În opinia directorului general al Autorităţii de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (AM-PNDR), Cornelia Mihai, în 2011, accesarea fondurilor europene nerambursabile prin PNDR derulat de Ministerul Agriculturii a atins cel mai mare nivel, faţă de celelalte fonduri structurale derulate prin alte ministere.

În 2012, PNDR ar putea aduce bani şi măsuri în plus. Despre ce este vorba aflaţi din interviul pe care ni l-a acordat Cornelia Mihai, director general AM-PNDR.

Investiţiile cu bani europeni trebuie susţinute

Reporter: Cum arată anul trecut în ce priveşte absorbţia fondurilor europene?

Cornelia Mihai: În 2011, procentul de absorbţie la fondurile europene pentru agricultură a fost de 34%, adică 3,4 miliarde de euro plăţi efective. Este o sumă considerabilă pentru agricultura din România, pentru infrastructura din mediul rural şi pentru toate investiţiile care s-au făcut până acum, care au adus locuri de muncă, retehnologizarea şi modernizarea exploataţiilor agricole şi a unităţilor de industrie alimentară, completarea plăţilor directe care vin de la Pilonul 1 cu plăţi compensatorii pentru zonele defavorizate, pentru agromediu. Toate se plătesc din PNDR şi contribuie la creşterea veniturilor agricultorilor.

Reporter: Mai sunt multe proiecte în derulare.

Cornelia Mihai: În momentul în care un contract este semnat, managementul şi responsabilitatea implementării şi depunerii dosarelor de plată le aparţin beneficiarilor. Există şi alte instituţii care trebuie să sprijine investiţiile şi mă refer la accesul la credite, la garanţii. Când vorbim de investiţii private pe PNDR, ne referim la o contribuţie substanţială a beneficiarilor în ceea ce priveşte contribuţia privată.

Reporter: Sunt noutăţi în privinţa creditării şi a garantării? A devenit agricultura mai atractivă pentru bănci?

Cornelia Mihai: Cred că fermierii stau mai bine în ceea ce priveşte resursele proprii de finanţare. Există ferme care pot dovedi, prin planul de afacere şi prin încasările pe care le au în timpul anului, că pot susţine un proiect. Altfel se pune problema pentru fermele mici şi mijlocii. Fondul de Garantare poate acorda garanţii pentru exploataţiile agricole şi pentru industria alimentară, cu condiţia existenţei unui credit acordat de către bănci, care nu sunt întotdeauna foarte interesate de agricultură. Noi, la PNDR, insistăm pe crearea unui dialog, mai ales în condiţiile în care agricultura contribuie serios la creşterea economică de 2,5% din 2011.

Posibile fonduri în plus, pentru investiţii

Reporter: Ce va fi în 2012?

Cornelia Mihai: Ministerul Agriculturii are câteva obiective importante. Vrem să finalizăm negocierea cu Comisia Europeană în ceea ce priveşte realocarea de fonduri către măsurile de investiţii. Mă refer la agricultură, industrie alimentară, servicii şi producţie în activităţi non-agricole din zona rurală. Dorim să introducem o nouă măsură în cadrul PNDR, măsura de bunăstare a animalelor, pentru porc şi pasăre, prin care să se treacă sprijinul de la bugetul de stat, în totalitate, în cadrul PNDR, cu cofinanţare de la Uniunea Europeană. Această măsură nu depinde doar de autorităţile române, ci şi de cele de la Bruxelles, care trebuie să înţeleagă oportunitatea, necesitatea şi justificarea susţinerii celor două sectoare în cadrul PNDR.
La sfârşitul lui 2011, am postat pe site-ul nostru un calendar, pe baza căruia toată lumea poate să-şi facă un plan, pentru că se ştie când se deschide sesiunea şi despre ce buget e vorba.

Reporter: Criteriile de selecţie s-au schimbat?

Cornelia Mihai: Nu s-au schimbat. Când se deschide o sesiune, dacă am constatat, în anul precedent, că este cazul să acţionăm în accelerarea unui sector din cadrul Măsurii 121, de pildă, Ministerul Agriculturii poate propune Comitetului de monitorizare, dacă e necesar, actualizarea punctajelor, nu modificarea criteriilor de selecţie.

Reporter: Aveţi vreo actualizare pentru acest an?

Cornelia Mihai: Suntem foarte transparenţi, aşa că orice modificare va fi făcută public, în timp util, atât a variantei consultative, cât şi a celei finale.
Pentru cei care vor să constituie un Grup de Acţiune Locală, am postat pe site varianta consultativă a Ghidului pentru selecţie, pentru că, în perioada 1-30 martie, se va desfăşura o nouă sesiune de depunere a strategiilor de dezvoltare locală. Cei care doresc să aplice, trebuie să citească Ghidul solicitantului, în toate detaliile lui. Acele punctaje, stabilite pentru criteriile de selecţie, au rămas aceleaşi.
Fermele de semi-subzistenţă şi tinerii fermieri se înghesuie la banii europeni

Reporter: Anul trecut, sesiunea care trebuia să se desfăşoare în toamnă, pentru fermele de semi-subzistenţă, s-a amânat pentru 2012. De ce nu s-au păstrat banii respectivi, să se fi dat celor care depuseseră proiecte şi pentru care nu au mai fost fonduri?

Cornelia Mihai: Noi avem un calendar stabilit şi sume stabilite, trebuie să ne încadrăm în suma aferentă sesiunii, nu putem modifica regula în timpul jocului. Sesiunea din toamnă pentru Măsura 141 s-a amânat din cauză că în sesiunea din luna iunie 2011 s-au depus peste 27.000 de cereri, care trebuia să fie evaluate. Deschiderea unei alte sesiuni în timp ce se făcea evaluarea pentru alta ar fi dus la cereri duble şi la confuzie. E bine că avem multe solicitări la Măsura 141 şi la 112, care sunt mult mai accesibile. Pentru că procesul de evaluare a fost îndelungat, noi am postat pe site, în ianuarie, un raport parţial pentru acea sesiune. Sunt 11.400 de beneficiari ai Măsurii 141. Numărul maxim de solicitanţi acceptaţi poate fi de 14.500. Acum se fac şi se verifică toate contestaţiile. Aceste proiecte intră într-un concurs la nivel naţional, trebuie atent evaluate. Pentru această sesiune avem 105 milioane euro. Sunt şi proiecte eligibile fără finanţare.

Reporter: Cei care au proiecte eligibile, dar nu au finanţare trebuie să facă alt dosar pentru următoarea sesiune?

Cornelia Mihai: Trebuie doar să-l actualizeze şi să-l depună în sesiunea următoare. Măsura 141 funcţionează pe baza unei producţii valorificate cu un an în urmă, deci e vorba de calcularea unităţii de dimensiune economică pentru anul trecut. Dacă vor depune proiectul în anul 2012, vor avea posibilitatea să-şi actualizeze situaţia. Având în vedere că anul 2011 a fost un an bun, cred că i-ar avantaja.

La Măsura 112 am crescut suma de la 25.000 euro la 40.000 euro, iar la Măsura 141, având în vedere creşterea producţiei, vor avea coeficient mai ridicat. Oamenii nu trebuie să fie dezamăgiţi de faptul că fondurile au fost insuficiente, mai avem o sesiune la dispoziţie.

Reporter: Când se va desfăşura?

Cornelia Mihai: Va fi între 1 şi 29 iunie. Toată lumea care vrea să depună proiecte la Măsura 141 sau la Măsura 112 trebuie să aibă suprafeţele şi animalele înregistrate la APIA. Există campania pentru plăţile directe, care se deschide în martie şi se închide în 15 iunie. Dacă un fermier vrea să se înregistreze cu o suprafaţă mai mare, ca urmare a achiziţionării de teren sau de animale, poate fi avantajat la aplicare.

Reporter: Pentru Măsura 112 „Instalarea tinerilor fermieri”, s-a cerut creşterea sumei la 40.000 euro. S-a aprobat?

Cornelia Mihai: Avem o modificare a nivelului minim. Anume, se cere certificat de şcoală profesională, indiferent de domeniu. Pentru creşterea sumei, documentul oficial nu a venit de la Comisia Europeană, dar fermierii nu au fost afectaţi de acest lucru, având în vedere că noi am deschis sesiunea cu această facilitate, valabilă până în 15 ianuarie, timp în care au putut să beneficieze de 40.000 euro.

În perioada 16-23 februarie, viticultorii şi vinarii italieni, aparţinând consorţiilor regionale sau reuniţi în sindicate de producători au ţinut capul de afiş al celor mai aşteptate manifestări ale domeniului. Lor li s-au alăturat producătorii de ulei de măsline şi producătorii de brânză cu denumire de origine.
Operatorii din agroturism au fost implicaţi şi ei, la modul cel mai profitabil, adică prin cazarea a mii de turişti sau specialişti.

Reiau, pentru a face un raport. Toţi producătorii toscani, din toate consorţiile (cele mai cunoscute fiind Brunello di Montalcino, Chianti, Chianti Classico, Nobile di Montepulciano, Vernaccia di San Gimignano), au împărţit în etape succesive, sub egida „BUY WINE”, Gara Leopolda din Florenza, pentru a atrage atenţia asupra produselor lor.

S-au organizat trasee oenoturistice pentru vizitarea cramelor. Serile au fost rezervate, pe rând, recepţiilor organizate în palatele administraţiei și în pensiunile din localităţile dintre vii. S-au pus la dispoziţie mâncăruri bune, produse locale, vinuri bineînţeles.
Autocare cu ziarişti, studenţi sau turişti străini au împărtăşit sentimentul că „la ţară” sunt resursele pentru un nou început al unei noi gândiri economice.

Cum suntem noi conectaţi la această posibilă lecţie de istorie?

Mai...nicicum. Am fost singurul român prezent oficial acolo, datorită faptului că sunt membru activ al FIJEV (Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Vin).

Mesajul de actualitate nu este prelucrat foarte clar la noi şi, exact ca in vremurile rele, parcă ne izolăm în neputinţa noastră de a face saltul „calitativ”.

Da, o ţară mare ca Italia, afirmă că din zona rurală poate veni plus-valoarea.

E drept, se abandonează ipocrizia, consumerismul, infatuarea. Se poate sta în Toscana în case vechi, se pot vinde mărfuri alimentare în magazine tradiţionale, valorile vinului pot fi comunicate fără frică de a fi catalogat cineva „beţiv”. La noi, aşa cum am mai spus, suprareglementarea, adoptarea formelor fără fond ne aduc hoteluri moderne, magazine cu faianţă (după lege) şi încurajarea de a bea „2 litri de apă“ pe zi...dar cam atât...

Și, totuși, în mod sigur cineva, umblă cu cioara vopsită.
Și totuși, nu e urmă de îndoială că aici, în această tărășenie, și-a băgat el dracu cel negru (ori roșu?) coada cea îmbârligată.
Și totuși, ce mai calea-valea există un interes - bănesc de care altul să fie lansate pe piață, la un moment dat, dar nu oricând, tot felul de zvonuri, care mai de care mai abracadabrante.

Păi, dacă n-ar fi așa, de unde până unde, hodoronc-tronc, să aflăm dintr-o dată, că așa, peste noapte, legumele noastre de seră și nu numai, ar fi - vezi, Doamne, otravă curată și că lesne de înțeles - cine le consumă se expune la riscul de îmbolnăvire extrem de mare. Și aceasta explică ăi de au demarat excesiva și mârșava campanie denigratoare și aceasta, zic clănțăii, datorită faptului că salata ori spanacul scoase la vânzare ar conține - să te crucești, nu alta - niscaiva azotați, nitriți, nitrați ori cum Dumnezeu le-o mai spune - în concentrații mult peste normele admise.
Să fim serioși, domnilor și cumetrilor. Afirmația cu pricina, rău intenționată, cum altfel bazată pe o lucrare de dinainte de ’95, o maculatură de fapt, este, făr’ doar și poate prostie curată. Combinată cu o necunoaștere flagrantă astfel de lucruri din agricultura românească cu referire socială la sectorul sere și solarii. Care o avea el de toate - așa s-o credeți dumneavoastră - dar cu solz de erbicide și pesticide precum și alte chimicale care ar putea determina normele admise de nitrați, nitriți, azotați sau orice altceva poftiți din tabelul lui Mendeleev, așadar prisos de astfel de substanțe nu are.

Mai mult decât atât specialiștii noștri în domeniu- și avem încă destui, până când nu se știe, nici nu prea le duc dorul, preferând în cazul îngrășămintelor de pildă pe cele organice, natural, adică. De unde și gustul, incomparabil mai bun, al legumelor românești produse în spații protejate prin câmp și spun asta nu pentru a face pe patriotul, că nu se mai poartă și, cel mult, patrihoțul - și pentru că acesta este adevărul gol-goluț, după cum se poate convinge orișicine de bună credință. Tărășenie cu otravă din salată, spanac și alte cele, promovată cu obstinație demnă de o ocazie mai bună nu are de fapt o altă explicație decât cea că, în sfârșit, după ani buni de distrugere premeditată, ori din neghiobie, serele românești încep să se pună din nou pe picioare, iar produsele lor să aibă - iarăși- ca și altă dată căutare atât pe piața internă, cât și pe cea externă. Și atunci ce ne rămâne de făcut, dragilor și bunilor pretini, cu care intrăm în concurență, decât să ne dea la geoale doar, doar ne-or scoate - definit și pentru totdeauna dacă este permisă tautologia, din competiție. Trist este că în toată această acțiune de intoxicație, cam diletant făcută , ce-i drept, unde ne sunt meseriașii de altădată- se folosesc și cozile de topor din propria noastră ogradă. Cărora le adresăm un neaoș și sincer: “Hai sictir! “

George Ghidrigan

Apă insuficientă pentru culturile de primăvară

Să-i telefonez... să nu-i telefonez?... aceasta este dilema mea din care nu ştiu cum să ies. Dr. ing. Dimitrie Muscă îmi răspunde întotdeauna şi-mi oferă adevărate lecţii de agricultură.
Competențe practice şi... gratuite. În timpul viscolului l-am întrebat ce-i de făcut pe câmpul semănat cu grâu. Iată ce mi-a răspuns:
- În primul rând fiecare trebuie să observe dacă ogorul este acoperit uniform cu zăpadă, zăpadă care este un adevărat aşternut de protecţie pentru grâul răsărit încă din toamnă.

- Şi dacă nu este zăpadă peste tot?
- Şi într-un caz şi în altul, este necesar să se stabilească starea de vegetaţie a plantelor.

- De ce este necesar acest control?
- Prin acest control se stabilesc măsurile care asigură o bună dezvoltare a elementelor de producţie.

- Cum se realizează acest control?
- Simplu şi la îndemâna oricui, prin metoda monoliţilor. Nu voi descrie metoda pentru că este clasică, dar aduc aminte celor interesaţi să aibă o recoltă bună, că la ieşirea din iarnă trebuie efectuate observaţii repetate direct în câmp. În acest fel se stabileşte cu precizie starea biologică asupra culturii de grâu, cu implicaţii practice în administrarea îngrăşămintelor cu azot acolo unde nu au fost, din diverse motive, aplicate. Eu nu mai practic demult acest „obicei“. Ştiu de la înfiinţarea culturii de grâu că atât cât îi dau, atât îmi va da şi la vară, aşadar aplic toate necesare de la început.
~
I-am telefonat dlui Muscă şi-n timpul viscolului din vestul ţării. Mi-a răspuns grăbit.
- Sunt la zăpadă!

- Puțin mai concret.
- La rugămintea conducerii judeţului Arad am ieşit cu toate utilajele Combinatului Agroindustrial Curtici pentru a deszăpezi arterele principale, iar toate costurile le suportăm noi.
~
Nu l-am mai întrebat despre situaţia căprioarelor moarte şi a celor vii. Ştiu, însă, că aceste frumoase vietăţi aparţin unui fond de vânătoare nesupravegheat şi tot aceste căprioare pofticioase la masă verde de pe câmpul însămânţat aduc pagube uriaşe prin distrugerea acestor culturi. Adevărul nu este la mijloc, ci este unul singur: în mai multe locuri din ţară animalele sălbatice păgubesc culturile agricole şi administratorii fondurilor de vânătoare sunt ÎNGERAŞI care “ocrotesc” natura. Domnilor de la MEDIU... Bună dimineaţa!!!
~
În final tot i-am telefonat dlui dr. ing Dimitrie Muşcă şi l-am aflat o lecuţâ răcit (de păcatele tinereţii) Am aflat, însă şi nu m-am bucurat, că nu este suficientă zăpadă căzută pentru a acoperi necesarul de apă din sol. Deocamdată pentru grâu ajunge, dar pentru porumb nu. Aşteptăm precipitaţiile de primăvară.

M. M. Mihail

Gata! Mi se puse pata! Nu mai poci să rabd! Dete o iarnă cum nu mai fu de dinainte de a vedea lumina zilei şi se opări civilii den cauza de dezăpezirea plătită de ministreasa de la suşele şi trotale. Care costuri bre, că acu’ sare mitocanul din mine? Ce ie aia 6000 de ieuroi pintru on kilometru de uliţă. Ia  imparte la 1000 de paşi şi o să vazi că nu ie mai mult de 6 ieuroi pi metru de potecă. Adicătelea, la cursul de la Nea Mugurel, ca’ la 23 de leuţi. O scârbă, nici o lopată mai acătării nu poci să cumperi, carele fără de tevea saltă spre 24. Fă o soscoată. La câți votanţi ie pă metru de suşa naţională, nu ajunge nice p’o măsa. Pune-i şi pă ăia care votează la ambasăzi şi la care nu poci să ieşi c’o lopată, că se nărăviră la trai bun. Ce atâta scandal pintru o gioarsă de lopată? Noroc că nu-i de vină Nea Traian pintru viforu’ de fu, da’ nici nu putea a fire, că, orişcât, ne zise din vreme, că iarna nu’i ca vara, adicătelea ne cam băgă în iecuaţie.

Acu’ Mata ştii că io ţâu cu opoziţia, adicătelea cu ăia de ie puţini, că puterea ie la majoritate, de când democraţia-i democraţie pe elineşte. Şi Preşu' cu ai lui ie pe parte lu’ ăia puţini. Io vrau să-ţi spui că sunt opărit rău de când iese ciumpalacii dă râme în oboru’ de la universitate şi cere demisii. Uitarăm tot! Acu’, vorba aia, facerea de bine…! Da’ mă doare că uitarăm. Uitarăm de binele din mai, mai an, când ne tăiă pe sfert greaţa de potol şi ne iertă de colesteroalele pe care, obligat-forţat, le băgam în foale pe vremea lu’ dom’ Călin. Alea de ni le găsi dom’ Eugen şi ierea să facă infract de grija noastră? Uitară de binele când crescu teveaul şi începurăm cura de suptţinerea respiraţiei, de-am  scăpat de râgâieli, vânturi şi defecări (să mă ierţi). Başca că scutirăm dospapiru’ că dacă nu bagi prin faţă, nu se merită să cheltui pintru pe din dos? Uitară toţi, mai cu seamă cocoanele de răgnesc pă ploaie, pă zăpadă, pă vânt, pă jale, că iote, ie doi ani şi mai bine, de când trecurăm pă cură sănătoasă de pâne, apă străcurată şi un prav de sare în zilele de dulce şi de dezlegare la peşte?

Să nu mai vorbim de decompensate. În loc să zică un mare mersi că ne suptţine Guvernu’, să nu înfulecăm chimicale, iei sare, în ciuda lu’ nea Traian, de-i ţine dosu’ lu’ aiatolahu’. Uitară că nu se existează pă faţa pământului blestem mai mare, decât să ai trei maşini la poartă (poliţia, salvarea şi pompierii) şi aiatolahu’ le are pă toate, ba şi trei în unu’. Batâr de ar manifesta şi popii, aş mai înţelege, că ar fi în dreptu’ lor, la câtă normă de prăşit pintru locurili cu verdeaţă avură în ultimul an.

Ascultă aici la mandea. Protestanţii ăştia nu are viziune. Nu se gândeşte neam, la gorobeţii de mâne, că tre’ să le lăsăm căşi de căşi şi nu bordeie, cum vrea iei, de când se nărăviră la încreditare pe birou’ populaţiei. Numai’ gândeşte că încă cu on an pă strategia lu’ Nea Traian şi on vifor (că nu crez să ne lase vecinu’) şi ne-am scos. Ne întinerim naţia ca’ cu douăşcinci de procenturi.  Dupe mintea mea se duc şaispce din empozitele pă pensii, cinci din tevea şi un patru-cinci din coplată. Şi mă ştii, le am cu socoteala. La cât sunt de mânios uitai să-ţi zic să mă ajuţi cu’on belet de aeroplan pân’ la Moscova, că văz că pe Preş nu-l taie să ceară ajutor, de unde vine lumina şi gazili, că, nu l’ar lăsa. Ştiu drumu’. Am mai fost şi al’dat’. Zic să mergi şi Mata, că le ai cu limbili.

La dom’Putin, că-i moldovan d’al nost. M’aş duce la Brucsel da’ fură dom’Crin şi dom’Victoraş, ca putere ce se află. Noi ăştia den opoziţie (io, matale, Nea’Traian şi Dom’Iemil), tre’ s’o luăm în partea celaltă. Vezi să fie belet dus-întors la bişniţclas, să bage ăia potolu’. Netimbrată iau io la pachet, ca hrană rece şi de dar la Kremlin ori Lubianca (depandă de unde înnoptează dom’Vladimir)

Gheorghe

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare

Se zice că beţivii şi copiii spun adevărul. Iată că şi copilul, Traian Igaș, fostul ministru al Administraţiei şi Internelor, a spus adevărul (şi nu avea voie!) când a anunţat că luna februarie a anului 2012 va fi similară cu cea din anul 1954. Şi aşa şi este. Se ştie, din totdeauna, că adevăratul buletin meteorologic se află doar pe biroul unor demnitari. În multe ţări, să zicem doar în UE, prognozele meteo au şi caracter politic, nici la noi nu se face excepţie.

De ce am dat aceste detalii?!... Se cunoştea cu precizie ce va urma şi toată suflarea de sus şi de la judeţe s-a făcut că „plouă“ când ningea şi viscolea cu intensitate rar întâlnită. În rest, se vede peste tot. Başca, politicienii, au şi găsit „Acarul Păun“ în Administraţia Naţională de Meteorologie. S-a făcut schimbare la Ministerul Agriculturii, o instituţie care îşi păstrează tradiţia (încă de la sfârşitul sec. al XIX-lea) de a nu lăsa în funcţie un ministru mai mult de un an, un an şi jumătate. E şi „normal“, atâta timp cât cei care au condus şi conduc ţara au fost „ctitoriţi“ cei dintâi ai agriculturii României. Dacă nu mă credeţi, mergeţi la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Șișeşti“ unde a fost dezvelită o placă comemorativă pentru „Întâiul agricultor“, în persoana regelui Carol al II-lea şi apoi conducătorii de după cel de al II-lea Război Mondial, până în zilele noastre. Uite aşa, bunele iniţiative ale Domnului Profesor s-au topit înainte de venirea primăverii.

Spunea la vremea lui politicianul american Arthur Goldberg că „Dacă marele Columb ar fi avut o comisie de experţi, probabil că şi acum ar fi fost tot în port“. Aşa este şi în Parlamentul României şi la ministere. Se tot repetă şi se tot repetă că putem să ne procopsim cu bani de la UE dacă avem proiecte. Corect!!! La noi, însă, funcţionează alte reguli şi una dintre acestea este că „Până la Dumnezeu te omoară sfinţii.“ Cine sunt sfinţii?! Răspuns simplu: COMISARII care mimează judecarea proiectelor pentru obţinerea banilor de la UE. Tot mai des se vorbeşte că proiectele sunt admise numai dacă sunt realizate de firme „agreate“. Eu zic, aşa ca prostu', că nu iese fum dacă nu este foc. Oare aşa este?!... L-am auzit şi pe noul premier că vrea să reducă birocraţia. Are umor!!!. Cum să reducă birocraţia cu tot felul de incompetenţi cu super pile politice??? Înţelepciunea populară actuală, în acest caz, a concluzionat că: „Proştii au noroc... Numai că, din cauza prostiei, ei nu înţeleg acest lucru!“

Se spune, încă din vechime, că dacă nu ai un bătrân, să-l cumperi. Mare adevăr! Numai că... acelaşi folclor zice că “Dacă ai un bătrân, să-l...” Asta au şi făcut organele locale ale puteri de stat, sub directă oblăduire (pentru necunoscători: oblăduire înseamnă: administrare, administrație, apărare, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, ferire, gospodărire, guvernare, ocrotire, păzire, protecție, protejare, sprijin, stăpânire) venită de la centru... Bătrânii din satele sinistrate de viscol au fost lăsaţi în „voia gerului şi a troienelor uriaşe“. După câte ştiu, şi ei cotizează la teşchereaua statului... Se mai spune că: „Într-o ţară subdezvoltată, să nu beţi apă.

Într-o ţară super dezvoltată, să nu respiraţi aerul.“ Noi, iar întreb şi eu că... în ce fel de ţară trăim? Fântânile sunt, după topirea zăpezilor, poluate: aerul este de nerespirat chiar şi în zonele de câmpie!... În ultima perioadă justiţia din țărişoara noastră devine tot mai admirabilă, mai sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire (scuzaţi imitaţia). Mai rămâne să condamne prostituatele la locul de muncă şi pe evazionişti, ca înalţi funcţionari la finanţele publice. Când se va topi zăpada, iar ne vom căina că nu am luat măsuri de protecţie împotriva inundaţiilor. Să nu uit (şi repet), pentru că a găsit planurile Canalului Siret – Bărăgan, un director a fost destituit; că a susţinut finalizarea acestei amenajări, Domn' Profesor nu mai este ministru. Ce urmează???... Un canal nefinisat şi obişnuitele inundaţii. Suntem, totuşi, un popor creştin şi avem nevoie, ca niciodată, să ni se facă dor de neam, dor de Bunul Dumnezeu. Aşa este, domnilor politicieni, aşa este, sfinţiile voastre? Cine întreabă?!... Cel care şi semnează...

UN PROST CU STUDII SUPERIOARE

Putem spune, fără să greşim, că tot timpul avem câte ceva important de făcut. Nici Februarie nu scapă de urgenţele pregătirilor de primăvară. Deşi zăpada şi gerul au paralizat cam tot, nimeni nu se mai mişcă, ori nu mai face ce-i era în obicei în această perioadă a anului.

Trecem la urgenţe, multe dintre ele rămase restanţe de anul trecut sau perpetuate an de an. Taxarea inversă, pusă pe tapet ca ajutor pentru agricultori şi reducere sau eliminare a evaziunii fiscale (ce vis frumos?), nu a făcut decât să împovăreze şi mai tare situaţia financiară precară prin care trece marea majoritate a fermierilor.

Decontarea TVA-ului, de către organele fiscale, este, de cele mai multe ori, un război cu nervii şi răbdarea agricultorilor. De la 30 - 45 de zile, trec, în cele mai multe cazuri, luni de zile până ce producătorii agricoli să-şi poată vedea banii rambursaţi.

De ce lucrurile nu pot fi simple, cred că ştim, dar ne facem că nu avem habar. Compensarea datoriilor reciproce dintre fermieri şi stat ar face lucrurile prea simple şi „ nu ne permitem”, încă, să se întâmple aşa.

Posibilitatea utilizării biotehnologiilor în cultură şi în mod special a soiei, ar compensa atât nevoia de proteină pentru zootehnia din România, cât şi pentru cea europeană. Cui îi este teamă de potenţialul de producţie pe care l-ar avea agricultura românească? Am putea brusc deveni furnizori de materie primă pentru Europa, repet, şi, de ce nu, şi pentru alte ţări terţe. Microclimatul este favorabil culturii acestei plante şi, ca atare, decizia în favoarea cultivării de către agricultori a soiei nu este decât una politică, atâta vreme cât nu este interzis consumul şi, până acum, nu a fost demonstrat, în urma consumului de soia modificată genetic, vreun efect asupra sănătăţii noastre.

Revenind la zilele noastre, urgenţă este, fără doar şi poate, găsirea de soluţii pentru despăgubirea horticultorilor, mici sau mari, cu sere ori solarii. Tot pagube se numesc. Câteva sute de hectare de solarii şi sere din ţară au fost „răpuse“ de zăpada căzută şi, în acelaşi timp, viscolită.
Producţia din primul ciclu a fost, practic, compromisă. Nu-i de mirare dacă vom afla că legumele vor creşte la preţ, evident, nu ca producţie. Speculanţii îşi vor spune, din nou şi nu pentru ultima dată, cuvântul. Vom mânca, din nou, legume de import, searbede, fără gust şi scumpe. Nimic nou, doar urgenţe. De sezon.

Consiliul European a aprobat un text conform Directivelor UE privind sucul de fructe, reguli care sunt aliniate standardelor internaţionale cuprinse în Codex Alimentarius, după ce a fost prezentat în Parlamentul European. Directiva este acum aprobată şi va intra în vigoare cel târziu la începutul lunii iunie, când va fi publicată în Jurnalul Oficial al UE. Statele membre vor avea la dispoziţie 18 luni pentru transpunerea Directivei în legea statului respectiv şi să o aplice. În acest moment, industria de sucuri adaugă zahăr în sucurile de fructe. Din momentul aplicării acestei Directive, adaosul de zahăr nu va mai fi autorizat.

Pentru că practica de până acum era să se adauge zahăr, unii dintre producători specificau pe etichetă “produs fără zahar”, ceea ce nu va mai fi permis din momentul aplicării noii reguli, pentru că toate sucurile vor fi fără zahăr.

Singura ţară care a votat împotriva acestei reglementări a fost Germania.

Comisia pentru Codex Alimentarius a fost creată în 1963, de către FAO (Food and Agriculture Organisation) şi WHO (World Helth Organisation).

Luni, 12 martie, comisarul european Piebalgs va prezenta rezultatele Iniţiativei Europene pentru Apă la Forumul Mondial pentru Apă, care are loc în Franţa. Se împlinesc 10 ani de când s-a lansat această iniţiativă, iar comunitatea internaţională poate să considere că Millenium Development Goal pentru acces la apă potabilă a fost realizat, cu 5 ani înainte de termenul iniţial - 2015.

De acţiunile UE în această direcţie au beneficiat 32 milioane oameni. UE va susţine în continuare cooperarea internaţională în această problemă - apa de băut curată şi condiţii sanitare, dar şi problemele legate de folosirea apei în agricultură şi ca sursă de energie. În acest moment, 780 milioane de oameni nu au acces la apă curată, 330 milioane trăind în Africa.

Cea de-a 18-a ediţie a Conferinţei Internaţionale pe probleme de Agricultură - Agritech va avea loc la Tel Aviv, Israel, în perioada 15-17 mai 2012. În aceeaşi perioadă are loc Conferinţa Internaţională CIPA- Plasticultură pentru o planetă verde.

Expoziţia va fi organizată pe domenii - Irigaţii şi gospodărirea apelor, Seminţe şi protecţia plantelor, Animale şi echipament veterinar, Agricultură ecologică şi agricultură de precizie.

Invitaţia de a participa la Agritech a fost lansată către agricultorii români la Forumul Israeliano-Român pentru Agribusiness şi Tehnologie, organizat la Bucureşti de Grupul Român pentru Investiţii şi Consultanţă, Ambasada Israelului şi Institutul Israelian pentru Export şi Cooperare Internaţională.