Cerere mare pentru combinele de recoltat TUCANO

Producătorul german CLAAS a decis ca în perioada 2014-2015 să crească capacitatea de producție la fabrica din Rusia de la Krasnodar. Planul prevede extinderea infrastructurii actuale a fabricii în ceea ce priveşte capacitatea, spaţiul şi tehnologiile de producţie. CLAAS este o afacere de familie fondată în 1913 şi este unul dintre liderii mondiali în producția de echipamente agricole. Societatea cu sediul central în Harsewinkel, Westfalia (Germania) este lider pe piaţa europeană în materie de combine agricole. CLAAS este lider mondial în ce priveşte combinele autopropulsate pentru recoltat furaje. Totodată, CLAAS este un nume de referinţă de top în ingineria agricolă, în domeniul tractoarelor, preselor de balotat şi a utilajelor agricole de recoltat furaje verzi. Portofoliul CLAAS include, de asemenea, produse fabricate cu ajutorul tehnologiei informatice de ultimă generaţie în domeniul agriculturii. La nivel mondial, CLAAS are în jur de 9.000 de angajaţi şi a raportat o cifră de afaceri record de 3,4 miliarde de euro în 2012.

Cererea pentru tehnica agricolă realizată de Claas în Rusia a crescut rapid. În consecinţă, compania planifică creşterea capacităţii sale de producţie la fabrica din Krasnodar, în 2014-2015. Planul prevede extinderea infrastructurii actuale a fabricii în ceea ce priveşte capacitatea, spaţiul şi tehnologiile de producţie. Acest lucru va permite creşterea capacităţii de producţie de la un număr maxim actual de 1.000 de combine de recoltat şi tractoare anual, la 2500. De asemenea, numărul angajaţilor va creşte de la 200 până la 500.
În viitor fabrica de la Krasnodar va fi capabilă să realizeze procesul de producţie complet, care, în plus faţă de asamblare, va include şi fabricarea de caroserii şi vopsitorie. Planurile de extindere sunt deja puse la punct şi vor necesita o investiţie de 115 milioane euro pentru atingerea obiectivelor stabilite de companie.
„100 Cele Mai Bune Produse din Rusia", premiul câștigat de combina CLAAS TUCANO
Anul acesta, Claas sărbătoreşte aniversarea a 100 de ani de la înființare, iar fabrica de la Krasnodar sărbătoreşte zece ani de existenţă. Cu această ocazie, cea de-a 10.000-a combină de recoltat TUCANO, care a ieşit de pe linia de producţie din Krasnodar, a fost predată importatorului exclusiv Claas pentru Kazakhstan, CT Agro. În Rusia și în țările CSI, există o cerere mare de combine de recoltat TUCANO. Prin urmare, combina TUCANO 450 produsă în Krasnodar a câştigat recent premiul „100 Cele Mai Bune Produse din Rusia" şi are acum dreptul de a purta eticheta „Calitate din Regiunea Kuban".
Fabrica din Krasnodar a companiei Claas produce combina TUCANO atât în versiune cu scuturători, cât şi în varianta hibrid, care funcţionează pe principiul separării rotative. Combinele de recoltat sunt potrivite pentru condiţiile climatice din toate regiunile din Rusia.
În afară de combinele TUCANO, fabrica din Krasnodar mai produce şi tractoare din seria AXION 850 şi 920 – 950, precum și XERION 3300/3800 şi 4500/5000.

...deocamdată, noi. Puținii străini care ne vizitează. Puținii străini din piețele în care exportăm. Firav.

Vinul românesc baleiază între legenda cu superlative şi abruptul realităţii. Între "vinul de ţară" şi aproape neînţelesul vin premium.
Economia centralizată ne-a lăsat cu toate dezavantajele dar, din păcate, nu am extras din teoria şi practica acesteia şi avantajele pe care, indiscutabil, le-am fi putut implementa în noua economie de piaţă.
Îmi permit să numesc câteva lucruri care lipsesc astăzi. Nu judec ci, din postura lucrătorului în piaţa reală de mai bine de două decenii, simt ceea ce ar putea face bine. Prognoză. Analiză. Evaluare. Politici pe termen lung. Branding comun. Educaţie. Entertaiment. Comunicare. Sindicalizare. Valoare adăugată. Cercetare. Legislaţie.
Nevoia de dezvoltare
În mod normal, o ţară viticolă ca România are nevoie de un Institut al Vinului (vezi ICE Italia, ICEX Spania, Sopexa Franţa ș.a.m.d.)
Muzeul Vinului, despre care am mai scris, poate să preia atât moştenirea culturală viti-vinicolă, dar poate angrena interactiv valorile mai puţin cunoscute ale vinului, ca produs de bază al turismului, al industriei cosmetice, farmaceutice şi, de ce nu, ca produs Horecca de înaltă ţinută. Un Salon expoziţional de anvergură. O emisiune TV de tip Discovery. (Ştiu ce spun după 3 ani de realizare a unei emisiuni sub-bugetate, cu ore de difuzare care par să fie dedicate mai degrabă unui produs... ilegal...)
Şi totuşi, ştim bine, viticultura şi vinificaţia s-au "mişcat bine".
OK. Avem vinuri din ce în ce mai bune. Cine le consumă? După ce criterii? IWCB dă câteva repere. Alte concursuri din exterior certifică şi ele calitatea unor vinuri.
În absenţa unei comunicări masive, gradul de absorbţie al informaţiei în mentalul colectiv este, fără supărare, aproape zero.
Această situaţie poate chiar obligă pe unii producători să nu fie constanţi în oferte, să conchidă că oricum nimeni nu apreciază valoarea reală a unui vin bun. Şi, deşi pare o cauţiune pentru acţiuni nelalocul lor, să recunoaştem că românii încă fac apologia vinului de buturugă (obţinut din vii hibride) pe care, vai, îl confundă cu "vinul din strămoşi". Se reproşează direct producătorilor că nu fac educaţie. Sunt şi nu sunt de acord cu această abordare. Meseria lor este să facă vin. Din câte taxe plătesc s-ar putea constitui la nivel central un fond pentru imaginea vinului românesc. Ba, ţinând cont şi de faptul că vinul poate aduce beneficii şi brandului de ţară, turismului, s-ar putea atrage surse şi din alte sectoare economice.
Studiul privind conceptualizarea oeno-turismului este obligatoriu. Studiul privind tiparul de consum, pe FIECARE PALIER ÎN PARTE, este, de asemenea de neocolit.
Prezentarea noii Românii viticole, cu amănuntul, CRAMĂ DE CRAMĂ, printr-un proiect media (TV, internet, carte) este fără îndoială, un capăt de pod.
Tot ceea ce spun aici, repet, ca extras din tot ceea ce susţin toţi specialiştii domeniului, costă cu mult mai puţin decât orice acţiune „de bifat" a administraţiei centrale, acţiuni concepute şi realizate doar pentru praful de aruncat în ochii electoratului. Ba nu, praful de pe tobă.
Este un moment în care trebuie să adoptăm noi înşine o nouă atitudine, să uităm de produsul agricol care se vinde singur şi, în consecinţă, să cerem coerent sprijinul autorităţilor. Deşi pare că acestea „nu aud", convingerea mea este că schimbările nu se pot face altfel. Avem varianta să câştigăm, varianta să închidem prăvălia. Terţio non datur. A treia cale nu există.

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Hai să trăieşti! Nici nu te mai întreb, să nu mai pierzi timpul cu răspunsul, başca că întrebarea asta e pe din doi, unul curios (io adicătelea, carele întreb) şi altul mincinos carele răspunde, mulțumesc bine, ca cum ar veni! Şefu' mulţumescu-ţi că mă invitaşi la espoziţia dă agricole, că muream, nu spui cum şi nu mai vedem minunile lu'minunea de tecnică agricolă. Nu că mă enteresează, că cum ştii, io's poştar prosper, da'cum altu fel să dau mâna cu nea'Traian şi stafu' lui, că fură ş'ăia de la Cotroceni deodată cu Preşu'! Dete mâna cu mine dupe ce se scoborî ca Lucefăru' din tractor, că conduse şi tractoru'. Mi se împlu inima de bucurii. Recunosc ici şa pintru Matale şi cititorii lu'Matale că mă potopiră lăcrămile când îl văzui cu mânicile de la cămaşă suflecate şi cu covrigu'n braţe. Mă luă cu fluturi în foale amintindu-mi dă vremile că când cântam pintru Toa'şu‚ "Mândră corabia, meşter cârmaciu'". Breee! Dacă l'ai fi văzut, nu crez că nu te-ar fi dus gându', că eşti bazat. Aducea cu Lixandru pă Bucifal şi Roberto pă Titanic la un loc. Ce să mai! Nici nu poci să-ţ scriu, că iar mă trece şi mă fac dă băcănie micţionând pă la colţu' ochilor. Acu' şi io, nu ţinui bucuriile numai' pintru mine, dădui toată ziua mâna cu alţii, să ia şi ei. Mata poci să-ţi spui! Mă ţânui toată ziua!
Mă îndepărtai dă subiect, espoziţia la carele mă invitaşi. Nu că Preşu' n'ar fi subiect! Cum invitaţia ierea dă două persoane şi nu puse botu' nice un telectual din comună să-şi plătească partea, îl luai cu mine pă Bujie, băiatu' ăl mic a lu' Vibrochen, care-i un fel de nepot de vară, a lu' finu' lu' cuscra cumnatii lu' Ăl Bătrăn. Îi zice aşa din ziua când dete bacu' tecnologic şi-l puse comisia să pornească tractor' şi nătărău' căută juma' de zi bujili, dupe ce nu nemeri manivela, că de un' să pornească la cheie gioarsa aia dă material didactic (un UTOS, de pornea la feştilă, dacă ştii ce-i aia, da' nu crez, că ieşti cam dănac de felu' lu' Mata). Insuccesurili lu' nepotu' şi sculili de le văzui în espoziţie îmi dete de'o idee de vreau să ţi'o spun ici'şa. Văzui scule dă scule, carele mai de care, dă zici că ie navete spaţiale, enclusiv dă ălea care ie fără tractorist și le duce de colo-colo satelitu'. Minunea lumii! Ce'ar fi să facem noi on sereleu pintru formarea profesională dă brăzdari, că la liceele agricole nu se mai face brăzdari. Vânzători, pândari, caraule, ajutore dă popă, băgători de seamă, da, da' brăzdari, ba, aşa c'-ţi dai sama ce public-ţintă am avea, că oricât i'ar ţine pă ăi bătrâni Ăl de Sus, tot o să-i ia, de-o rămâne cartoafa neprăşită şi soreanca neculeasă, că bună ie enformatica, da' leptoapa nu strânge ciucălău'. Vorbești matale cu cine'oi știi, că te'am văzut cu iei la cafele, jusuri și berici și-i tragem on centru de instruire la mine, în supturbană, că am spaţiu. Îmi zise mie unu' care vorbea româneşte, dus de pe vreme Dusului, care se învârtea pin' târg dupe muşterii, că are la ei acasă, în strănezia, un centru dă formare profesională pintru brăzdari în care toată iarna pă televizor curge filme cu câmpi dă porumbi, grâu, soreancă, ce are ei acoloşa și tolomacii stă în fotel cu bordu' de la spațială în față și învață cum să facă una, alta. Ca piloții și parașutele lor, de face simulare (parcă așa'i zice!). Ce mare isprava! Băgăm de on proiect pă posdru, pă resurse umane, că se destupară și facem brăzdari pă formare continuă, pân' la barbă sură. Başca îmi renovez casa, că cam plouă'n prispă. Facem manipulanţi (nu'mi place cuvâtu' da' ie'n dicţionar, am cătat!), pintru utilajurili dă semănat în pârloagă, vermorele otopropulsate, secerători dă satelit și tractoare telecomandate. Dăm formare la tot carteru', că ie necesități piste tot, ascultă ce spui io, mă enformez, doar n'ai vrea să duc revistele necetite la toţi îngrămădiții ăia de moșnegărăi care ie abonaţi. Ce zici, te bagi? Io zic să te bagi, că află Daniel (Prefericitu', nu Escelenţa!) şi-o face el, să-i formeze continuu' pă popi, mai ales acu' de când se semnă acodu' pintru mântuirea şi iertarea agriculturii!
Gheorghe

Din două - una mai rea decât alta!

Nu de mult timp, circula un fel de butadă, precum că „maşina bogatului mănâncă pita săracului", fiind vorba de culturile energetice care ocupă din ce în ce mai mult spaţiu. Mai nou, aşa-zisele „gaze de şist" vor mânca pentru totdeauna pământul cultivabil din România. De aici, am pornit dialogul cu dr. ing. Dimitrie Muscă, directorul general al Combinatului Agroindustrial Curtici.
Reporter - Aţi participat la o consfătuire la Palatul Parlamentului, foarte puţin mediatizată, dar nu asta mă interesează, ci intervenţia pe care aţi avut-o în contextul gazelor de şist?
Dr. ing. Dimitrie Muscă - Eu am răspuns cu plăcere invitaţiei de a participa la această consfătuire având ca temă viitoarele investiţii în agricultura României. Bineînţeles că de la începutul cuvântului meu am atras atenţia că nu pot să am un plan de investiții atâta timp cât un consorţiu cu numele Chevron căreia îi mai zice şi România S.R.L. şi care are „ordin" să distrugă pentru totdeauna Câmpia Aradului.

Reporter - Dar ce, și ministrul agriculturii nu ştia?
Dr. ing. Dimitrie Muscă - Ar fi trebuit să ştie! Eu i-am trimis un raport detaliat, insistând pe soluţii economice pragmatice, nu pe ce o fi.

Reporter - Şi...
Dr. ing. Dimitrie Muscă - Mi-a spus că nu a luat cunoştinţă de raport, dar m-a lăsat să expun şi celor din sală opinia mea faţă de prospecţiile solicitate pe pământul proprietarilor, membri ai C.A.I. Curtici. Pe scurt, am spus că doar prospecţiile, deci începutul, înseamnă, fără exagerare distrugerea pământului prin amplasarea unui număr enorm de sonde şi crearea de drumuri de acces.

Reporter - Cred că s-a ajuns la un asemenea impas datorită lipsei de comunicare. Se repetă situaţia contractului secretizat cu petrolul din care unii au luat totul şi România a luat ciuciu (pui de crap... Dex)
Dr. ing. Dimitrie Muscă - Aici la Curtici, ne-am trezit cu Chevron, având bâta în mână, ameninţându-ne că, vrem nu vrem, vor intra pe pământul nostru şi-şi vor face prospecţiile în condiţiile lor dezastroase.

Reporter- În final ce a spus ministrul?
Dr. ing. Dimitrie Muscă - Că va studia dosarul! De fapt, acesta nu a fost doar unul dintre punctele sensibile pentru viitorul imediat al investiţiilor în agricultura României. Au fost interzise unele pesticide, care ar dăuna albinelor.

Reporter - Într-adevăr, Comisia Europeană a decis interzicerea folosirii de către fermieri a unor pesticide dăunătoare albinelor. Potrivit specialiştilor Comisiei, există dovezi ştiinţifice că aceste produse chimice, denumite neo-nicotinoide şi folosite în agricultură împotriva dăunătorilor, omoară albinele şi reduc astfel fertilizarea naturală a diverselor culturi agricole. După toate datele, ţările UE şi-au dat cu greu votul pentru această măsură.
Dr. ing. Dimitrie Muscă - Tocmai, de aceea i-am sugerat domnului ministru să intervină pe lângă Comisia Europeană pentru a obţine o derogare de cel puţin un an pentru punerea în aplicare a acestei hotărâri. În caz contrar nu vom avea recoltă, nici de porumb, nici de floarea-soarelui în anul agricol 2013 - 2014. Noi nu suntem pregătiţi cu nimic pentru protecţia seminţelor împotriva unor dăunători. Ce vom semăna, nu va răsări.

Reporter - Așteptăm răspuns!!!

Se spune că nimeni nu-i profet în ţara sa, dar câteodată nu se potriveşte. Le spuneam viticultorilor, celor de la vârf, că nu-i corect să dea francezilor clone de „Feteasca neagră" pentru obţinerea de material săditor. S-a dus astfel un soi autohton de struguri roşii, aşa cum s-a dus şi soiul de struguri de masă „Victoria". Acum ne vin struguri de masă „Victoria" de te miri unde. Zilele trecute am trăit s-o văd şi pe asta; legumicultorii de la Matca, judeţul Galaţi, folosesc seminţe din Spania care poartă numele MATCA. Şi uite aşa, ca-n bancul cu moldoveanul care-şi întreabă prietenul „dacă are fotografii cu nevasta în pielea goală". Cum prietenul nu avea, acesta s-a oferit el să-i dea. Mai vine şi un alt comunicat despre care am mai scris, care se referă la folosirea seminţelor. Cică, vezi Doamne, se vor folosi numai acelea autorizate. Întrebare: De cine şi în favoarea cui? În sfârşit, o substanţă chimică folosită în agricultură va fi interzisă în UE, fiind dăunătoare albinelor. S-au adeverit concluziile marelui fizician, Albert Eistein, care, referindu-se la importanţa albinelor ca polenizator al culturilor entomofile. spunea: „Dacă albinele ar dispărea de pe Terra, omenirea ar avea aceeaşi soartă în patru ani; cu cât există mai multă polenizare, cu atât iarba este mai multă, sunt mai multe animale, mai mulţi oameni" Şi dacă tot am apelat la citate, vă mai oferim o mostră care aparţine unuia dintre cei mai mari fotografi ai tuturor timpurilor, americanul Ansel Easton Adams care mărturisea: „Este îngrozitor că trebuie să ne luptăm cu propriile noastre guvernări pentru a salva mediul". Mai este cazul să comentez?
Am mai aflat că fermierii din Germania pierd anual aproximativ 3,3% din producţia de grâu din cauza dăunătorilor sau a deficienţelor la transport sau stocare. Totodată, un fermier nu poate spune cu exactitate de la începutul sezonului câte tone va recolta, nici dacă producţia va fi folosită pentru hrană sau nutreţ. Recoltele sunt afectate de prea mulţi factori imprevizibili, cum ar fi vremea sau atacurile dăunătorilor. O să spuneţi că este treaba nemţilor. Da, pentru că acolo s-a ajuns la concluzia că aceste pierderi trebuie limitate. Aceasta se întâmplă într-o ţară mare producătoare de cereale. La noi?!... Iar nu comentez!
Dacă nu aţi aflat, auziţi de la mine, cică: Sindicatul Naţional al Fermierilor (NFU) din Marea Britanie a demarat o campanie care îi îndeamnă pe conaţionali să sprijine producătorii agricoli din Regat. La rândul lor, fermierii sunt sfătuiţi să posteze bannerele campaniei "Buy British" în locaţii cu mare vizibilitate din toată ţara. Ei îşi îndeamna conaţionalii să consume produse autohtone. La noi asocierea am văzut că este caracterizată astfel: „Unde-i unul, nu-i putere. Unde-s doi, sunt prea mulţi". Cum se alege unul în fruntea unei asociaţii, cum o coteşte spre politică şi aşa se rupe tot lanţul. Revin şi scriu: războiul alimentelor este în plină desfăşurare între cei mari, că cei mici vor pieri de la sine. Încă ceva: mai am încredere în tânăra conducere a Ministerului Agriculturii... Cine zice asta?! Cel care şi semnează cu mult curaj:
Un prost cu studii superioare!!!
P.S. În fiecare an în sezonul ploilor torențiale discutăm despre sistemele antigrindină. Și atât. Discutăm! Tot eu, cel de mai sus.

Mihail eminescu
„S-ar putea zice că aluatul din care se frămîntă guvernanţii noştri e acea categorie de fiinţe fără avere, ştiinţă de carte şi consistenţă de caracter, acei proletari ai condeiului din cari mulţi abia ştiu scrie şi citi, acei paraziţi cărora nestabilitatea dezvoltării noastre interne, defectele instrucţiei publice şi golurile create în ramurile administraţiei publice prin introducerea nesocotită a tuturor formelor civilizaţiei străine, le-au dat existenţă şi teren de înmulţire; aluatul e o populaţie flotantă a cărei patrie întîmplătoare e România şi care, repetînd fraze cosmopolite din gazete străine, susţine, cu o caracteristică lipsă de respect pentru tot ce e într-adevăr românesc, că aceste clişeuri stereotipe egalitare, liberschimbiste, liberale şi umanitare, acest bagaj al literaţilor lucrativi de mîna a treia, aceste sforăitoare nimicuri sînt cultură naţională sau civilizaţie adevărată. N-are cineva într-adevăr decît să deschiză o teză de licenţă, s-asculte prelecţiuni la universităţi - esceptăm pe cele de matematică - să citească ziare şi broşuri, să citească proiecte şi paraproiecte de legi din Cameră, s-asculte discuţii în Adunări şi se va convinge că o numeroasă, foarte numeroasă clasă de oameni, nu-şi întrebuinţează mintea la nimic alta decît la reproducerea de vorbe din cărţi străine, că propria muncă intelectuală se reduce la nimic."
(Fragment din articolul «Studii asupra situaţiei», apărut în TIMPUL, în februarie 1880)

Ca unul care, la viaţa lui, a fost blagoslovit de Cel Sus şi de către drumurile meseriei să dea bineţe şi de duşcă prin cele mai renumite şi pline de ispite crame ale iubitei noastre patrii, ştiu ce poate să însemne vinul - alb, rose sau roșu - purtând marca localităţii prahovene de-i zice Urlați. De unde şi expresia: urlaţi 5 minute! Drept pentru care nu pot să manifest decât înţelegere şi compasiune frăţească - doar unul este tatăl nostru Bachus - față de drama trăită mai an de un tânăr cu buletin de identitate din această aşezare răsărită dintre vii. Păi spuneţi şi voi, fraţilor şi cumnaţilor, ce era să facă bietul flăcău, al cărui nume de familie este identic cu cel al unui erou al lui Sadoveanu, nu spun care, uite aşa, de-al naibii, aşadar ce era să facă acest fiu al locului dacă firesc de altfel după câteva stacane a început să-l roadă o foame cumplită, ce se cerea grabnic ostoită, că d-aia şi rimează. Desigur veţi răspunde, pentru a şi-o astâmpăra, nimic mai simplu decât să se ducă acasă, la ai lui şi să se aşeze la masă. Uşor de zis, aproape imposibil de pus în practică. Pen'că, din pricina beuturii, încurca, dar pe bune, toate cărările. Să fi cumpărat ceva, orice, de la vreo băcănie nu se punea problema, era lefter, nu mai avea un şfanţ în buzunare, că banii îi cheltuise pentru a se cinsti şi bine-dispune. Cum însă îi ghiorăiau maţele de se auzea până la Buzău, şi chiar mai departe - la Giurgiu nu, că pe acolo latră câinii şi pot să te mai şi muşte - cum, de asemenea, i se făcuse poftă de un ou proaspăt, să-şi dreagă vocea răguşită de atâtea cântări la pahar, a intrat în prima ogradă care i-a ieşit în cale, şi a nimerit, după miros, altfel cum, taman în poiată. De aici a luat un ou - că doar nu un bou - din cuibar, doar unul şi a plecat, împleticindu-se către nicăieri. Spre ghinionul său însă, văzându-l fercheș, cum tot nu aveau parte de cocoş şi de mintea acestuia, că fusese făcut piftie în urmă cu vreo două luni, orătăniile s-au îndrăgostit, brusc și dintr-o dată de dânsul şi l-au urmat, hotărâte să nu-l mai părăsească decât în clipa în care - vai ce tristă piesă - vai biata contesă - vor ajunge supe, ciorbe, fripturi ori alte feluri de mâncare, care de care mai gustoase, aruncate în burdihanele fără de fund ale pofticioşilor.
Asta e tărăşenia cu vinovatul făr' de vină - că există şi dintr-ăștia şi în realitate nu numai în cărţi. În urma întâmplării fercheşul tânăr s-a potcovit şi cu o invitaţie de a da cu subsemnatul acolo unde trebuie şi s-a ales şi cu câteva luni de pârnaie. Cu suspendare, vezi bine, că aşa e la noi la români. Vin, vin mai turnaţi-mi în pahare vin... lui să-i cânt tristeţea mea, beţia mea. Sau mai bine nu, fără vin că se urcă la cap şi te-mpinge la prostii. Şi, cine fură azi un ou mâine îşi cumpără vilă cu piscină şi țiitoare tânără şi iubăreaţă. De cocoş am vorbit mai devreme, aşa că nu e niciun apropo. Oricum, cu blănuri şi euroi, ce frumoasă-i viaţa în doi!

Agenţiile de presa din toată lumea şi numeroase publicaţii transmit în mod constant dispute aprige în centrul cărora se afla alimentele. Sunt acestea adevărate corespondenţe de război de unde aflăm că părţile beligerante îşi dispută prioritatea în circulaţia alimentelor. Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaştem că şi România, mai ales, se află angajată în această luptă murdară pentru AGRO-DOLAR. Iată un episod concludent: scandalul cărnii de cal a avut drept "vinovat de serviciu" România, aşa cum aprecia şi premierul Victor Ponta. Ţara noastră a fost tăvălită în toată presa europeană ca vinovată de vânzarea cărnii de cal drept carne de vită. În final, vinovatul: un procesator francez, care a intrat în faliment. Treaba lui, dar nimeni nu şi-a cerut scuze pentru acuzele nefondate şi nedovedite. Un episod şi mai apropiat: în fructele de pădure exportate din România s-a găsit virusul hepatitei. Vezi, Doamne, virusul respectiv s-a dedat la fructele de pădure şi a devenit un pericol pentru consumatorii acestor fructe. Pe la noi se zice că "asta să i-o spui lu' mutu". Cineva doreşte excluderea României de pe piaţa fructelor de pădure. Şi acest episod a rămas în coada de peşte. Să mergem şi pe alte fronturi. Iată unul dintre acestea: Comitetul de Consiliere Antidumping al Uniunii Europene, format din reprezentanţii statelor membre, a aprobat introducerea unor taxe provizorii antidumping aplicate importurilor de biodiesel din Argentina şi Indonezia. De ce? UE considera că producătorii de biodiesel din aceste două ţări vând produsele lor către cumpărătorii europeni sub costul de producţie. Un alt episod în care se află în calitate de cobeligerant tot UE. Organismul executiv, Comisia Europeană, încurajează statele membre să testeze anumite loturi de grâu originare din SUA. Întrebarea este de ce? S-a aflat că la o fermă din statul american Oregon a fost descoperit grâu modificat genetic neautorizat. Cu această ocazie au apărut şi alţi aliaţi, este vorba de Japonia, cea mai mare piaţă de desfacere pentru grâul american, şi Coreea de Sud care au suspendat temporar importurile de grâu din SUA ca urmare a descoperirii făcute. Americanii la rândul lor urmăresc mai multe piste prin care grâul modificat genetic neautorizat ar fi fost cultivat. La noi în ţară, spunea într-o emisiune televizată expertul în chimie organică dr. ing. Ştefan Manea, că şi la noi în ţară a fost cultivat un grâu modificat genetic care dă în final o proteină otrăvitoare. Poate cineva verifică!
Un alt episod petrecut în Ungaria are în centru importul de ouă care este o sursă majoră de pierdere pentru producătorii autohtoni.. Conform Asociaţiei Producătorilor de Ouă, o cantitate de aproximativ 100 de milioane de bucăţi sunt introduse legal în ţară, restul fiind importat la negru. Printre măsurile ce vor fi luate se află şi un control mai strict al importurilor de ouă. În războiul alimentelor au intrat şi Organizaţiile pentru mediu care consideră ca seminţele reprezintă cheia reformei în agricultură. Comisia Europeană, la rândul ei, dă undă verde dispariţiei a sute de mii de soiuri vechi, tradiţionale de seminţe, propunând noul proiect de lege privind comercializarea seminţelor şi a materialului de înmulţire. Repun întrebarea: pe când ne va furniza şi spermă, ca din roadele ieşite din sămânţa lor m-am lămurit, fructele sunt făţoase, dar fade. Sunt în momentul de față dezbateri aprinse pe tema acordului comercial dintre SUA şi UE. Negocierile, din ce mai tensionate. Dacă se va încheia acordul pe acest front, va duce la crearea celei mai mari regiuni comerciale din lume din care provine aproximativ jumătate din producţia economică a lumii. Pe frontul de răsărit nimic nou pentru ţara noastră. Exporturile de produse alimentare pe piaţa rusă rămân la stadiul de discuţii, în condiţiile în care nicio o companie românească nu a primit până în prezent un aviz favorabil din partea autorităţilor veterinare din Federaţia Rusă. Oare de ce?
Un acord pozitiv din partea Rusiei ar putea aduce producătorilor români de produse de origine animală oportunitatea de a intra pe o piaţă cu un potenţial de consum uriaş. Dispute uriaşe au ca obiectiv soia nemodificată genetic, dar până una alta, la noi în ţară se consumă şroturi din soia modificată genetic. Cine va învinge? Deocamdată războiul este în plină desfăşurare şi a deschis multiple fronturi. Oare peştele mare va înghiţi pe cel mic?! Atenţie la Câmpia Aradului, cea mai mănoasă din România!

Din această toamnă, federația PRO AGRO va avea negocieri la nivel european cu privire la implementarea măsurii de tranzacționare de către străini a terenurilor agricole din România. Reprezentanții PRO AGRO au avut deja primele discuții pe marginea acestui subiect cu Preşedinţii Camerelor Agricole din Lituania şi Ungaria, în cadrul şedinţelor de la Copa Cogeca.

“În septembrie, vom participa, alături de producători agricoli din mai multe state din nord-estul Europei, la o conferinţă organizată de Camera Agricolă din Ungaria. Vrem ca împreună să pregătim un set de măsuri care să nu avantajeze cumpărătorul străin în detrimentul celui local. Și așa vorbim de o măsură care a speriat destul de mult agricultorii din România. Vreau să-i asigur însă că terenurile lor nu vor fi cumpărate oricum și doar de către străini. Vom susţine implementarea măsurilor necesare pentru a proteja dreptul de proprietate al terenurilor agricole deţinute de fermierii români şi de a facilita accesul lor la piaţa funciară”, Alexandru Jurconi, președinte PRO AGRO.

Raportarea autorităților locale din țările din Europa de nord-est, cu privire la implementarea acestei măsuri, se va face în baza negocierilor din septembrie. Soluțiile care vor fi găsite pentru implementarea cât mai corectă a măsurii de tranzacționare de către străini a terenurilor agricole va fi însușită și de Organizația Fermierilor Europeni Copa Cogeca.

Acum în Europa, se confruntă cu această problemă Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Cehia, Polonia și Ungaria.

În 2013 va fi o producţie de cereale mai bună decât în 2012 şi mai mare decât media ultimilor cinci ani conform estimărilor Comisiei Europene. Deşi anul agricol a fost afectat de condiţiile meteo nefaste printr-o iarnă prelungită în vestul şi centrul Europei şi cu ploi abundente în lunile mai şi iunie situaţia la nivelul continentului este echilibrată. Dacă în Franţa cel mai mare producător de grâu, rezultatele vor fi mai slabe anul acesta, producţiile din Spania, România, Bulgaria şi Ungaria sunt îndeajuns de bune pentru a compensa acest fapt.