D`ale gurii - REVISTA FERMIERULUI
Căutare - Categorii
Căutare - Contacte
Căutare - Conținut
Căutare - Fluxuri știri
Căutare - Etichete
Căutare - articole
Luni, 20 Ianuarie 2014 15:39

Șansa de a pune un bun început

Dezvoltarea începe cu un drum bun
Dezvoltarea rurală este pentru Uniunea Europeană un obiectiv important. O parte însemnată din efortul financiar pe care îl face sub forma unor programe bine conturate se îndreaptă spre acest deziderat, subordonat Politicii Agricole Comune. Așa s-a ajuns la dezvoltarea programului dedicat creșterii bunăstării locuitorilor de la sate, LEADER. Grupurile de Acţiune Locală sunt entităţi ce reprezintă parteneriate între sectorul public și cel privat, care au menirea să definească, să susțină și să implementeze o strategie de dezvoltare locală pentru a crește valoarea și competitivitatea produselor și serviciilor dintr-un anumit teritoriu. Bineînțeles că modernizarea drumurilor face parte din acest proces de creștere, ba chiar este un punct de plecare. Este motivul pentru care primarii din cele opt localități consideră acest moment ca pe unul important. „Astăzi am semnat de fapt al treilea contract de finanțare cu Uniunea Europeană pentru un drum, spune Alexandru Dinu, primarul comunei Mihail Kogălniceanu, jud. Ialomița. Eforturile noastre de a lua banii Uniunii și de a-i folosi în infrastructură, în crearea de facilități și în îmbunătățirea vieții în mediul rural fac să ne apropiem de ceea ce dorim, de condițiile Uniunii Europene."
Puțin, dar rapid
E adevărat că prin intermediul GAL-urilor nu sunt accesate fonduri mari, dar au avantajul că: „...de la momentul depunerii cererii de finanțare de către beneficiar până la momentul semnării contractului de finanțare timpul este redus la mai mult de jumătate, precizează Daniela Mandoc, expert în cadrul Serviciului Contractare din Centrul Regional 3 Sud Muntenia, Târgoviște. Proiectele sunt croite pe valori mai mici, dar durata de semnare a contractelor este mult mai scurtă, deoarece GAL-ul face selecția acestor proiecte. La noi ajung și se stabilește numai eligibilitatea. Selecția este din GAL."
O mare diversitate de proiecte
Firește că nu doar proiecte de infrastructură sunt avute în vedere de către aceste grupuri, tot ce ține de dezvoltarea locală este binevenit spre a fi finanțat și astfel încurajat să se dezvolte. Alexandru Potor, președintele Federației Naționale a Grupurilor de Acţiune Locală ne spune în acest sens că: „Avem și proiecte care au fost semnate pe linii de finanțare ce urmăresc sprijinirea fermelor agricole, avem pregătite proiecte care urmăresc să dezvolte serviciile agricole, tip 312 - PNDR, proiecte pentru pregătirea agricultorilor, chiar am vorbit cu cei care au participat la această întâlnire, ei doresc să pregătim fermierii legumicultori, în primul rând pentru că în zona GAL „Dunărea de jos" există și o experiență foarte bună pentru creșterea de legume și ar fi o soluție pentru tinerii fermieri, pentru ferma familială, dar și pentru cei mai în vârstă care vor să meargă în acest tip de activitate."
Probabil că dacă s-ar fi acordat o mai mare atenție unor astfel de organisme, altfel ar fi fost atrase fondurile puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Dinamica de care dau dovadă aceste grupuri este una neobișnuită pentru mulți dintre noi. Președintele FNGAL precizează că: „Până la sfârșitul acestui an, aproximativ 90% din valoarea strategiei o să fie deja contractată și în proces de implementare. O parte din bani sunt deja absorbiți, rămânând ca în 2014 să mai avem câteva proiecte mai mici. Acestea, chiar dacă sunt de mai mică dimensiune, nu înseamnă că nu sunt proiecte foarte importante. Intenționăm să dezvoltăm parcuri la nivelul comunelor, să facem dotări de cămine culturale, pentru biblioteci, să sprijinim organizarea de târguri și de expoziții. Apoi vrem să stimulăm activitatea organizațiilor non-guvernamentale din mediul rural, pentru că se simte o inapetență din partea acestora."
Un răspuns necesar
În aceeași perioadă cu semnarea celor opt proiecte de finanțare, la Indagra 2014 a avut loc o conferință națională a GAL-urilor, unde au fost prezenți și reprezentanți ai ministerului și ai Unității de Management, practic cei cu care se conlucrează tot timpul în privința procedurilor de implementare a proiectelor europene. Organizatorii au dorit să răspundă unei întrebări, de altfel justificată, de ce este bun programul LEADER pentru România? și, implicit, de ce sunt bune GAL-urile pentru mediul rural? Și nu doar pentru mediul rural, pentru că și în cel urban GAL-urile își pot manfesta activitatea.
Alexandru Potor susține că au avut un răspuns consistent. „În primul rând, pentru că avem o adresabilitate foarte mare către micii fermieri, către micii investitori, pentru că putem să fim mai aproape de ei atunci când ei își propun să dezvolte diverse întreprinderi sau să facă investiții prin proiecte la nivelul GAL-ului, putem să-i consiliem mai bine. Un tânăr sau o persoană care este la început de activitate are mari dificultăți în momentul în care își dorește să pornească sau să stabilizeze o afacere sau o investiție. Nu are în spate un aparat birocratic, nu are contabilitate, nu are o evaluare juridică din punctul de vedere al unui proiect și atunci este nevoie de altceva ca să-l sprijine. Eu spun că este mult mai ușor pentru cineva să facă un proiect de 2 milioane de euro decât pentru un beneficiar care vrea să facă un proiect de 50.000 de euro. Acela care are în țintă doar 50.000 de euro are mai multe dificultăți, și la bancă și cu toate autoritățile, pentru că nu știe să-și facă în deplină cunoștință toate documentele pentru a obține vize și așa mai departe. GAL-ul este o soluție, pentru că vine acolo și primește o îndrumare, o îndrumare care este gratuită și de foarte bună credință, pentru că GAL-ul și finanțează, practic îi gestionează fondurile, către acest potențial beneficiar. Asta este un mare avantaj, apoi după cum am mai zis este un mare număr de persoane care lucrează la nivelul GAL-urilor ca experți. Avem 163 de Gal-uri în România. GAL-ul „Dunărea de jos" este unul dintre cele 163 de gal-uri din România și fiecare GAL are un număr de 5,6 experți angajați. Înmulțiți 5,6 experți cu 163 de GAL-uri și veți obține aproape 700 de persoane care lucrează pentru dezvoltarea rurală. Iată un motiv în plus pentru care trebuie să avem încredere în programul LEADER și în GAL-uri. Și apoi faptul că noi am demonstrat că suntem o entitate viabilă. Astăzi s-au semnat în GAL „Dunărea de jos" 8 proiecte de finanțare la nivel național, până în prezent vorbim de aproximativ 3000 de proiecte care s-au semnat. Este foarte important să avem multe proiecte, mulți beneficiari, pentru că în felul acesta se face dispersia mult mai bună a fondurilor europene. Avem nevoie și de mari investitori care aduc într-adevăr un mare aport la economia națională, locală, județeană, dar avem nevoie și de micii investitori, pentru că ei intră în toate interstițiile economice și fac acea activitate pe care un mare investitor nu ar putea să o facă. Și mai este încă un aspect. Oricine este mare acum a fost mic cândva. Ca să fii mare, trebuie să poți să ai șansa să demarezi, să fii mic."

Asociaţia producătorilor de echipamente din S.U.A. (AEM) l-a inclus pe antreprenorul din domeniul tehnologiei agricole Helmut Claas în galeria sa de celebrităţi, în cadrul unei ceremonii desfăşurate cu ocazia Adunării Generale Anuale. Helmut Claas s-a alăturat astfel unei galerii ce include multe alte personalităţi renumite, cum ar fi Benjamin Holt (fondatorul companiei Caterpillar), Joseph Cyril Bamford (fondatorul companiei JCB) şi Jerome Increase Case (fondatorul companiei J. I. Case Threshing Machine). Distincţia a fost primită de Dr. Theo Freye, purtătorul de cuvânt al consiliului de administraţie, în numele lui Helmut Claas. Helmut Claas şi-a exprimat personal mulţumirea celor prezenţi la ceremonie prin intermediul unui mesaj video înregistrat. Înregistrarea a fost efectuată cu o zi înainte de accidentul de maşină în care a fost implicat Helmut Claas la data de 24 octombrie; conform informaţiilor oferite de familie, acesta se află în proces de recuperare lentă.
AEM este o organizaţie care reprezintă producătorii americani de utilaje pentru construcţii şi echipamente agricole, fiind similară cu comitetele în domeniu din cadrul Federaţiei germane de inginerie (VDMA). Toţi angajaţii Grupului CLAAS din lumea întreagă au fost încântaţi la aflarea veştii despre distincţia acordată lui Helmut Claas de Asociaţia producătorilor de echipamente, pentru contribuţia sa importantă la dezvoltarea tehnologiei agricole la nivel mondial. În special, colegii noştri din SUA au fost foarte bucuroşi la aflarea acestei informaţii. Leif Magnusson, preşedintele CLAAS America, a declarat: „Este o zi cu adevărat specială pentru noi şi, bineînţeles, pentru domnul Claas. Întreg personalul fabricilor noastre din SUA îi urează însănătoşire grabnică."

Luni, 20 Ianuarie 2014 15:24

INDAGRA în creștere de la an la an

La sfârşitul lunii octombrie, între 30 octombrie şi 3 noiembrie 2013, la ROMEXPO timp de cinci zile, 430 dintre cele mai importante firme din domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei și-au expus produsele, echipamentele şi serviciile pe o suprafaţă de peste 30.000 de metri pătraţi în cadrul Târgului internaţional de produse şi echipamente în domeniul agriculturii, horticulturii, viticulturii şi zootehniei – INDAGRA

 

Un târg cu de toate
INDAGRA, cel mai mare eveniment internațional de agricultură, găzduit de ROMEXPO, a trezit interes pentru întreaga suflare implicată în acest domeniu cu mare potențial pentru România. Seminţe, bulbi de flori, îngrăşăminte, tehnologii şi echipamente pentru irigaţii, utilaje agricole, sere şi solarii, Tot ceea ce este mai valoros și mai frumos din domeniul creșterii animalelor a putut fi văzut și admirat și în acest an. Salonul de păsări de rasă, bovine, ovine, cabaline, dar şi demonstraţii, iată ingredientele care au făcut din INDAGRA un eveniment cu prezenţă obligatorie, atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul larg.
O singură perioadă, mai multe târguri
Așa cum ne-a obișnuit, INDAGRA a deținut ingredientele și aromele esențiale pentru a atrage cât mai mulți vizitatori. De aceea, în acelaşi timp cu INDAGRA au mai avut loc alte cinci târguri complementare, care au delectat vizitatorii: INDAGRA FOOD - Târg internaţional pentru industria alimentară, ALL - PACK – Expoziţie internaţională pentru ambalaje, materiale, mașini şi echipamente specifice, EXPO DRINK & WINE – Târg de vinuri, băuturi alcoolice şi non-alcoolice, AUTOEXPOTEHNICA – Expoziţie internaţională de componente auto şi Târgul de Produse Tradiţionale. În cadrul acestora, au putut fi văzute o multitudine de produse alimentare şi echipamente pentru industria aferentă, diferite soiuri de vinuri din România, dar şi din Europa, materiale şi utilaje pentru industria ambalajelor, componente, accesorii auto, dar şi zone special dedicate produselor tradiţionale şi bio au încântat persoanele care au poposit la fiecare stand în parte. Producătorii și produsele ecologice nu au fost uitate nici anul acesta. Salonul de "Eco-agricultură" organizat de Federația Operatorilor din Agricultura ecologică "BIO ROMÂNIA" a avut pentru prima dată un spațiu mult mai generos de prezentare a roadelor ecologice românești.
Pe lângă companiile autohtone au fost și participări de grup din Grecia şi Turcia, precum şi Pavilionul Naţional al Franţei.
„Ne-am bucurat să putem oferi publicului evenimente de calitate, care cu siguranţă au fost apreciate de vizitatori. Diversitatea şi noutăţile au fost şi în aceast an atuul manifestărilor expoziţionale prezentate şi credem că toţi cei care le-au trecut pragul au găsit aici resurse şi informaţii pentru dezvoltarea afacerilor proprii", conchide Mariana Suciu, Director General ROMEXPO S.A.
Indagra 2013 în cifre
Cele şase târguri au reunit peste 700 de firme din România şi din străinătate, pe o suprafaţă de aproximativ 40.000 mp. Beneficiind de o puternică reprezentare internaţională, evenimentele au adus în faţa publicului atât companii autohtone, cât şi de peste hotare, din ţări precum: Austria, Belgia, Bulgaria, China, Coreea de Sud, Danemarca, Emiratele Arabe Unite, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Serbia, Slovenia, Spania, SUA, Turcia şi Ungaria.
Numărul mare de expozanţi, calitatea şi diversitatea produselor prezentate, noutăţile şi recordurile acestei ediţii au atras 60.000 de vizitatori în toate cele cinci zile.
INDAGRA a fost şi în acest an capul de afiş al manifestărilor expoziţionale, depăşind orice aşteptări: "A fost o ediţie care a bătut toate recordurile, fără îndoială. Fie că ne referim la numărul de expozanţi, la participările internaţionale, la numărul de produse expuse sau la vizitatori, anul 2013 este unul de referinţă pentru INDAGRA", declara Mariana Suciu, Director General ROMEXPO S.A.
Noutăţi şi recorduri
Ca la fiecare ediţie, şi de această dată INDAGRA a fost sinonim cu noutăţile şi recordurile. Dintre acestea, amintim:
- Cea mai mare pâine din România a fost coaptă în timpul evenimentului, având o greutate de 96 de kg. Aceasta a fost realizată din 57 de kg de făină, 34 de litri de apă, 10 kg de cartofi, 1 kg de drojdie, 1 kg de sare, iar procesul de coacere a durat 6 ore. Produsul final a fost tăiat şi împărţit vizitatorilor, chiar de către Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, domnul Daniel Constantin
- Berbecul de peste 100 de kg, "Miss Văcuţă" Vanessa, licitaţia cu strigare pentru animale, utilajele de ultimă generaţie, dar şi cea mai mare folie de sere din România au fost alte atracţii ale INDAGRA.
Manifestare expoziţională dedicată în mare parte specialiştilor, dar şi publicului larg, INDAGRA a fost şi de această dată gazdă a numeroase seminarii şi sesiuni informative, din cadrul cărora fermierii au putut afla stadiul fondurilor alocate pentru agricultură, cum pot realiza corect dosarele pentru finanţare, beneficiind în acelaşi timp şi de experienţa companiilor din străinătate.
Pentru familii şi în special pentru copii, weekend-ul a fost prilej pentru a vedea şi testa utilaje spectaculoase, dar şi pentru a admira numeroase specii de animale şi păsări, printre care şi exemplare rare, aduse doar în cadrul târgului.

Indagra prin ochii participanților

Florin Neacșu, director general adj. NHR Agropartners
Cred că a fost un târg reușit, cu foarte multă lume, mai ales în ultimile zile, perioada de weekend, a însemnat mai mult timp liber, iar vremea frumoasă a ținut cu noi și cu fermierii. A fost foarte multă lume interesată de achiziții, unii care momentan sunt speriați din cauza prețurilor de anul ăsta, nu se știe dacă la anul vor putea plăti. dar parcă se simte că începe să le revină încrederea și curajul. În general, târgul a fost reușit și mă bucur că am participat și noi, pentru că am întâlnit foarte mulți clienți, atât existenți, cât și potențiali, care ne-au apreciat exponatele și cu care sper să colaborăm în continuare.

Marius Mitra, director regional vânzări Maschio Gaspardo România
Indagra se vede că a început să capete importanță, dar după părerea mea și din ce am discutat și cu alții din mecanică agricolă, ar trebui să se facă o diferențiere între specialiști, fermieri și ceilalți care vin doar să vadă, pentru că se creează o mare confuzie. De exemplu, la Agritechnica pentru a nu veni cei neinteresați se practică un tarif mai mare de intrare undeva între 30 și 50 de euro și atunci se cam elimină cei care ar putea să vină fără a fi interesați și vin specialiștii, vin fermierii.

Claudia Cădar, country manager Rota Guido România
Aceste zile de târg mi s-au părut foarte profitabile, ne-am întâlnit cu vechii clienți. S-a schimbat atitudinea celor care vin la târg, în anii trecuți veneau, luau pliante, plecau, nu păreau interesați, în schimb acum vin clienții dedicați, știu ce vor. Sunt clienți noi, dar și dintre cei vechi care se extind, poate nu în fiecare an, dar tot la al doilea an mai completează, mai fac câte ceva, construiesc un adăpost nou, sunt și clienți noi care doresc să înceapă acum o activitate, să investească în zootehnie.

Neculai Apostol, fondator grup Cosarom
Nu-ți ajunge timpul să vezi absolut totul, pentru mine este o plăcere să merg la târguri și la acesta cu atât mai mult, că este în țară la mine.

Paolo Lucacioni, administrator Paolo Consult
Indagra anul ăsta a prins și vreme foate bună, sunt și mai mulți expozanți decât în anii trecuți, cu tehnologie nouă, asta înseamnă că producătorii de utilaje au pătruns foarte mult în România, cel puțin la INDAGRA, unde este cel mai mare târg, am înțeles, din Europa de Est. Acum nu știu câți vizitatori sunt, dar am văzut foarte multe utilaje, mașini agricole și tehnologie. Asta înseamnă că cine vine face un studiu de piață și marketing, că există cerere, iar lumea investește în târguri ceea ce este foarte important.

Cătălin Tudoran, medic veterinar Romvac
Dacă stăm să comparăm anii trecuți, de acum trei ani încoace, asta este cea mai reușită ediție, atât din punct de vedere al vizitatorilor, cât și al expozanților. Încă nu s-a ajuns la dimensiunea pe care o avea prin 2007-2008, dar este pe un trend ascendent, se pare că se intră pe făgașul cel bun.

Adrian Rădulescu, consilier prezidențial
Este un eveniment care a intrat în tradiția noastră a românilor. Pe an ce trece, el crește, atât în intesitate, cât și în calitate și implicit devine unul dintre cele mai mari târguri din domeniul agricol. Au învățat și agricultorii că nu trebuie să stai numai acasă și dacă vrei să progresezi trebuie să fii tot timpul în pas cu tehnica agricolă,care are o evoluție mai spectaculoasă decât a automobilelor. Dacă la acestea o nouă serie vine la 4-5 ani, aici în fiecare an se manifestă o evoluție puternică, cu schimbare de tehnologie și atunci este cazul să învățăm pentru a putea să ne optimizăm activitatea, iar optimizarea se face în două feluri, prin scăderea cheltuielilor și creșterea producției. Noi la târgurile astea trebuie să învățăm cum să facem lucrări minime, cu costuri mici și cu efect mare, adică productivitate, și cu siguranță aici chiar ai ce vedea. Pe mine mă interesează niște echipamente pentru ferme de reproducție scroafe, un FNC pentru producere de hrană pentru pește, niște tipuri de ferme zootehnice din structură metalică, niște generatoare și niște module de utilaje.

Sorin Anderco, dir. gen. GEA Farm Technologies România
Ediția de anul acesta a INDAGRA este mult mai interesantă, încă din prima zi am avut foarte mulți vizitatori, oameni interesați, oameni cu proiecte noi, deci pot să spun că anul acesta INDAGRA pentru mine este o expoziție care se schimbă și sper ca și anii viitori să meargă tot în trendul ăsta.

Costin Ionescu, regional sales manager AB Energy România
Față de anul trecut, târgul a evoluat, dovadă că există un pavilion în plus cu expozanți, iar din punct de vedere al vizitatorilor, sunt din ce în ce mai mulți interesați de cele prezentate în cadrul INDAGRA, în general și în special de biocogenerare, producerea de energie electrică și termică din biogaz

 

Luni, 20 Ianuarie 2014 15:21

Știați că…

De foarte mulți ani ezit să comunic statistici din lumea vinului datorită faptului că sunt accesibile, accesabile, publice fiind. Totuși, constat că, în iureșul vremurilor, avem din ce în ce mai puțin timp să selectăm informațiile folositoare pentru planuri pe termen lung și mediu.

 

Știați că...:
Suprafaţa cu viţă-de-vie a celor patru puteri europene, Italia, Franţa, Spania, Portugalia, este în scădere?
Suprafaţa cu viţă-de-vie din Asia (China, Iran, Turcia), este în creştere?
De asemenea, emisfera sudică (prin Africa de Sud, Noua Zeelandă, Australia, Chile, Argentina), are creşteri semnificative? De exemplu, Noua Zeelandă şi-a mărit suprafaţa cu viţă-de-vie cu peste 21% din 2000 până astăzi.
România este singură ţară europeană cu trend ascendent în înfiinţarea de noi plantaţii viticole?
Ne aflăm pe locul 11 în clasamentul mondial al producătorilor de vin?
Germania se află cu două poziţii înaintea noastră în acelaşi clasament?
O ţară despre care mulţi români nici nu ştiu că produce vin, China, este pe locul 4 în lume şi are prognozate creşteri în continuare?
Republica Cehă, cu o producţie de 7 (şapte) ori mai mică decât a României, obţine medalii la Concursurile Internaţionale în număr sensibil egal cu ţara noastră?
Slovacia a găzduit în 2013, Concursul Mondial de Vinuri (CMB)?
Cei mai mari importatori de vin sunt în ordine : USA, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Rusia şi Franţa? Pe care din aceste pieţe suntem prezenţi şi avem o comunicare coerentă?
În Ungaria vinul este o prioritate a tuturor guvernelor, existând campanii de educare prin emisiuni TV, (vândute şi televiziunii române), cărţi, reviste, flyere, subvenţionate de stat?
În aceeaşi ţară vecină, există zeci de târguri şi festivaluri dedicate vinului, tot atâtea ordine şi frăţii ale vinului şi un eveniment major VINCZE care le depăşeşte pe toate cele din România puse la un loc?
România, dintre ţările producătoare de vin, are cele mai puţine muzee ale vinului, şi în afara celui de la Hârlău, niciunul nu întruneşte condiţiile minime pentru această titulatură?
Deşi penetrarea şi utilizarea Internetului are o rată foarte mare în România, achiziţia de vin online are cote nesemnificative?
Bulgaria este un model de dezvoltare pentru circuite turistice de crame cu degustare şi SPA-uri cu ,,oenoterapie"?
În Italia există zone viticole în care producătorii cooperează şi prin valorificarea deşeurilor strânse în comun ajung aproape de independenţă energetică?
Există reviste de vin care ating un număr record de cititori, chiar 1 milion? Evident, nu este cazul României.
Soiurile româneşti au randamente mai bune în obţinerea de medalii în comparație cu soiurile străine din vinurile româneşti?
Feteasca Neagră a avut, în raport cu numărul de probe înscrise la IWCB, cea mai eficientă participare?
În lume, muzeele vinului sunt acceptate că entităţi capabile să informeze, să educe, să califice profesional, să aducă beneficii economice şi să coaguleze elemente de identitate naţională, regională etc?
Există un festival de film şi fotografie dedicate în întregime vinului? Se numeşte OENOVIDEO şi se desfăşoară în Elveţia. Nu s-au înregistrat prezențe româneşti.
În Franţa se află sediul unei organizaţii internaţionale a jurnaliştilor şi scriitorilor de vin? Se numeşte FIJEV şi are membri din întreaga lume, care scriu sau corespondează cu cele mai influente publicaţii de pe plan mondial. Niciun program de comunicare plătit de statul român nu a vizat, vreodată, aceşti vectori de imagine.
În curând se va desfăşura cel mai mare târg internaţional de vinuri de la noi? GOODWINE, 22 – 24 Noiembrie 2013, ROMEXPO, pavilion C1.

Hai să-ţi fie de bine şefu'. Te-am văzut în târg târcolind, ca cum pisica oala cu chişleag, pe boierii ăi mari, că n-o să mai poci să zici că nu-i ai la deştu' ăl mic, pe carele porţi ghiulu' de ţi-l dete mogulu' pintru serviciu credincios. Acu' zic că ţ-ar fi putut da Steaua României, batâr aia de i-o trase îndărăpt lu' popa. Mă îmbucurai la sfârșitu' lu'Brumărel de o acţiune dă la primărie care ne dusă şi la moaşte, nu ca pe vremea dinainte, când n'avea parale nici pintru dospapir şi se ajuta cu ziare, să mă ierţi. Ne-am repezit la oborul dă animale dă'n capu' statului să arvunească hodorogii den comună neşte capre, dă ălea de dă lapte cât ghiţâca. Au auzit pe tevereuri, la alde şefu' de la agricultură că de la anu' ce vine, ori hălalantu' se închide robinetu' ue la laptele de vacă, că nu-i taman-taman, pe parte dă calitate, da'l dăşchide pe larg pintru capre. Găsiră oarece capre, da' se deşteptă ciubenii şi cerea pă capra, cât pe o ghiţăcă cu ghiţăl în burtă, de unde tomna veniseră dă la o adunare, un' le zise, că ăi mai prima văcari, căprarii or să fie, în orizontul douăzeci, douăzeci (hai că nu ştii ce-i asta, că nu te-am văzut în sală!). Ai dracu' făcură ca' cu grâu, cum vrui şi io să bag oarece lovele şi să-l revând la harapu' de bântuia p'in supturbană, cum se cocoşi unu' p'in ogradă şi dete cu preţu' dă pămânţi, de icniră până'n rărunchi fermierii dă moşii date'n parte, că le dete arendaşii câţiva firfirici. Ajunse ţuhalu' (cum îi zice A'Mea!), mai scump decât umplutura. De'un parexamplu', dacă mă întrebi, suptţiu dă'n străfundu'străfundului foalelor trecerea la toată zootecnia naţională, pă caprine dă lapte-carne, că mi se învârtoșează aprovizionarea la sereleu' mueirii, "Tradişionalciordidproduct", că capra, noaptea, tace mâlc, ca săú de tufă, să mă ierţi, că nu-i cât malu' ca vaca şi nici gureşă ca galiţa ori grăsunii. Ce păţii şi cu ăşti o să spui şi la morţii, când i'oi întalni cum să'ntălni Dom'Viorel cu Nea'Traian, la drum de seară, p'in Vaşington. Aveam o comandă dă şase grăsuni, aşa ca la şaij dă chile pă viu, să-i proţăpească unii de făcea o nuntă, acu' trei joi. Singura mea nădejde erea alde injineru' din capu' satului, îl ştii matale că i-ai luat on enterviu mai pe vară, care avea taman pe taman şi o scrofă cât malu'. Acu' mă costă ceva şpraiuri, că nu adormea neam (bag sama că injineru'îi nărăvise la ietnobotanicele, de pe acolo de unde lucră el, că le cară cu Loganu!), da' pân' la urmă prididi şi onorai comanda! Bre, toamna asta merse bine! Am pătulili pline. Cinci pătule şi trei arioaie cu ştiuleţi şi camera din faţă plină cu grâu, amândouă iecologice, că de unde bani de chimicale la pogonarii din supturbană. Dacă hipsterii ori ecspaţii n-o s-o întreabe pă muiere dă certificare bio, m-am scos, că mai nou cică' nu poci nici să vântui ecologic, dacă nu e unu'să-şi vâre nasu' să-l certifice. Pericol dă infrigiment uist, cum îmi zise mie o limbă din minister care şade la noi. Ce nu pricepi? O sursă, bre! Dă ăialanţi zăltați pe iecologice n'am grije, că ce ştiei ei? Cum văz că e oleacă albăstrite (le am cam trase!), cum pune botu', că nu e chimicalizate. Ce face cu grăunţele întrebi? Am auzit că are râşniţe dă cuhnie şi'şi face uruială pintru lipii şi mămăligi, să fie siguri că nu se otrăveşte dă la industriale şi superintensive. Nu-i treaba mea! E unii cu stolu'! Bine că decartează pintr'un chil cât ar da pe dublă! Mai strânsei ceva şi cu munca de la sfârşit de săptămână, că în ultimele două luni îmi promovai lucrătorii de noapte, ăia zece de-i am, la protestele de zi pă capitală, care nu fură chiar rele pă parte dă profit. Cin'zeci per cap, mie ca angajator, cin'zeci pintru ei, că trebuia să-şi ţână foncţională vuvuzeaua cu netimbrată (le-am dat-o cu discaunt, că nu-s câinos!) Dacă nu curge, pică! Acu' auzi că are nevoie şi dom' Sorin. Jbilţari dă maidanezi. Ce să zic, ie o oportunitate de afaceri! Tot aşa, o s'tă pă zi, pă cap! Jumi-juma! Poate bagi o vorbă unde ştii mata! O să binemeriţi dă la mine! Hai să auzim de bine, că nu pricep de ce se plânge unii că nu merge afacerile în ţărişoara noastră. Mie îmi merge, mai ales cu agricultura pă timp de noapte. Aşa că confirm şi suptţin vorbili lu' dom'Victoraş cu creşterea la pib. Nice el n-a semănat, da' culeje. Mai p'in munţii ăia stacojii, mai pă deal, mai pă câmpie. Din frângerile pă şest, cum ar veni! Doar săracu' NeaTraian rămase să bântuie, da' nu mai are mult şi se scoate. Şi atunci să te ţii creşteri dă piburi pă locuitor. Unu' doi, acolo! Da' reprezentativi! Viitor de aur ţara noastră are, dacă înţelegi ce vreau să zic!
Gheorghe

Am scris adesea că cine stăpâneşte informaţia are şi puterea, nu pentru a cita oameni de seamă, ci pentru a aminti că în epoca actuală se cuvine o nouă atitudine faţă de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Nu suntem singuri pe lume şi depindem tot mai mult unii de alţii, indiferent unde ne-am afla. Tocmai de aceea am un dialog continuu cu dr. ing. Dimitrie Muscă, cel pentru care informaţia înseamnă totul pentru bunul mers al Combinatului Agroindustrial din Curtici. Dialogul, sau mai bine zis "convorbirea noastră cu ştreangul de gât", a pornit de la un eveniment.
Reporter - Aţi participat la "AGRITECHNICA", târgul internaţional de la Hanovra, organizat de DLG - Societatea Germană pentru Agricultură, organizaţie germană de renume din sectorul agroalimentar.
Dr. ing. Dimitrie Muscă – Pentru mine aceste manifestări, fie ele interne, fie internaţionale, înseamnă un excelent prilej pentru a constata la faţa locului până unde a ajuns progresul agriculturii, ce noi generaţii de maşini agricole au apărut pe piaţă.

Rep.– Şi cum este după Hanovra?
Dr. ing. D. M. – Pot să spun că acest târg dă un avertisment, pentru viitorul imediat, fermelor mici, cele cum sunt la noi cu suprafeţe mici şi foarte mici. Maşinile sunt de dimensiuni mari şi nu pot fi folosite pe suprafeţe mici. Oricât ar încerca statul să-i încurajeze pe micii proprietari de pământ, nu se va realiza niciun progres şi se vor tura banii ca apa turnată într-o găleată fără fund.

Rep.– După cum a declarat Daniel Constantin, ministrul agriculturii, vor fi diminuate subvenţiile pentru fermierii care au sub 6 ha de pământ.
Dr. ing. D. M. – Greşit! Subvenţionarea trebuie să se dea pentru performanţă, nu pentru existenţa de azi pe mâine.

Rep.– Da, dar în această situaţie se află peste opt sute de mii de fermieri.
Dr. ing. D. M. – Şi-i împiedică cineva să-şi unească pământul? Nu!

Rep.– Aţi păţit-o şi dvs cu această problemă a unirii pământului.
Dr. ing. D. M. – Da, aşa a fost, după distrugerea fostelor CAP-uri şi când am început construirea actualului Combinat, cei care nu au mai dorit să aibă pământul comasat au plecat. Când şi-au dat seama ce au făcut, au dorit să revină şi nu i-am mai primit.

Rep.– Personal, cu ce aţi rămas de la târgul de la Hanovra?
Dr. ing. D. M. – Cu o "Diplomă de onoare" şi cu trofeul "Combina de Aur" acordate de firma Claas.
Rep.– Ce reprezintă aceste distincţii?
Dr. ing. D. M. – Din cele zece trofee "Combina de Aur" decernate în întreaga lume doar una se află în România, aici la Combinatul Agroindustrial din Curtici.

 

Unirea la români

Stimate cititor, am să încep cu o întrebare: știţi ce este acela un falanster? Probabil că nu! Iată răspunsul: acesta este o celulă social-economică primară, care urma să funcționeze ca o asociație de producție și consum, bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, proiectată de socialistul utopist francez Charles Fourier, destinat viitoarei societăți imaginate de acest filozof.
O asemenea societate ce a rămas în istorie sub numele de "falansterul de la Scăieni" a existat în România.
Falansterul a fost înființat la 10 martie 1835, pe teritoriul actual al oraşului Boldești – Scăieni, din județul Prahova, având denumirea de Societatea agronomică și manufacturieră sau Colonia soților agronomi. Înainte de desființare avea aproximativ 100 de membri. Ea a eșuat după mai puțin de un an, „soții agronomi" părăsind-o, nemulțumiți de rezultate, de condițiile de muncă și de lipsa interesului proprietarului pământului față de proiect, dar şi al celor mari de la ocârmuirea vremelnică a Ţării Româneşti.
Privind mai atent prin istoria României dintre cele două războaie mondiale, am găsit ceva foarte interesant. Citiţi şi luaţi aminte: iată ce organizaţii cooperatiste existau între cele două războaie, numai în judeţul Teleorman.
În domeniul creditului şi al cooperaţiei în cuprinsul judeţului funcţionau 7 bănci ca societăţi anonime. Existau 148 de cooperative de credit, aşa-numitele bănci populare, cu 33.343 membri şi cu un capital vărsat de 40.169.237 lei. În domeniul forestier erau 4 cooperative. Mai existau 7 cooperative agricole de aprovizionare şi vânzare în comun, cu 515 membri. Funcţionau şi 19 cooperative de consum, cu 4.762 membri.
Veniră armatele sovietice "eliberatoare" şi au desfiinţat, cu ajutorul numiţilor comunişti, sistemul cooperatist, că de, colhozurile trebuiau să devină în agricultură esenţa noii orânduiri. Au rămas sau au scăpat COOPERATIVELE DE CONSUM. Iar celelalte au fost înlocuite, întâi de Gospodăriile Agricole Colective (GAZ), care ulterior au fost numite Cooperative Agricole de Producţie (CAP) şi aveau un statut recunoscut şi pe plan mondial. În actul de constituire se prevedea că orice membru putea să se retragă. După anul 1989 au fost desfiinţate toate cooperativele, chiar şi cea cu rădăcini capitaliste şi mă refer la Cooperativele de Consum. După cum se observă foarte uşor, politicienii aflaţi vremelnic la conducerea ţării au desfiinţat sistemul cooperatist. Oare au aplicat dictonul "Divide et impera", expresie ce provine din latină și ar însemna că: „divide și cucerește", „dezbină și stăpânește". Alte posibile traduceri ar fi: dezbină și impune-ți voința sau dezbină și domină. Şi totuşi, în ultima perioadă, tot mai mulţi politicieni români îndeamnă agricultorii să-şi unească forţele şi interesele. Cel mai insistent este Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, care recent, în cadrul unei conferințe de presă a Agenției pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APERI), organizată la IndAgra, a spus că România produce îndeajuns de multe legume și fructe, însă lipsa organizării generează importuri care totalizează circa 10 la sută din necesarul de consum. Numai la legume, circa 600.000 de tone au fost importate din Turcia în fiecare an.
„Am văzut și ieri câteva abordări eronate, precum că România nu produce suficient. România produce suficient, produce chiar mai mult. Din păcate, importăm undeva în jur de 10%, pentru că nu suntem organizați așa cum ar trebui.
Acelaşi demnitar a remarcat şi nu pentru prima oară că fărâmiţarea proprietăţii rămâne principala problemă a agriculturii din România şi că din anul viitor va fi introdus un sistem de acordare a plăţilor directe, diferenţiat în funcţie de mărimea exploatării agricole, în scopul încurajării asocierii producătorilor. Aşadar, vor fi mai multe categorii de plată: prima categorie va fi între unu şi cinci hectare, următoarea între 5 şi 30, apoi între 30 şi 60 de hectare şi peste 60 de hectare. Întrebat de ce se procedează aşa, Daniel Constantin a precizat: "Cei care au până la cinci hectare vor primi o plată mai mică pentru a-i determina să se asocieze, pentru a-i determina să lucreze în comun terenurile".
Datele statistice confirmă: peste 800.000 de fermieri au între un hectar şi cinci hectare.
Argumentele sunt clare pentru unirea pământului şi vin tocmai de unde trebuie: de la Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Sper că ajunge o măciucă la un car cu oale. N-am spus eu, dar semnez...
Un prost cu studii superioare!

Luni, 20 Ianuarie 2014 15:09

În vârful peniţei (noiembrie 2013)

Cum nu'mi place, dar absolut deloc, să mint mai mult decât trebuie - de frică să nu-mi crească nasul precum copchilului de lemn din poveste, ori, Doamne fereşte, să-mi spună lumea baron - baronul Münchhausen, ce-i drept - am să vă fac o mărtusirire: când văd pe la televizor că două grupuri de infractori se iau la harţă pentru pradă şi ajung să se ciomăgească, nu numai că nu-mi dau lacrimile de milă. ca oricărui bun creştin, dar dimpotrivă, mă unge la inimă. nu de alta, dar mă gândesc la câţi oameni au avut de suferit de pe urma tâlharilor. Între ei, gospodari care şi-au văzut recolta muncită şi răsmuncită un an şi furată într-o noapte, bieţi bătrâni al căror avut de-o viaţă - mult, puţin, nu contează, e jefuit în plină zi, fetiţe cărora li se smulg, pe stradă, în văzul tuturor, cerceii - deseori cu ureche cu tot. Că s-au înmulţit netrebnicii, fraţilor, şi nu mai au teamă nici de Dumnezeu, nici de oameni, nici de lege.
Or, aşa stând treburile, cum să nu mă bucure ori, mă rog, cum să nu încerc un sentiment de mulţumire, când văd că aceste scursori se încaieră între ele şi-şi mai şi sparg capetele din când în când. Aşa le trebuie! Am rămas însă fără grai când am aflat ce s-a întâmplat, mai zilele trecute, într-o aşezare românească unde, n-o să vă vină să credeţi - parul n-a fost folosit pentru a-i crăpa ţeasta partenerului de sport extrem, ci ... uite c-am ajuns s-o trăim şi p-asta - şi unei asistente medicale. O tânără dintr-o ambulanţă care, trecând pe lângă un ins trântit la pământ, rănit grav după toate aparențele, a oprit mașina pentru a-i acorda primul ajutor. Ei bine, acest gest, firesc, la urma urmei, din partea unei femei în uniformă albă (deși, de ce să nu o spunem, s-au mai văzut și altfel de cazuri, chiar mai alaltăieri, bunăoară, când o salvare a refuzat să ia un pieton accidentat pe motiv că, vezi Doamne, era plină-și era, într-adevăr, dar cu...varză, că tot trebuia pusă la murat). Gestul asistentei, așadar, a fost întrerupt brutal de o lovitură năprasnică dată cu un par de autorul tentativei de omor împotriva celui căzut. De neînchipuit și totuși adevărat, acest act de o cruzime dusă la extrem se petrece în România zilelor noastre, într-o zi oarecare a anului 2013, carevasăzică, ce să vezi, în mileniul 3. Care, ne avertiza un filosof, român trăitor pe la Paris, va fi ori religios, ori nu va mai fi deloc. Iertat să fiu dacă greșesc cumva, dar, după umila mea părere, sămânța răului, departe de a fi distrusă, parcă face din ce în ce mai mulți lăstari. Nea Gheorghe, de pildă îl lasă lat pe uncheșul Mardare pentru o juma' de metru de gard, tușa Floarea omoară găinile vecinei sale, Veta, pe motiv că i-au ciugulit leușteanul, Pandele, feciorul lui Stamate, se face criță și își bate cu bestialitate pe cea care l-a adus pe lume, Eufrosinia își părăsește bărbatul și copiii și pleacă teleleu la Istambul, iar Fane, abia întors din armată tabără pe o biată bătrânică la o margine de sat.
Pe de altă parte, lăcomia și corupția, tâlhăria și violența au din ce în ce mai mulți adepți, de la vlădică și până la opincă. Iar dacă așa stau lucrurile și nu ne vom întoarce cu fața către cele bune-că doară creștini suntem ori, mă rog, ne pretindem, crunt și crâncen viitor ne așteaptă. Dar, cine știe, poate mă înșel și dracu nu este chiar atât de negru.

Luni, 20 Ianuarie 2014 15:06

Citatele ediţiei (noiembrie 2013)

Gheorghe Ionescu - Siseşti
„Consolidarea agriculturii trebuie să se sprijine pe puternice organizaţii de cercetare ştiinţifică, de învăţământ agronomic, de educare agricolă a ţărănimii, de credit agricol, de valorificare superioară a producţiei, pe ridicarea satului sub toate formele"
(Gheorghe Ionescu - Șișeşti (1885-1967) a fost un agronom, doctor în ştiinţe agricole al Universităţii din Jena şi membru al Academiei Romane)

 

Gustave Flaubert
„Agricultura este una dintre mamele statului. Ar trebui încurajată. Duce lipsă de braţe de muncă".
(Gustave Flaubert (1821- 1880) a fost scriitor francez, unul dintre cei mai cunoscuţi autori occidentali, având ca cea mai importantă operă romanul Madame Bovary)

 

Franklin Delano Roosevelt
„O naţiune care distruge solurile se distruge pe sine. Pădurile sunt plămânii pământului nostru, purificând aerul şi dând putere proaspătă oamenilor săi"
(Franklin Delano Roosevelt (1882 – 1945) a fost cel de-al XXXII-lea preşedinte al SUA în perioada 1933-1945)

Luni, 20 Ianuarie 2014 14:52

Liderul, ca teorie

Mărturisesc încă de la început că ceea ce veți citi mai departe este un punct de vedere teoretic și personal, tocmai pentru a se înțelege că orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Așadar, teoretic vorbind, relația dintre un grup de oameni și liderul lor poate fi construită în două feluri, după cum a existat ințiativa. Ori cel care conduce are o țintă și pentru a o atinge are nevoie de un colectiv de oameni pe care îi alege și îi convinge de valoarea obiectivului, ori un grup este animat de aceleași deziderate pe care, vrând să le împlinească, își alege un bun conducător capabil de aceasta. Dacă vorbim despre o țară, socoteala e mai greu de făcut, pentru că în primul caz poate fi vorba mai degrabă de un dictator care prin vorbe meștegite (a se citi minciuni) sau prin forță reușește să obțină „susținerea" populară, cât privește varianta a doua, e greu de presupus că o mulțime așa de mare de oameni s-ar pune prea curând de acord să purceadă în vreo direcție și deci pentru ce le-ar trebui un lider? Am spus că e mai greu de făcut o legătură între un popor și liderul său, dar e musai. Armonizarea dintre obiectivul pe care un om ce se oferă a conduce o țară și o medie a dezideratelor populare trebuie făcută, altfel, cum am mai spus, ori dictatură ori anarhie. Cel care trebuie să caute această armonie este liderul. „Vox populi" e o metaforă, nu poate fi auzită așa pur și simplu. Trebuie să îți „apleci urechea" mult și bine - a nu se citi „mult și bine" cu sensul de niciodată, ci cu acela concret al celor două cuvinte, adică trebuie facută o cercetare profundă și îndelungată. Dacă cineva spune că știe ce vrea poporul, așa din visele lui, ori se minte, ori ne minte. Poți construi o schiță a ceea ce crezi că și-ar dori o națiune, bunăstare, pace..., noțiuni generice pe care le poate înțelege și un copil de-o șchioapă. Detaliile sunt cele care dau bătăi de cap. Ce este bunăstare pentru unul s-ar putea să fie lipsă pentru altul. N-ai cum să conduci din condei. Nu e un joc de strategie. E mult de socotit. N-o poate face un singur om. E nevoie de o întreagă industrie. Liderul devine, astfel, un fel de businessman, mai pe românește afacerist, care urmărește cu atenție ca intreprindeea pe care o conduce să meargă în profit. În realitate, chiar așa se și conduce, nu spun nimic nou, vreau doar să evidențiez. De aceea, sunt guvernele și tot felul de alte instituții care sunt coordonate de acestea. E industria de care vorbeam. Fiecare segment al vieții unui popor este urmărit sau ar trebui să fie urmărit îndeaproape, pentru a ști de ce are nevoie pentru a funcționa bine. Cu cât te apropii mai mult de nevoile oamenilor, cu atât mai bine poți înțelege în ce fel să faci mecanismele să funcționeze. Nici nu-ți închipui câte lucruri despre cerințele oamenilor poți afla dintr-o piață. Comercianții nu expun produse greu vandabile. În piață găsești doar „ce se cere". Se pot trage nenumărate concluzii din asta, despre nivelul de trai al unei regiuni, despre obișnuințele de consum, și altele, sociologii știu mai bine. Etichetele sunt și mai relevante, mincinoase sau nu în ceea ce privește oferta, ele mărturisesc despre cerere, de exemplu, fructe sau legume "românești" sau „de grădină"; sare „neiodată"; brânză „de Sibiu" ori mezeluri „tradiționale". Mărunțișuri, s-ar putea spune. Neinteresant pentru guvern, mai degrabă pentru unii agenți economici. Mărunțiș, într-adevăr, dar din asta se compune întregul. A crede că guvernele au menirea de a se ocupa de chestiuni de ansamblu e o greșeală asemănătoare cu aceea pe care o au unii creștini, care cred că Dumnezeu are grijă de omenire în ansamblu și nu de fiecare om în parte. Din cauza acestei neglijențe asupra amănuntelor, a ieșit vorba că „Diavolul se ascunde în detalii", evident acolo unde nu cercetează nimeni. Marile creații s-au evidențiat de fiecare dată prin detalii bine făcute. Pentru un organism, fiecare celulă e importantă, oricât ar fi de neînsemnată. De altfel, nici nu se poate face o ierarhie a însemnătății lor, pentru întreg, toate au aceeași valoare. Asemenea și liderul ar trebui să privească cu egală măsură toate mecanismele industriei pe care o conduce, pentru ca ea să nu ajungă în faliment, ba mai mult, să aducă profit. Un patron bun are grijă în primul rând de oamenii pe care i-a angajat, pentru că neglijîndu-i, ori nu vor avea eficiență în activitatea lor, ori îi va pierde în favoarea unei alte companii. Bunăstarea lui depinde de bunăstarea lor. Bineînțeles că o țară este mai mult decât o companie, este o sumă de companii și ceva în plus. Dar măestria managerială este necesară în egală măsură, indiferent ce conduci. Cine nu e în stare să conducă o mică întreprindere cum va fi în stare să o facă pentru mai multe? Fiecare companie, cât ar fi de mică, are un mesaj asemenea etichetelor din piață despre care am vorbit. Cine trebuie să le citească? Cine să le interpreteze? Cum să se folosească informația? Decide liderul.
Dar dacă mesajele ar porni deja sintetizate către lider? Toate aceste eforturi ar fi scutite. Așa cum un patron bun nu este speriat de un sindicat care se formează în interiorul companiei sale, ci din contră îl încurajează și colaborează cu el pentru efectul de bunăstare de care vorbeam, scutindu-și munca de cercetare a fiecărui salariat în parte, așa și conducătorul unei țări ar trebui să caute să încurajeze, ba chiar să intervină constructiv, în organizarea a tot felul de asociații care vor comunica, în mod coerent și sincer, fie aspecte care merg mai greu sau deloc, fie chestiuni de care ar trebui să țină cont pentru ca cele dintâi să meargă mai bine.
Un exemplu foarte bun de organisme ce ar putea să transmită semnale utile sunt Grupurile de Acțiune Locală, un fel de asociații în care se întâlnesc sectorul public și cel privat, cu scopul de a dinamiza inițiativa locală spre atragerea de fonduri europene într-un proces continuu de dezoltare teritorială. Ceea ce este foarte util pentru un lider - acel lider interesat de direcția de dezvoltare pe care și-o dorește poporul și de modul în care acesta se manifestă, economic vobind - este că poate vedea în ele un fel de celule social-economice capabile să conlucreze la nivel național și pe care, fără să le subordoneze, ci doar să le supravegheze și să le ajute, se poate baza că vor dinamiza economia într-o direcție de dezvoltare naturală, nedirecționată pe criterii concepute artificial în mintea unui oarecare economist, care, oricât de genial ar fi, nu va putea să construiască un sistem fără să țină cont de feedback-ul unei societăți cu identitate aparte, așa cum sunt toate în lume. Nu poți și nu trebuie să implementezi modele economice importate de aiurea, pentru că nu vor avea nici pe departe același efect pe care l-au avut în țara de origine.
Pe baza a ceea ce am numit mai sus analiză a societății, pe baza feedback-ului amintit, o echipă formată din cei mai buni specialiști de care dispui din toate domeniile socio-economice poate să pună la punct acea cântată „strategie" cu care, în opinia multora, liderul ar trebui să vină de acasă. Niciun geniu de pe planeta asta nu are cum să aibă o strategie de țară în sertar. Este un efort științific colectiv, focalizat și exclusiv. Adică acel grup trebuie lăsat să facă numai și numai proiectul de țară și atât. Nu poți pune niște funcționari din subordine să încropească printre alte activități din fișa postului o asemnea strategie și apoi să ai și pretenția să meargă.
Tot ce am spus însă aici nu sunt decât chestiuni pur teoretice, pe care eu cred că ar trebui să le facă un lider bine intenționat. Unul care dorește să își asocieze propriul obiectiv cu cel al unei națiuni pe care s-a hotărât să o conducă, fie că i s-a cerut, fie că s-a oferit singur. Dacă nu, atunci revin si spun: ori e dictatură (chiar dacă are față democratică) ori anarhie.

Publicitate

ROMANIA AGRIMAX TERIS BENNER 2026

Banner_Revista_ferm_250x300

Banner Andermatt Insecticide 04 300x2050px

21C0027COMINB CaseIH Puma 185 240 StageV AD A4 FIN ro web 300x200

Banner_Profesional_agromedia_RF_300x250_px 

GAL Danubius Ialomita Braila

GAL Napris

newsletter rf

Revista