Pregatirea din toamnă a patului germinativ pentru porumb pe solurile grele din zonele colinare
1. Observații privind pregătirea de primăvară a patului germinativ
Discuirea de primăvară a arăturii de toamnă (efectuată în scopul pregătirii patului germinativ pentru semănatul porumbului și a altor culturi de primăvară), în condițiile zonelor colinare cu soluri grele și sărace se execută exclusiv cu polidiscul și o „bară nivelatoare", printr-o singură trecere, rareori o a doua trecere doar pe unele aliniamente (prin bunăvoința prestatorului). Trecerea de mai multe ori pe toată suprafața comportă creșterea tarifării lucrării cu același număr de ori, fapt neacceptat de micii producători agricoli în condițiile socio - economice actuale.
În condițiile pedoclimatice și de execuție menționate, discuirea de primăvară, respectiv pregătirea patului germinativ pentru semănatul porumbului și a altor culturi prezintă o serie de neajunsuri, înscrise în cele ce urmează.
Discuirea de primăvară se execută de regulă cu întârziere din cauza supraumezirii de durată a solului primăvara devreme. Din această cauză, culturile din urgența 1a (lucerna, orzoaica, ovăzul) nu pot fi semănate în epoca optimă în peste 80% din ani, iar semănatul porumbului este întârziat în cca 50% din ani (tabelul 2).
Discuirea de primăvară pentru cultura porumbului (și a altor culturi de primăvară) se execută în scurt timp înaintea semănatului, deseori în aceeași zi. Aceasta ca urmare atât a supraumezirii solului, cât și a mentalității conform căreia solul trebuie să fie proaspăt afânat (intervenția unei ploi între discuire și semănat punând problema refacerii lucrării de discuire în vederea reafânării solului ''tasat'' de ploaie).
Discuirea de primăvară se execută practic totdeauna sub presiunea încadrării semănatului în epoca optimă, motiv pentru care lucrarea se efectuează când solul este abia ''înflorit''' la suprafață, insuficient zvântat pe toată grosimea pe care o abordează polidiscul. Din această cauză solul din stratul de sol supraumezit nu este mărunțit prin sfărâmare, ci este fragmentat prin tăiere.
Discuirea de primăvară, cu o singură trecere a polidiscului pe solul greu, luto-argilos și supraumezit parțial pe adâncimea abordată de utilaj realizează un pat germinativ bulgăros și macro-granular, insuficient mărunțit, o afânare excesivă, cavernoasă, și macro-poroasă cu frecvente denivelări ale suprafeței de la un parcurs la altul și chiar în interiorul aceluiași parcurs al utilajului. Una sau două treceri cu polidiscul nu reușesc să niveleze neuniformitățile suprafeței terenului create prin arături de toamnă sau primăvară efectuate tot de prestatorii de servicii de mecanizare în condițiile deficitului de mecanizare a zonei.
Discuirea de primăvară are ca efect pierderea rezervei de umiditate din patul germinativ vânturat și aerat excesiv, acesta uscându-se într-o înaintată măsură într-un interval de 2-3 zile fără precipitații; intervale care apar frecvent în lunile aprilie și mai pe fondul unui bilanț hidroclimatic deficitar în 45% și respectiv 55% din ani (tabelul 2).
Discuirea de primăvară lipsește patul germinativ de aportul de umiditate prin curentul ascendent al acesteia din solul subiacent mai umed către suprafață în intervalul mai-septembrie; interval în care lunile iulie și august au un bilanț hidroclimatic puternic, respectiv moderat deficitar pentru 85%, respectiv 79% din ani. Întreruperea curentului ascendent al umidității solului are loc ca urmare a ''ruperii'' contactului capilar dintre patul germinativ și solul subiacent prin lucrarea de discuire, contact care este greu să se refacă pe deplin pe fondul bilanțului hidroclimatic deficitar din intervalul mai-septembrie pentru 55%-75% din ani (tabelul 2).
Discuirea de primăvară cu una-două treceri cu polidiscul nu realizează o combatere radicală a buruienilor răsărite; unele buruieni continuă să vegeteze ca urmare a faptului că nu au fost tăiate sau desrădăcinate complet, altele sunt ajutate să se răspândească prin fragmentarea și repoziționarea rizomilor.
Discuirea de primăvară exclude folosirea erbicidelor neselective (totale) în combaterea buruienilor răsărite primăvara devreme (cele două lucrări se exclud reciproc), lipsind practica agricolă de folosirea unei metode eficace și eficiente în eradicarea buruienilor din culturile agricole.
Trecerea de mai multe ori cu polidiscul în scopul realizării unui pat germinativ mai bun poate duce la tasarea și compactarea solului subiacent (la formarea hardpanului), dată fiind umiditatea ridicată a acestuia, la momentul efectuării lucrării de discuire.
Semănatul porumbului în patul germinativ cu deficiențele menționate mai sus se realizează defectuos, cu goluri frecvente și adâncimi diferite de plantare a semințelor; goluri care lipsesc cultura de porumb de densitatea corespunzătoare de cca. 50.000 plante/ha necesară realizării de producții ridicate, eficiente economic. Densitatea plantelor este diminuată până la 30.000-25.000 de plante/ha, cu reducerea producției cu 40-50%.
Semințele de porumb (și de alte culturi) semănate la adâncimi diferite într-un pat germinativ cu deficiențele înscrise mai sus [(pct.1,c), d),e)] sunt lipsite de un contact strâns (intim) cu solul, au un contact lejer, punctiform cu acesta, îndeosebi în intervalele de zvântare-uscare a patului germinativ. Din această cauză semințele beneficiază de condiții precare de umiditate, germinează și răsar eșalonat, cu întârziere sau nici nu răsar, contribuind și pe această cale la reducerea producției. Germinarea și răsărirea eșalonată cauzează diferențieri între plante încă din start, diferențieri care se mențin și se accentuează pe perioada de vegetație, reflectându-se în producția fiecărei plante, a fiecărei parcele.
Pregătirea patului germinativ cu combinatorul nu este fezabilă din lipsă de utilaje în zonele colinare și, chiar dacă ar fi, tot nu s-ar folosi din cauza prețului mai ridicat al lucrării.
2. Pregătirea patului germinativ încă din toamnă
Pregătirea patului germinativ încă din toamnă prin discuirea de toamnă târzie a arăturii de toamnă devreme poate constitui o alternativă benefică pentru semănatul și vegetarea porumbului.
2.1 Evidențierea acestei alternative s-a făcut și se face în baza observării atente a parcelelor semănate cu grâu de toamnă în aceleași condiții pedoclimatice; observare care a evidențiat că parcelele respective prezintă suprafețe mult mai nivelate; fără aspect bulgăros; cu umezire corespunzătoare, constantă și durabilă în primăvară; fără afânare excesivă; cu o așezare mai strânsă (mai densă) dar fără tasare și compactare; ușor penetrabil; cu un bun contact între patul germinativ, solul arat și orizontul de sol subiacent; cu o macro și o mezo-povozitate refăcută. Pe astfel de soluri, cultura de grâu de toamnă vegetează fără probleme de tasare, de deficit de aer, de compactare; sol pe care (în absența culturii de grâu și cu combaterea buruienilor printr-o erbicidare adecvată) semănatul și vegetarea porumbului se pot desfășura în cele mai bune condiții oferite de cadrul pedoclimatic colinar.
Solul de sub cultura de grâu cu însușirile favorabile prezentate mai sus s-a format prin arătura de toamnă, discuirea de toamnă și prin acțiunea amelioratoare a factorilor naturali.
2.2 Factorii naturali cu acțiune amelioratoare asupra patului germinativ și solului subiacent în intervalul octombrie-aprilie sunt: factorul VREME (METEO), factorul TIMP și factorul ACTIVITATE BIOLOGICĂ din sol; factori care își exercită acțiunea amelioratoare prin intermediul unor fenomene pedo-meteorologice etapizate după cum urmează:
- în etapa de toamnă timp de cca două luni (octombrie-noiembrie), factorii naturali acționează asupra arăturii de toamnă, în mod repetat, prin intermediul fenomenelor de umezire-uscare ; umezire-zvântare; umezire-gonflare (creștere în volum a argilei din sol); descompunerea resturilor vegetale, umezire -zvântare până la starea de consistență friabilă (solul se fărămițează prin presare în mâini și dă senzația de rece), stare la care se execută discuirea de toamnă. În această etapă, arătura de toamnă se fragmentează din ce în ce mai mult, se mărunțește, se reașează, resturile vegetale se descompun într-o bună măsură;
- în etapa de iarnă timp de peste trei luni (decembrie, ianuarie, februarie), factorii naturali acționează asupra patului germinativ pregătit în toamnă și a solului subiacent, în mod repetat prin intermediul fenomenelor de reumezire-gonflare; îngheț-dezgheț; presiunea stratului de zăpadă; fenomene sub acțiunea cărora patul germinativ realizat prin lucrările mecanice din toamnă continuă să se mărunțească, să se reașeze, să dobândească o așezare mai strânsă (mai densă), dispar crăpăturile și golurile cavernoase prin ocuparea lor de către fragmentele și granulele de sol, se restabilește mișcarea capilară a apei între orizonturile de sol respective, se îmbunătățește nivelarea suprafeței terenului;
- în etapa de primăvară devreme, timp de cca o lună de zile (a doua jumătate a lunii martie-prima jumătate a lunii aprilie), factorii naturali menționați acționează asupra patului germinativ și a solului subiacent prin intermediul fenomenelor de: încălzire-dezgheț; umezire-gonflare; descompunerea resturilor vegetale; umezire-zvântare; fenomene sub acțiunea cărora continuă reașezarea solului din patul germinativ și stratul arat subiacent, se produc în sol substanțe nutritive în forme mobile, apar buruienile, se efectuează semănatul culturilor de primăvară, inclusiv a porumbului.
Realizarea și existența unui astfel de pat germinativ și sol subiacent, cu însușirile pozitive menționate mai sus pe scară largă în practica agricolă curentă pentru culturile agricole de toamnă constituie un argument convingător și suficient în sprijinul fezabilității, fiabilității și oportunității patului germinativ și solului subiacent respectiv și pentru cultura porumbului (și a altor culturi de primăvară) pe de o parte, atestă verificarea experimentală și în practica agricolă a acestuia, pe de altă parte.
2.3. Adoptarea discuirii de toamnă, respectiv a pregătirii patului germinativ prin lucrările mecanice încă din toamnă are următoarele avantaje:
creează posibilitatea realizării până în primăvară a unui pat germinativ și a unui sol subiacent cu însușiri mult superioare celor obținute prin discuirea de primăvară, pentru semănatul și vegetarea porumbului (și a celorlalte culturi de primăvară);
permite exercitarea acțiunii amelioratoare a factorilor naturali asupra patului germinativ și a solului subiacent timp de cca șase luni, acțiune ce nu poate fi suplinită prin lucrări mecanice în limite de cost rezonabile;
permite alegerea fără presing a celui mai potrivit moment de umezire a solului pentru efectuarea unei discuiri de toamnă de bună calitate, cu un minim de treceri;
facilitează semănatul porumbului (și a celorlalte culturi de primăvară) în epoca optimă, prin faptul că nu condiționează lucrarea de semănat de pregătire a patului germinativ prin discuirea de primăvară;
favorizează realizarea de lucrări de semănat de bună calitate în ceea ce privește densitatea plantelor la hectar, distanța și adâncimea de semănat pe rânduri;
permite realizarea unui bun contact între semințe și sol, favorizând astfel germinarea și răsărirea lor cvasitotală, concomitentă și în scurt timp;
nu produce pierderea rezervei de apă din sol în primăvară, favorizând o umezire corespunzătoare și durabilă a solului;
favorizează restabilirea curentului ascendent al umidității solului, curent necesar în intervale fără precipitații;
evită compactarea solului subiacent patului germinativ prin eventuale treceri repetate la discuirea de primăvară;
permite efectuarea erbicidării postemergente neselective (totale) a culturilor de hibrizi standard cu 5-6 zile înainte sau în primele trei zile după semănatul porumbului; avantaj deosebit de important pentru acțiunea de combatere eficace și durabilă a buruienilor din culturile agricole din zonele colinare.
3. Propunerile care se conturează în baza observațiilor de mai sus
Pentru pregătirea patului germinativ în vederea cultivării porumbului pe solurile grele din zonele colinare sunt propuse următoarele:
3.1 pregătirea încă din toamnă a patului germinativ pentru cultura porumbului (și a altor culturi de primăvară) prin arătura de toamnă devreme și prin discuirea de toamnă;
3.2 efectuarea semănatului porumbului (și a altor culturi de primăvară) în solul așa cum a ieșit din iarnă, fără efectuarea altor lucrări ale solului;
3.3 efectuarea erbicidării postemergente neselective (totale) pentru combaterea buruienilor răsărite; erbicidare efectuată cu 5-6 zile înainte de semănat sau în primele trei zile după semănat, cu erbicide din grupa Roundup;
3.4 recunoașterea și înscrierea acțiunii amelioratoare a factorilor naturali Vremea (cu sensul de condiții meteo) și Timpul (cu sensul de durată de cca 6 luni) asupra însușirilor pedo-agro-fitotehnice și culturale ale patului germinativ și solului subiacent al culturilor de toamnă și de primăvară din zonele colinare cu soluri grele.
Ing. Stângă Nicolae
octombrie 2013
Agricultura României la masa bogaţilor
O uriaşă victorie a ideii de cooperaţie în agricultura României, Federaţia Naţională a Producătorilor din Agricultură, Industrie Alimentară şi Servicii Conexe din România – ProAgro, a fost inclusă oficial în cele două organizaţii europene reprezentative ale agricultorilor europeni, COPA şi COGECA. Despre noua poziţie europeană a unei organizaţii din România un interviu cu Dl Alexandru Jurconi, preşedintele Federaţie Pro Agro.
Revista Fermierului - Afilierea PRO AGRO la COPA COGECA, un deziderat mult aşteptat s-a împlinit şi membrii PRO AGRO au reuşit să vină cu finanţarea atât de necesară care a creat probleme în anii trecuţi.
Alexandru Jurconi - Să ne înţelegem de la bun început, această victorie se datorează faptului că românii au înţeles că fără a fi prezenţi acolo la Bruxelles atunci când se discută subiecte care sunt de interes pentru toţi agricultorii europeni şi mai ales pentru cei români. Obligatoriu trebuie să fii acolo şi să-ţi finanţezi calea pentru a ajunge acolo. Din păcate, trebuie să recunoaştem că nu toată lumea a înţeles de la bun început acest lucru şi a fost dificil în general să ceri fermierului român să scoată bani din buzunar pentru a asigura prezenţa unor reprezentanţi în forurile europene. În schimb, o seamă de asociaţii profesionale şi nu unele mici, aş spune mai degrabă unele puternice şi bine finanţate cu membri potenţi cu activităţi economice de piaţă corecte, cu fonduri necesare susţinerii acestor tipuri de activităţi de reprezentare, au luat la începutul acestui an iniţiativa şi au reformat ceea ce cândva făcuserăm împreună. Tot împreună am făcut şi vechiul FENEPAR, l-am redenumit şi l-am scos la lumină la sfârşitul anului trecut când s-a regăsit sub acest nume, PRO AGRO, în concordie cu majoritatea operatorilor economici din sectorul agro-alimentar din țară am reconstituit această federaţie, i-am restabilit reprezentativitatea. Numai aşa am putut să mergem la Bruxelles, unde am solicitat forului european federativ, respectiv COPA COGECA, să fim admişi ca membri cu drepturi depline. A trebuit să facem dovada prezenței noastre în toate sectoarele agro-industriei române, prin reprezentanţii noştri din asociaţiile profesionale. Tot aceşti membrii sunt şi cei care au adus banii necesari pentru a putea finanţa prezenţa în forumul de la Bruxelles
R. F. - Aici voiam să intervin. Există asociaţii în România, organizaţii profesionale cu număr foarte mare de membri, dar din păcate atunci când se vorbeşte de asociere, când este vorba de a crea împreună ceva, dar mai ales când este vorba de a scoate bani din buzunar, atunci uită că sunt asociaţi. Cu membrii ProAgro cum a fost?
Al. J. - În organizaţia noastră există un număr de membri fondatori şi aici îi pot cita pe cei de la Uniunea crescătorilor de păsări, Asociaţia fermierilor din România, respectiv cei care se ocupă de cultura vegetală, dar și replica lor tânără, Asociaţia naţională a tinerilor agricultori, Organizaţia Naţională Vitivinicolă, ONIV-ul, Asociația producătorilor de carne de porc, la care s-au adăugat şi cei de la Organizaţia interprofesională legume-fructe, Asociaţia pentru promovarea alimentului românesc, Asociația producătorilor de carne de bovină, sunt cei care au venit alături de noi, fapt cu care ne mândrim. De scurt timp, a venit alături de noi şi Asociaţia română a cărnii, desăvârşind integrarea pe verticală a sectorului de industrie a cărnii. Tot de curând se află în organizaţia noastră o parte a procesatorilor de cereale a depozitarilor şi o parte din morari. Iată că în acest moment cu această structură care conţine 14 lanţuri mai mult sau mai puţin integrate de produse, credem că acoperim bine zona de reprezentativitate.
R. F. - Constatăm că numai aşa Federaţia Naţională a Producătorilor din Agricultură, Industrie Alimentară şi Servicii Conexe din România – ProAgro a reuşit să fie admisă cu drepturi depline în COPA-COGECA.
Al. J. - Corect, aş vrea să nu îi uit pe colegii noştri, în special pe cei de la Oierii de Munte şi mai ales pe cei de la Asociaţia Crescătorilor de Ovine Dobrogea şi primesc, în egală măsură, semnale, de la crescătorii de ovine din zona de nord est a României cum că doresc să se asocieze cu societatea noastră; un sector în care încă avem discuţii şi negocieri este sectorul de lapte. Aici credem că dincolo de faptul că parte din membrii noştri au ferme de vaci de lapte, credem că ar fi foarte important să reuşim să avem un agreement cu cei din asociaţiile din ramurile respective.
R. F. -Noi constatăm că mai sunt încă organizaţii care probabil aşteaptă să vadă care sunt paşii următori pe care îi realizaţi dumneavoastră în cadrul Federaţiei ProAgro. Deschiderea europeană a fost făcută. Mai adaugăm faptul că Secretarul de Stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dl Achim Irimescu, a remarcat pentru presă că instituţia pe care o reprezintă nu a sprijinit financiar organizaţia Pro Agro şi în niciun caz nu poate să plătească un reprezentant la COPA-COGECA.
Pentru BASF, România constituie o provocare
Prezenți la evenimentul organizat de BASF, în cadrul căruia și-a prezentat perspectiva optimistă, despre care am tot vorbit până acum, am profitat de ocazie și am adresat câteva întrebări celor trei oficialități care au și ținut conferința de presă, Markus Heldt, President BASF Crop Protection Division, BASF SE, Juergen Huff, Senior Vice President Global Business Unit Functional Crop Care, BASF Crop Protection și Vincent Gros, Senior Vice President BASF Crop Protection Head of the Region Europe, CIS, Central Asia, Africa and Middle East.
Reporter: Ce înseamnă, mai concret, protecţia funcţională a culturilor? S-ar traduce printr-o creştere a costurilor de producţie?
Jürgen Huff: Se traduce prin recolte mai mari pentru fermieri. Protecţia funcţională a culturilor utilizează instrumente suplimentare, dincolo de protecţia plantelor, pentru a spori recoltele fermierilor.
Reporter: Sistemul funcţional de protecţie a plantelor poate fi aplicat oriunde sau este personalizat în funcţie de nevoile specifice ale anumitor zone?
Jürgen Huff: Poate fi aplicat oriunde în lume, global, dar, bineînţeles, ascultăm cu atenţie nevoile fermierilor care diferă în funcţie de zona geografică, deci ascultăm nevoile fermierilor şi încercăm să dezvoltăm soluţii potrivite necesităţilor din diferite zone geografice. Vom avea soluţii personalizate pentru Europa, pentru America Latină, pentru America de Nord sau pentru Asia.
Reporter: Europa este o regiune diferită?
Jürgen Huff: Absolut, este diferită şi orice fermier îţi va spune că există diferenţe în ceea ce priveşte caracteristicile solului, condiţiile climatice. Şi în dezvoltarea noilor produse, chiar şi în cadrul tehnologiilor convenţionale pentru protecţia plantelor, trebuie să ţinem cont de aceste diferenţe şi să ajutăm fermierii să găsească soluţiile potrivite.
Vincent Gros: Mangementul apei şi al solului sunt subiecte importante pentru fermierii din întreaga Europă.
Reporter: Poate oferi compania BASF o alternativă competitivă pentru biotehnologii, spre exemplu pentru cultura de soia în Europa?
Markus Heldt: Mai întâi, nu cred că este vorba despre competiţie, avem nevoie de toate cele trei tehnologii pentru a hrăni populaţia mondială care creşte continuu. Avem nevoie de tehnologii chimice convenţionale, de biotehnologii şi de soluţii biologice în completare. Nu este o competiţie de tipul una sau alta, considerăm că toate cele trei platforme vor fi necesare pentru a putea hrăni populaţia mondială în continuă creştere şi pentru a dubla producţia agricolă în următorii 50 de ani. Pentru a realiza acest lucru avem nevoie de toate cele trei platforme. Cred că avem posibilitatea de a maximiza şi de a optimiza utilizarea acestor trei platforme. Nu cunosc o a patra alternativă. Avem trei platforme ce pot fi dezvoltate şi optimizate în continuare şi, în cazul în care facem o treabă bună ca entitate, ca societate, ca partener în lanţul alimentar, suntem convinşi că putem gestiona provocările unei populaţii mondiale aflate în continuă creştere.
Reporter: Lucraţi la dezvoltarea unui sistem Clearfield pentru soia în Europa?
Vincent Gros: Nu, nu este planificat pentru moment. Odată cu dezvoltarea sistemului Clearfield pentru floarea soarelui şi pentru rapiţă, perspectivele afacerii noastre sunt extrem de favorabile.
Sistemul Clearfield pentru floarea soarelui este o tehnologie foarte importantă în România de câţiva ani. O poveste frumoasă, de succes şi credem că avem perspective interesante şi în ceea ce priveşte cultura de rapiţă.
Reporter: În România mulţi fermieri aşteaptă sistemul Clearfield pentru cultura de soia.
Vincent Gros: Îmi pare bine să aud acest lucru.
Markus Heldt: Pentru soia, aşa cum spuneam în această dimineaţă, investim în America Latină pentru a dezvolta sisteme de producţie tolerante la erbicide din grupa imidazolinonelor. Dar acest lucru este planificat pentru pieţele din Brazilia şi Argentina şi are la bază o tehnolgie OMG.
Reporter: Aveţi o alternativă la interdicţia impusă de Comisia Europeană privind neonicotinoidele?
Markus Heldt: Nu! Suntem afectaţi în mod indirect de această măsură, deoarece fipronil, un produs pentru tratamentul seminţelor la culturile de floarea-soarelui şi porumb a fost recomandat pentru interzicere de către Comisia Europeană. Noi nu avem disponibil un produs alternativ în acest moment şi considerăm că motivul interzicerii sale nu este justificat, nu există o bază ştiinţifică, reglementată pentru această decizie a Comisiei Europene. În acest moment BASF evaluează posibilităţile şi opţiunile pe care le are în ceea ce priveşte recomandarea Comisiei Europene.
Reporter: ECPA? De ce parte este?
Vincent Gros: BASF şi ECPA au în mare aceeaşi poziţie privind măsurile împotriva neonicotinoidelor şi principala noastră preocupare este aceea că tot mai multe decizii privind reglementarea utilizării produselor sunt luate pe criterii politice şi din ce în ce mai puţin pe baze ştiinţifice. Acest lucru îngrijorează, în mod evident, compania BASF şi întreaga industrie, deoarece avem nevoie de vizibilitate. Ştiţi că lansarea unei noi substanţe active durează 10 ani şi necesită o investiţie de 200 milioane de euro. Deci, dacă nu avem această predictibilitate, această vizibilitate atunci, desigur, întâmpinăm greutăţi.
Reporter: Ce beneficii aduce serviciul Atlas în Franţa?
Vincent Gros: Este o unealtă extrem de importantă care ajută fermierii să utilizeze fungicidele la momentul potrivit, în doza potrivită pentru a anticipa presiunea bolilor pornind de la condiţiile climatice (precipitaţii, temperatură). Acest lucru este extrem de important, deoarece, în absenţa presiunii bolilor nu este necesară utilizarea fungicidelor. Ceea ce, pentru fermieri, înseamnă costuri mai mici şi recolte mai mari, deoarece utilizarea produselor la momentul potrivit generează sporuri de recoltă şi creşterea profitabilităţii.
Reporter: Este scump acest sistem pentru fermieri?
Vincent Gros: Nu este gratuit, bineînţeles. Nimic nu este gratuit, dar este un serviciu foarte profitabil pentru fermieri, evident.
Reporter: Spuneaţi că aţi dezvoltat relaţii de parteneriat cu diferite companii. Care este scopul acestor parteneriate? Aceasta depinde de baza tehnologică, de ţară, de cultură?
Markus Heldt: Am vorbit în această dimineaţă despre parteneriate pentru culturi modificate genetic, cu companii precum Monsanto, KWS, Bayer şi Embrapa, patru parteneri pe care îi avem în domeniul biotic. Din perspectiva diviziei BASF pentru protecţia plantelor, avem parteneriate cu companii precum John Deer care privesc optimizarea aplicării produselor agrochimice utilizând tehnologiile John Deer, tehnologii agricole performante, deci un parteneriat tehnologic care încearcă să preia beneficiile specifice activităţii fiecărui partener.
Reporter: Care sunt motivele pentru care nu investiţi în seminţe?
Markus Heldt: BASF a decis cu aproximativ 15 ani în urmă să nu achiziţioneze companii de seminţe, am simţit în acel moment că valoarea activelor companiilor disponibile era foarte, foarte mare, supraevaluată şi am decis să investim într-un model de afaceri alternativ, denumit parteneriat tehnologic.
Vincent Gros: Avem relaţii de parteneriat în domeniul cercetării–dezvoltării, avem multe parteneriate operaţionale în piaţă și considerăm că modelul nostru de afaceri este extrem de flexibil, deoarece ne permite selectarea celor mai buni parteneri din fiecare ţară - şi acest lucru este exact ceea ce facem.
Markus Heldt: Dacă vă uitaţi la tehnologia Clearfield, despre care am discutat mai devreme, avem, la nivel global, peste 200 de contracte şi parteneri – companii de seminţe - pentru multe culturi diferite, ceea ce, aşa cum spunea Vincent mai devreme, ne oferă multă flexibilitate în dezvoltarea acestor relaţii.
Reporter: Aţi înfiinţat 11 demo-ferme în Europa pentru cercetarea biodiversităţii. Când credeţi că veţi obţine rezultatele şi consideraţi că aceste rezultate sunt aplicabile şi în România?
Vincent Gros: Acest subiect este foarte aproape de inima mea, deoarece sunt absolut convins că agricultura modernă şi biodiversitatea pot merge mână în mână. Ideea şi conceptul din spatele acestei reţele de demo-ferme sunt acelea de a arăta, în câmp, ce este posibil şi dorim să deschidem uşa colaboratorilor externi, dorim să invităm politicienii, ONG-urile şi să le arătăm ce se întâmplă concret în teren. Pot să vă spun că, în ciuda faptului că este o iniţiativă recentă, ne ajută să creştem nivelul de încredere şi să avem un mod diferit de a interacţiona cu părţile interesate ale lanţului alimentar. Şi, de ce nu, putem avea astfel de demo-ferme şi în România. Este o idee foarte bună. De ce nu? Absolut!
Reporter: Cum credeţi că se va dezvolta piaţa produselor pentru protecţia plantelor ca urmare a reglementărilor tot mai restrictive ale Comisiei Europene?
Vincent Gros: Un lucru este clar: evoluţia actuală a peisajului legislativ este una dintre principalele noastre preocupări. Nu vreau să revin asupra uneia dintre întrebările dumneavoatre anterioare. Este o lipsă de vizibilitate, cu toate acestea, preconizăm o evoluţie pozitivă a domeniului protecţiei plantelor în Europa, în mod special în Europa centrală şi de est. Există o serie de oportunităţi, credem că fermierii pot intensifica procesul de producţie al culturilor, îşi pot creşte profitabilitatea, fapt ce va contribui la creşterea afacerilor cu produse pentru protecţia plantelor în viitor. În Europa, în ansamblu, şi în mod particular în Europa de est.
Markus Heldt: Privind dintr-o perspectivă globală, aş spune că, în ciuda dificultăţilor cu care ne confruntăm, a solicitărilor suplimentare privind dezvoltarea şi omologarea noilor produse care determină o creştere a costurilor investiţiilor noastre şi a gradului de risc pe termen lung, companiile care doresc să invstească aceşti bani vor câştiga, deoarece au puterea financiară necesară pentru a susţine aceste investiţii.
Vincent Gros: Şi cerere există. Astfel că va trebui să dublăm producţia mărfurilor agricole până în anul 2050, nu există altă alternativă. Din acest motiv, considerăm că inovaţia va fi parte integrantă a acestor soluţii.
Reporter: Aţi vizitat România. Ce părere aveţi despre piaţa produselor pentru protecţia plantelor din România?
Markus Heldt: Am vizitat România acum doi sau trei ani şi am remarcat un contrast foarte interesant. Am vizitat o fermă din Delta Dunării, care este, cred, cea mai mare fermă din Europa, cu o suprafaţă de aproximativ 70.000 hectare. Am fost foarte impresionat de profesionalismul ei
Reporter: Insula Mare a Brăilei!
Markus Heldt: Exact. Activitate operaţională foarte interesantă, standarde tehnologice ridicate, irigaţii. Cred că în acea fermă se utilizează cele mai bune tehnologii din lume. Şi la doar câţiva kilometri depărtare, am văzut o fermă foarte mică, tradiţională. Acest contrast este o provocare şi este fascinant, dar ne dă posibilitatea ca, în calitatea noastră de furnizor de tehnologii, să dezvoltăm, împreună cu partenerii noştri din România, şi acele ferme mici, pentru a-şi spori gradul de profesionalism, pentru a supravieţui pe termen lung. Dar şi fermele mari, pentru a deveni mai competitive, jucători de top la nivel global, ei sunt pentru noi adaptanţi timpurii ai inovaţiei.
Vincent Gros: Provocarea este aceea de a adapta oferta noastră pentru diferite segmente de fermieri din România. Şi sunt întru totul de acord cu Markus, este într-adevăr fascinant să vezi contrastul dintre aceste mari agroholding-uri şi micile ferme tradiţionale. Dar considerăm că putem ajuta ambele modele de agricultură din România și suntem absolut convinşi că România este o ţară cu o dezvoltare rapidă. Avem încredere în România, am investit foarte mult în România și vom continua să investim şi în viitor.
Reporter: Industria pentru protecţia plantelor nu are o reputaţie foarte bună. Credeţi că ar trebui schimbată mentalitatea Comisiei Europene, cea a fermierilor, cea a consumatorilor sau a tuturor în acelaşi timp?
Vincent Gros: Acesta este un subiect important şi sensibil și nu vom putea modifica imaginea industriei peste noapte. Va fi un drum lung. Cred că, parţial, este vorba despre o problemă de comunicare, deoarece nu am explicat, în trecut, într-o manieră adecvată, care este valoarea adăugată a industriei pentru protecţia plantelor, aceea de a produce produse agricole accesibile, în cantităţi mari şi cu o calitate corespunzătoare. Dar nu cred că este numai o problemă de comunicare, cred că, pentru a schimba această reputaţie, trebuie să ne schimbăm comportamentul, să fim mai deschişi, mai transparenţi şi mai proactivi. Şi acest lucru este exact ceea ce încercăm să facem la nivel european. Acesta este motivul pentru care am organizat astăzi acest eveniment.
Markus Heldt: L-am organizat pentru a deschide uşile, pentru a arăta oaspeţilor noştri, reprezentanţilor mass-media cum realizăm activităţile de cercetare-dezvoltare, care sunt inovaţiile, cum putem schimba percepţiile, și credem cu tărie în ceea ce facem.
Această percepţie, aşa cum spunea Vincent, nu se schimbă peste noapte, este un circuit lung, dar suntem hotărâţi să ne implicăm în acest circuit pentru a modela în mod activ imaginea industriei noastre în viitor. Ceea ce este absolut necesar pentru acceptarea noastră în societate.
BASF privește cu încredere viitorul
Badische Anilin und Soda Fabrik sunt cuvintele care dau acronimul BASF, în traducere s-ar citi invers, Fabrica de Sodă și Anilină din Baden. Oare cine s-ar fi gândit că inițiativa unui bijutier din Baden de a înființa acum aproape un secol și jumătate o fabrică pentru producerea de anilină și sodă, materie primă pentru coloranți, va străbate timpul și va deveni cea mai mare companie de produse chimice din lume? Probabil că nici inițiatorul, Friedrich Engelhorn, nu a fost atât de îndrăzneț. Doar tenacitatea specifică germanilor și probabil foarte multă șansă au dus la poziția amintită. Astăzi este mai ușor să spui ce nu face gigantul industriei chimice decât să înșiri mulțimea de produse pe care le are în portofoliu.
Fermierilor această companie le este familiară pentru produsele de protecția plantelor pe care o mare parte dintre ei le folosec.
Așa cum stă bine unei societăți puternice, socotelile și le face din timp - nu de pe azi pe mâine, cum ni s-a părut nouă după revoluție, de am aruncat, de nu s-a văzut, conceptul de planificare, pe care, în mod eronat, l-am asociat cu comunismul - și a socotit că lucrurile merg bine, iar obiectivul propus pentru... 2020 ar putea fi mai mare. Acesta a fost motivul pentru care, recent, BASF a invitat jurnaliști din întreaga lume, în locul de baștină al companiei, la Ludwigshafen, landul Renania-Palatinat, pentru a le prezenta noul obiectiv, foarte îndrăzneț, pe care îl are acum divizia de Protecție a Plantelor a BASF. Vânzările pe termen lung pentru divizia de Protecție a Plantelor se aşteaptă să atingă nivelul de 6 miliarde € până în anul 2015 şi de 8 miliarde € până în 2020 (anterior: 6 miliarde € în 2020).
Investiții în creștere
Evident că această creștere se bazează pe ceva. Pe investiții. Astfel, în perioada 2013-2017 va folosi aproximativ 1,8 miliarde € pentru dezvoltarea și îmbunătățirea capacităților de producție și formulare și își va dubla investițiile anuale în instalații de producție pentru divizia de Protecția Plantelor de la circa 150 milioane € la peste 300 milioane €. BASF va continua, de asemenea, să-și extindă portofoliul de soluții și să sporească numărul inițiativelor de susținere a cultivatorilor în ceea ce priveşte managementul general al fermelor.
„Am făcut mari progrese în ultimii câțiva ani. Am demonstrat o creștere durabilă a vânzărilor, dar și a câștigurilor obținute și avem convingerea că această dezvoltare va continua, a spus Markus Heldt, Președintele Diviziei BASF pentru Protecția Plantelor. Acest succes izvorăște din angajamentul nostru de a oferi soluţii inovatoare care să rezolve problema asigurării hranei de bună calitate pentru populaţia mondială aflată în continuă creştere. Astfel, vom continua să ne extindem portofoliul de soluții, atât pentru protecția culturilor, cât și dincolo de aceasta, pentru a livra cultivatorilor tehnologii integrate care să-i ajute să-și desfășoare mai eficient activitatea."
Soluțiile inovatoare la loc de cinste
Evident că o companie care a inovat continuu nu se putea să nu mizeze și pe mai departe pe produsele noi. Succesul pe care l-au avut acestea susține estimarea optimistă a celor de la BASF: produsele pentru protecția plantelor aflate în dezvoltare, adică cele lansate în perioada 2010 - 2020, au un potențial de vânzări de 1,7 miliarde € - cu 500 milioane € mai mult comparativ cu anul precedent.
Printre produsele de la care se așteaptă mult sunt Xemium și noile erbicide sau soluţii de erbicidare pe bază de hibrizi toleranţi. Se așteaptă mult și din partea produselor din noile domenii Functional Crop Care.
Dar pentru asta trebuie investit și în cercetare-dezvoltare. BASF o face deja și va continua să investească circa 9% din vânzările diviziei de Protecție a Plantelor în activități de cercetare-dezvoltare, vizând dezvoltarea de noi substanţe active, formulări și soluții dincolo de protecția culturilor.
Functional Crop Care - dincolo de limite
BASF a înființat o nouă unitate, care va urmări să găsească soluții ce depășesc limitele produselor tradiționale de protecție a plantelor. În urma finalizării integrării structurale a companiei Becker Underwood, cu sediul în SUA, BASF a devenit un furnizor global de vârf al soluţiilor pentru semințe, inclusiv al soluțiilor biologice, putând ajuta și mai mult cultivatorii să-și îmbunătățească producția.
„Cu capacitățile de cercetare ale BASF și cu portofoliul său de produse inovatoare, Functional Crop Care dispune de o poziție privilegiată pentru a profita de progresele realizate prin cercetările noastre interdisciplinare de chimie și biologie, a spus Jürgen Huff, Vicepreședinte Functional Crop Care. Acestea ne vor ajuta să exploatăm potențialul agricol din domenii noi, precum managementul solului, unde vom căuta produse care să îmbunătățească gestionarea apei și a substanțelor nutritive din sol."
Pe lângă produsele destinate îmbunătățirii potenţialului semințelor și inovațiile pentru un mai bun management al solului, Functional Crop Care va oferi tehnologii care să ajute plantele să facă față mai bine la factorii de stres precum căldura, frigul, deficitul de substanțe nutritive, întărindu-le astfel sănătatea. Prin dezvoltarea portofoliului deja recunoscut AgCelence®, BASF va oferi cultivatorilor mai multe posibilități de a îmbunătăți calitatea și productivitatea generală a recoltelor lor, determinând creșterea productivităţii, îmbunătățirea calității și a eficienței recoltării.
Colaborarea cu producătorii
Foarte util se dovedește parteneriatul pe care BASF îl realizează cu agricultorii. Fie oferindu-le consultanță agronomică personalizată, sau servicii de diminuare a riscurilor, fie creând rețele agricole globale. Un exemplu este rețeaua de ferme pentru biodiversitate, în care compania colaborează activ cu manageri profesioniști de ferme și experți independenți pentru a demonstra în ce fel poate să meargă mână în mână agricultura modernă cu măsurile de susținere a speciilor de animale sălbatice și plante locale.
„Vom continua, de asemenea, să extindem aceste inițiative, să dezvoltăm altele noi și să cultivăm parteneriate strategice cu firme de vârf din agricultură, a spus Vincent Gros, Vicepreședinte al BASF Protecţia Plantelor pentru Europa, CSI, Africa și Orientul Mijlociu. Oferind cultivatorilor soluții adaptate nevoilor locale, vom putea cel mai bine să susținem creșterea productivităţii recoltelor și calitatea culturilor, reducând în același timp riscurile lor de producție."
Cercetarea privată își arată roadele
O zi de analiză și de prezentare a rezultatelor programelor de ameliorare. Asta a fost „Ziua Cercetării Procera", eveniment ajuns la a V-a ediție. În câmpul experimental de la Fundulea au venit câteva sute de agricultori, specialiști, dar și oficialități. Compania Procera a dezvoltat propriul program de cercetare pentru porumb și floarea-soarelui în vederea creării unor genotipuri românești valoroase, cu potențial genetic superior, pe măsura exigențelor crescânde ale fermierului român. Dincolo de utilitatea imediată a cercetărilor aplicative desfășurate de Procera, trebuie să reținem că se poate realiza o cercetare autentică și în cadrul companiilor private, nu doar cu bani publici.
Hibrizii românești își recapătă identitatea pierdută
Cercetarea agricolă românească a avut rezultate notabile de-a lungul timpului. Primii hibrizi de floarea-soarelui din lume au fost creați în România. Practic, țara noastră a excelat în trecut la două culturi: floarea-soarelui și porumbul. Astăzi, hibrizii românești nu ocupă nici 10% din suprafața cultivată cu floarea-soarelui. La porumb stăm ceva mai bine. Cum s-a ajuns la această situație? Cercetarea românească, finanțată prost de la bugetul statului, n-a mai ținut pasul cu dorințele fermierilor, care s-au orientat spre hibrizii străini. Procera, o companie cu capital sută la sută privat, dezvoltă încă din anul 2004 cel mai mare program de cercetare pentru a aduce culturile de floarea-soarelui și porumb la ceea ce au fost odinioară. An de an, 80% din profitul companiei din Fundulea (județul Călărași) se reinvestește în programele de cercetare pentru porumb și floarea-soarelui. „Am inițiat programul de cercetare acum nouă ani. Dar, pentru că noi realizăm două generații pe an, iar cercetarea se măsoară în generații și nu în ani calendaristici, pot spune că am ajuns la majorat. Iar rezultatele muncii noastre se văd aici în câmpurile experimentale, însă și în ferme. Când alții făceau afaceri imobiliare de succes la început, falimentare la final, noi investeam în cercetare și continuăm să o facem. Rezultatele se văd și sunt în creștere. Avem un important portofoliu de hibrizi pe care-i vindem atât în România cât și peste hotare. Avem câteva proiecte speciale cu care ne mândrim, ca de pildă inductorii de haploidie care stau la baza programelor de creație de hibrizi pentru peste 20 de companii din lume. Apoi, am lansat tehnologia Q-tek prin care am obținut hibrizi rezistenți la erbicide fără a implica ingineria genetică de laborator, deci pe cale naturală", ne-a precizat Stelian Fuia, director științific al companiei Procera. Daniel State, director executiv, completează: „Prin programele noastre de cercetare vrem să venim în sprijinul fermierilor cu tehnologii moderne introduse în material genetic ameliorat, selecționat în condițiile din România, sută la sută adaptat pentru condițiile de la noi. La un hibrid produs în România producția va fi pe măsura așteptărilor și va fi generată după nevoile din țara noastră." Se pare că azi, în piață, dictează marketingul. Cu ani în urmă se făcea o zonare a hibrizilor. După ce se testau, hibrizii se selecționau pentru cultivare în funcție de zonă, de condițiile microclimatice. „Potențialul hibrizilor noștri se ridică la nivelul celor produși de companiile cu tradiție veche în cercetare", a specificat Daniel State. „Venim în ajutorul agricultorilor prin crearea de hibrizi care au un grad mai ridicat de adaptabilitate. Avantajul nostru este că tot programul de ameliorare începe din România", punctează directorul tehnic al companiei Procera - Mihai Radu.
Eficiența pe hectar versus potențialul productiv
În opinia specialiștilor de la Procera, porumbul este o cultură rentabilă. De altfel, a fost prima plantă la care s-a început procesul de ameliorare și care a fost selecționată pentru că există un potențial foarte mare în țara noastră, iar rezultatele la porumb sunt spectaculoase. „Porumbul este cultura care răspunde cel mai bine la o tehnologie superioară, spune directorul executiv Procera – Daniel State. Bineînțeles dacă există și apă în sol sau irigații. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, porumbul răspunde cel mai bine." În momentul în care își achiziționează sămânța, fermierul trebuie să cunoască condițiile din zona lui, microclimatul, să-și cunoască solul, rotația culturilor, să cunoască tehnologie. Și, nu în ultimul rând, trebuie să-și facă și un calcul, pentru că nu întotdeauna un hibrid foarte productiv, care necesită o investiție mare, va fi la final rentabil, mai ales dacă lipsește o verigă din tehnologie. Lipsa apei și arșița din ultimul timp au limitat mult producția. „Din păcate, susține Daniel State, fermierii acordă atenție mai mare hibrizilor scumpi. În opinia mea, agricultorii ar trebui să compare eficiența pe hectar sau profitul net pe hectar și nu să se uite mai întâi la potențialul productiv. S-ar putea să fie mult mai profitabili cu o producție de 7 tone/ha în care au investit doar 2 tone decât cu una de 10 tone în care au investit 8 tone. Mai ales dacă pe parcursul perioadei de vegetație apar accidente climatice, neașteptate, care reduc producția."
Q-tek aduce plus-valoare cultivatorilor de porumb
Orice afacere presupune și cheltuieli, nu doar profit. În agricultura noastră știi cât bagi în pământ dar nu știi cât scoți. Și atunci e nevoie de hibrizi și tehnologii ale căror costuri să fie cât mai mici. Aici intervine cercetarea. În câmpul de la Fundulea au putut fi văzute inovațiile pentru care Procera a cheltuit sume însemnate de bani și care aduc în ferme un plus de valoare și implicit câștig.
Procera a lansat pe piață tehnologia Q-tek, o tehnologie de erbicidare a culturilor de porumb cu erbicide nespecifice culturilor de porumb convenționale. „Practic, Q-tek este o tehnologie de erbicidare a porumbului cu erbicide pe bază de quizalofo-p-pethyl, erbicide folosite doar la culturile dicotiledonate pentru combaterea buruienilor graminee. Avem peste 15 hibrizi de porumb pe care a fost inoculată gena în condiții de ameliorare convențională. Ca orice tehnologie modernă și aceasta vine în sprijinul fermierului prin faptul că-i ușurează munca și îi reduce cheltuielile. Q-tek aduce un plus fermierului deoarece îi permite să utilizeze produsele chimice cu o lejeritate mai mare. Îi oferă o plajă mai largă de timp și o siguranță mai mare în ceea ce privește combaterea buruienilor problemă", arată Mihai Radu, director tehnic Procera.
Progresul științific ajunge imediat în fermă
De roadele cercetării beneficiază toți cei pentru care agricultura este o afacere, indiferent de mărimea exploatației. Cercetarea privată românească este privită cu ochi buni de agricultori, mai ales că prin dezvoltarea unor tehnologii moderne ei, fermierii, au numai de câștigat. Progresul științific este transferat imediat în producție prin testarea noilor tehnologii și hibrizi în condiții de fermă. Directorul tehnic Mihai Radu ne-a spus că în alegerea hibrizilor e bine ca fermierul să se uite la caracteristicile lor și nu neapărat la potențialul de producție sau la epoca de maturitate fiziologică. Și a exemplificat printr-o noutate, hibridul de porumb CERA 450, care se adresează atât marilor, cât și micilor agricultori. „CERA 450 este un hibrid cu potențial mare de producție și care înflorește mult mai devreme decât perioada lui convențională așa cum sunt cunoscuți hibrizii din grupa 450 FAO. Există hibrizi care din punct de vedere al maturității sunt semitardivi, dar în ce privește epoca în care ei înfloresc sunt semitimpurii sau timpurii." Hibridul de porumb CERA 450 poate realiza în sud-vestul României umiditatea de recoltare în parametrii de păstrare.
În ce privește floarea-soarelui, Procera merge pe tehnologia pe bază de tribenuron metil. „Ca noutăți la floarea-soarelui avem hibrizii PRO 229, PRO 111 și PRO 112. Sunt hibrizi cu rezistență totală la erbicidele sulfonilureice, precum și la parazitul Orobanche până la rasa E și F. PRO 229 este un hibrid licențiat, în regim nonexclusiv, către companii din Franța, Spania, Ucraina și Austria. Hibrizii de floarea-soarelui PRO 111 și PRO 112 au fost omologați în 2011 și sunt prezenți pe piață din 2012. Pro 111 este licențiat în regim de exclusivitate către compania Summit Agro", a specificat Mihai Radu.
Când e să ai de unde alege…
În plin "combat" pe subiectul Roşia Montană, orice susţinere a unei alternative poate stârni un cor de huiduieli. Lucrurile care ne separă ca români par să fie mai multe decât cele care ne unesc. Cu toate acestea, vinul românesc se dovedeşte (a câta oară) că este un factor de coeziune. Am să mă explic.
Astă vară, la Vama Veche, două doamne, trecute de prima tinereţe, deplângeau efectul nefast asupra oraşelor lor (n-am să le numesc) prin venirea moldovenilor în valul industrializării din anii '70. O făceau cu voce tare, înşirând şabloanele cunoscute despre moldoveni, fără nuanţe, generalizând şi, evident, transferând toate atributele negative şi moldovenilor rămaşi acasă. Întâmplarea a făcut să am acelaşi drum cu doamnele respective până la o terasă din apropierea mării. O terasă cu "obiceiuri prietenoase". Se aşează doamnele. Apare soţul uneia dintre ele cu o sticlă brobonită de Frâncuşă. Frâncuşa de la Cotnari. Discuţia lor se calmează, cei trei se răcoresc cu vinul şi apă minerală (e drept, laolaltă...). Uşor revanşard, dar fără să fac vreo aluzie la discuţia anterioară îmi "retrag" una din sticlele de Tămâioasă Românească din frigider unde, prin practica unor "obiceiuri prietenoase" (mai sus sugerate), puteam găzdui gratuit nişte vin rece pentru orele calde. Tămâioasa Românească de la Casa de Vinuri Cotnari. Îndrăznesc să provoc vecinii de masă şi să-i întreb dacă nu vor să guste ceva nou din Moldova, "că văd că deja v-aţi împrietenit cu vinurile de acolo". Ei bine, satisfacţia, emoţia, provocate de acest vin, bineînţeles, a atras superlative, comentarii laudative la adresa moldovenilor. Am fost mulţumit. Fără a considera tabloul de mai sus ca o tabelă de marcaj, îndemn la atenţie. Cel puţin în ceea ce priveşte comorile din ţara noastră, din fiecare provincie istorică, incluzând şi oamenii de acolo, avem vederi deformate. E unul dintre motivele pentru care nu vedem adevăratele Roşii Montane, de ce nu le "exploatăm" şi, în consecinţă, de ce nu suntem mai bogaţi. Mai relaxaţi. Mai fericiţi. În replică, câţi ieşeni ştiu de Villa Vinea şi Liliac (din Ardeal), de Petro Vaselo (Banat), de Wine Princess (Crișana Maramureş), de Corcova şi Avincis (Oltenia) etc.?
Plecând de la această realitate, care azi nu e veselă, dar care poate fi modificată, am făcut şi fac tot ceea ce pot pentru a prezenta cât mai mulţi germeni ai binelui românesc. Munca de construcție a investitorilor e grea, complicată şi cu decont pe termen lung. Definirea "aurului" e o problemă pe care nici măcar nu o prea înţelegem. Dacă mai pui şi cât va mai dura ca toate acestea să intre în mentalul colectiv, pare că luminiţa de la capătul tunelului nu o vom vedea niciodată.
Cu toate acestea, eu cred că România se va regăsi pe sine. Evaziunea din portul Constanţa e de 4 miliarde de euro pe an. Roşia Montană! Legumele bio româneşti ar putea domina pieţele. Roşia Montană. Natura, oenoturismul. Roşia Montană.
Sunt oameni care nu mai aşteaptă rezolvări de la politicieni. Atât cât voi reuşi, vi-i voi face cunoscuţi. Acum, la un pahar cu... visuri, un vis mai vechi de al meu devenit realitate. Casa de Vinuri Cotnari. Şi, pentru că nici comesenii mei de la Vama Veche nu ştiau prea multe despre această nouă entitate, vă ofer câteva repere pentru a o putea plasa dvs. înşivă în dosarul "punct ochit, punct lovit", dar şi în registrul afectiv, acolo unde, poate, deocamdată, umblaţi mai rar.
Ţineţi minte: Tămâioasa Românească, Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin şi Feteasca Albă –toate seci! În Colocviu, cel puţin, pentru primele ediţii, Tămâioasa Românească a fost vedetă. Acum s-ar putea să urce rapid pe "prima treaptă a podiumului" şi Busuioaca de Bohotin. Dar astea sunt lucruri pe care specialiştii, entuziaştii şi ceva iubitori ai vinului le ştiu deja.
Noutatea de mare însemnătate pentru "căutătorii de comori" poate fi redeschiderea Castelului Vlădoianu, unde s-a construit o cramă nouă pentru vinuri... roşii! Pe lângă Busuioacă (rose) se vor vinifica, în premieră, 500 de tone de Fetească Neagră! (Printre rânduri, merită de reţinut că acest soi a avut cele mai bune rezultate la IWCB 2013 punctând pentru medalii, cu vinuri de Fetească Neagră din toate zonele viticole ale României).
Ei, da, daţi-mi voie ca, în acord cu titlul acestei rubrici, cunoscând locurile blânde şi pline de farmec ale Cotnarului, să visez la familii care vor "bate" dealurile, vor pescui, vor merge cu caii, cu bicicletele, vor mânca sănătos, vor culege struguri alături de viticultori, se vor închina şi, în final, vor închina un pahar de vin în cinstea ţării acesteia. O mare mână de aur.
Scrisoarea lu’ Gheorghe (octombrie 2013)
Hai să trăieşti! Bine şi cu cine îţi place, că doar n-o să fiu io ăla de-ţi pune tălpi, că n-am niciun fel de enteres, ba din contra. Uite că veni şi toamna cea cu de roade plină şi începu să ne umple hambarele cu d'ale gurii, gâtlejului, păntecului şi d'ale...nu poci să-ţi zic vorba aia că-i de ruşine, da' poci să-ţi dau de un sfat: mai bine bagi prunili la zăcătoare şi le tragi în netimbrată. Veniră şi ploili carele devin de-ţi umplu curtea cum i se întâmplă la un văr de-al meu de p'in Galaţi, carele se trezi dimineaţa că ere curte plină, de un' el ierea gol ca napu'. Maşină, căruţă şi cotigă, lemne de foc, godaci, trii butelii, două televizoare, on aragaz şi o maşină de spălat, două şifonere cu ţoale, vreo' douăj de gâşte şi tot atâtea răţi, câteva balerci cu vin de mai an şi una cu ţuică, cartoafe, murături, mă rog tot ce are gospodarul pe ogradă. Veniră cu pluta când cu ploile, că el își puse casa mai pe câş şi aştepta de fro trej' de ani să se rupă digu' şi să-i să umple curtea, cum văzu iel când ierea copil, la un megieş de-a lu' mă'sa lu' mă'sa, care erea de pe undeva de la cotu' Pisicii. Îl cam amendă când îşi puse casa, un' şi-o puse, da' nu ierea să i'o dărâme şi îl lăsară, aşa că acu' se pricopsi beţivanu' dracu', Doamne iartă-mă, că găsi şi o sacoşă plină-plinuţă, cu hârtii de două sute, d'alea noi, trase de dom'Mugurel trăir'ar famelia lui că le făcu de ciolofan să reziste la zoaie. Maşina o dete'napoi la stăpân că e aşa, mai omenos de felul lui, da' cu ălealante rămase pe ocol. Acu' mai aşteaptă o ploaie ţapănă să-i aducă şi ceva lemn de bina, că la cum o să repare ăştia digu' nu se ecsistă să nu-i vie şi ceva grinzi, şarampoaie şi fro două acoperişuri, de' gata, să se ecstinză, că mâine-poimâine îşi mărită fata.
Da' nu de asta ţ-am scris! Auzi că dom'doctor vrea să recolteze maidanejii de pe străzi şi să-i baje la fereală. Zic să te duci la iel, că ştiu că-l ştii şi să mă suptţi cu firma mea, "tradişionalciorditproduct srl", pintru cules că şi doar javrili e tot tradiţionale. Başca luatu' cu jbilţu' carele ie şi iecologic, de unde jbilţele mele ie cu codirişcă de alun şi cu sârmă oţelită, fier-carbon, nu crez să ştii ce-i aia, că ieşti cam cârlan de felu' lu' matale. Pune că recoltatorii mei ie ăi mai meseriaşi pă parte de jbilţ: ia godacu' piste gard, în crucea nopţii, fără de guiţ, bun înţeles când nu stă scrofu' cu mă'nţelegiu'n uşă. Atunci ia şi pe a bătrănă, că n'are cum altfel. Deci sunt eligibil şi iecologic (asta-i în brucseloază), pă toate părţile. Mă calific (tot in bruxeloază), ca'cum ar veni! Poa' să stea fără grije! Pă mine mă găseşte colegii presari, ici şa, în supturbană, un'mă ştie toţi, nu ca în târg, un' tre' să caţi on apartament ori o garsoneră cu serele, pe puzderii de scări, suptsoale şi mezanine, de te lipseşti! Başca că io am on târcol de întorci tractoru' cu două remorci şi vreo cinci roţivaileri cu care pot să asigur o eutanasiere naturală, iecologică şi tradiţională, de-o să-o roadă pisma pe Ma'am Bebe (aia de aşteptă douăj dă ani să să pupe cu Nea'Traian!). Pune şi faptu' că'i emasculează (te'am tăiat cu ce le am!), că aşa ie procedura de eutanasiere la roţvaileri. Mai întâi emasculeşte şi apoi eutanasieşte. Acu' io am oarece esperienţă pă parte de bagabonţi, cu dom'general Nae, da' cam are arici la poznar şi din ce lua' de la buget pintru cotarle, nu scăpa decât câţiva firfirici, de ieream silit pe parte financiară să-i las în locu' de campare, că nu ajunge nice pintru transport. Îi mai legam io cu jbilţu' de bara din spate, da' nu se renta, că la curbi, apărea activişti lu' Patrulabe şi'i libera, de unde avea şi iei contract cu primarele. Recunosc că mai plimbam căţălili, când ierea in călduri pe la căţăii emasculati din alte sectoare, să-mi crească şeptelu', că sunt om de afaceri cu grijă pintru durabilitate, nu câne', să le las cu buza friptă când îşi cerea natura drepturili. Că nu te pui cu natura! S'o crezi alde mata că căţelu' emasculat nu mai procreeşte! Cu anticoncepţionalili ăştea canine de au apărut mai nou, le creşte organilili perechi ca la guşter şi face o mândreţe de căţăi, de zici că's poză! Poci să prezantezi şi on plan de afaceri, să să vază o că's bazat. Fii atent ici şa. Unu. Costuri dă producţie: 50 dă lei, o şaormă şi un pet de netimbrată pe zi lumină ori om, ZO cum i se zicea odată, ca'cât dau şi pintru prăşit! Face ca la opt'j dă lei dă ăştea noi, plus zece lei de javră, parandărătu'. Nouă'j dă lei, hai o sută că tre'să-i şi car, şi orş'cât gazu' costă. Maşină am, că intră pă felie şi Aspersor, pe care-l ştii că are o dubiţă. Doi. Venituri: 25 dă javre jbilţuite pă ZO, ori 110 lei per capita, cât am auzi că merge preţu', face 2750. Net-brut: 2.650. Empozit şaişpce, că nu poci să nu-l onorez pe dom'Victoraş carele se ținu dă vorbe şi ne creă noi oportunităţi dă locuri dă muncă pintru imemeuri. Net-net: 2.226. Cu 226 facem donaţii pintru ielectotalele dă prezidenţiale dă la anu'. Nu mai dezvolt, că te'ai prins! Deci 2.000! Pe zeo dă recoltator! Ce zici? Câte zeouri? Câte vrea rânza lu' matale, că mâine-poimâine se termină roada pe ogoare şi ogrăzi, de rămâne fără de servici de noapte a mai mare parte din procuratorii mei. Hai să zicem 30. Ori 2.000, 60.000! Pă zi lăsată de Ăl de Sus! Una piste alta cre'că pân' la Bobotează, scap capitala de maidaneji. Şi noi trecem în top ten a lu' eficenţa afacerilor, ca să' nu mai spui că am creat complementare pintru forţa de muncă din spaţiu rural, ca'cum ne cere uia. Poci să vorbeşti şi pe la alte primării de judeţ, că cum termenăm, cum ruralii mei ie disponibili! Dacă vezi că nu şi nu, mai poci să ridici parandărătu' cu 10 lei pă javră, aşa ca'cum e centura de siguranţă cu femeiul! Era să uit şi n'aş mai fi putut coabita cu angajaţii: te rog să-i transmiţi, lu' NeaTraian, felicitări pintru dubla întronizare. Ştie el cui să le transmiţă mai departe.
Gheorghe
Convorbiri cu ştreangul de gât (octombrie 2013)
De data aceasta, dialogul obişnuit cu dr. ing. Dimitrie Muscă s-a desfăşurat într-un loc important din Arad, Târgul Agromalim, ediţia 2013.
Reporter – Întrebare banală: ce vă interesează mai mult din târg?
Dr. ing. Dimitrie Muscă – O maşină de ierbicidat, că tot se va interzice folosirea aviaţiei. Dar constat că pentru agricultura României sunt necesare foarte multe utilaje şi maşini agricole moderne, având în vedere că încă există multe suprafeţe agricole rămase pârloagă.
Rep. – Cel puţin pentru mine pământul lăsat pârloagă este cea mai urâtă pată pe obrazul politicienilor post-decembrişti. Revenim la zilele noastre şi vă întreb cum staţi cu recolta.
Dr. ing. D. M. – Am în silozurile Combinatului şaizeci de mii de tone de cereale, în stoc şi nu vând nimic. Dezinformarea a dus la scăderea nejustificată a preţurilor la grâu şi porumb. Am calitate de excepţie la grâu, iar preţul actual este mizerabil.
Rep. – Ministrul agriculturii, fără îndoială a fost greşit informat, dar pentru acest fapt, până acum nimeni nu a fost sancţionat.
Dr. ing. D. M. – Din cauza acestor preţuri, mulţi agricultori nu vor mai avea capacitatea de a relua producţia pentru anul agricol 2013 – 2014.
Rep. – În porumb ce speranţe aveţi?
Dr. ing. D. M. – Porumbul este o certitudine pentru sezonul care urmează dar pentru viitoarea recoltă pe care o vom înfiinţa în primăvara viitoare, nicio speranţă. Interzicerea neonicotinoidelor la tratarea seminţelor de porumb va duce la dezastru, nu se va recolta nimic, pentru că porumbul va fi distrus de boli şi dăunători. S-a interzis fără să se dea o altă soluţie, iar Ministrul Agriculturi a înghiţit găluşca şi execută o aberaţie. Tratezi seminţele şi vezi doamne omori albinele. Când vin albinele la polenizare? După câte luni de la tratament? Niciun argument ştiinţific. Mă face să bănuiesc ceva interese financiare. Eu am mai propus o amânare a deciziei pentru ţara noastră dar nu am primit niciun răspuns.
Rep. – Sunteţi un mare cultivator de porumb şi are trebui să primiţi un răspuns.
Dr. ing. D. M. – Am adus argumente în calitate de practician nu din auzite. Avem destule necazuri cu bolile şi dăunătorii porumbului şi ai florii-soarelui, specifice doar României. Am fost criminali pentru albine? Este un atentat la viitorul culturilor de porumb şi floarea soarelui din ţara noastră. Iar întreb şi pe această cale, de ce nu am un răspuns, eu şi toţi cultivatorii de porumb şi floarea soarelui din România?
Rep. – Care este opinia Dvs cu privire la fondurile mutuale
Dr. ing. D. M. – Până în prezent eu am perceput acest nou act normativ ca o obligaţie, ca o nouă cotizaţie ca un nou impozit în agricultură.
Rep. – Soluţia?...
Dr. ing. D. M. – Prevederile să fie explicate de profesionişti nu de politicieni. Cei care vor fi chemaţi să se ocupe de fondurile mutuale să aibă atât cunoştinţe aprofundate din agricultură, dar şi din domeniul financiar-bancar. Altfel, ca orice intenţie bună, se va finaliza prin eşec. Să candideze la conducerea fondurilor mutuale numai cei care au făcut cursuri de specializare. Deocamdată eu apelez la societăţile de asigurare.
Rep. – Da, dar acestea nu vă asigură în toate situaţiile.
Dr. ing. D. M. – Nu sunt Toma Necredinciosul, dar m-am fript odată şi nu mai vreau şi a doua oară. Aştept să fiu convins!
Cronica unui prost cu studii superioare (octombrie 2013)
Unirea... o poveste fără sfârşit
Mă bag şi eu în vorbă şi apreciez că acest nou act normativ privind fondurile mutuale vine, în primul rând, cu ideea de unire a agricultorilor. Uite, asta-i buba agriculturii, refuza UNIREA. Vrând nevrând, trebuie să recunoaştem că istoria noastră ne demonstrează că UNIREA s-a cam făcut cu bâta: a se vedea cum a făcut unirea Mihai Viteazul, a se vedea cum s-a făcut UNIREA CEA MARE. Dar cum ne unim, cum vin alţii, mari şi tari, şi ne dezbină. Am mai scris-o şi o mai scriu, că cea mai mare idioţenie a fost desfiinţarea CAP-urilor. Statutul acestora nu încălca cu nimic dreptul de proprietate a pământului. Tâmpenia cu retrocedarea prin lege nu a fost decât o batjocură faţă de pământul românesc. Tot felul de escroci cu acte false au devenit peste noapte moştenitori sau proprietari, iar ceea ce a făcut Cuza cu averile mânăstireşti au şters troglodiţii din Parlament. Domnule cititor ţine minte că VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT şi nu este o afirmaţie politică, ci o mare realitate, Retragerea aureliană nu a însemnat pustiirea satelor, ele au rămas şi au dăinuit peste milenii. Şi în zilele noastre se încearcă pustiirea localităţilor rurale, pentru că au găsit locuitori dezbinaţi. Păstrarea satului românesc nu înseamnă un pas înapoi, înseamnă însăşi existenţa noastră, a românilor, pe acest pământ dăruit nouă de către bunul Dumnezeu. Oameni buni, doar UNIREA este scutul românului în apărarea agresiunii venite din partea nesătuilor aduşi din cele patru zări. Noi nu suntem un popor care stă cu mâna întinsă, noi am hrănit, de la popoarele migratoare până la cele din zilele noastre, unii chiar ne-au rămas datori. Unde este mândria de a fi român? Domnilor politicieni, nu dezbinaţi agricultorii, ei vă dau să mâncaţi! Mai avem o meteahnă foarte veche, este vorba de elaborarea legilor care sunt făcute într-o limbă păsărească, legi neînţelese chiar de înşişi legiuitorii. Orice lege făcută pentru interese de grup duce până la urmă, nu la respectare, ci la tradiţionala OCOLIRE. Legile trebuie să fie clare, în aşa fel încât să le înţeleagă toţi, pentru că ele nu reglementează numai relaţii între cei cu carte. Vreţi exemple? Ele sunt multiple. Mai este ceva: în presă circulă de obicei tot felul de cifre şi mă refer la subvenţii, cifre aruncate pe piaţă cu furcă din care nu se înţelege mai nimic. Daţi cifre pentru agricultori, nu pentru cei de la oraş. Uite, cam aşa plesneşte fierea în mine, că de, sunt prost cu studii superioare şi nu înţeleg ce se întâmplă în "țărişoara mea".
Şi eu am uitat trecutul? Nu! Cândva cu multă înţelepciune o bătrână dintr-un sat uitat de lume, căreia îi spuneam dada Veta, m-a învăţat că "E mai bine să taci şi dai impresia că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu". Nu mi-a spus ce să fac cu scrisul, tocmai de aceea sunt şi eu ca mai toţi "Venturienii" un scârţa, scârţa pe hârtie. Nu de alta, dar cam mulţi se împiedică de presă. Oare mușcă aşa de rău?!
Să nu uit, iată că am ajuns la concluzia că trebuie să dau un ultimatum celor care îmi vor răul! Luaţi-l, bă, pe tot, nu mă supăr, că tocmai de aceea mă semnez cu înaltul titlu de prost cu studii superioare!!!
P.S Mai recunoaşte cineva că este prost şi... mai ales cu studii superioare???
Citatul ediţiei (octombrie 2013)
Mihail eminescu
„Din momentul în care s-a instituit domnia ereditară în locul celei elective şi s-a pus puterea supremă a statului la adăpost de înverşunatele lupte de partid, s-a pus, în principiu cel puţin, la adăpost de patimele şi de asprimea intereselor momentane şi trecătoare însăşi ideea statului, adică ideea armoniei intereselor naţionale. Asta este în esenţă deosebirea între monarhia constituţională şi republică.
În republică domneşte îndeosebi interesul individual, în genere interesul de partid. Partidul şi numai partidul alege pe capul statului, el formează voinţa statului în articole de legi, epoca poartă pe deplin caracterul unui grup de interese predomnitoare. Această stare de lucruri e în aceeaşi proporţie lipsită de pericole în care esistă în stat o clasă de mijloc economiceşte puternică şi cultă care să mănţină echilibrul între tendinţele prea înapoiate a simţului istoric a unui popor, reprezentat în genere prin formele existente ale unei civilizaţii trecute, şi tendenţele zgomotoase ale trebuinţelor acute ale prezentului, reprezentate prin nevoile claselor de jos. Unde această clasă nu există decît în mod rudimentar sau unde ea este prea slabă pentru a se împotrivi tendenţelor estreme, republica devine o jucărie a partizilor, o forma de care abuzează şi unii şi alţii, în detrimentul vădit al intereselor generale.".
(Fragment din articolul «Studii asupra situaţiei», aparut în TIMPUL, în februarie 1880)
Citeşte mai mult ...
În vârful peniţei (octombrie 2013)
Un cumătru dinspre partea mamei, hâtru de felul lui şi mare meşter în vorbe de duh, îmi zicea cândva, cu multă vreme în urmă, că în viaţă cu spitalul, tribunalul şi cu primăria e de preferat să ai cât mai puţin de-a face. Ori chiar deloc. Nu de alta, se hlizea, dar niciodată nu se ştie ce se poate întâmpla dacă zăboveşti prea mult prin acele locuri. În ceea ce priveşte ultima instituţie menţionată, ştia omul ce spunea, că doar păţise acolo o pătăranie de mai mare râsul!. Dacă nu cumva plânsul! Ce anume? Ei bine, ofiţerul stării civile – s-a nimerit să fie o femeie şi primar, pe deasupra, uitase să-l pună să dea cu subsemnatul în registru. Şi dacă ar fi trebuit să o facă în calitate de martor la cununie, mai treacă-meargă. Dar, din fericire, din păcate el era chiar... ginerică. Başca mireasa mai avea şi burta la gură.
Când m-au chemat după câteva zile, mi s-a destăinuit zâmbind ghiduş, dar cu urechile ciulite, nu cumva să-l auză consoartă, m-am tot gândit dacă să mă mai prezint ori ba, că deşi mă însurasem, în acte tot burlac rămăsesem. Şi holtei, pe deasupra, chicotise, deşi viitor tată de copil.
Mi-am reamintit de această întâmplare, adevărată şi nu scornită, precum altele când mi-a ajuns la cunoştinţa un alt pocinog, care s-a petrecut în nesurprinzătoarea noastră patrie. Hip, hip ura cu partidul înainte, am avut victorii multe! Şi tot primăria a dat-o în bară şi în acest caz. Victimă...un veteran de război în vârstă de 95 de ani. Care de vreo 24 de luni, adică de peste 700 de zile tot bate drumurile şi pe la primărie şi pe la tribunal, ba şi pe la spital, că s-a îmbolnăvit de atâta tevatură, vrând să demonstreze ce nu mai era nevoie să fie demonstrat. Şi anume faptul că e viu şi în carne şi oase, viril mai puţin, ba chiar deloc, orişicum, în nici un caz repauzat întru Domnu', cum reiese din actele întocmite de secretar şi iscălite de primul gospodar al comunei, care a semnat...precum primarele, vezi bine, să trăiţi domnu Oprescu. Adică pe neve. Drept pentru care îmi exprim imperativ, adică în mod clar şi răspicat punctul de vedere: Înturnați-l, fraţilor, în rândul viilor pe care nu au reuşit să-l răpună pe cel care nu au reușit să-l răpună nici cei cinci ani de front – şi în Est şi în Vest, nici multele şi feluritele greutăţi ale vieţii. Că nici colectivizarea n-o fi fost vreo bucurie şi nici anii de după revoluţie. Aşadar faceţi-vă datoria faţă de contribuabil aşa cum scrie la carte. Dacă aveţi! Dacă nu, puneţi-vă cu burta pe ea ori, şi mai bine, înaintaţi-vă demisia de onoare. Dar pe bune. Nu ca alţii... ştim noi care.
Repetăm ororile trecutului?
La ceasul când pun cap la cap literele acestui editorial, Premierul Guvernului României, Dl Victor Viorel Ponta începe prima sa vizită oficială în Statele Unite ale Americii. Şeful guvernului se va întâlni cu reprezentanţii mai multor companii americane. Printre aceste companii se află Chevron, care se pregăteşte să exploateze gaze de şist în Constanța şi Vaslui, şi Exonn, care va extrage petrol şi gaze naturale din Marea Neagră, dar nimic despre Bechtel.
De ce acest început? Simt eu, dar şi cei cu memoria trecutului nu foarte îndepărtat, că istoria se repetă. O să spuneţi că aşa a fost dintotdeauna. Vin şi readuc aminte că "repetiţia este mama învăţăturii". După cel de-al II-lea Război Mondial, România a fost obligată să acorde despăgubiri de război în natură. Aşa s-au înfiinţat sovrom-urile, ca instituţii comune româno-sovietice, având "faimoasa sarcina de a jefui", nu de recuperare a datoriilor. Cu toate că în fiecare an se trăgea linie şi se socotea că plata era încheiată, ruşii spuneau net şi plata continua. Vă amintiţi de cotele obligatorii luate de la producătorii agricoli??? Cu acestea şi mai ales cu ţiţeiul extras până la refuz se tot plătea şi se tot plătea. Vă mai amintiţi de schelele petrolifere Moinești- Comăneşti???
Astăzi aceste companii nu se mai numesc sovrom-uri, dar au acelaşi scop: jaful. Chevron va exploata câţiva ani gazele de şist, care nu sunt inepuizabile şi va lăsa în urmă un pământ sterp, pustiit. Noi ne vom alege cu un FÂS, dar cu un pământ impracticabil pentru agricultură şi, de ce nu, şi cu cutremure.
Bechtel a procedat ca un sovrom şi eram gata să spun că "şi-a pus palma în cur" şi a plecat. Da! Dar nu cu mâna goală, ci a mai găsit statul român dator şi nu puţin. S-au scos cu această autostradă mari suprafeţe agricole din circuit şi finalizarea se lasă pentru generaţiile viitoare. Aceste companii continuă nestingherite să jefuiască, iar noi, adică politicienii, stăm cu degetul în gură şi nu spunem nimic, dar nimic.
Tot după anul 1948, primii vizaţi de miliţie şi de organele de securitate au fost intelectualii, trimişi la puşcărie sau în Gulagul din Bărăgan. După anul 1989 a început un adevărat asalt asupra staţiunilor de cercetare cu profil agricol. Suprafeţe uriaşe de pământ au trecut în mâna şarlatanilor, iar cercetătorii au fost şi sunt umiliţi cu salarii de mizerie. Materialul semincer românesc a fost înlocuit într-o proporţie de peste 80% cu altul venit de te miri unde. Rezultatele cercetării româneşti ori au fost furate ori aruncate la gunoi. În orice ţară serioasă se cunoaşte că cele mai profitabile investiţii se fac în învăţământ şi cercetare ori la noi tocmai în aceste domenii se continuă cu perseverenţă spolierea. Ce înseamnă spoliere? Iată ce scrie în dicţionare: "jefuire, prădare, înşelare". Vinovaţi, în primul rând, sunteţi voi, agricultorii, care refuzaţi să fiţi uniţi, să vă adunaţi la un loc interesele şi astfel să vă apăraţi avuţia şi însăşi existenţa voastră, a copiilor voştri, a nepoţilor şi strănepoţilor voştri. Voi, agricultorii, păreţi un sat fără câini, în care tâlharii veniţi de peste mări şi zări intră şi fură orice vor. Se repetă dintotdeauna că unirea face puterea, dar când trei vor să facă unirea românească, sunt deja prea mulţi. Aveţi caşcavalul în cioc şi, cum deschideţi pliscul, cum îl pierdeţi. Avem marea obligaţie să învăţăm istoria pentru a nu repeta la nesfârşit greşelile trecutului.
Gălbeaza la rumegătoare, o boală mortală!
Fascioloza este o boală parazitară cu localizare hepatică ce afectează în special bovinele, ovinele şi caprinele. Este numită popular „gălbează" şi este produsă de trematode din genul Fasciola.
Contaminarea se realizează prin ingerarea paraziţilor odată cu furajele. Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului clinic asociat cu cel microscopic.
Fascioloza evoluează sezonier, toamna-iarna, la animalele care au păşunat pe terenuri umede sau la cele hrănite cu furaj provenit din acest mediu.
Gălbeaza la oi
La ovine, boala evoluează acut şi cronic. Forma acută se întâlnește la sfârșitul verii și toamna, când animalele ingeră în scurt timp cantități mari de larve de fasciole, urmate de invazia masivă a fasciolelor tinere. Ca semne clinice întâlnim lipsa poftei de mâncare, temperatură scăzută, anemie, diaree, edeme în jurul ochilor, mărirea abdomenului în zona ficatului și sensibilitate la palpare. Manifestările apar la 4-6 săptămâni de la ingerare și boala devine mortală după 4-10 zile de evoluție.
Forma cronică este mai frecventă și evoluează în trei perioade. Perioada de debut apare în septembrie-noiembrie şi se exprimă clinic prin slăbiciune musculară, iar animalul refuză mișcarea. Faza a doua se manifestă în decembrie-ianuarie prin anemie, slăbire accentuată, edemul pleoapelor, diaree și lipsa poftei de mâncare. Faza a treia apare la sfârșitul iernii, începutul primăverii și se manifestă prin scăderea masei musculare, slăbirea excesivă a animalului, uneori și avorturi spontane însoțite de lipsa laptelui.
Gălbeaza la bovine
La bovine, semnele clinice se observă mai greu. Boala poate evolua cronic și se manifestă prin: anemie, diaree, slăbire, poftă de mâncare scăzută, scăderea producției de lapte, laptele devenind amar. La tineretul de 6–18 luni se constată anemie, diaree și scăderea temperaturii.
Tratamentul necesar!
Cel mai bun leac pentru această boala parazitară este produsul Fasciocid, eficiet față de toate forme de dezvoltare a fasciolelor. În cazul infestațiilor masive, se recomandă repetarea tratamentului după 48 ore. Cu foarte bune rezultate, la bovine, se poate utiliza produsul Romavermectin B1 1% Plus (avermectină și clorsulon) eficient fața de toate formele de dezvoltare a fasciolelor, a altor paraziți intestinali și a râiei (Sarcoptes, Psoroptes, Chorioptes).
Medicamente care acționează asupra ouălelor de fasciola și a adultului sunt: Rombendazol 2,5 % sau 10% (albendazol) și Rombendazol Plus (albendazol, levamisol). Se recomandă îmbunătațirea alimentației și aplicarea tratamentului la întreaga turmă.
Profilaxie
Se recomandă deparazitarea animalelor de 2-4 ori pe an cu Fasciocid sau Romavermectin B1 1% Plus. Primul tratament obligatoriu se aplică primăvara, înainte de ieșitul la pășune, iar al doilea la 2-3 săptămâni după intrarea în stabulație (noiembrie). Celelalte două tratamente se aplică în lunile ianuarie și septembrie folosind Rombendazol sau Rombendazol Plus. După deparazitare, se recomandă recoltarea bălegarului și depozitarea acestuia pentru sterilizare, iar animalele vor fi ținute timp de 3-4 zile pe miriști sau suprafețe cultivabile care vor fi arse ulterior.
Și taurii pentru îngrășat au nevoie de confort în grajd
În materialul de față arătăm cât de importantă este bunăstarea animalului într-o fermă de tauri la îngrășat. Iar bunăstarea animalului duce la rentabilitatea fermierului! Compania Kraiburg are în portofoliu și pardoseli de cauciuc pentru zonele de odihnă, pentru grătare de beton, precum și pentru suprafețele de mișcare plane din grajdurile pentru tauri la îngrășat. Produsele Kraiburg se găsesc în multe ferme, nu doar din Europa, ci de pe întreg Mapamondul. Aici, venim cu exemple din astfel de ferme. Pentru că numai animalele sănătoase ating cele mai înalte performanțe!
Lumină, aer și confort pentru 300 de animale, într-un grajd din Germania
Grajdul de tauri la îngrășat al familiei Thiemann, Billerbecker Bauerschaft Temming (Districtul Coesfeld Renania de Nord – Westfalia) nu se evidențiază numai prin înălțimea de 12 m la coama acoperișului. Construcția care a început în toamna anului 2012 și s-a finalizat în luna iunie a acestui an adăpostește 300 animale în 16 boxe. La baza construcției grajdului a stat dorința de a oferi animalelor lumină, aer și confort, evidențiază crescătorul german Ulrich Thiemann. Climatul din grajd este foarte bun, chiar și la o temperatură de 30 de grade C. La acest fapt contribuie și instalația fotovoltaică aflată pe acoperișul sudic al clădirii, care nu produce numai curent electric, ci, ca efect secundar, preia căldura solară.
Aerisirea se face printr-o deschidere de 2 m în vârful acoperișului grajdului și este acoperită cu o plasă de vânt contra curenților de aer și păsărilor.
Pentru perioada anului cu mai puțină lumină, fermierul a instalat în grajd becuri cu LED. „LED-urile economisesc curent. În loc de 32 de tuburi de neon, fiecare de 60 W, am montat 16 LED-uri, fiecare cu 30 W, care, spre deosebire de tuburile cu neon, se aprind imediat, chiar dacă temperatura este scăzută", a precizat Ulrich Thiemann. Fermierul german a adăugat că armăturile se murdăresc mai încet decât tuburile.
Pentru a avea animalele cat mai mult posibil în câmpul vizual, boxele sunt despărțite cu 5 tuburi metalice zincate de 2,5. Astfel, animalele din boxele învecinate pot păstra contactul vizual.
Pardoseli din cauciuc pentru mai mult confort
Aproape în toate boxele fermierul din Germania a așezat covoare din cauciuc peste grătarele de beton. "Nu am făcut acest lucru din obligație, ci am dorit ca animalele să aibă mai mult confort". Astfel s-a luat decizia să se monteze în grajd 2 tipuri de covoare, unul "normal" și altul care să polizeze natural onglonul animalului, investindu-se astfel 180 euro/loc taur la îngrășat. Ulrich Thiemann este de părere că "se poate construi, cu siguranță, mai ieftin, dar noi dorim să avem un grajd în care taurii să se simtă bine și în care noi să lucrăm cu plăcere și în următorii 30 de ani."
Rentabilitate, cuvântul de ordine într-o îngrășătorie de tauri din Elveția
Oliver Engeli este un alt fermier care și-a echipat ferma cu pardoseli de cauciuc de la producătorul german Kraiburg. „Taurii sunt cazați în boxe cu grătare de beton, care au fost pardosite încă din anul 1999 cu covoare din cauciuc Kraiburg", spune Oliver Engeli. El are o fermă de îngrășare tauri cu 350 de animale, în Engishofen – Elveția. „Inițial, am pardosit numai jumătate dintre boxe cu covoare LOSPA de la Kraiburg. Am observat că animalele preferă suprafețele de odihnă moi. Pentru a nu dezavantaja animalele mai slabe, am pardosit în scurt timp boxele integral. Astfel, toate animalele profită de transmiterea mai bună a căldurii, iar bunăstarea taurilor a crescut simțitor. Datorită creșterii siguranței la alunecare animalul se ridică mai ușor, iar articulațiile carpiene sunt protejate. În grajdurile cu pardoseli moi din cauciuc pierderea animalelor din cauza accidentelor prin cădere este nulă. Animalele au o vitalitate mai mare și sunt mai active, iar sporul zilnic în greutate a crescut", povestește fermierul elvețian. Oliver Engeli susține că investiția în pardoselile de cauciuc Kraiburg a meritat nu numai din punct de vedere al confortului animalelor, ci și sub aspectul rentabilității.
Publicitate
Revista
