Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a publicat în transparență decizională proiectul de Ordonanță de Urgență privind instituirea unor măsuri temporare de sprijin pentru producătorii agricoli din sectorul vegetal, în contextul creșterii accelerate a prețului la motorină în anul 2026.
Inițiativa vine într-un moment critic pentru agricultura românească, marcat de volatilitatea piețelor internaționale și de creșterea semnificativă a cotațiilor la petrol și produse petroliere, care au generat majorări ale prețului motorinei de până la 25–50% într-un interval scurt, cu impact direct asupra costurilor de producție.
Potrivit proiectului de act normativ, fermierii vor putea achiziționa motorină la preț redus, fără accize și TVA, utilizată pentru lucrările agricole mecanizate din sectorul vegetal.
Sprijinul se acordă pentru anul 2026 și vizează un consum standard de 78 litri/ha. Fiind acordat pe baza adeverințelor eliberate de APIA, beneficiarii sprijinului sunt fermierii care depun cereri de plată pe suprafață.
„Măsura este esențială în condițiile în care motorina reprezintă între 19% și 30% din costurile totale ale fermierilor, iar lucrările mecanizate pot ajunge până la 40–59% din costurile unei culturi”, precizează MADR.
În lipsa unei intervenții rapide, sectorul agricol se poate confrunta cu:
distorsionarea piețelor agricole;
creșterea vulnerabilității financiare a fermierilor;
dificultăți în achitarea obligațiilor contractuale;
risc de supraîndatorare și încetare a activității;
abandonul terenurilor agricole și falimente în lanț.
În același timp, dependența României de importurile de țiței amplifică impactul creșterii cotațiilor internaționale asupra pieței interne.
„Stabilitatea sectorului vegetal este esențială pentru funcționarea întregului lanț agroalimentar, de la producția primară până la procesare și sectorul zootehnic. Așa cum am anunțat intervenim pentru a proteja fermierii și pentru a menține echilibrul producției agricole într-un context economic dificil. Creșterea prețului la motorină pune presiune directă pe costurile de producție și poate afecta securitatea alimentară a țării. Venim cu un mecanism prin care fermierii să poată achiziționa direct de la pompă motorină, fără accize și fără TVA, astfel încât să își poată continua activitatea”, a declarat Florin Barbu, ministrul Agriculturii.
Proiectul de act normativ este supus consultării publice, urmând să fie analizat și în cadrul structurilor de dialog social ale MADR. Poate fi consultat accesând link ul: https://www.madr.ro/proiecte-de-acte-normative/proiect-oug-masuri-temporare-sect-vegetal-gestionare-efecte-crestere-preturi-motorina.html
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Probabil, nu există printre cititorii noștri cineva care să nu-l cunoască pe Dimitrie Muscă. Unii îi aprobă modul de lucru, poate chiar îl copiază, alții îl contestă, dar nu poți spune că nu știi cu ce se ocupă, poate doar cu ceea ce vă vom spune în continuare. Pentru că nu vom vorbi despre cultura mare și nici despre zootehnie, ci despre... legumicultură.
L-am vizitat pe Dimitrie Muscă la sfârșitul lunii ianuarie și pentru că era frig ne-a invitat în seră, unde cultivă părădăici, cum li se spune roșiilor în zona Banatului și a Crișanei. Afară erau cam două grade, deși soarele strălucea de ceva vreme pe cer, în seră însă am fost nevoiți să ne dăm gecile jos pentru că termometrul arăta aproape 20 de grade. Folosește apă termală, ca și la încălzirea halelor sale. „După masă se face și mai mult, ajunge și la 30 de grade, pentru că avem marele avantaj că încălzim sera cu apă caldă, apă termală și ne asigură această temperatură fără probleme. Când este minus 15 grade afară, aici ajungem la 10-11 grade”, ne explică Dimitrie Muscă atmosfera primitoare pe care am găsit-o în seră.

Serele, dispuse pe două hectare, sunt vechi, „sunt aproape deodată cu mine”, glumește gazda noastră, din 1970, și astfel sunt limitate ca înălțime și iluminare. „Ar fi frumos să ies și mai devreme, în aprilie deja ieșim cu roșii pe piață de aici, dar ca să ies mai devreme este foarte greu. Pentru că în decembrie, în ianuarie, când e ziua cea mai mică, procesul de fotosinteză este deosebit de lent, sau inexistent, iar fotosinteza nu se face fără lumină. Și atunci am ales cea mai bună perioadă, cea mai bună soluție. Acum plantăm, iar în 20 aprilie, aproximativ, ieșim cu roșiile pe piață. Sigur că sunt soluții până la urmă cu lumină, dar la serele astea și cu înălțimea asta, nu pot să le duc mai mult de opt etaje, maxim cât pot să urc. Serele noi acum se fac cu 20-30 de etaje (rânduri de inflorescențe). Și sunt făcute de 5-7 metri înălțime, 8 metri. Chiar mai mult. Nu pot. Sunt vechi. Dar le exploatăm în conjunctura în care este. Este rentabil pentru noi. Este rentabil pentru oameni, pentru populația din Arad, Oradea și Timișoara, dar mai ales Timișoara. Vin la magazinele noastre, sunt căutate produsele și este o treabă deosebit de bună și de utilă”, spune Dimitrie Muscă despre modul cum este limitat de lipsa unei instalații de iluminare artificială și de dimensiunea serei, dar și despre faptul că această limitare nu-i afectează rentabilitatea (vom reveni mai jos asupra acestui aspect).

Gunoiul de grajd, o identitate a producției
Plantele erau deja măricele pentru luna ianuarie. După cum ne-a spus domnul Muscă erau plantate de circa o săptămână, fiind el însuși mulțumit de cum arătau. Iar argumentul principal al succesului este, în opinia sa, fertilizarea cu gunoi de grajd: „Avem o densitate de 32.000 de plante pe hectar. Astea sunt plantate de circa o săptămână. Arată bine, sunt sănătoase, sunt curate, iar ce este specific pentru mine, pentru că avem atâta zootehnie, aici bag peste 100 de tone de gunoi de grajd. Luând în considerare cantitatea de elemente nutritive pe fiecare tonă, adică 5-6 kg de substanță activă pe tonă (se referă probabil doar la azot, n.r.) și având în vedere că și facem peste 100 de tone pe hectar, ajungem că se consumă tot aportul de la gunoi de grajd într-un ciclu. Și, bineînțeles că venim cu al doilea ciclu, care va fi cu castraveți.”
Și tot utilizării gunoiului de grajd îi atribuie și succesul comercial: „Noi ne-am făcut un nume și un renume prin ceea ce facem, datorită faptului că, în primul rând, folosim îngrășăminte organice. Are gust, are savoare, are miros, are tot ce vreți. Uitați-vă aici cât este de sus solul față de aleea din mijloc pe care circulăm. Datorită unui singur element. Am băgat în fiecare an această cantitate de gunoi de grajd, și ia uitați cât s-a ridicat pământul.”

Deși nu respinge în totalitate ideea de a investi într-o seră modernă, „anul ăsta am făcut alte două investiții, aproape de două milioane de euro, chiar dacă a fost an greu, în spații de depozitare. Am ajuns la limită încât pot să am vreo 70.000 de tone de depozitare și mai mult chiar. Și atunci am închis și capitolul acela, zootehniile în principiu sunt bine puse la punct, pe ferma de porci și pe complexul de porci nu mai pot să îmi permit să fac investiții pentru că mi-e frică, în orice moment poate să apară o pestă porcină africană. Nu este exclus să fac și sere moderne, avem teren aici, putem face”, consideră totuși că producția obținută pe sol, cu gunoi de grajd, este superioară celei obținute în sistem hidroponic. „Aceste fructe care se obțin aici din pământ, cu gunoi de grajd, cu tot ce trebuiește, cu polenizare cu insecte, cu bondari, îmi dă o producție care este incomparabil mai căutată, mai gustoasă, mai pofticioasă, mai... tot ce vreți. Acea seră de 20-30 de etaje, de 8 metri, acelea se fac și se cresc pe țesuturi hidroponice, da? Și toate substanțele chimice vin pe calculator. Aici este pământ și este gunoi de grajd în care le creștem. Deci este cu totul și cu totul deosebit. Lumea știe, lumea înțelege, la cultura aceasta de roșii, dacă eu, față de roșiile din Turcia, le vindeam cu 15 lei și alea din Turcia erau cu 3-5 lei, eu îmi vindeam toată marfa, merg oamenii dintr-un capăt a orașului, în alt capăt să cumpere roșii de Curtici, pentru că și-au dat seama, pentru că au simțit, pentru că văd și tehnologia pe care o facem. Și repet că este în pământ și nu în substraturi hidroponice.”
Nu putem să-l contrazicem pe domnul Muscă în ceea ce privește percepția consumatorilor atunci când se vorbește de o producție de genul celei pe care o practică versus celei în sistem hidroponic, controlat. Foarte mulți dintre noi avem senzația că sunt mai bune roșiile de pe la noi în comparație cu cele importate. Dar ar trebui să facem totuși și o analiză rece față de acest subiect atât de controversat.
Dacă parcurgem, fie și cu ochiul unui necunoscător, literatura de specialitate aflăm că gustul roșiilor nu este dat de suprafața în care crește planta, ci de conținutul de zaharuri, de raportul acestora cu acizii, de conținutul de compuși volatili aromatici, de ritmul de creștere și, foarte important, de gradul de maturare la recoltare.
O plantă crescută în sistem hidroponic poate fi de calitate sau nu, poate avea un gust bun sau nu. Totul depinde de modul în care este calculată soluția nutritivă și de formula aleasă, care poate favoriza o anumită caracteristică în detrimentul alteia. Nu le poți avea pe toate. Ori vrei ca fructul să fie mare, să aibă un randament bun și uniform, dar cu riscul ca acestea să aibă un conținut mai scăzut de zahăr și implicit o aromă mai diluată, ori alegi aroma dar riști să pierzi la aspect și randament. De cealaltă parte, atunci când folosim gunoi de grajd, avem o eliberare mai graduală a azotului, ceea ce, în anumite condiții, reduce tendința de creștere excesiv vegetativă și poate permite o acumulare mai bună de zaharuri.

Un alt aspect care contează foarte mult în chestiunea gustului este momentul recoltării. Una este să duci fructele la câțiva zeci de kilometri de locul de producție și alta la câteva mii. Iată de ce importurile venite de la distanțe mari, care sunt recoltate înainte de maturitate pentru a rezista transportului, nu mai pot acumula necesarul de zaharuri asociat unui gust intens. Pe când în ferma de la Curtici roșiile se coc acolo, în seră, nu pe drum.
În cele din urmă, dar poate cel mai important aspect, trebuie spus că, mai mult decât orice formă de producție, important este soiul. Dimitrie Muscă ne-a spus că folosește un soi olandez care este rezistent la nematozi, dar probabil că este unul care are și un potențial de gust superior: „Avem o cultură de roșii dintr-un soi olandez, dar soiul olandez reprezintă acea mică părticică, acea sămânță care este insignifiantă față de cât se face planta când ajunge până aici, am ales acest soi pentru că are o rezistență bună la nematozi. Sunt niște paraziți minusculi din pământ care fac niște gâlme la rădăcina plantei și o distrug”.
Tutavir ar putea relansa cultura de tomate în România
De altfel, ideea de a alege un astfel de soi vine și din preocuparea sa pentru problema combaterii bolilor și dăunătorilor pe care o consideră de mare actualitate pentru agricultura românească. „Avem de lucru cu Tuta absoluta. Îmi spunea cineva, «dom'le, în sudul țării foarte greu se mai cultivă, după ce erau roșii la fiecare curte, la fiecare casă un solar și așa mai departe, au renunțat la cultură, la roșii din cauza Tuta Absoluta.” Crede că Tutavir-ul ar rezolva această problemă: „Anul trecut s-a dus din Elveția o substanță, Tutavir. Nu este toxică, este ecologică. Se dă pe plantă și omoară larvele. Este un mare câștig. Tutavir-ul este o substanță care ar putea să relanseze cultura de tomate în România. Eu am făcut foarte multe experiențe, inclusiv cu un insecticid care este tot așa ecologic. Se cheamă NeemPro și care în a doua zi, a treia zi, poți să folosești leguma fără probleme. Cum este K-Obiol-ul pentru cereale”.
Substanțele invocate de Dimitrie Muscă fac parte dintr-o categorie tot mai prezentă în horticultura modernă: produse cu impact redus asupra mediului și cu timp de pauză scurt.
Tutavir este un insecticid biologic bazat pe un virus specific care acționează asupra larvelor de Tuta absoluta. După ce consumă frunza tratată, larva este infectată și moare în câteva zile, după care se lichefiază și eliberează milioane de particule virale noi, care pot infecta alte larve din cultură, creând un efect de domino. Fiind un produs biologic, nu lasă reziduuri și este compatibil cu prezența polenizatorilor.
NeemPro, obținut din extract de Neem (Azadirachta indica), acționează diferit: inhibă hrănirea insectelor și le perturbă dezvoltarea. Este utilizat împotriva unui spectru larg de dăunători și este apreciat pentru profilul său redus de toxicitate, dacă este aplicat corect.
În cazul produselor pentru depozitare, precum K-Obiol, vorbim deja despre un insecticid de sinteză, utilizat pentru protecția cerealelor și a spațiilor de depozitare, dar cu reglementări clare privind aplicarea și timpul de pauză.

Integrarea, cheia succesului
Faptul că reușește să facă față pe piață unei concurențe atât de competitive și, în opinia multora, oarecum neloiale a importurilor, este în primul rând modelul economic pe care l-a îmbrățișat încă de la început, integrarea.
Modelul de la Curtici nu a pornit de la legume. A pornit de la reorganizarea unei structuri agricole complexe, care a păstrat, după 1990, atât componenta vegetală, cât și pe cea zootehnică. Ulterior, a apărut procesarea, iar mai târziu rețeaua proprie de magazine. Legumicultura a fost adăugată acestui sistem, nu ca activitate izolată, ci ca piesă într-un ansamblu. Dimitrie Muscă ne spune cu sinceritate că serele și solariile au fost introduse pentru a nu cumpăra din exterior ceea ce putea produce intern. „La complexele de porci dăm mâncare 365 de zile la oameni. La ceilalți, când începem campania, când ieșim în câmp. Și atunci am făcut și acel solar să fac legume pentru oameni, pentru cantine, ca să nu cumpăr mâncare, să nu cumpăr, dacă producem carnea și laptele, să nu cumpăr legumele și cartofii din altă parte”, spune el, iar logica este ca legumele să completeze lanțul alimentar al fermei. În momentul în care există și spații comerciale proprii, producția de roșii nu mai depinde exclusiv de piața angro sau de contractele cu retailul mare.
Reluăm o afirmație a domnului Muscă, citată mai sus, conform căreia oamenii „merg dintr-un capăt al orașului în alt capăt să cumpere roșii de Curtici”, chiar și atunci când prețul față de import este considerabil mai mare, pentru că vrem să evidențiem complexitatea acestui fenomen. Oamenii vin pentru că au fost obișnuiți cu calitatea tuturor produselor pe care le găsesc acolo. Sunt niște cumpărători avizați și fidelizați, care știu cum sunt realizate acele roșii și care apreciază produsele organice. Ei știu că acestea provin pe acest lanț scurt și controlat, că fructul este proaspăt și bine copt în seră, nu pe vreun vapor sau în vreun TIR.
În ceea ce privește rentabilitatea, ea este dată tot de integrare. El spune: „Este rentabil pentru noi”, și are dreptate, pentru că pentru un alt fermier cu sere de două hectare s-ar putea să nu fie rentabil. Gunoiul de grajd ar trebui să-l cumpere, încălzirea ar putea fi mult mai costisitoare, iar fără rețea proprie, ar fi vulnerabil la variații de preț, la presiunea retailerilor sau la supraproducția sezonieră. În cazul lui Muscă, toate aceste riscuri sunt atenuate.
Când îl asculți pe Dimitrie Muscă cum vorbește despre sol și gust ai putea crede că este un „legumicultor romantic”, dar el este mai degrabă un pragmatic, este în esență un integrator. Gunoiul de grajd îi oferă fertilitate și poveste comercială, iar integrarea îi oferă stabilitate, piață și control. El controlează o nișă regională prin distribuție directă. Serele sunt vechi, tehnologia nu este ultimul răcnet, dar modelul economic este coerent. El însuși recunoaște că există soluții tehnologice pentru a produce mai mult și mai devreme, inclusiv iluminare artificială. Dar costul investiției este ridicat, iar serele vechi au limitări structurale. În schimb, ceea ce este deja optimizat este lanțul economic.
Concluzia noastră ca observatori externi este că într-o agricultură românească adesea fragmentată, modelul de la Curtici funcționează pentru că rămâne coerent în interiorul propriilor limite tehnologice. Nu este un model high-tech de tip olandez și nici nu încearcă să fie. Este, mai degrabă, o valorificare sistematică a unor resurse existente – infrastructură veche, resursă geotermală regională, zootehnie proprie și o rețea de magazine – puse să lucreze împreună. Din această combinație rezultă nu doar roșia timpurie, ci stabilitatea unei afaceri care se prezintă astăzi, înainte de toate, ca integrată. Acesta este, de fapt, adevăratul secret al părădăicilor de la Curtici.
Articol de: ȘTEFAN RANCU & ADRIAN NEDELCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2026Abonamente, AICI!Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) atrage atenția asupra impactului major pe care măsurile propuse prin proiectul de ordonanță de urgență privind instituirea stării de criză pe piața produselor petroliere îl pot avea asupra sectorului agricol și solicită corectarea acestora, în vederea protejării intereselor legitime ale fermierilor.
Forumul APPR susține necesitatea intervenției statului pentru limitarea efectelor crizei carburanților, în măsura în care aceasta este eficientă și contribuie la protejarea economiei și a consumatorilor finali. Cu toate acestea, organizația subliniază că măsurile propuse trebuie să aibă consecințe pozitive asupra sectorului agricol și să nu genereze disfuncționalități sau penurii de carburanți.
În acest context, Forumul APPR solicită revenirea la nivelul accizei aplicabile la data de 31 decembrie 2025, subliniind că aceasta reprezintă un element structural al prețului combustibilului, cu impact direct asupra costurilor de producție ale fermierilor.
Totodată, organizația își exprimă dezacordul față de prevederile care reduc obligația de utilizare a bioetanolului în benzină de la 8% la 2%, considerând această măsură nejustificată, disproporționată și discriminatorie în raport cu sectorul agricol. Reducerea bruscă a acestei obligații, fără consultarea fermierilor și fără mecanisme compensatorii, afectează principiile securității juridice și ale încrederii legitime, transferând costuri din sectorul petrolier către agricultură.
În paralel, sectorul agricol se confruntă cu o presiune financiară accentuată, generată de creșterea prețurilor la carburanți, care au depășit pragul de 10 lei/litru. Această evoluție influențează direct costurile de înființare și întreținere a culturilor, recoltare și transport, afectând competitivitatea fermierilor români pe piața europeană.
Situația este agravată de întârzierile în acordarea sprijinului pentru motorină, ceea ce amplifică dificultățile de lichiditate ale exploatațiilor agricole. În acest context, Forumul APPR consideră că simpla plafonare a prețurilor la pompă este insuficientă și solicită măsuri integrate de sprijin pentru fermieri.
Forumul APPR solicită autorităților:
Consultarea reală a sectorului agricol înainte de adoptarea unor măsuri cu impact direct;
Separarea măsurilor de plafonare a prețurilor de intervențiile asupra pieței bioetanolului;
Menținerea obligației de blending a bioetanolului la nivelul de 8% sau instituirea unui mecanism clar de compensare pentru fermieri;
Adoptarea unor măsuri suplimentare de sprijin pentru sectorul agricol, aflat într-o situație de criză fără precedent.
„Intervenția statului într-un context de criză este necesară, însă aceasta trebuie să fie coerentă, proporțională și echitabil distribuită, fără a transforma agricultura într-un amortizor al dezechilibrelor din alte sectoare economice”, conchide Forumul APPR.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR) atrage atenția asupra unei situații care afectează direct accesul fermierilor la schemele de sprijin gestionate prin APIA.
În ultima perioadă, un număr semnificativ de fermieri s-au confruntat cu refuzul unor unități administrativ-teritoriale de a elibera adeverințele necesare depunerii cererilor APIA, pe motivul existenței unor presupuse datorii la bugetul local, informează Forumul APPR.
„Această practică generează blocaje majore în accesarea subvențiilor agricole și afectează direct capacitatea fermierilor de a-și desfășura activitatea și de a asigura continuitatea exploatațiilor. Unele autorități locale justifică această condiționare prin modificări legislative recente, respectiv prin abrogarea, prin OUG nr. 7/2026, a unei prevederi din HG nr. 1571/2022 care interzicea explicit condiționarea eliberării adeverințelor de plata obligațiilor fiscale. Considerăm această interpretare ca fiind eronată și abuzivă. Abrogarea unei interdicții exprese nu poate fi interpretată ca acordând autorităților un drept discreționar de a condiționa emiterea unui act administrativ de îndeplinirea unor obligații care nu au legătură cu obiectul acestuia”, se arată într-un comunicat de presă al Forumului APPR.
Mai mult, în numeroase cazuri semnalate de fermieri, obligațiile invocate nu sunt scadente (de pildă, termenele fiind stabilite ulterior, precum 30 septembrie), sau nu aparțin fermierilor, ci proprietarilor terenurilor, în situațiile în care exploatarea se realizează în baza contractelor de arendă.
Forumul APPR subliniază că adeverințele solicitate în cadrul procedurilor APIA au un rol strict administrativ – de certificare a utilizării terenurilor – și nu trebuie transformate într-un instrument de constrângere fiscală.
Condiționarea eliberării acestora de situația fiscală, în special a unor terți, depășește scopul legal al documentului și poate genera consecințe economice grave, inclusiv pierderea subvențiilor, penalități și destabilizarea activității agricole.
În acest context, Forumul APPR solicită:
Emiterea de urgență a adeverințelor necesare fermierilor, fără condiționări legate de situația fiscală;
Respectarea cadrului legal și a scopului administrativ al acestor documente;
Separarea clară între obligațiile fiscale și dreptul fermierilor de a accesa schemele de sprijin APIA.
„Atragem atenția că orice întârziere sau refuz nejustificat poate produce prejudicii semnificative într-un sector deja vulnerabil și dependent de respectarea strictă a termenelor administrative. Forumul APPR face apel la responsabilitate instituțională, la respectarea principiilor de legalitate și proporționalitate și la sprijinirea activă a fermierilor în accesarea fondurilor care le sunt destinate. Solicităm instituțiilor competente să dispună, de urgență, măsurile necesare pentru remedierea acestei situații și pentru asigurarea unui tratament corect și nediscriminatoriu pentru toți fermierii”, se precizează în încheierea comunicatului de presă.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Pe 24 martie 2026, la Bruxelles, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), prin președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România - Matei Titianu, a participat la masa rotundă organizată de platforma „fi-compass”. Președintele LAPAR a fost invitat de Copa-Cogeca, organizație europeană din care face parte AAC. Evenimentul, organizat sub egida Comisiei Europene și a Băncii Europene de Investiții, a reunit reprezentanți ai sectorului agricol, instituțiilor financiare și factorilor de decizie, cu scopul de a identifica soluții pentru înlesnirea accesului fermierilor la finanțare.

În cadrul evenimentului, reprezentantul Alianței pentru Agricultură și Cooperare și președinte al LAPAR, Matei Titianu, a susținut prezentarea „Tânăr fermier în România. Puncte de vedere privind politicile agricole comune din UE, Est versus Vest”, oferind o perspectivă autentică asupra provocărilor din sector. În calitate de fermier activ, liderul LAPAR a adus în fața oficialilor europeni realitatea concretă și deficiențele legislative cu care se confruntă agricultorii din România, vorbind direct „de la firul ierbii” despre discrepanțele regionale și nevoile reale de finanțare.
În prezentarea sa, Matei Titianu a evidențiat o serie de discrepanțe majore între cum se văd lucrurile din birourile UE și realitățile cu care se confruntă zi de zi fermierii noștri:
Promovarea ideii că fermele mici sunt, în mod inerent, mai reziliente, fără a lua în considerare constrângerile economice reale;
Creșterea presiunii de reglementare asupra fermierilor europeni, care determină majorarea costurilor de producție în condițiile unei competiții directe cu state din afara Uniunii Europene;
Impactul interzicerii unor substanțe active, precum neonicotinoidele, care lasă fermierii din România expuși în fața unor dăunători specifici, precum Tanymecus dilaticollis, cu riscuri de pierderi de producție de până la 100%.
Finanțarea, marea problemă a agricultorilor
Accesul la finanțare reprezintă principala provocare pentru fermieri, în special pentru cei tineri, concluzie susținută și de analiza prezentată în cadrul evenimentului de către Matei Titianu.
Printre principalele obstacole identificate se numără:
Lipsa garanțiilor reale, în condițiile în care terenurile lucrate în arendă nu sunt acceptate de instituțiile financiare;
Volatilitatea veniturilor, determinată de factori climatici și de întârzierile în plata subvențiilor;
Decalajul dintre aprobarea granturilor și accesul la credite;
Creșterea costurilor și reducerea instrumentelor de protecție a culturilor;
Investiții semnificative, dar dificil de finanțat.
Agricultura modernă presupune investiții considerabile, inclusiv în:
Utilaje agricole (150.000 – 500.000 euro per ciclu);
Sisteme de irigații (50.000 – 200.000 euro);
Achiziția de terenuri (până la 8.000 – 9.000 euro/ha);
Infrastructură de depozitare și procesare;
Tehnologii pentru tranziția verde (agricultură de precizie, senzori, drone).
Cu toate acestea, accesul la finanțare pentru aceste investiții rămâne limitat, în special pentru fermierii aflați la început de drum.
Sunt necesare instrumente financiare adaptate sectorului agricol
Președintele LAPAR, Matei Titianu, a transmis un mesaj clar către instituțiile europene și sectorul financiar privind necesitatea dezvoltării unor instrumente adaptate specificului agriculturii:
Introducerea unor mecanisme de garantare publică a creditelor pentru fermieri;
Recunoașterea plăților din Politica Agricolă Comună și a contractelor de arendă ca forme complementare de garanție;
Dezvoltarea unor produse financiare adaptate ciclului agricol (perioade de grație, rambursare sezonieră, maturitate extinsă);
Integrarea granturilor, garanțiilor și creditelor într-un mecanism coerent.
LAPAR, membru al Alianței pentru Agricultură și Cooperare, atrage atenția prin luările de poziție că, în absența unei adaptări reale a politicilor publice și a instrumentelor financiare la condițiile din teren, obiectivul reînnoirii generaționale în agricultură riscă să rămână la nivel declarativ.
„Organizația noastră, în calitate de membru fondator al Alianței pentru Agricultură și Cooperare și membru al organizației Copa-Cogeca, va continua să susțină, la nivel european, necesitatea unei abordări echilibrate, care să țină cont de diversitatea condițiilor pedoclimatice și economice din Uniunea Europeană, precum și de specificul agriculturii din Europa de Est”, subliniază Matei Titianu.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare reprezintă interesele fermierilor din România la nivel național și european.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Asociația Degustătorilor Autorizați din România (ADAR) atrage atenția asupra unei contradicții majore: România dispune de un sector vitivinicol competitiv la nivel internațional, dar autoritățile noastre continuă să îl trateze cu spatele. Nici astăzi, sectorul vitivinicol nu beneficiază de vreo strategie coerentă din partea statului nostru.
În timp ce state precum Franța, Italia sau Spania utilizează vinul ca instrument de poziționare economică și culturală, în România acesta rămâne gestionat fragmentat, preponderent prin măsuri administrative și fiscale, fără o integrare reală într-o politică de dezvoltare. „Această abordare devine cu atât mai problematică cu cât presiunea este aplicată în special asupra segmentului deja fiscalizat, în timp ce zona care generează pierderi reale pentru buget rămâne insuficient adresată”, precizează Diana Pavelescu, secretar general ADAR.

Se estimează că, anual, în afara sistemului fiscal se comercializează aproximativ 200 de milioane de litri de vin, echivalentul unei piețe de circa trei miliarde de lei, din care TVA-ul necolectat depășește 570 de milioane de lei. „Acest fenomen este susținut de lipsa trasabilității în circulația strugurilor, de fragmentarea artificială a producției sub praguri administrative și de incoerențe legislative care permit perpetuarea unei economii paralele”, subliniază Diana Pavelescu.
În acest context, tratamentul aplicat producătorilor conformi devine disproporționat. Deși acciza asupra vinului este redusă și nu generează venituri bugetare semnificative, obligațiile administrative asociate, în special garanțiile și procedurile care blochează capital, creează o presiune reală asupra sectorului și limitează capacitatea acestuia de a investi și de a se dezvolta. Se conturează astfel un dezechilibru structural: zona fiscalizată este suprareglementată, în timp ce zona nefiscalizată rămâne insuficient controlată.
Subiectul a fost discutat pe 10 martie 2026 în cadrul Conferințelor ADAR, unde producători, oenologi și directori de crame au semnalat problemele sistemului fiscal și lipsa de trasabilitate. „În ciuda demersurilor constante ale ADAR și ale reprezentanților sectorului pentru deschiderea unui dialog cu Ministerul Finanțelor, toate propunerile de întâlnire formulate până în prezent au fost amânate, fără un rezultat concret. Această lipsă de asumare amplifică ruptura dintre decidenți și realitatea din teren”, a spus Diana Pavelescu.

În absența unei corecții de direcție, România riscă să rateze o oportunitate economică și de imagine. Vinul nu este doar un produs agricol, ci un vector de dezvoltare care poate susține turismul, exporturile și construcția unui brand de țară coerent. Valorificarea acestui potențial depinde însă de capacitatea de a construi politici publice care să distingă clar între consum propriu și activitate economică, să crească trasabilitatea în lanțul de producție și să intervină acolo unde evaziunea este reală și cuantificabilă, în paralel cu simplificarea cadrului administrativ pentru operatorii conformi.
„Vinul românesc poate fi un argument puternic pentru atragerea consumatorului și a vizitatorilor străini, iar ridicarea imaginii sale este în interesul nostru comun. Astăzi, vinificația românească a ajuns la un nivel foarte bun de performanță”, punctează Claudiu Necșulescu, președinte al ONIV și al grupului de firme Jidvei.
ADAR consideră că sectorul vitivinicol nu are nevoie de măsuri punitive suplimentare, ci de o recalibrare a abordării publice, care să alinieze controlul fiscal cu realitatea economică și să permită dezvoltarea sustenabilă a unui domeniu cu potențial strategic pentru România.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) atrage atenția Guvernului cu privire la Ordonanța de Urgență privind declararea stării de criză pe piața țițeiului și a produselor petroliere, că măsura de reducere a cantității de biocarburant din benzină (de la 8% la minimum 2%), prezentată public ca soluție rapidă de scădere a prețului final, afectează direct producătorii agricoli și, în același timp, ridică probleme de legalitate europeană și de sustenabilitate a sectorului agricol. AAC subliniază că nu există alte țări membre ale Uniunii Europene care să fi luat o decizie similară.
Solicitările AAC către Guvernul României și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale:
1. Respectarea angajamentelor europene privind biocombustibilii
Mandatul de amestec minim de biocombustibili (B8 – 8% bioetanol în benzină), reprezintă o obligație asumată de România față de Comisia Europeană prin Directiva RED III și transpusă prin OUG 80/2018. Orice derogare, chiar temporară, trebuie notificată formal Comisiei și justificată ca situație excepțională, conform procedurilor prevăzute de dreptul UE. „Adoptarea unei reduceri discreționare, fără notificare prealabilă și fără evaluare de impact, nu poate fi considerată soluție de piață rapidă și benefică”, punctează AAC, care, totodată, solicită să se mențină și să nu se modifice mandatul B7 la motorină, deoarece orice reducere ar avea un impact economic negativ.
„Valoarea adăugată adusă de industria de procesare a rapiței pentru biodiesel este de 385.000.000 euro, calcul efectuat pe volumul procesat în România, măsurat prin randamentul de extracție, prețul materiei prime, prețul vânzării către industria de biodiesel și venitul conex din vânzarea șrotului de rapiță către zootehnie. În afară de valoarea adăugată, industria conexă va fi impactată negativ la rândul ei. Iar piața locală va fi inexistentă pentru fermierii din România, aceștia rămânând captivi la discreția exportatorilor sau a comercianților intracomunitari. Efectiv, se va muta valoarea adăugată din România către țările din vestul Europei și va fi redus venitul fermierilor români prin lipsa competitivității dintre piața internă și cea externă.”
Aceleași principii ca mai sus se aplică și în cazul mandatului B8 pentru etanolul din benzină. Piața de procesare nu va mai aduce valoarea adăugată, lipsa competiției va crea factorul discreționar în formarea prețului la porumb, iar tot ceea ce înseamnă valoare adăugată va fi transferat către țările din vestul Europei
„O astfel de derogare neanunțată și nejustificată creează un precedent periculos. România își pierde credibilitatea ca stat membru care respectă angajamentele din politica europeană de energie și climă. Consecințele s-ar resimți imediat în negocierile viitoare privind RED IV, Pactul Verde European și alocarea fondurilor din Politica Agricolă Comună (PAC)”, arată Alianța pentru Agricultură și Cooperare.
2. Impactul direct asupra agricultorilor români
Reducerea componentei BIO afectează direct fermierii care au investit și și-au asumat contracte de livrare către industria de etanol pentru biocombustibili. Aceste culturi reprezintă o sursă stabilă de venit pentru mii de exploatații agricole din zonele rurale, contribuie la asigurarea rotației culturilor și reduc dependența de importuri de materii prime.
O scădere bruscă a cererii va genera:
pierderi financiare imediate pentru fermierii care au încheiat deja contracte de livrare;
intrarea într-o piață captivă, generată de lipsa competiției între procesarea internă și export;
apariția unui factor discreționar în formarea prețurilor, care va exercita o presiune suplimentară asupra fermierilor lipsiți de alternative comerciale.
„Această măsură nu conduce la o reducere semnificativă a prețului combustibilului. Impactul estimat este de maximum 30 de bani pe litrul de benzină, nivel nesemnificativ în condițiile actuale ale pieței.”
3. Alte aspecte esențiale care trebuie avute în vedere
Efectul asupra locurilor de muncă rurale: industria biocombustibililor susține mii de posturi în zone defavorizate, iar reducerea lor agravează depopularea satelor și pauperizarea populației locale.
Alternative reale și conforme cu UE: reducerea accizei la motorina agricolă (măsură deja anunțată) este o soluție țintită și legală care ajută direct fermierii fără a încălca obligațiile RED. „Considerăm însă că se poate extinde acest ajutor și se poate menține amestecul BIO, compensând eventual cu scheme de sprijin temporar notificate la Bruxelles.”
Impactul de mediu și de securitate energetică: biocombustibilii reduc dependența de fosile importate. Sacrificarea lor pentru o criză temporară contrazice angajamentele de tranziție verde asumate de România.
4. Concluzii și soluții recomandate
Fermierii din România nu se opun măsurilor de protecție a consumatorilor, dar cer ca acestea să respecte dreptul european și să nu sacrifice un sector agricol deja vulnerabil. De aceea, AAC solicită implementarea urgentă a următoarelor măsuri:
Reducerea temporară a accizei, propusă chiar de industrie ca alternativă, cu un impact estimat de circa 30 de bani pe litru (restul fiind taxe, accize și TVA) neutru față de structura de cost a oricărui operator și fără efect asupra cererii de biocarburanți;
Menținerea blendingului de 8% cu flexibilitate operațională, adică permiterea compensării deficitelor lunare pe parcursul anului calendaristic, fără reducerea pragului anual. Această abordare există în practica unor state membre și nu afectează nici consumatorul, nici fermierul furnizor;
Dacă derogarea era inevitabilă, mecanismul compensatoriu din alin. (2) al art. 5 ar fi trebuit să fie obligatoriu, cu termene și volume clare de recuperare, și extins explicit la furnizorii de materie primă agricolă, nu doar la operatorii petrolieri.
„Fermierul a plătit prețul unei crize pe care nu a generat-o, cu un instrument de compensare care nici măcar nu îl menționează. Domnilor guvernanți, agricultura românească nu este o variabilă de ajustare în crize temporare! Ea este pilonul securității alimentare și energetice a țării. Respectarea angajamentelor europene și protecția fermierilor nu sunt opționale, ci sunt condiții ale dezvoltării durabile a României. Solicităm ca, în OUG privind declararea situației de criză pe piața țițeiului și/sau a produselor petroliere și pentru instituirea unor măsuri de protejare a economiei și populației pe durata situației de criză, precum și pentru modificarea unor acte normative în domeniul energiei, Art. 5 să aibă forma de mai jos, în caz contrar Guvernul să anunțe compensațiile concrete echivalente pe care le va acorda în regim de urgență.”
În concluzie, Alianța pentru Agricultură și Cooperare vrea ca în articolul 5 din OUG să se specifice: „Pe durata situației de criză stabilită potrivit art. 1, prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2018 pentru stabilirea condițiilor de introducere pe piață a combustibililor lichizi și gazoși, de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de stabilire a metodelor de calcul și de raportare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, aprobată cu modificări prin Legea nr. 311/2018, cu modificările și completările ulterioare, privind obligația de introducere în consum a carburanților cu conținut de biocarburanți, operatorii economici pot comercializa pe teritoriul României benzină cu un conținut de biocarburant de minim 2% în volum, cu condiția menținerii blendingului cu flexibilitate operațională, respectiv permiterea compensării deficitelor lunare pe parcursul anului calendaristic, fără reducerea pragului anual de 8%.”
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Drumul Europei către neutralitatea climatică transformă profund sectoarele care se confruntă cu provocări majore de decarbonizare, iar aviația se numără printre cele mai afectate. Întrucât aeronavele nu pot fi electrificate, iar tehnologiile alternative de propulsie sunt încă insuficient dezvoltate, combustibilul sustenabil pentru aviație (Sustainable Aviation Fuel – SAF) reprezintă, în prezent, cea mai viabilă soluție pentru reducerea emisiilor din transportul aerian.
Reglementările europene impun deja introducerea SAF (Sustainable Aviation Fuel) în amestec, pornind de la 2% și crescând progresiv până la 70% până în anul 2050, ceea ce transformă piața combustibililor pentru aviație și generează o cerere semnificativă pentru materii prime sustenabile, produse la scară largă. În acest context, decarbonizarea aviației nu mai este doar o problemă industrială și de mediu, ci și una agricolă, deoarece leagă politicile energetice de economiile rurale și de deciziile de producție la nivelul fermelor din întreaga Uniune Europeană.
În acest cadru european mai larg, țările cu baze agricole solide sunt în mod natural bine poziționate pentru a juca un rol important, iar România este un exemplu relevant. Agricultura rămâne un contributor strategic la PIB și la ocuparea forței de muncă în mediul rural, iar dezvoltarea biocombustibililor avansați oferă fermierilor o cale practică de diversificare și creare de valoare. Fermierii români cultivă deja suprafețe extinse cu plante oleaginoase și se află printre principalii producători de floarea‑soarelui din Uniunea Europeană. Dincolo de piețele tradiționale de hrană și furaje, aceste culturi pot furniza și materii prime pentru combustibili sustenabili pentru aviație, produși în conformitate cu standardele europene stricte.
O oportunitate majoră constă în extinderea culturilor intermediare sau secundare cultivate între ciclurile agricole principale: soiurile oleaginoase cu ciclu scurt pot fi recoltate și valorificate comercial, transformând practicile de conservare a solului în surse suplimentare de venit. Fermierii adoptă treptat aceste sisteme, prin semănarea culturilor oleaginoase după grâu și integrarea rotațiilor cu plante precum floarea‑soarelui, crescând productivitatea terenurilor fără extinderea suprafețelor agricole sau competiție cu producția alimentară. Acest potențial este susținut și de politicile naționale care vizează atingerea unui prag de 1% biocombustibili avansați până în 2025 și 3,5% până în 2030¹, în timp ce baza agricolă solidă a României, fermele comerciale și infrastructura existentă creează condiții favorabile pentru creșterea producției și furnizarea de materii prime către piața emergentă a combustibililor sustenabili pentru aviație.
Inovația tehnologică va fi esențială pentru extinderea eficientă a sistemelor de culturi secundare. Companii precum Corteva Agriscience, companie internațională de știință și tehnologie agricolă, investesc peste 4 milioane de dolari zilnic în cercetare și dezvoltare și operează mai mult de 120 de centre R&D la nivel global, oferind fermierilor soluții agricole avansate. Acestea includ hibrizi oleaginoși de înaltă performanță, cu producții îmbunătățite, cicluri de vegetație mai scurte și o reziliență sporită la stresul climatic, caracteristici‑cheie pentru integrarea culturilor intermediare, menținând în același timp sănătatea și productivitatea solului pe termen lung. În paralel, colaborarea de‑a lungul întregului lanț valoric contribuie la conectarea producției agricole cu cererea din sectorul energiei regenerabile. De exemplu, Etlas, societatea mixtă dintre Corteva Agriscience și bp, demonstrează cum inovația poate reuni expertiza în genetică vegetală cu capacitățile din sectorul energetic, creând un flux mai predictibil de materii prime agricole pentru combustibili sustenabili pentru aviație și motorină regenerabilă, oferind totodată fermierilor noi oportunități de venit.
La nivel european, predictibilitatea reglementărilor este la fel de importantă. Comisia Europeană definește în prezent termenul de „cultură intermediară” în cadrul legislației privind energia regenerabilă, clasificare care va determina ce produse agricole sunt eligibile pentru piețele biocombustibililor. Această definiție are un impact direct asupra deciziilor de plantare și a planificării investițiilor la nivelul fermelor. Fără reguli clare și flexibile, producătorii pot ezita să adopte sistemele de culturi intermediare din cauza incertitudinii privind eligibilitatea pe piață. Un cadru de reglementare stabil ar oferi fermierilor încrederea necesară pentru a‑și diversifica producția, aliniindu‑se în același timp obiectivelor de decarbonizare ale Europei.
Cu politici favorabile, inovație tehnologică continuă și o coordonare mai strânsă între sectoarele agricol și energetic, fermierii români sunt bine poziționați pentru a deveni furnizori de încredere în lanțul valoric al combustibililor sustenabili pentru aviație, consolidând în același timp competitivitatea pe termen lung a economiei rurale.

Autor: SERGII KHARIN, Country Leader Corteva Agriscience România și Republica Moldova
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
De la an la an devine din ce în ce mai dificil să se planifice o erbicidare eficientă pentru cultura de cartof.
Pe măsură ce disponibilitatea substanțelor active, precum metribuzin, scade, crește nevoia de a găsi noi soluții.
Un câmp curat de la începutul sezonului
Distanța mare dintre rânduri creează condiții ideale de creștere și dezvoltare a buruienilor în cultura de cartof. Prin urmare, cheia succesului constă în utilizarea erbicidelor cu acțiune preemergentă. Erbicidarea la nivelul solului este, fără îndoială, una dintre cele mai eficiente măsuri pe care fermierii o au la dispoziție, condiția de bază ce trebuie întrunită fiind alegerea erbicidul potrivit.
La ce să fii atent atunci când alegi un erbicid
O soluție eficientă ar trebui, mai presus de toate, să aibă acțiune de lungă durată, să combată un spectru larg de buruieni și să fie selectivă pentru cultura cartofului. Principalele buruieni prezente în cultura cartofului sunt: talpa gâștei, spanacul sălbatic, știrul sălbatic sau zârna, iar acestea trebuie combătute înainte să se dezvolte.
Noua soluție pentru cultivatorii de cartof
Produs nou, inovator, erbicidul Bismark conține clomazonă și pendimetalină și combate cu succes un spectru larg de buruieni precum talpa gâștei, zârnă, troscot și iarbă grasă sau graminee precum firuța, și poate fi amestecat cu alte produse omologate pentru cultura cartofului.
Caracteristici tehnice și mod de acțiune ![]()
Bismark, erbicid cu aplicare în preemergență, conține două substanțe active: clomazonă (55 g/L) și pendimetalină (275 g/L). Acestea sunt încorporate în microcapsule - formulare modernă ce are la bază tehnologia Microplus, ceea ce asigură o acțiune rapidă și constantă a produsului datorită eliberării eficiente a ambelor substanțe active, asigurând o eficacitate de lungă durată, chiar și în condiții meteorologice dificile.
Clomazona, ca inhibitor al sintezei carotenoidelor, acționează asupra buruienilor în curs de germinare, în timp ce pendimetalina, care inhibă diviziunea celulară, oferă eficacitate pe termen lung atât împotriva buruienilor monocotiledonate, cât și a celor dicotiledonate.
Bismark are eficiență maximă în fazele de germinare și răsărire a buruienilor, însă datorită acțiunii sale de lungă durată controlează eficient și speciile de buruieni care germinează mai târziu.
Recomandări de utilizare
Se recomandă o bună pregătire a solului, fără denivelări sau șanțuri în proximitatea plantelor de cultură.
Bismark se va aplica preemergent, uniform și în absența vântului, pentru a evita suprapunerile și/sau golurile de aplicare.
Pentru cultura de cartof, erbicidul Bismark trebuie aplicat înainte de răsărirea plantelor de cartof, după plantat sau rebilonare (BBCH 01 - 08). Doza recomandată este de 1,5 - 2,0 L/ha, în funcție de infestarea cu buruieni și de tipul de sol. Eficacitatea optimă a erbicidului se obține cu 200 - 300 L de apă pe hectar și o pulverizare cu picături medii. Produsul oferă protecție pe termen lung, combătând buruienile care apar în stadiile ulterioare de creștere.
La cultura de rapiță, erbicidul Bismark se aplică imediat după semănat, înainte de răsărirea acesteia (BBCH 01 - 08). Doza recomandată și maximă este de 1,5 L/ha, ceea ce asigură o eficacitate optimă.
La culturile de fasole și mazăre, aplicat în preemergență, Bismark este soluția eficace, salvatoare. Acțiunea acestuia susține dezvoltarea culturilor prin eliminarea buruienilor dicotiledonate și graminee, reducând în același timp impactul negativ al factorilor de stres chimic asupra plantelor de cultură ce apare în cazul erbicidărilor în postemergență. Doza recomandată este de 1,5 - 2,0 L/ha, în funcție de infestarea cu buruieni și de tipul de sol.
Dozele minime se vor aplica în cazul solurilor nisipoase, ușoare sau sărace în materie organică.
Cercetările indică posibilitatea utilizării Bismark împreună cu alte produse pentru combaterea buruienilor în preemergență, însă nu se recomandă utilizarea produsului în cazul în care sunt anunțate ploi torențiale.
Este soluția ideală de erbicidare a culturii de cartof, după plantat sau rebilonare, mai ales în contextul retragerii substanței active metribuzin.
Combate un spectru larg de buruieni dicotiledonate anuale din culturile de cartof, rapiță, fasole și mazăre.
Combate cu succes unele buruieni graminee precum firuța sau iarba bărboasă.
Acționează înainte ca buruienile să apară, asigurând plantelor de cultură un avantaj crucial în fazele cele mai importante de dezvoltare.
Efect de lungă durată împotriva buruienilor datorită microîncapsulării celor două substanțe active și efectului sinergic al acestora.
Este compatibil cu alte erbicide, pentru lărgirea spectrului de combatere.
Efectuați tratamentele utilizând doar produse omologate pentru speciile tratate, achiziționate numai de la surse autorizate și preparate conform instrucțiunilor de pe etichetă.
Pentru mai multe detalii despre erbicidul cu aplicare în preemergență Bismark, precum și despre întreg portofoliul de produse, apelați cu încredere la reprezentanții din teritoriu ai Summit Agro România sau vizitați site-ul nostru: www.sumi-agro.ro.

Autor: ing. IONUȚ MOCANU, director regional de vânzări Summit Agro România
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
În țara noastră, opt din zece fermieri nu mai au acces la credit bancar. Prețurile la grâu și porumb au stagnat la nivelul anilor 2010-2012, în timp ce costurile cu forța de muncă au crescut de cinci ori, iar carburantul a depășit 10 lei pe litru pentru prima dată în istoria țării. Acestea sunt realitățile trăite de mii de ferme de la noi și au fost expuse la cea de-a șasea Conferință Regională Moldova Centru, organizată la Vaslui de Clubul Fermierilor Români.
La Vaslui, Conferința Regională Moldova Centru, care face parte din seria AGRI4FUTURE România: Obiectiv 2035, a reunit fermieri, finanțatori, procesatori, autorități locale și experți în politici agricole, funcționând ca un sismograf al crizei: fiecare panel a confirmat că România riscă să piardă o generație întreagă de fermieri dacă nu se intervine urgent cu soluții concrete de finanțare, simplificare legislativă și acces real la piață.
„Astăzi, 80% dintre fermierii noștri nu mai au acces la capital de lucru din sistemul bancar. Avem prețuri la produse agricole la nivelul lui 2010, avem salarii care au crescut de cinci ori și avem carburant care a depășit 10 lei pe litru. Aceasta nu este o criză, ci este o catastrofă lentă”, a spus Dan Hurduc, președintele Clubului Fermierilor Români.
Prețuri mici, costuri uriașe
Conferința a debutat cu o diagnoză nemiloasă a sectorului agricol românesc, prezentată de Dan Hurduc, președintele Clubului. Mesajul central a fost că fermierii sunt prinși într-o foarfecă economică din care nu mai pot ieși fără intervenție externă.
Pe de o parte, prețurile produselor agricole - grâu, porumb, floarea-soarelui - sunt practic identice cu cele din urmă cu 15 ani, iar pe de altă parte inputurile s-au scumpit exploziv: fertilizanții, pesticidele, energia și forța de muncă au urcat cu 400-500% față de 2010. Această diferență este suportată integral de fermieri, care au epuizat orice rezervă financiară.
Situația a fost agravată de efectul Ucraina. Începând cu 2023, importul masiv de cereale ucrainene ieftine a distrus echilibrul pieței românești. Traderii s-au supraîndatorat cu stocuri nevandabile și au intrat în insolvență, blocând lanțul de plăți. Fermierii nu și-au mai putut încasa recoltele. Băncile au tăiat liniile de credit. Cercul vicios s-a închis.
La aceste presiuni s-a adăugat Ordonanța de amânare a plăților, care, paradoxal, a creat o iluzie de respiro urmată, în august 2025, de o avalanșă de scadențe concentrate. Participanții au numit-o efectul iceberg-ului: masa cea mai periculoasă era ascunsă sub apă.
„Județul Vaslui are un indice de reziliență agricolă de 4,1 din 10. Aceasta înseamnă că fermierii din această regiune sunt printre cei mai vulnerabili din România la orice șoc extern: climatic, de piață sau legislativ. Nu ne putem permite să ignorăm aceste cifre”, a precizat prof. Gavril Ștefan, expert în politici agricole regionale.
Sistemul financiar, un perete de beton pentru fermieri
Panelul dedicat finanțării a scos la lumină una dintre cele mai acute probleme ale momentului: accesul la credit agricol a devenit practic imposibil pentru marea majoritate a fermierilor mici și mijlocii. Reprezentanții bancari prezenți la conferință au recunoscut că portofoliile agricole sunt considerate de risc maxim, iar criteriile de eligibilitate au fost înăsprite semnificativ în ultimele 18 luni.
Din cei aproximativ 7.000 de fermieri activi în județul Vaslui, mai puțin de 12% au contracte directe cu procesatori sau retaileri, singurul mecanism care ar putea oferi garanția unui flux de venituri previzibil. Restul vinde pe piețele spot, la prețuri dictate de intermediari, fără putere de negociere.
Soluțiile propuse la conferință includ: extinderea schemelor de garantare guvernamentală pentru credite agricole, crearea unor fonduri de lichiditate de urgență la nivel regional, accelerarea decontărilor APIA și AFIR și introducerea unor instrumente financiare inovatoare, inclusiv finanțarea bazată pe recoltă, testată deja în câteva județe-pilot.
Legislația imprevizibilă, dușmanul numărul unu al investițiilor
Un capitol aparte al conferinței a fost dedicat impactului modificărilor legislative asupra planificării agricole. Fermierii au exprimat frustrare acumulată față de succesiunea rapidă de ordonanțe și regulamente care schimbă regulile jocului în mijlocul sezonului agricol. Reforma PAC pentru ciclul 2028-2034 se află în pregătire, iar fermierii cer insistent să fie consultați în mod real, nu doar de formă.
Raluca Daminescu, reprezentantul APIA la conferință, a recunoscut că rata de absorbție a fondurilor europene destinate agricultorilor mici din Moldova a rămas sub 60% în 2025, în principal din cauza complexității administrative și a lipsei de consiliere specializată la nivel local.
„Fermierii români nu cer subvenții la infinit. Cer un teren de joc echitabil: prețuri corecte pentru produsele lor, acces real la finanțare și o legislație care să nu se schimbe de la un trimestru la altul. Dacă nu construim un lanț valoric național acum, vom importa mâncarea pe care o puteam produce noi”, a subliniat Ciprian Dron, expert în lanțul valoric agricol.
Cereri concrete
Conferința s-a încheiat cu adoptarea unui set de recomandări adresate autorităților locale, ministerelor de resort și Parlamentului European:
Deblocarea urgentă a liniilor de credit garantate de stat pentru fermele cu suprafețe între 10 și 500 de hectare.
Simplificarea procedurilor APIA și reducerea termenelor de decontare de la 90 la 30 de zile.
Crearea unui fond regional de reziliență agricolă pentru Moldova, finanțat parțial din fonduri europene nerambursabile.
Consultare obligatorie a organizațiilor fermierilor la orice modificare legislativă cu impact în agricultură, cu termen minim de 60 de zile.
Lansarea unui program pilot de contractare directă între fermierii din Moldova și lanțurile mari de retail, cu prețuri minime garantate.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Fungul Blumeria graminis produce boala numită „făinare”. Acest fung este prezent în culturile de cereale an de an, cu frecvențe și intensități diferite de atac, în funcție de condițiile climatice. În toamnele și iernile blânde, în culturile de cereale păioase sunt observate simptomele tipice ale patogenului. În articolul de față găsiți informații utile despre biologia patogenului, simptomatologia, pagubele produse și strategia de combatere.
În culturile de grâu și orz din vestul țării (Arad - Crișana), fungul Blumeria graminis a produs infecții în culturile de grâu și orz mai avansate în vegetație și cu densitate mai mare de plante/metru pătrat. Condițiile climatice înregistrate în prima și a doua decadă a lunii martie 2026 (vreme răcoroasă și umedă) au favorizat patogenia.
În culturile de grâu și orz verificate, am observat miceliile albe, bumbăcoase, pe tulpini și frunze. În cazul în care vremea răcoroasă și umedă se menține, patogenul va urca în etajele superioare ale plantelor, pe măsură ce acestea se dezvoltă. Temperaturile ridicate și lipsa precipitațiilor opresc evoluția făinării cerealelor păioase.
Pe lângă factorii climatici, infecțiile sunt susținute și de factorii tehnologici (monocultura sau absenţa rotaţiei, densitatea mare a plantelor, irigarea, excesul sau carenţa elementelor nutritive, întârzierea semănatului).

Recunoașterea simptomelor
Simptomele produse de Blumeria graminis la orz și grâu sunt foarte ușor de recunoscut, neputând fi confundate cu simptomele produse de alți patogeni foliari. Atacă toate organele aeriene ale plantelor (frunze, teci, tulpini, spice, ariste).
Tabloul simptomatic al bolii:
După realizarea infecției, pe frunzele bazale apar pete clorotice sau galbene;
La suprafața petelor de pe frunze, pe măsură ce patogenul evoluează, se formează aglomerări de micelii mici, albe și cu aspect pâslos. Miceliile albe pot fi izolate sau se pot uni;
În condiții favorabile, pete acoperite de micelii vor apărea și pe frunzele din etajele superioare, pe tecile frunzelor, pe tulpini (miceliile le cuprind de jur împrejur ca un manșon) și în final pe spice;
Miceliile albe de pe organele atacate își vor schimba culoarea (de la alb la gălbui) pe măsură ce boala evoluează, căpătând aspect prăfos, făinos. Este semn că ciuperca sporulează (se formează lanțurile de conidii sau oidii). Datorită aspectului făinos, boala a primit numele popular de „făinare”;
Pe măsură ce plantele devin mature, aglomerările de hife miceliene, devin gri şi apoi uşor brune la culoare. În această etapă, pot fi observate în micelii corpușoare mici, negre, asemănătoare cu boabele de piper (peritecii sau cleistotecii cu asce şi ascospori). Formarea cleistoteciilor reprezintă sporogeneza telomorfă sau sexuată a ciupercii sau „faza galben – roşcată”.
Sub pâsla miceliană, uşor desprinsă cu degetele mâinilor, ţesuturile plantelor sunt brune, necrotice sau moarte [Hatman et al., 1989; Eliade, 1990; Lipps, 1996; Baicu et Seşan, 1996; Popescu, 1998, 2005].
În condiții foarte favorabile, la soiurile sensibile și în zonele unde sunt prezente patotipuri cu virulență ridicată, manifestarea la exteriorul plantelor, specifică ciupercii Blumeria graminis, devine severă, amplă, adică ia caracter de masă sau de epidemie şi chiar de pandemie [Prescott et al., 1986; Popescu, 1998; Bissonette, 2002].
Supraviețuirea patogenului peste iarnă
Fungul ierneaza în anotimpul rece sub formă de cleistotecii pe samulastra de grâu și orz infectat. Pe lângă cleistotecii, patogenul poate ierna și sub formă de micelii pe plantele de grâu şi orz, putând produce conidii ce pot fi responsabile de infecțiile inițiale. Iernarea şi perpetuarea de la un an la altul a fost şi este studiată de diferiţi cercetători, dar ca şi alte probleme şi în aceasta sunt multe lucruri neelucidate sau controversate.
Făinare la grâu, 17.03.2026

Realizarea infecțiilor
Infecțiile cu Blumeria graminis pot apărea încă din toamnă dacă vremea permite. Uneori, în iernile blânde se pot observa micelii albe pe frunzele tinerelor plăntuțe. Infecţiile de toamnă constituie sursa principală de răspândire a bolii, miceliul rezistând peste iarnă [Hulea et al., 1975; Hatman et al., 1989; Popescu, 1998; Bissonnette, 2002].
Primăvara, primele infecții sunt produse de ascosporii eliberați din ascele aflate în cleistotecii cât și de conidiile produse de miceliile care iernează. Cleistoteciile se formează pe frunze, pe tulpini şi teci (iernează pe acestea), iar în primăvara următoare ascosporii eliberați produc infecţiile primare [Sandu-Ville, 1967; Eliade, 1990; Davis et al., 2002].
Infecțiile secundare în sezonul de vegetație sunt produse în mod repetat de conidiile care se formează la suprafața miceliilor când ciuperca sporulează (sporulare asexuată). Conidiile sunt purtate de vânt pentru ciclul secundar al bolii la intervale de 10 zile.
Făinare la orz, 17.03.2026

Condiții climatice favorabile infecțiilor
Factorii de mediu contează cel mai mult în realizarea infecțiilor.
Realizarea infecțiilor este în strânsă corelație cu următorii parametri climatici:
Temperatura. Fungul Blumeria graminis realizează infecţia cerealelor şi-şi manifestă patogenitatea în limite largi de temperatură. Cu toate acestea, ciuperca este virulentă în condiții de răcoare. Asta înseamnă că preferă temperaturile cuprinse între 17 - 220C [Prescott et al., 1986; Williams et Littlefield, 1995] sau 15 - 250C [Kochourek et Vechet, 1984; Bailey et al., 1995; Lipps, 1996]. Pe măsură ce temperaturile trec de 250C, patogenul nu mai infectează.
Umiditatea (roua, precipitațiile, umiditatea relativă a aerului). Umiditatea relativă a aerului şi precipitaţiile interferează pozitiv cu gradul de atac al ciupercii, dar cu o intensitate redusă la jumătate faţă de rouă. S-a constatat că ciuperca poate fi mai agresivă la valori mai scăzute ale umidității (37 - 56%) decât la o atmosferă cu hidroscopicitate de 79 - 97% (Sandu-Ville, 1967; Kocourek et Vechet, 1984; Eliade, 1990; Yang et al., 1992; Friedrich, 1995 a şi b; Deacon, 1997, 2006; Chet, 2003; Cotuna et Popescu, 2005b). Alți autori arată că făinarea poate fi puternic extensivă atunci când umiditatea relativă este cuprinsă între 85% și 100% (în prezența sau lipsa ploilor) - [Kochourek et Vechet, 1984; Prescott et al., 1986; Bailey et al., 1995; Williams et Littlefield, 1995; Lipps, 1996]. Ploile puternice nu sunt favorabile producerii de spori sau creşterii miceliului pe suprafaţa frunzelor [Evans, 1997; Chet, 2003].
Lumina. Însuşirile de patogenitate ale ciupercii sunt influenţate şi de lumină şi de întuneric. La întuneric lanţurile de oidii sunt mai lungi, au vitalitate scăzută şi o slabă putere de infecţiozitate datorită conţinutului scăzut de carbohidraţi [Sandu-Ville, 1967; Kocourek et Vechet, 1984; Eliade, 1990].
Nebulozitatea de 3 - 6 este la limita semnificaţiei [Deacon, 1997, 2006; Chet, 2003; Cotuna et Popescu, 2005b].
Viteza vântului este importantă în diseminarea patogenului în interiorul plantelor și la distanțe mai mari [Eliade, 1990; Cotuna et Popescu, 2005b].
Managementul integrat al făinării cerealelor
Făinarea cerealelor poate fi combătută prin utilizarea echilibrată a măsurilor profilactice, chimice și biologice. În România, de regulă patogenul nu pune probleme decât în anii extrem de favorabili infecțiilor și doar atunci când infecția ajunge la spic putem discuta de daune.

Măsuri profilactice
Aceste măsuri au rol important în prevenirea făinării la grâu dar și la alte cereale și constau în: respectarea rotaţiei culturilor; executarea corectă a lucrărilor solului; semănatul la date şi densităţi optime; folosirea soiurilor rezistente cu productivitate ridicată; utilizarea raţională a fertilizării; distrugerea samulastrei; irigaţia judicioasă acolo unde este cazul [Hatman et al., 1986; Iacob, 2003].
Măsurile de prevenție enumerate pot ține departe boala. Pe de altă parte, sunt și cele mai ieftine.
Măsuri chimice
Combaterea chimică trebuie să se facă la avertizare, după cum urmează:
După înfrățit, când pe ultimele trei frunze sunt peste 25 pete pâsloase;
Înainte de înflorit, când pe frunza stindard sunt peste 25 pete pâsloase (PED-ul sau pragul economic de dăunare) și factorii climatici (temperatură, umiditate, ploaie, ceaţă, rouă) continuă să se întrunească în limite optime pentru dezvoltarea bolii [Popescu, 1998].
De reținut că, stropirile aplicate la faza de un nod (stadiu de creştere GS 31) au controlat de timpuriu făinarea. De asemenea, cel mai bun control a fost asociat cu stropirile aplicate la emergerea frunzei stindard (GS 39 – 43) sau apariţia spicului (GS 59), stadii dezvoltate înainte de creşterea atacului. Stropirile aplicate în fenofazele amintite au determinat o bună protecţie a spicului [Harwick et al., 1994].
Fungicidele omologate în România pentru combaterea făinării cerealelor (dar și pentru alte boli ale cerealelor) sunt: Azoxistrobin; Azoxistrobin + protioconazol; Azoxistrobin + difenoconazol + tebuconazol; Azoxitrobin + tebuconazol; Azoxistrobin + fluxapyroxad; Protioconazol + tebuconazol; protioconazol + spiroxamină + trifloxistrobin; Protioconazol + spiroxamină + tebuconazol; Bixafen + spiroxamină + trifloxistrobin; Bixafen + protioconazol + spiroxamină; Bixafen + protioconazol; Bixafen + tebuconazol; Difenoconazol; Metrafenonă; Sulf; Ciprodinil; Ciflufenamid; Piriofenonă; Piraclostrobin; Fluxapyroxad; Fenpropidin; Fenpicoxamidă + protioconazol; Fenpropidin + protioconazol; Fluxapyroxad + mefentrifluconazol; Fluxapyroxad + metconazol; Fluxapyroxad + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + piraclostrobin; Mefentrifluconazol + protioconazol; Mefentrifluconazol + metrafenonă + piraclostrobin; Mefentrifluconazol; Metconazol; Protioconazol; Protioconazol + spiroxamină; Protioconazol + trifloxistrobin; Tebuconazol; Tebuconazol + trifloxistrobin; Tetraconazol; Boscalid + kresoxim metil; Benzovindiflupir; Bromuconazol + tebuconazol; Difenoconazol + fluxapiroxad; Proquinazid; Proquinazid + protioconazol; Kresoxim - metil + mefentrifluconazol [după aplicația PESTICIDE 2.24.3.1, 2024].
Măsuri biologice
În culturile de cereale, măsurile biologice aproape că nu există. Având în vedere contextul actual (multe pesticide sunt retrase) există interes la nivel mondial pentru mai mulți agenți biologici care ar putea fi utilizați în combaterea făinării cerealelor. Aceștia sunt: Bacillus subtilis, B. chitinospora, B. pumilus, Pseudomonas fluorescens, Rhodotaula sp. (Xiaoxi & Wenhong, 2011; Shahin et al., 2019).

Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
CITEȘTE ȘI: Un pericol pentru rapiță, Ceutorhynchus napi
Septorioza frunzelor, o boală care poate reduce producția de grâu
Gândacul ghebos, dăunătorul care poate compromite culturile de cereale
Eliminarea accizei la motorina utilizată în agricultură, aplicată direct la sursă, reprezintă cea mai rapidă, eficientă și responsabilă măsură pe care Guvernul o poate adopta pentru a sprijini agricultura românească într-un moment critic, precizează Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR) într-o scrisoare deschisă transmisă Executivului de la București. Această măsură fiscală este echitabilă și compatibilă cu angajamentele europene, punctează LAPAR.
Agricultura românească traversează o perioadă de presiune economică accentuată, determinată de creșterea simultană a costurilor de producție și de volatilitatea piețelor. În acest context, prețul motorinei a devenit un factor critic pentru funcționarea exploatațiilor agricole.
În prezent, fermierii din țara noastră achită motorina la prețuri care depășesc 9,60 lei/litru, în condițiile unui consum anual estimat la peste 650 de milioane de litri la nivel național. „Pentru un sector cu marje reduse și dependență structurală de inputuri energetice, acest nivel de cost nu mai poate fi absorbit fără consecințe directe asupra producției și competitivității. LAPAR nu solicită tratamente preferențiale, ci formulează această solicitare în numele fermierilor români, ca răspuns la o disfuncționalitate fiscală care afectează direct funcționarea agriculturii. Solicităm aplicarea unor măsuri fiscale pe care alte state membre ale Uniunii Europene le-au activat deja în fața aceleiași crize, pentru a-și proteja fermierii și consumatorii”, subliniază Matei Titianu, președintele LAPAR.
Eliminarea accizei la sursă, o măsură esențială
Schema în vigoare obligă fermierii să avanseze aproximativ 2,80 lei pentru fiecare litru de motorină, sumă care include nu doar acciza propriu-zisă, ci și TVA aferentă acesteia, urmând ca recuperarea să se realizeze după luni de zile, prin proceduri administrative complexe. Într-un context în care costurile cu îngrășămintele, inputurile și finanțarea au crescut semnificativ față de finalul anului 2025, această povară financiară suplimentară devine nesustenabilă pentru majoritatea exploatațiilor agricole.
LAPAR apreciază că, eliminarea accizei la sursă reduce imediat presiunea asupra fluxului de numerar al fermelor și simplifică radical administrarea schemei. Totodată, nu reprezintă un cost bugetar nou, ci o schimbare de mecanism pentru o taxă care oricum este returnată ulterior.
„Menționăm că această soluție a fost susținută public atât de ministrul Agriculturii, domnul Florin Barbu, sub forma aplicării unei accize zero direct la pompă pentru motorina utilizată în agricultură, cât și în cadrul pozițiilor exprimate de Ministerul Energiei și de prim-ministru, în contextul măsurilor analizate pentru temperarea efectelor scumpirii carburanților. Susținem aceste abordări și solicităm Guvernului adoptarea urgentă a unui act normativ clar, coerent și aplicabil, care să permită eliminarea accizei la sursă pentru motorina agricolă, fără condiționări birocratice suplimentare”, arată LAPAR în scrisoarea deschisă transmisă Guvernului.
Rolul statului în temperarea efectelor de piață
În paralel cu componenta fiscală, LAPAR solcită ca statul să evalueze modul de formare a prețului final al carburanților pe lanțul de distribuție. „State membre precum Austria au decis, în contextul aceleiași crize, să intervină temporar prin reducerea taxării și prin măsuri de temperare a marjelor comerciale, asumând explicit caracterul excepțional al situației. Intervenția publică nu a fost prezentată ca o distorsionare a pieței, ci ca o măsură de protecție a economiei reale.”
România dispune de aceleași instrumente juridice, punctează Matei Titianu. „În situații excepționale, protejarea consumatorului – inclusiv a fermierului, în calitate de consumator strategic de motorină – reprezintă o responsabilitate a statului, nu o abatere de la principiile economiei de piață.”
Respectarea angajamentelor europene în domeniul energiei
În dezbaterile publice au apărut propuneri privind eliminarea componentei de biocombustibil din motorină ca soluție rapidă pentru reducerea prețului. LAPAR consideră că o astfel de abordare ridică probleme serioase de conformitate cu legislația europeană. „România are obligația de a respecta mandatul de amestec al biocombustibililor, asumat prin Directiva RED III și transpus în legislația națională. Orice eventuală derogare temporară trebuie notificată și justificată formal în fața Comisiei Europene. O decizie unilaterală, nefundamentată juridic, ar afecta credibilitatea României ca stat membru și poziția sa în negocierile viitoare privind politicile energetice și climatice. Această poziție nu este legată de interesele economice ale unui sector anume, ci de respectarea regulilor comune și a angajamentelor asumate de statul român”, explică președintele LAPAR.
În concluzie, fermierii din România înțeleg contextul economic dificil și solicită echitate, prin aplicarea acelorași instrumente utilizate de alte state membre ale Uniunii Europene. „Cerem corectitudine fiscală, prin eliminarea obligativității de a avansa taxe care sunt ulterior returnate. Cerem consecvență, prin respectarea angajamentelor europene asumate de România”, conchide Matei Titianu.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
În ședința de Guvern din 19 martie 2026 a fost aprobată o hotărâre pentru completarea HG nr. 1174/2014, reglementare prin care se asigură continuitatea schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) precizează că prin actul normativ aprobat sunt asigurate resursele financiare necesare pentru susținerea lucrărilor mecanizate în sectoarele vegetal, zootehnic și de îmbunătățiri funciare, adaptând totodată nivelul subvenției la legislația fiscală actuală.
Astfel, se alocă suma de 620.000.000 lei din bugetul MADR pentru anul 2026. Aceste fonduri sunt destinate plăților pentru ajutorul de stat aferent perioadei iulie 2025 – decembrie 2025.
Pentru anul 2026, diferența de acciză care se va returna fermierilor sub formă de rambursare este de 2,697 lei/litru.
Rata accizei reduse a fost stabilită la 106,72 lei/1.000 litri. Această valoare reprezintă conversia în lei a ratei minime de impozitare de 21 euro/1.000 litri (calculată la cursul de schimb de 5,0821 lei pentru 1 euro, stabilit la 1 octombrie 2025).
Subvenția se acordă ca diferență între nivelul accizei standard, prevăzut de Codul Fiscal (2.804,29 lei/1.000 litri), și rata accizei reduse stabilită pentru sectorul agricol.
Plățile vor fi procesate prin intermediul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), în limita bugetului aprobat.
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
Pentru România, floarea-soarelui este o cultură specială deoarece aici au fost creați, în premieră mondială, primii hibrizi care s-au răspândit în cultură cu rezultate superioare. Până în 1990, floarea-soarelui se cultiva pe 450.000 – 500.000 de hectare, iar acum a depășit un milion de hectare. În anul 2019, spre exemplu, România s-a aflat pe primul loc în Uniunea Europeană cu 1,3 milioane de hectare și o producție totală de semințe de 3,5 milioane de tone.
Modificarea evoluției climatice în țara noastră impune măsuri de adaptare care să asigure, în noile condiții, recolte cu valoare economică ridicată.
Într-o primă fază, fermierii s-au orientat mai mult spre culturile de toamnă, reducând din suprafețele însămânțate în primăvară, în special suprafețele cu porumb și floarea-soarelui, care ocupau în trecut peste o treime din suprafața arabilă a României.
Referindu-ne la floarea-soarelui, ea poate fi cultivată și în condiții de stres hidric, având însușiri morfo-fiziologice care îi asigură o mai bună rezistență la secetă, și anume:
- Are rădăcină pivotantă puternic ramificată care ajunge la 2-2,5 m adâncime și lateral se întinde pe o rază de 0,70-1,25 m. Rădăcina crește puternic în primele faze, ajungând la 32 cm după 7 zile și la 77 cm după 21 de zile. Pe rădăcină se găsesc mulți perișori absorbanți care sunt prevăzuți cu o lamelă pectică și prin gelificarea substanțelor pectice se asigură un contact intim cu particulele de sol, ușurând absorbția apei. La aceasta contribuie și concentrația mai mare a sucului celular din vacuolele perișorilor absorbanți, crescând forța osmotică de absorbție a apei reținute cu forțe mari de sol.
- Tulpina este prevăzută cu peri scurți și aspri, reducând din procesul de transpirație al plantelor. În interior este plină cu măduvă care înmagazinează cantități mari de apă cu care menține un echilibru fiziologic în perioadele de stres hidric, când planta își poate continua activitățile metabolice.
- Frunzele sunt mari, aspre la pipăit, în număr de 25-40 pe plantă. Suprafața frunzelor este de patru ori mai mare decât suprafața de teren ocupată de floarea-soarelui, acoperind bine terenul și reducând din consumul de apă prin:
înăbușirea buruienilor mari consumatoare de apă;
se menține în lanul de floarea-soarelui o umiditate atmosferică ridicată, reducând atât evaporarea apei din sol, cât și transpirația plantelor.
Frunzele suportă bine fenomenul de ofilire temporară și își revin repede fără influență prea mare, negativă, asupra recoltei. O frunză are circa 130 de milioane de stomate (750-850/mm2) și procesul de închidere-deschidere a acestora este bine reglat și cu participarea potasiului (K) în nutriție.
La secetă, floarea-soarelui reacționează prin reducerea numărului de frunze și a suprafeței foliare cu până la 60%, la răsucirea frunzelor, și prin aceasta se reduce fenomenul de transpirație a plantelor.
Sensibilitate maximă la secetă are cu 20 de zile înainte și 20 de zile după înflorit. Este important să se reducă numărul semințelor seci din centrul calatidiului provocat de lipsa apei și arșiță și care influențează direct nivelul și calitatea recoltei. La temperaturi mai mari de 30°C este influențată vitalitatea polenului.
În condițiile când pot lipsi polenizatorii, există hibrizi autofertili. Calatidiul pendular are posibilitatea să se ascundă între frunzele superioare, prin aceasta reducând temperatura cu 3-5°C și ușurând procesele de polenizare-fecundare.
Fenomenul de secetă dereglează procesele de sinteză și fosforilare ale glucidelor și, în acest caz, un rol important îl au microelementele care contribuie la formarea compușilor fosforilați frânți de secetă.
Este important că la floarea-soarelui transpirația plantelor depășește absorbția apei din sol în prima jumătate a zilei, iar în a doua jumătate se absoarbe mai multă apă din sol decât se pierde prin transpirație, anulând deficitul și astfel menținând o activitate metabolică continuă.
În general, rezistența la secetă se datorează faptului că protoplasma celulelor suportă deshidratări avansate fără vătămări, iar pe de altă parte, amidonul, prin hidroliză, se transformă în zaharuri solubile care se acumulează în vacuole, crescând forța osmotică cu care pot extrage și apa reținută cu forțe mai mari de către sol.
Recomandări pentru fermieri
În cele de mai sus am văzut ce oferă plantele pentru a rezista la secetă. Acum să vedem ce poate oferi fermierul pentru a menține și spori rezistența la secetă.
1. În primul rând este necesar un asolament diversificat din care să nu lipsească plantele leguminoase și în care floarea-soarelui să revină pe aceeași suprafață după cel puțin patru ani. În mod normal, ea pretinde intervale de 6-7 ani, însă hibrizii mai toleranți pot reveni după patru ani fără riscuri.
2. Foarte importantă este rezerva de apă din sol acumulată în perioada de toamnă-iarnă. În această perioadă cad cantități mai mari sau mai mici de precipitații, dar ele trebuie să fie înmagazinate și conservate cât mai bine în sol. Solul trebuie menținut afânat, fără straturi impermeabile, și la intrarea în iarnă să fie mărunțit și nivelat astfel încât la desprimăvărare să se zvânte cu 7-10 zile mai devreme și să nu fie necesară nicio intervenție până la pregătirea patului germinativ.
Prezența materiei organice în sol reține cu 20% mai multă apă, iar humusul rezultat din descompunerea materiei organice reține de 4-6 ori mai multă apă, întârziind cu două săptămâni efectele secetei. Totodată, humusul și activitatea biologică intensă din sol asigură o structură hidrostabilă care generează un regim aerohidric, termic și de nutriție optim pentru creșterea și dezvoltarea plantelor.
3. Înainte de semănat, o singură trecere cu combinatorul special care mobilizează solul numai până la adâncimea de semănat unde se menține „patul tare” cu Da (densitate aparentă) 1,30 g/cm3 pe care se așază sămânța și unde beneficiază de aportul capilar al apei, iar deasupra este stratul afânat „plapuma moale” cu Da 1,0-1,1 g/cm3, prin care pătrund aerul și căldura și ușurează străbaterea tinerelor plante (fig. 1).


La Institutul de la Fundulea am experimentat diferite moduri de pregătire a patului germinativ și de semănat (fig. 2) cu sămânță de sfeclă de zahăr, însă este valabilă pentru toate semințele, mai ales cele cu germinație epigeică, din care rezultă:
a) Într-un teren tasat-compact este pregătit patul germinativ pe adâncime mai mare și sămânța a fost așezată pe patul tare, unde a avut apă, dar puțin aer și căldură, nefiind suficient afânat. Sămânța a putrezit.
b) Patul germinativ corect, dar prea adânc. Sămânța a fost așezată la adâncimea necesară, dar nu pe pat tare. Are aer și căldură, dar nu are apă și sămânța stă „ca în sac”. Dacă apare o ploaie bună, va germina și va răsări. Dacă ploaia este de câțiva mm, poate germina, dar nu are umiditatea suficientă și germenul se usucă (mințirea colțului). De aceea, semănătoarea nu trebuie să aibă limitatori de adâncime, limita trebuie să fie patul tare.
c) Pat germinativ tot adânc și sămânța așezată pe pat tare. Au apă, aer și căldură, germinează, crește, dar se epuizează rezerva din sol înainte de a ieși din sol pentru fotosinteză și tânăra plantă se usucă în sol.
d) Pat germinativ mai adânc decât necesită sămânța. Are condiții de germinare, răsare, dar cu rezerva din sol epuizată, plantă firavă, debilă, epuizată, greu de luptat cu buruienile.
e) Pat germinativ la adâncime corectă, dar realizat prin lucrări energice care au provocat prăfuirea solului (grapa rotativă). Sămânța are condiții de germinare, crește, dar la suprafață solul prăfuit a format crustă și nu mai este capabil să o străbată. Se usucă în sol.
f) Pat germinativ corect, germinarea și răsărirea explozivă, cu plante viguroase capabile să lupte cu buruienile. Așa trebuie pregătit un pat germinativ.
4. Trebuie ales hibridul cel mai corespunzător zonei respective (observat în câmpurile demonstrative), cu perioadă de vegetație mai scurtă și mai tolerant la stresul hidric, astfel încât procesele de polenizare-fecundare să se desfășoare înainte de apariția arșiței puternice. Aceasta, deoarece temperatura peste 30°C și atmosfera uscată provoacă sterilizarea polenului.
5. Se preferă sămânță mare (eventual aleasă la masă), deoarece germinația în câmp la sămânța cu MMB 30 g a fost 62%, iar la cea cu MMB 80 g a fost 91%.
6. Epoca de semănat, pe cât posibil, mai timpurie, prezența cojilor și conținutul ridicat de ulei necesită mai multă apă la germinare, iar înflorirea are loc mai devreme, înainte de instalarea arșiței. Urmărit atent prognozele meteo și la temperatura de 7°C se seamănă, chiar dacă după răsărire apar temperaturi de scurtă durată de minus 6°C chiar minus 8°C. Le suportă.
Nu se așteaptă luna aprilie, dr. ing. Dumitru Manole, în jud. Constanța, a semănat la sfârșit de februarie cu bune rezultate.
7. Adâncimea de semănat mai mică (5 cm) pentru a ușura încălzirea și răsărirea, cu condiția ca la adâncimea respectivă să se găsească patul tare.
8. Densitatea este indicat să fie mai mică, pornind de la ideea că va fi secetă, iar pe parcursul vegetației se va interveni cu măsuri conform evoluției climatice. Rezultatele privind densitatea se urmăresc în tabelul următor.

- Densitatea de 40.000 plante/ha, socotită optimă, are producția cea mai mare, cu indici calitativi buni;
- Densitatea de 20.000 plante/ha are producția mai mică cu 16%, însă are semințe mari și puține seci;
- Densitatea de 70.000 plante/ha are producția mai mică cu 24%, indici calitativi inferiori și aproape un sfert din semințe seci.
Capacitatea mare de compensare a plantelor de floarea-soarelui recuperează eventuala densitate mai mică. În măsura în care se poate reduce distanța între rânduri la 60 cm sau 50 cm, va crește distanța între plante pe rând și fiecare plantă va beneficia de un spațiu mărit.
Există semănători de mare precizie, care pot distribui fiecare sămânță la jumătatea intervalului față de rândurile vecine.
Prin urmare, cu ce oferă planta, cu ce oferă fermierul, floarea-soarelui poate asigura recolte justificate economic cu menținerea suprafețelor necesare.
Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – februarie 2026Abonamente, AICI!CITEȘTE ȘI: Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României
Terenul trebuie pregătit din toamnă pentru însămânțările de primăvară