și Republica Moldova vor fi prezente crame consacrate sau în plină afirmare, cu vinuri reprezentative și povești autentice.
Salonul „Gustul Italiei”, organizat cu sprijinul ICE - Agenția Italiană pentru Comerț Exterior, revine la RO-Wine cu o selecție de vinuri italiene, brânzeturi și delicatese care pun în valoare eleganța și diversitatea gastronomiei italiene.
În Salonul vinurilor internaționale vom găsi etichete premium din întreaga lume, selecții speciale, având ocazia să descoperim regiuni, stiluri și producători din: Franța, Spania, Italia, Portugalia, Grecia, Germania, Austria, SUA, Chile, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Argentina și Australia.
În premieră în România, Invivo x SJP, vinuri din Noua Zeelandă create în colaborare cu celebra actriță Sarah Jessica Parker vor putea fi degustate la salonul vinurilor internaționale, alături de alti producatori aflați pentru prima data în țara noastră.
Și pentru că RO-Wine înseamnă mai mult decât degustare de vin, vizitatorii vor găsi la festival o zonă gourmet dedicată experiențelor culinare. „Ediția din acest an pune accent, ca de fiecare dată, pe asocierea dintre vin și gastronomie, printr-o zonă gourmet gândită ca parte integrată a experienței de festival”, subliniază Marinela Ardelean.
Selgros Romania, în calitate de Presenting Gourmet Partner, se alătură RO-Wine pentru a susține această componentă culinară, aducând în prim-plan ingrediente premium, concepte moderne și idei de pairing care completează firesc selecția de vinuri.
Pentru mai multe detalii despre Festivalul RO-Wine (22 – 24 mai 2026) accesați pe pagina evenimentului: https://romaniawinefestival.com/, iar biletele pot fi achiziționate de aici: https://www.bilete.ro/ro-wine/rowine-spring-edition-bucharest-2026-22-24-mai-2026/
Foto: RO-Wine | The International Wine Festival of Romania
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Publicitate
Revista
