D`ale gurii - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole

În opinia lui Ilie Van, păsările din ţara noastră au unele dintre cele mai bune performanţe din UE. Cu toate acestea, vreo 20 - 30% din fermele avicole riscă să se închidă dacă autorităţile nu vor debloca creditarea pentru crescătorii de păsări.

Preţurile cerealelor au crescut foarte mult, iar fermierii nu au bani să cumpere furaje. Un kilogram de porumb a ajuns să coste un leu, iar preţul grâului este 1,2 lei/kg. Pentru ca producătorii avicoli să poată apela la credite în avans de la bănci în contul subvenţiei este nevoie ca Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură să încheie cât mai repede protocoalele necesare cu băncile comerciale.

„Am solicitat şi am obţinut după nenumărate încercări să li se faciliteze producătorilor avicoli creditarea în contul subvenţiei alocate pentru bunăstarea animalelor, subvenţie ce urmează să fie încasată în acest an. Mai ales că mecanismul creditării în contul subvenţiei funcţionează pentru toate celelalte sectoare agricole (vegetal, creşterea bovinelor, ovinelor), iar sectorul avicol şi cel de creştere a porcilor a fost exceptat de la acest tip de creditare. Sectorul avicol este la ora actuală într-o situaţie disperată pentru că nu se mai poate finanţa. Peste 90% din crescătorii de păsări au solicitat ajutoarele de stat, dar din păcate acestea vor veni abia în partea a doua a anului”.

La ora actuală, la noi funcţionează în jur de 230 de societăţi comerciale, care deţin 700-800 de ferme de creştere a puilor de carne şi a găinilor pentru ouă. În 2010, producţia de carne de pasăre în viu a fost de 430.000 de tone, iar cea de ouă de 1,36 miliarde.
România a importat anul trecut 93.000 tone de carne de pasăre şi a exportat 48.000 de tone, consumul intern fiind de 380.000 de tone.

0,22 lei pentru un ou

În prezent, ouăle au cel mai mic preţ din ultimii zece ani, susţine preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări (UCPR), Ilie Van. El precizează că în ultimul an preţul ouălor a înregistrat o scădere cu 24%, în timp ce preţul furajelor a crescut cu 30%. “Dacă anul trecut, în aprilie, ouăle se vindeau la poarta fermei, în medie cu 0,3 lei pe bucată (fără TVA), acum preţul nu depăşeşte 0,22 lei pe bucată. Deşi în ultimii ani oferta de ouă din fermele avicole a rămas aproape aceeaşi, preţul a înregistrat o scădere cu peste 30%”, a punctat preşedintele UCPR. Ilie Van spune că avicultorii sunt nemulţumiţi de importurile ilegale de ouă, care fac concurenţă neloială producătorilor români.

La ora actuală, în România există circa 150 de producători de ouă, dintre care 35 sunt mari unităţi avicole care realizează 85% din producţia industrială autohtonă

Producţia anuală de ouă se ridică la circa 1,36 miliarde de bucăţi.

MIHAELA PREVENDA

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) a plătit în perioada 02.05.2011 – 05.05.2011, suma de 40,42 milioane euro, astfel:

- în intervalul  02.05.2011 – 05.05.2011 s-au efectuat plăţi pentru schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS), în valoare de 28,51 milioane euro;
- în intervalul  02.05.2011 – 05.05.2011 s-au efectuat plăţi pentru schema de plată separata pentru zahar (PDSZ), în valoare de 0,59 milioane euro;
- în intervalul  02.05.2011 – 05.05.2011 s-au efectuat plăţi pentru tomate destinate procesării (TDP), în valoare de 0,15 milioane euro;
- în intervalul  02.05.2011 – 05.05.2011 s-au efectuat plăţi pentru schema de plată naţională directă complementară (PNDC1),  în valoare de 10,63 milioane euro;

în intervalul  02.05.2011 – 05.05.2011 s-au efectuat plăţi pentru sfecla de zahar (PNDC6),  în valoare de  0,51  milioane euro.

Începând cu data de 1 decembrie 2010, APIA a demarat Campania de plată regulară 2010 şi până în prezent a plătit suma de 705,33 milioane euro, pentru un număr de 1.014.547 fermieri, reprezentând:

  • plata SAPS în valoare de 413,77 milioane euro;
  • plata PDSZ în valoare de 3,13 milioane euro;
  • plata TDP în valoare de 0,73 milioane euro;
  • plata PNDC1 în valoare de 284,94 milioane euro;
  • plata PNDC6 în valoare de 2,72 milioane euro.

Menţionăm că au fost autorizaţi la plată 1.023.186 fermieri, cu suma de ~718 milioane euro, iar în curs de autorizare sunt 46.000 de fermieri.

Reamintim că pentru anul 2010, cuantumul alocat schemei de plată SAPS este de 80,36 euro/ha, iar cuantumul alocat schemei de plată CNDP1 este de 50,64 euro/ha.

Plăţile sunt efectuate în lei, la cursul de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru ziua anterioară datei de 1 octombrie a anului pentru care este acordat sprijinul. Pentru data de 30 septembrie 2010, BCE a stabilit un curs de 4,2718 lei.

Schemele/măsurile de sprijin pe suprafaţă sunt finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) pentru schema de plată unică pe suprafaţă şi schema de plată separată pentru zahăr, iar din bugetul naţional pentru schema de plată naţională directă complementară şi sfecla de zahăr, prin bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR).

Vaccinuri

De preferat - Între 20 nov şi 15 dec se vaccinează împotriva a 8 anaerobioze (inclusiv Tetanosul) cu rapel după 4-6 săptămâni (la animalele nevaccinate anterior) apoi anual.

Recomandat - Între 15 dec şi 15 ian, vaccinarea împotriva agalaxiei contagioase ovine (răsfugul alb) cu AGALAXIN Romvac ( urmat de rapel după 15 zile la animalele nevaccinate anterior), 1ml/animal subcutanat indiferet de talia animalului.
Între 01 ian şi 15 ian se face vaccinarea împotriva mamitei gangrenoase (răsfugul negru) cu AGALAXIN FORTE (vaccin contra ambelor forme de răsfug: agalaxia contagioasă si mamita gangrenoasă - va fi lansat în viitorul apropiat)

Vaccinarea contra antraxului se face de obicei primăvara (aprilie) cu CARBOROMVAC-I (caprine peste 2 luni 0,1ml, ovine peste 2 luni 0,2ml, subcutanat). Se poatre încerca mutarea în toamnă a vaccinării, pentru a limita scăderea lactaţiei postvaccinal.
Opţional se mai poate face şi vaccinarea împotriva avortului salmonelic, mai ales în efectivele unde a evoluat boala.

Deparazitări

La intrarea în stabulaţie, toamna, în timpul gestaţiei se face deparazitarea internă cu derivaţi de benzimidazoli: ROMBENDAZOL 10% (1ml/10 kg greutate vie repeta după 24 de ore) sau ROMFENBENDAZOL (2,5ml/50 kg greutate vie) sau injectabil cu LEVAMISOL, 1ml/10 kg, subcutanat.
La ieşirea din stabulaţie, după fătare, se administrează ROMAVERMECTIN PLUS – 1ml/50 kg greutate vie, subcutanat.

Pe timpul păşunatului deparazitarea internă la oile şi caprele adulte se face la nevoie, dictată de rezultatele examenului coproparazitologic, cu recomandarea ca intervalul dintre deparazitări succesive să nu depăşească 3 luni. În cazul apariţiei fasciolozei (gălbează) se recomandă administrarea produsului FASCIOCID - 1ml/10 kg greutate vie, (triclabendazol, singurul produs care are efect trematodocid asupra tuturor stadiilor de dezvoltare a fasciolelor: ouă, forma tânără, forma adultă). În cazul infestaţiilor masive se recomandă repetarea după 48 de ore.

Deparazitarea externă la oi (tratamentul pentru râie) se poate face prin îmbăiere, aplicaţii de soluţii Pour-on sau injectabil). Tratamentul se face între 15 mai şi 15 iunie. În cazul îmbăierilor se fac obligatoriu două îmbăieri la interval de 7 zile cu ROMPARASECT FORTE. Dacă se face injectabil, tratamentul se poate face cu IVERMECTINE - (ROMIVERMECTINĂ :1ml/50 kg greutate vie, subcutanat, cu repetare la 7 zile).
Tratamente efectuate la miei şi iezi

După fătare, în primele două săptămâni se admi­nistrează preventiv VITAMINA E şi SELENIU (ROMSELEVIT injectabil - 2ml/10 kg greutate vie, subcutanat sau alte produse buvabile).

Deparazitarea internă se face pentru moniezioză (panglică) cu albendazol (ROMBENDAZOL‑10%, ROMBENDAZOL PLUS) sau fenbendazol (ROMFENBENDAZOL) la vârsta de 6-8 săptămâni, minim două administrări, la interval de 4 săptămâni. La nevoie deparazitările menţionate mai sus pot fi urmate de vitaminoterapie cu VITAMINA AD3E injectabil (2-5ml/miel sau buvabil 2-3ml /miel) sau COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL (1ml/10 kg greutate vie/zi, 3-5 zile periodic).

Antraxul (Dalac)

Este o boală care evoluează acut, caracterizată prin tulburări grave circulatorii, digestive, urinare, urmate de moarte. Afectează în special ierbivorele, fiind transmisibilă şi la om.
Tratamentul este extrem de complex şi de lungă durată. Prevenirea bolii prin vaccinare rămâne cea mai eficientă soluţie.

Anaerobiozele

Sunt 8 boli infecţioase produse de Clostridium spp.(enterotoxiemia adultelor, nefropulpita enterotoxiemică, dizenterie bacilară la tineret, enterita hemoragică la miei şi iezi, hepatita necrotică, edem malign, gangrena gazoasă şi tetanosul), cu evoluţie extrem de rapidă şi gravă, provocând pierderi însemnate. Aceste bacterii pot afecta sistemul nervos, digestiv şi renal, adesea cu sfârşit letal.
Tratamentul trebuie aplicat precoce, însă de cele mai multe ori este ineficient. Vaccinarea turmelor de oi şi capre oferă rezultate optime.

Mamita gangrenoasă (Rasfugul negru)

Este o boală infecţioasă, sporadică, ce afectează oile în lactaţie, caracterizată prin tulburări generale, modificări calitative şi cantitative ale laptelui, consecutiv gangrenei glandei mamare. Pronosticul este grav, întrucât 50% din cazuri sfârşesc prin moarte, iar cele care se vindecă devin neeconomice. Prevenirea prin vaccinare scade semnificativ şansele de apariţie a bolii.

Agalaxia contagioasă (Răsfugul alb)

Este o boală infecţioasă extrem de contagioasă, specifică oilor şi caprelor. Se caracterizează prin mamite, scăderea sau oprirea secreţiei de lapte, artrite şi cheratoconjunctivite.
Tratamentul este păgubos şi cu eficienţă scăzută.
Prevenirea bolii prin vaccinare este cea mai eficientă variantă.

Salmoneloza

Este o boală infecţioasă sporadicoenzootică. Cea mai gravă formă de evoluţie, la oi este forma avortigenă. Avortul se produce obişnuit în luna a 4-a şi a 5-a de gestaţie. Uneori gestaţia poate fi dusă la termen, dar mieii sunt neviabili şi mor în primele 15 zile de viaţă.

Dr.Cătălin Tudoran, Dr. Costin Stoica

Miercuri, 04 Mai 2011 23:14

Avantajele asocierii

Felul în care este privită asocierea la noi - cuvântul acesta încă mai provoacă și astăzi repulsie multora dintre noi - mă îndeamnă să caut argumente în favoarea utilităţii sale. Stând de vorbă cu baronul Iacob Kripp, la un recent eveniment dedicat vinului - semnalat de revista noastră - am înțeles că este chiar mai mult decât atât, este o necesitate, mai ales în condiţiile unor exploataţii mici (podgoria baronului Kripp are 25 de ha pe rod și produce cam 100 000 de sticle pe an). Domnia sa se străduiește să constituie, în podgoria Drăgăşani, o asociaţie de viticultori.

Reporter: Povestiți-mi despre asociaţiile pe care mi-ați spus că le cunoașteți în diferite regiuni din Austria şi Italia, domnule Kripp.
Iacob Kripp: Eu am copilărit în nordul Italiei, în Tirolul de Sud, iar acum locuiesc în Austria. Părinţii mei, fratele meu, de altfel toate rudele mele au vii în aceste regiuni, vinifică la ei acasă, vând vinul şi îl promovează la faţa locului, pe cont propriu. Este un lucru normal ca aceşti producători mici să se asocieze pentru a putea să-şi promoveze produsele lor.

Forţa financiară creşte

Rep.: Nu deranjează pe nimeni că sunt competitori între ei?

I.K.: Nu, concurența pălește în fața avantajului dat de marketing şi de posibilitatea promovării mai eficiente a unui produs, a unei regiuni. Forţa financiară creşte, se poate face un buget mult mai mare pentru promovare, se găsesc mult mai multe idei pentru a descoperi şi cuceri noi pieţe ţintă. De exemplu, prezenţa la tărguri se face împreună, închirierea de standuri, pliantele, broșurile, toate se fac împreună. O broșură prezintă să zicem opt crame, câte sunt în asociaţie. Aşa nu mai simţi cheltuiala atât de mult cum ai simţi-o de unul singur.

Rep.: Doar în direcţia desfacerii şi promovării producţiei se asociază viticultorii?

I.K.: Anumite lucruri se fac împreună şi în partea de producţie. De exemplu fratele meu face parte dintr-o asociaţie de 8 ferme, ei şi-au cumpărat împreună o linie de îmbuteliere, amplasată pe un trailer, aceasta se deplasează de la o cramă la alta. Eficienţa este foarte mare. O linie de îmbuteliere este utilizată într-o cramă maxim două-trei săptămâni pe an, sau chiar mai puţin, mai ales la crame mici care îmbuteliază tot vinul lor în două-trei zile foarte uşor. Astfel capitalul care se blochează într-un utilaj se împarte la 8 făra ca vreunul să se folosească mai puţin de el. Şi alte utilaje pot fi folosite în comun, de exemplu cele folosite în vie. Maşini de cosit, maşini de tocat corzi, sunt utilaje pe care nu le foloseşti zilnic şi atunci le poţi împrumuta de la unul la altul foarte uşor.

Cooperare în toate domeniile

Rep.: Dar nu sunt distanţe mari între ei?

I.K.: Ăsta este avantajul acolo, că nu sunt distanţe prea mari, maxim 30-50 de km, poate aici în România ar fi o astfel de problemă, dar o linie de îmbuteliere poate fi transportată pe un tailer şi 200 de km fără probleme. Apoi există cooperare şi în ceea ce priveşte tratamentele în vie, metodele de vinificare....

Rep.: Metode de vinificare? Dar nu se poate ajunge la realizarea unui vin cu un gust comun?

I.K.: Nu, caracterele rămân deosebite. La o cramă de familie, cum are fratele meu, cum am şi eu la Drăgăşani, proprietarul şi oenologul impun decisiv caracterul vinului. Asta pentru că fiecare vrea să facă acel vin care îi place lui.
Valoarea nu ţine cont de dimensiunea podgoriei

Rep.: Ce dimensiune are o podgorie din aceasta „de familie”?

I.K.: De exemplu, a mea la Drăgăşani are 25 de ha de vie pe rod şi produce aproximativ o sută de mii de sticle pe an, dar în Italia, În Austria sau Germania sunt podgorii sau domenii viticole şi mult mai mici, de 10, 8, 6, sau chiar mai puţine hectare, care îmbuteliază sub eticheta lor. Iar dacă reuşesc să facă un vin de calitate ridicată atunci pot vinde acest vin foarte bine şi cu câştig. Îmi vine în cap, pentru comparaţie, o cramă renumită în Bourbon, vorbesc de Romanee-Conti, care vinde vinul cu două mi de euro pe sticlă dar are până în două hectare.  
Un alt avantaj acolo, de exemplu în Tirolul de sud, unde are crama fratele meu, este că există şi mult turism, iar turiştii vin la cramă, trec în sat şi vizitează zona şi degustă vinul la cramă şi aşa mai departe, dar acest lucru poate fi realizat şi aici în România. Şi aici este un mare potenţial turistic, sunt peisaje foarte frumoase, iar cei de la oraş, bucureştenii, să zicem, ar putea să fugă de aerul îmbâcsit de aici şi să se refacă la o cramă, cum ar fi cea de la Drăgăşani.

Rep.: Acele podgorii au asociat producerii de vin şi capacităţi de cazare?

I.K.: Uneori da. Au cateva camere, sub forma unei micropensiune, sau rudele lor au alături o pensiune şi cooperează în promovarea zonei. Turiştii care zăbovesc acolo sunt încântaţi să participe la lucrările din vie, din cramă, la sărbătorile dedicate vinului, fiecare în ce perioadă nimereşte la fermă.

Medalie de Argint pentru noul sistem de şenile TERRA TRAC

Noul sistem de şenile CLAAS TERRA TRAC pentru noua combină LEXION a fost premiată cu o medalie de argint la expoziţia SIMA. Show-ul internaţional de tehnologie agricolă, ţinut la fiecare 2 ani la Paris, atribuie premii de inovaţie SIMA pentru companiile de succes alese de către un grup de ingineri, experţi.

Grupul a acordat premiul noului sistem de şenile, care a reuşit să reducă drastic forţa de impact prin suspensia hidropneumatică, recunoscând design-ului excepţional general al maşinii.

Cilindrii hidraulici ajustează individual roţile de tracţiune, roţile la sol şi tăvălugii de suport ai TERRA TRAC la conturul solului, rezultând astfel o nivelare automată şi o stabilitate îmbunătăţită de ghidaj în lateral a combinei. În acelaşi timp confortului operator oferit de cabină este îmbunătăţit, de asemenea, printr-o suspensie separată. Cu noul sistem de şenile TERRA TRAC, combina se mişcă cu o uşurinţă infinită peste câmp.

Disponibil pentru Lexion 770 şi 750.

Cu noul TERRA TRAC, LEXION 750 poate atinge viteze de până la 40 km/h pe şosea. Aceasta ajută la amplificarea eficienţei economice a combinei, reducând timpul necesar deplasării maşinii de la un câmp la celălalt – rezultând un randament crescut al maşinii.
Beneficii

Pe scurt, noul sistem de şenile oferă următoarele avantaje:

  • protecţie crescută a solului (66% îmbunătăţire faţă de maşină pe roţi),
  • tracţiune îmbunătăţită pe sol umed sau la lucrul pe teren în pantă,
  • operare stabilă şi netedă a hederului, chiar dacă se operează cu cel mai mare heder posibil,
  • confort mărit al operatorului,
  • stabilitatea îmbunătăţită în pante,
  • solicitare mai redusă a operatorului,
  • o alunecare redusă şi prin urmare, consum redus de carburant.

Ce este AgCelence®?

AgCelence®  este brand-ul ce reprezintă combinaţia a două cuvinte: Agricultură şi Excelenţă.
Brand-ul AgCelence® cuprinde produse care asigură beneficii suplimentare faţă de cele oferite de produsele obişnuite pentru protecţia plantelor: toleranţă mai bună la stres, recolte mai mari şi de  calitate superioară. Toate aceste beneficii conduc, în final, la creşterea productivităţii.

Cum a apărut AgCelence® ?

În 1996, BASF a fost prima companie de protecţie a culturilor ce a lansat  o nouă grupă de produse cu efecte fiziologice.
Cercetătorii au descoperit că plantele tratate cu fungicidul  piraclostrobin (substanţă activă conţinută de produsul Opera®) au fost mai sănătoase, mai viguroase şi mai verzi decât cele tratate cu substanţe active ale altor fungicide.
Descoperirea acestor efecte fiziologice complexe a presupus implicarea atât a oamenilor de ştiinţă BASF, cât şi a numeroşi cercetători şi academicieni din diferite universităţi şi organizaţii de cercetare din întreaga lume. Prin numeroasele experimente realizate în seră şi prin teste pe teren privind activităţile fiziologice la diferite plante, cercetătorii au descoperit că astfel de produse au efecte benefice asupra unei game largi de culturi, inclusiv porumb, cereale, rapiţă şi floarea-soarelui.

Care sunt beneficiile aduse de produsele AgCelence® ?

Bazate pe efecte fiziologice, produsele AgCelence® de la BASF oferă beneficii semnificative dovedite, pe care produsele obişnuite pentru protecţia plantelor nu le pot asigura. Fermierul obţine recoltă mai bună, de calitate superioară, chiar şi în absenţa bolilor şi a dăunătorilor.
În funcţie de produs şi cultură, acestea pot fi:
- calitate îmbunătăţită a recoltei
- eficienţă crescută a producţiei
- toleranţă mai bună la stres
- recoltă sporită

Care este diferenţa dintre produsele AgCelence® şi regulatorii de creştere pentru plante?

Regulatorii de creştere pentru plante influenţează echilibrul hormonal al plantei pentru a-i ajusta mărimea şi creşterea.
Produsele cu efect AgCelence® acţionează asupra întregii fiziologii a plantei pentru a-i mări vitalitatea şi, prin urmare, pentru a creşte calitatea culturii.
De ce plantele au nevoie de produse pentru stimularea metabolismului?

Sub acţiunea factorilor de stres (grindină, boli, sectă, insecte, lipsa substanţelor nutritive, inundaţii) plantele produc etilenă. Etilena are consecinţe negative asupra plantei şi, implicit, asupra fermierilor:

  • energia plantei care era folosită pentru producerea recoltei va fi utilizată pentru managementul stresului
  • recolta nu va fi realizată la potenţialul maxim
  • planta trebuie să lupte pentru supravieţuire.

Produsele AgCelence® influenţează procesele fiziologice, făcând planta mai eficientă, reducând transpiraţia, crescând fotosinteza şi reducând producţiile de etilenă, hormonul de stres al plantei. Pe lângă aceste efecte, produsele din gama AgCelence® accelerează răspunsurile de apărare împotriva virusurilor sau a bacteriilor; observaţiile din teren descriu o reducere a simptomelor de boli virale şi bacteriene atunci când plantele au fost tratate.

OPERA®

Opera® (50 g/l epoxiconazol + 133 g/l piraclostrobin) este un fungicid cu puternice efecte fiziologice, care ajută la atingerea potenţialului de producţie al hibrizilor. Produsul are acţiune sistemică, controlează bolile din cultura porumbului. Epoxiconazolul inhibă creşterea miceliului ciupercilor, iar piraclostrobinul, o strobilurină, inhibă germinaţia sporilor, ambele substanţe active ducând la efecte sinergice în controlul bolilor. Are eficienţă protectivă şi curativă. De asemenea, efectele fiziologice dovedite conduc la îmbunătăţirea fotosintezei, utilizarea mai eficientă a îngrăşămintelor, creşterea rezistenţei plantelor la stres şi îndeosebi la secetă, mai puţine frunze îmbătrânite, tulpini mai rezistente la frângere.

Spectrul de combatere: Helminthosporium turcicum

  • Doza omologată: postemergent, 1 – 1,5 l/ha
  • Opera® se poate aplica la cultura porumbului în două faze, în funcţie de echipamentul de aplicare disponibil:
  • Aplicare timpurie (în doză de 1 l / ha) – în stadiul BBCH 34-37 (când porumbul are 1-1,2 m), până la ultima posibilitate de intrare în cultură cu tractor şi echipament normal de stropit
  • Aplicare târzie (în doză de 1,5 l/ha) – la înflorit, în stadiul BBCH 51-65, în cazul în care se pot folosi echipamente cu lumină mărită la sol

La cultura porumbului se utilizează produsul Opera® ce determină reducerea efectelor cauzate de stresul termic, hidric , grindină şi alţi factori asigurând:
- creşterea suprafeţei foliare
- creşterea masei verzi
- dezvoltarea mai bună a rădăcinilor
- îmbunătăţirea stării de sănătate a tulpinilor
- creşterea rezistenţei la secetă
- stabilitatea plantelor
- număr crescut de rânduri pe boabe, număr mai mare de boabe
- creşterea vitezei de recoltare, reducerea consumului de combustibil
- reducerea conţinutului de micotoxine

Miercuri, 04 Mai 2011 22:59

Cera 2504

Începând cu anul 2009, Procera Agrochemicals România a intrat pe piaţa seminţelor de porumb cu germoplasmă proprie obţinută în procesele de ameliorare care se desfăşoară în condiţiile de mediu din România, piaţa căreia se adresează aceste produse.

Faptul că procesele de ameliorare se desfăşoară în condiţiile de mediu în care produsul rezultat se va cultiva oferă premisele obţinerii de material genetic ADAPTAT!

CERA 2504 este un hibrid de porumb din grupa de maturitate semitardivă, FAO 480, înregistrat în anul 2010.
Deoarece este un hibrid obţinut prin producere de seminţe pe bază de androsterilitate citoplasmatică, puritatea sa genetică este apropiată de valoarea de 100%.

Principala caracteristică a hibridului este capacitatea de producţie ridicată în condiţii de stres termic, comparativ cu ceilalţi martori din grupa de maturitate. De asemenea, este un hibrid care răspunde foarte bine la condiţii intensive de cultură, realizând randamente ridicate în aceste condiţii.
Recomandăm CERA 2504 în special pentru zona I şi II de favorabilitate pentru cultura porumbului.

Caracteristicile definitorii ale hibridului CERA 2504
- toleranţa ridicată la stresul termic,
- ritmul rapid de pierdere a apei la maturitate,
- sistemul radicular cu dezvoltare peste medie,
- ritmul rapid de creştere în primele faze de vegetaţie
- fructificarea devreme, faţă de martorii din aceeaşi grupă de maturitate.

Producţiile realizate în condiţii de cultură se ridică la valori cuprinse între
- 11 000 kg/ha la Fundulea
- 12 100 kg/ha la Vâlcelele – Călăraşi.

Mai mult decât atât, potenţialul genetic al hibridului în condiţii experimentale poate atinge productia de 15 000 kg/ha.

Însuşiri morfologice:
- Tulpina – elastică, de înălţime medie
- Frunze – cu port semierect
- Ştiulete – cilindro-conic, compact, bine acoperit cu boabe
- Bob – dentat
- MMB – 320-345 g

Mihai Radu, Director Tehnic  - Procera

Studii recente, consacrate progresului genetic din domeniul culturii mari - realizate de ARVALIS (Institutul sectorului vegetal) şi INRA, indică faptul că performanţele porumbului boabe din Franţa au înregistrat un spor mediu anual de 1,4 q/ha în ultimii treizeci de ani. Analizând curba din ultimii 15 ani, se observă că aceasta rămâne la peste 1,1 q/ha/an. Este cel mai bun rezultat obţinut la cultura mare în Franţa. Această curbă de creştere este comparabilă cu studiile similare efectuate în SUA în privinţa progresiei randamentelor.

Cele mai bune zone de producţie („Centura porumbului”, sudul irigat) din această ţară înregistrează un progres de 1,4 q/ha/an. În Europa, creşterea randamentelor de porumb din ultimii ani a depins mult şi de constrângerile de ordin climatic. Evoluţia temperaturilor şi perioadele secetoase au favorizat, mai degrabă, Europa de Nord şi Oceanică, în timp ce Europa Centrală şi Continentală au avut de suferit mai mult, începând cu mijlocul anilor ’90, având de-a face cu contraste climatice mai violente.

Într-un interval de 20 de ani, însămânţările de porumb din Franţa au loc cu trei săptămâni mai devreme. Au fost oferite două explicaţii pentru acest fenomen. Mai întâi, ritmul susţinut al progreselor genetice, alături de transferul foarte rapid al acestora către agricultori („rulajul” mediu al hibrizilor este de patru ani). Apoi, o adaptare continuă a agricultorilor la o ofertă climatică aflată în schimbare de mai mulţi ani.

Practic, chiar şi la scara de timp a testelor noastre, constatăm efectele încălzirii climatice şi „întârzierea” treptată şi generală a hibrizilor utilizaţi. Folosirea unor hibrizi din ce în ce mai tardivi este însoţită de o tendinţă generală de creştere a precocităţii seminţelor. Astfel, data medie a avansat cu trei săptămâni în douăzeci de ani, cu o inversare a datelor de însămânţare între regiuni (sud şi nord, zonele de creştere a animalelor şi cele de cultură mare).

Precocitatea din ce în ce mai mare a seminţelor este o evoluţie logică, legată de primăverile mai favorabile, de o mai bună drenare a solurilor şi de creşterea rezistenţei la frig a hibrizilor. Astfel, prin prelungirea ciclului de cultură creşte automat potenţialul porumbului boabe. Mai sunt şi alte constrângeri recente care pledează pentru precocitatea crescută a seminţelor: calitatea sanitară şi stresul hidric din timpul verii. În ambele cazuri este vorba de aplicarea unei strategii de eschivă. Din punct de vedere al calităţii sanitare, recoltarea timpurie are un impact direct asupra riscului de infectare cu DON (dezoxinivalenol); ciclurile vegetative sunt mai precoce şi se limitează numărul de generatii de sfredelitori, care stau la originea fumonizinelor. Însămânţările precoce (cu soiuri precoce sau tardive) limitează şi impactul negativ al perioadelor de stres hidric estival. Din aceste două motive, de pildă, italienii practică din ce în ce mai mult însămânţările foarte timpurii (în martie).

Riscurile însămânţării precoce

Într-un climat oceanic, riscurile pagubelor cauzate de ger sunt slabe în stadiile timpurii.
Sunt necesare mai multe condiţii pentru ca această strategie să aibă succes. Anume:
Respectarea condiţiilor agronomice necesare obţinerii unei bune implantări (zvântarea şi temperatura solului);
Garantarea unei protecţii eficiente împotriva dăunătorilor din sol, având în vedere că răsărirea are loc din ce în ce mai lent;
Neamplasarea culturii într-o zonă cu risc de ger în faza de înflorire.

Cu alte cuvinte, două zile consecutive de „îngheţare albă” în stadiul de 7-8 frunze de porumb (din 15 până în 31 mai). Contrar afirmaţiilor care se fac, este demonstrat că efectele gerului sunt severe la plantele de porumb deja dezvoltate, în timp ce riscurile acestuia sunt aproape nule atunci când mugurele terminal este protejat în sol. Riscul îngheţării bobului este nul dacă însămânţarea s-a făcut la o adâncime suficientă (≥4 cm în condiţiile pedoclimatice din Franţa). În ultimii trei ani, ARVALIS a efectuat numeroase teste privind însămânţările foarte timpurii şi a îndrumat agricultorii – din ce în ce mai numeroşi – interesaţi de această practică. În 2009, condiţiile favorabile au permis chiar însămânţarea mai multor zeci de mii de hectare înaintea datei de 25 martie.

Cultivarea foarte timpurie a porumbului implică anumite constrângeri: protecţia mai delicată a plantelor însămânţate timpuriu, diferenţierea florei, agresivitatea crescută a buruienilor etc. Din această cauză, este recomandată aplicarea unor practici ajutătoare adecvate: îngrăşăminte starter, selecţie varietală specifică (vigoare la debut), densitate suficientă, plivire „în secvenţe”, o grijă deosebită în faza implantării, pentru asigurarea unei bune omogenităţi din momentul însămânţării până la răsărire.

În ce priveşte dăunătorii din sol, riscul este mai mare. Instalarea mai lentă a plantelor de porumb tinere le fac mai vulnerabile viermilor-sârmă (Agriotes sp.). În plus, o practicare izolată a însămânţărilor decalate creşte riscul pagubelor cauzate de păsări, din ce în ce mai prezente în sezon. Pe de altă parte, riscurile legate de dăunătorii plantelor de porumb tinere (noctuidele, afidele, cicadele) sunt mai dificil de apreciat.

Testele de plivire realizate de ARVALIS au confirmat faptul că decalarea însămânţărilor are mai multe consecinţe, de care trebuie ţinut cont: modificarea structurii florei sălbatice, competitivitatea culturii faţă de buruieni. Însămânţările precoce favorizează „flora cerealelor” (speciile de Veronica, Viola, linariţa, raigrasul etc), precum şi anumite specii sălbatice tenace, ca poligonaceele, în momentul implantării, deoarece acestea au un „punct-zero” vegetativ mai scăzut decât al porumbului. Pe de altă parte, porumbul are o instalare mai lentă şi păstrează un gabarit mai compact. Populările mai slabe între rânduri determină răsăriri eşalonate şi continui. În momentul aparitiei florei sălbatice estivale, stadiul avansat al porumbului complică intervenţiile. În această situaţie, plivitul se adaptează. Intervenţiile şi tratamentele duble cu substanţe active cu spectru larg, după răsărirea precoce, sunt foarte eficiente. Agricultorii nu sunt lipsiti de apărare în faţa acestor probleme deoarece oferta de inovaţii este foarte dinamică şi apar mereu produse noi.
Concluziile ARVALIS privind cultivarea precoce a porumbului

Însămânţările timpurii, bine gândite, aduc elemente de stabilitate şi de siguranţă a randamentelor, prin deplasarea ciclului de dezvoltare. Este întotdeauna un atu să vezi o înflorire timpurie a porumbului, deci o traversare mai din timp a stadiului-limită de avortare a boabelor, în perioada favorabilă, înainte de epuizarea rezervei utile din sol. Cu toate acestea, data însămânţării trebuie adaptată în funcţie de toţi factorii limitativi pedoclimatici şi regionali.

Lucrările de plivire de dinaintea răsăririi încă rămân determinante. Sunt procedeul cel mai economic. Cu toate acestea, condiţiile optime pentru buna lor desfăşurare sunt decisive, atât din punct de vedere al eficienţei, cât şi al protecţiei mediului. Persistenţa în timp a eficacităţii lucrărilor de protecţie, mai ales la semănatul timpuriu (unde pot apărea probleme de răsărire tardivă) ridică problema structurii de populare. Aici, avem tot interesul de a reuşi o acoperire între rânduri (umbrire) care să oprească alte răsăriri. ARVALIS are în vedere explorarea mai multor căi: distanţarea dintre rânduri, gabaritul plantelor, portul frunzelor (porturile „plate” sunt mai rare) şi, bineînţeles, densitatea plantelor. În această discuţie nu este vorba de calendar, ci de a profita de primul interval favorabil din primăvară, în funcţie de tipul de sol, de fereastra de intervenţie posibilă şi de riscul climatic. Riscurile sunt, probabil, mai mici în zona oceanică decât în zona continentală.

Din punctul de vedere al plantei şi al fiziologiei sale, până acum nu s-au semnalat nici un fel de contraindicaţii pentru acest procedeu, porumbul suportând foarte bine însămânţările decalate. Porumbul nu este îngrădit de limite fotoperiodice sau de temperaturi ridicate, de aceea strategiile de modificare a ciclului vegetativ constituie unul din răspunsurile posibile faţă de provocările actuale ale competitivităţii acestei culturi.
Uşurinţa şi rapiditatea cu care agricultorii francezi şi-au integrat strategia însămânţării precoce în practicile lor de cultură reprezintă o garanţie a reuşitei, pe viitor.

JEAN-PAUL RENOUX, INSTITUTUL DE CERCETĂRI DIN SECTORUL VEGETAL ARVALIS - FRANŢA

Miercuri, 04 Mai 2011 22:49

Recomandări de sezon de la DuPont

Combaterea bolilor foliare din culturile de cereale păioase

Primul tratament cu fungicide

Culturile de cereale păioase sunt predispuse atacului bolilor încă din toamnă şi riscul se menţine pe toată perioada de vegetaţie. Aplicarea tratamentelor trebuie efectuată preventiv sau cel târziu la apariţia primelor simptome în lan dacă se urmăreşte obţinerea de producţii ridicate şi de calitate.
În primăvară, momentul cheie este la începutul alungirii paiului când are loc diferenţierea numărului de spiculeţe în spic, moment în care se hotărăşte şi nivelul de producţie. În sens larg, acest moment coincide cu prima decadă a lunii aprilie. Bolile de tot felul, făinarea (Erysiphe sp.), pătarea brună (Septoria sp.), ruginile (Puccinia sp.) şi nu numai, sunt uşor de depistat în toate lanurile. Este timpul primului tratament. DuPont are în piaţă două dintre cele mai performante fungicide Evolus® şi Alert®.

Dozele recomandate pentru cele două produse sunt Evolus® – 1 L/ha; Alert – 0,8 L/ha. Evolus®, fungicid nou lansat în piaţă şi care, în scurt timp va convinge pe toţi fermierii de calităţile incontestabile, mai ales în combaterea făinării şi fuzariozei. Însă, liderul de necontestat al fungicidelor utilizate la culturile de cereale păioase şi nu numai, rămâne în continuare Alert®.

Al doilea tratament cu fungicide

În funcţie de masa foliară şi presiunea bolilor, mai sunt necesare unul sau două tratamente. Cel mai bun moment pentru efectuarea tratamentului final este în momentul în care s-a format frunza stindard şi are loc înspicatul. Ţinta este acum, menţinerea cât mai mult timp în stare activă a foliajului şi controlul bolilor la spic. Pentru a ajunge la aceste ţinte, este necesar să folosim un produs performant. DuPont oferă Acanto® Plus la doza de 0,5 L/ha. Cu un cost accesibil pentru performanţa ridicată a produsului, fermierul obține o producţie de calitate care-i satisface pe deplin aşteptările.
Se pot obţine şi în România producţii constante de peste 6 t/ha şi de calitate, fiind destule exemple, însă două tratamente fungicide nu sunt suficiente şi este necesar un al treilea tratament la jumătatea perioadei de vegetaţie, când creşterile sunt puternice şi plantele sensibilizate. Fiecare fermier trebuie să-şi evalueze periodic potenţialul productiv al lanului şi să folosească cu încredere produsele DuPont: Evolus®, Alert® şi Acanto® Plus.
Combaterea buruienilor din cultura de cereale păioase

În primăvară, apar buruienile cu frunză lată care trebuie combătute, momentul optim fiind când acestea sunt în faze mici, au 2-4 frunze şi încă nu concurează cultura pentru resursele nutritive.

Granstar® Super, 40 gr/ha, controlează peste 65 de specii de buruieni, nu este restricţionat în aplicare de stadiul de creştere al culturii, are cea mai scurtă perioadă reziduală între toate erbicidele utilizate, nu sunt restricţii de nici un fel pentru culturile ce urmează în rotaţie (rapiţă, cereale, floarea-soarelui, sfeclă).

În funcţie de gradul de îmburuienare, speciile de buruieni şi culturile ce urmează în rotaţie poate fi necesar un program tehnologic bazat şi pe alt erbicid sulfonilureic cum ar fi Glean® - 15-20 g/ha, Laren® Pro - 30 g/ha ori Pointer® Ultra 35 g/ha sau special pentru infestări majore cu turiţă, Granstar® Super (40 g/ha) plus Cerlit 0,4 L/ha.

Mai mult, formularea specifică sub formă de granule solubile (SG) a erbicidelor DuPont: Granstar® Super, Laren® Pro si Pointer® Ultra conferă câteva avantaje produselor şi anume:
- creşte eficacitatea erbicidului,
- este diminuată la minimul posibil fracţia reziduală de substanţă activă pe pereţii rezervorului;
- şi foarte important, se reduce numărul de spălări pentru curăţarea instalaţiei de erbicidat după aplicare la o spalare energică cu detergent urmată de o clătire a instalaţiei.

Dr. Ing. Ion Săvulescu, Director tehnic, DuPont Romania SR

Publicitate

ROMANIA AGRIMAX TERIS BENNER 2026

Banner_Revista_ferm_250x300

Banner Andermatt Insecticide 04 300x2050px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

Banner_Profesional_agromedia_RF_300x250_px 

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

newsletter rf

Revista