În vârful peniţei (decembrie 2011)
Ce ți-e și cu culorile astea, măi, oameni buni! Cu culorile am scris, că tot nu mai cântă acum în iarnă pasărea cea fără de instinct protector prin înflorite poieni și poienițe de te lua, ascultând-o, cu dor de ducă, însoțit de o duducă. Alta decât consoarta, cum altfel. Glumesc, că trebuie să mai și șuguim din când în când, sperând măcar de sfintele sărbători, ca cele rele să se spele și cele bune să se adune. Cât privește culorile, ei bine, am informații cât se poate de interesante referitoare la acestea.
Se zice bunăoară că încă de pe vremea lui Pazvante Chioru' - chiar dacă individul nu avea darul vederii, ori poate era șașiu, cu un ochi la slănină și altul la ... cozonac, culorile se bucurau de mare cinste. Astfel, regii preferau potpuriu, mă scuzați, purpuriu, deoarece se credea că astfel puteau dobândi calmul și răbdarea de care aveau nevoie în relațiile cu supușii. N-ar fi rău dacă le-ar urma exemplul și niscaiva miniștri, primari, funcționari „comunitari” ori de alt soi, cărora cam repede le sare țandăra când un nea Ion sau o țața Floarea le vin în față cu vreo jelanie în proțap.
Și acum despre o altă culoare, cea verde! care, hai să o spunem pe șleau, n-a fost nicicând portocalie. Pricepeți apropoul. Cronicile vremii scriu, negru pe alb, că în secolul al XIV-lea miresele purtau, la ceremonia religioasă, la care își puneau pirostriile, rochie de această culoare, declarându-și astfel dorința de a avea urmași. Atenție deci, domnișoarelor, populația țării scade văzând cu ochii, nașterile sunt tot mai rare, așa încât atunci când vă gătiți la nuntă renunțați la culoarea tradițională, alb - că de unde atâtea fete mari - și gătiți-vă în consecință. Nu de alta, dacă la unele popoare verdele simbolizează fertilitatea, la altele înseamnă speranța și bucuria primăverii.
Așadar, începând de mâine, toată lumea poartă verde. Mai puțin cei ce afișau până mai deunăzi culoarea portocalie. (A nu se înțelege altceva, că nu e cazul). Și, de nu se conformează acestui sfat înțelept, riscă să vadă, mai devreme ori mai târziu, stele verzi în fața ochilor. De la cine? De la oricine, că, oricum, spre deosebire de alți ani, violența este în evidentă creștere și în satele și comunele patriei, cum am mai precizat și cu alt prilej, dar cu ce folos.
Și acum o altă informație coloristică. Aflați deci că roșul are influență benefică pentru multă lume. Nu pentru tauri, se înțelege, pe care respectiva culoare îi scoate din minți și nici pentru cei urmăriți de aceste cornute mari, dar pentru galinacee în mod sigur, care, nu există dubii, dacă văd roșu în timpul zilei, sunt atât de fericite încât nici de mâncare nu le mai arde (și nici măcar de Cocoș). Fapt ce a determinat, nu e o glumă, vă rog să mă credeți, o firmă specializată din Statele Unite - de unde din altă parte - să comercializeze lentile de contact de culoare roșie special pentru găini. Drept urmare, producția de ouă, chiar și la cele cu două sau trei gălbenușuri, a crescut substanțial. Așa încât, fraților și cumnaților, luați aminte. Dacă chelului îi lipsea tichie de mărgăritar, orătăniile noastre numai de ochelari duc lipsă, că în rest le au pe toate. Cotcodac și mac.
La mulți ani cu veselie
și valută-n vistierie!
George Ghidrigan
Convorbiri cu ștreangul de gât (decembrie 2011)
Dr. ing. Dimitrie Muscă a fost şi este printre cei mai căutaţi interlocutori pentru cei din mass-media. Am spus mass-media, pentru simplu motiv că este prezent în mod constant în presa scrisă şi cea audio-vizuală. Cred şi sper că nu mă înşel: ar fi ieşit din Dimitrie Muscă un reporter, un redactor de mare valoare. Mulţumesc, însă, lui Dumnezeu că a rămas acolo unde i se potriveşte ca o mănuşă, acolo unde asigură sutelor de mii de oameni, pâinea noastră cea de toate zilele. Ar mai ar fi ceva: eu cu cine mai discutam la nivel academic? Ştie carte, ştie ce spune şi nu bate câmpii, aşa cum fac politicienii. Acum la sfârşit de an 2011, am vrut să fac un artificiu şi i-am propus domnului Mitru să vorbească despre trei succese şi trei insuccese din acest an. Credeţi că a mers uşor?!
- Este greu să alegi, aşa dintr-o dată trei şi trei, dar m-aş opri în primul rând la producţiile realizate la cele două combinate agroindustriale de la Curtici şi de la Olari.
- După cum ştiu, acolo la Olari, aţi demonstrat că se pot obţine performanţe, aşa cum aţi obţinut şi la Curtici. Dovada că tot “Omul sfinţeşte locul”.
- Da, aşa este, producţiile sunt bune, dar mai avem ceva diferenţe pe care le vom recupera negreşit. Acest mic decalaj vine de la tehnologiile de lucru ale pământului. La Curtici, pământul este lucrat de peste 20 de ani cu maşini şi utilaje moderne, pe când la Olari doar de patru ani şi se constată în roadele culese în final.
- Şi ce producţii aţi obţinut?
- În medie la hectar am obţinut la grâu 7118 kg, la rapiță 3334 kg. Este pentru prima dată în viaţa mea când am cultivat rapiță şi sunt mulţumit de producţie, dar sunt nemulţumit că încă nu am vândut-o. La porumb am realizat 9700 kg la hectar în condiţiile în care am avut apă din precipitaţii, doar 290 de litri tot anul agricol. Consider că este un adevărat record faţă de cantitatea de precipitaţii căzută.
- Şi totuşi aţi reuşit. Cum?
- În primul rând, ne-au salvat tehnologiile aplicate, apoi prin felul cum am ştiut să înmagazinăm apa în sol şi să creăm disponibilitate la rădăcina plantei.
- Iar aţi contrazis teoria...
- Da! Teoretic este foarte greu de crezut că la media de 290 litri de precipitaţii se poate obţine o asemenea cantitate de porumb şi nu pe o parcelă-două, ci pe o suprafaţă de 2500 de hectare.
- Alte performanțe...
- Am făcut şi anul acesta investiţii din profitul realizat şi din fondurile structurale. Am cumpărat trei TIR-uri, am investit în dezvoltarea zootehniei, mai cu seamă în sectorul bovine cu vaci de carne din binecunoscuta şi performanta rasă Charolaise. Am investit, de asemenea, în modernizarea şi dezvoltarea celor două complexe de creşterea porcilor de la Curtici şi de la Iratos. S-au investit peste trei milioane de euro, bani cum spuneam, din profitul realizat, dar şi din fondurile structurale. În momentul de față putem spune că ne aflăm sus în aplicarea tehnologiilor de vârf, acum la 168 de zile iese un animal pe poarta complexului la 103 kg. Nu pretind că suntem cei mai buni, dar trebuie să se ţină cont că noi am pornit de la cultura vegetală şi am ajuns, nu întâmplător la vaca pentru carne...
- Şi sunteţi astăzi în agricultura românească CINEVA!
- Avem un crez de la care nu am abandonat niciodată, să fim eficienţi şi performanţi, să avem produse de cea mai bună calitate pentru cei care cumpără din magazinele noastre.
- Nemulţumiri?
- Cea pe care o repet în ultima vreme. Este vorba de plafonarea subvenţiilor pentru marile ferme din România, aşa cum a spus în nenumărate ocazii Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloș. În acest caz se procedează precum un croitor care întâi taie şi apoi măsoară. Condiţiile istorice ale acestor ferme mari sunt de două feluri: unele au pământul în întregime al unui singur proprietar, altele s-au format pe vechile CAP-uri, după ce foştii membri şi-au redobândit dreptul de proprietate şi au format societăţi de tip cooperatist, iar altele funcţionează cu pământ arendat şi unit în jurul unui arendaş care deţine maşini şi unelte agricole. Ce facem, destrămăm societăţi consolidate şi înfiinţăm altele mai mici, doar pentru că acolo la Bruxelles se discută pe date nerealiste? Vrem să punem pe picioare agricultura românească, atârnându-i de gât pietre de moară. S-a dovedit şi se va dovedi şi peste ani că agricultura României este singura capabilă să aducă în mod constant venituri la Produsul intern brut. Va veni oare ziua că România va hrăni optzeci de milioane de suflete???
- Nu este cazul să punem încă un ştreang de gâtul agriculturii româneşti.
M. M. Mihail
Scrisoarea lu’ Gheorghe (decembrie 2011)
Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare
Alooo! Să trăiţi miştooo!
Acu’ dă când mă făcuşi analistru dă ievenimente, nu mai scapi dă mine. Mă şăd, şi mă cujet, nu deodatălea, că’s funcoţionar public (poştar, dacă mai ţîi minte) şi nu poci să fac două deodat’(nu’mi dă voie lejea). Io că când cujet, cujet şi că când şăd, şăd. Mai ieri ierem şezut lângă o netimbrată prăfriptă din căzătura dă tesc, mă păli o cujetare versus (nu’ş ce’nsamnă da’mi place cum sună!) dă starea lu’ fermieru’ rumân. Ceti că ie ca’ la trei meleoane dă fermieri dă suptzistenţă şi semisuptzistenţă şi mă intrebam dă un’ le vine numili. Cum mă muncea, le zâsăi şi lu’ Caşalotu’ (ăl mai brava braconer dă baboi!) şi lu’ Aspesoar, carele ierea la mine pă bătătură să facem on plan dă afaceri pintru privata de’o avem pă persoană fizică. Atât îmi trebui! Aspersor zicea că vine dă la raportu’ faţă dă netimbrată.
Auzi vorbe la iel, analfabetu’, că semnează cu deştu’, cum drac’, Doamne iartă-mă, şi-o fi luat carnetu, că are şi beut? ’Cea că nu ie ţăran pă toloaca naţională să n’aivă cazan dă netimbrată. Aşa-i! Că nu ie unu’, sănătos ori nevolnic, să nu sugă, cică auzi iel la radio (ţ’am zâs că’i analfabet, la iel ziaru’i pintru…nu poci să-ţi zic!), că suntem ăi mai ăi sugători den Iuropa. Ş’aci are dreptate. Ceti, că la supt i-am tăiat şi pă sudeji şi pă nemţi. Dupe iel, ăi de suje derect dă la ţuţuroi, ie dă suptsistenţă, iar mai ieducaţii, dă suje dăn ciocănel, ie dă semisuptsitenţă. Caşalotu’, nu şi nu! Pintru iel i’o chestie dă enterpretare. Greşiră ăia de la Féméi când analizară agricultura României şi trecură suptu’ numa’n dreptu’ fermierilor. Ce urbanii nu suje? Ăia de suptsistenţă suje pă leafa dă la privat, timp ce semisuptsistentu’, suje pă leafa dă la stat, că grosu’ lu’ bujetu’i den empozitele lu’ privatu’, nu pică den cer. Uite aşa mă băgară ăştia într-o dilema, mai dilemă ca aia veche, de-o duc la on nesâmţât de telectual penzionar, carele dăşi are o mie şi un leuţ pă lună, nu dă la poştar on cinci, că’ce că pintru leuţu’ acela, dă şaişp’cezăci de procenturi la bujet şi nu’l ţine poznaru’, nu l’ar mai ţine Ăl dă Sus şi Casa. Acu’ tre’ să medeez între iei, că la abureală ie năravaşi şi scoate şişu’.
Dupe mine cre’ că adevăru’i la mijloc. A’că fermieru’ dă supsitenţă (că de iel vorbim, nu dă orăşenii cu lefi nesâmţâte), suje pă derectelea dă la cazanu’ lui, endeferent dacă pune botu’ la ţuţuroi ori traje cu ţoiu’. Pă iel îl ajută şi statu’ şi UIA, mai c’o plată la suprafaţă, mai c’o complementară, că-i esploatator dă pămânţi şi scrie la reglement că tre’ să-i dai. Semisuptsistentu’, tot la cazanu’ lui, tot cu ajutor dă la UIE şi bujetul naţional, doar că ăsta, din ce’i curje, dă şi la alţii. Io de’un par examplu! Dau la puturoşii dă Aspersor şi Caşalotu’ cât le’ncape burdihanu’. La poarta fermei ca’cum ar veni. Başca că mai ies şi în piaţă cu escedentu’, pă firma lu’A Mea, Tradişonal Ciordid Product, pă aleea privăţi den dosu’ primăriei. Başca la Loden, ăl cu LodenBliţu’, c’are vad. Drep îi că gorgoazele ie dăn ogrăzile puturoşilor dă supsitenţă, da’ ce să le fac io dacă nu ie’n stare să valorifice oportunităţili pieţii, nici acu’ când se mări cererea dă netimbrată, lăsa’i’ar UIA fără dă suptvenţii, îmbuibaţii naibii! Ce zici şefu’? Greşi?
Gheorghe.
Cronica unui prost cu studii superioare (decembrie 2011)
Haz de necaz la sfârşit de an 2011
Capitole care n-au “zguduit” ROMÂNIA
Dacă şi Comisarul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, dl Dacian Cioloş o spune, aşa de la obraz, că anul agricol 2010 – 2011 este performant numai şi numai de la Dumnezeu, nu de la Guvern, înseamnă că noi, ca proştii, care am mai scris despre această gogoaşă umflată, avem dreptate. Şi ce dacă...
•
Acelaşi Comisar European a atras atenţia (nu ştiu cui) că lipsa forţei de muncă din agricultură se datorează şi desfiinţării şcolilor profesionale şi liceale cu profil agricol. Corect. Dar nu cumva îi vom şcolariza gratuit şi pe banii contribuabilului român, pentru alte ţări? (O întrebare prostească. Nu-i așa?)
•
Am mai spus-o şi o mai spun: Da, sunt prost cu studii superioare, dar când mă uit în jurul meu, îmi creşte inima. Spre exemplu, în satul „10 Prăjini“, uliţele sunt asfaltate, drumul principal, nu. De ce? Că este judeţean şi nu au voie localnicii să se amestece. Descopăr uluit că asemenea gogomănii există în destule localităţi rurale. Şi atunci pun şi eu o întrebare cam aşa: Cum îţi dai seama dacă vaca ta este nebună? Simplu: O duci la păscut. Vaca normală paşte iarbă, iar cea nebună o fumează. Cam aşa poţi aprecia povestea drumurilor din România.
•
S-a vorbit intens în acest an despre absorbţia fondurilor europene care ne-ar scoate din rahat (vezi Dex) Corect. Dar nu poţi toca aceste fonduri cu o „stomatologie cariată“, mă refer mai cu seamă la cei mai odioşi cămătari din toate zilele: BANCHERII. Aici sunt nevoit să recunosc că Preşedintele ţării, Traian Băsescu, a avut un discurs surprinzător, dar extrem de realist: Acești CĂMĂTARI moderni, care s-au întins în lumea largă, precum o pandemie „şi-au făcut PLINUL şi-şi iau valea“, că de, nu mai au pe cine jecmăni. Tot la capitolul absorbţia fondurilor europene ar mai trebui să vorbim, dar despre prostie şi incompetenta funcţionarilor piloşi cred că nu este cazul să mai scriu, că degeaba... Dar haz de necaz tot fac. Cică astăzi criza financiară este atât de mare, încât femeile sunt obligate să se mărite din dragoste!
•
Raportările din agricultură rămân ca pe vremea aialaltă şi, când îi prinzi, nu au niciun răspuns ca în secvenţa următoare:
− Scumpule, zice soţia, mai ţii minte ştiucile alea pe care le-ai prins astă vară, când ai fost la pescuit cu prietenii tăi?
− Sigur că da, iubito.
− Ei bine, una din ele a telefonat să te anunţe că ai devenit tată!
Aştept să fie prinşi în mod oficial şi „raportorii“ zilelor noastre. Nu de alta, dar ne furăm singuri căciula. Oare nu ştim pe ce lume suntem???
•
Am ceva şi pentru credulii, contemporani cu noi:
- Părinte, ieri am fost la o nuntă. Acolo am întâlnit o fată frumoasă foc. O voce mă îndemna la păcat, o altă îmi zicea: „Ai copii şi nevastă acasă...“
- Şi ce ai făcut, fiule?
- Am păcătuit doar cu gândul...
- Fiule! Te duci acasă şi timp de o săptămână să bei câte trei găleţi de apă pe zi.
- De ce trei găleţi, părinte?
- Pentru că aşa bea un bou!
•
Un alt capitol extrem de dureros şi care atentează la suveranitatea şi securitatea statului nostru. S-a vândut şi în acest an pământ românesc şi unii „deştepţi“ afirmă în continuare că „ce dacă rămâne tot în România“. Bă, fraţilor!!!... oi fi eu prost, dar un lucru îl ştiu, că roadele acestui pământ se duc peste mări şi zări, iar românaşul rămâne sau revine la mămăligă, la pelagră, asta până când porumbul nu intră în rezervorul bogatului. Culmea ironiei este că „ciocoiul pribeag adus de vânt“ primeşte adevărate recompense de la Guvern sub formă de prime pentru export. Vă place??? Dar aşa?
Iată spre exemplu care este diferenţa dintre COMPLET şi TERMINAT? Citiţi cu atenţie:
Dacă te căsătoreşti cu persoana potrivită, eşti COMPLET!
Dacă te căsătoreşti cu persoană nepotrivită, eşti TERMINAT!
Şi dacă persoana potrivită te prinde cu persoană nepotrivită, atunci eşti COMPLET TERMINAT.
•
Evazioniştii au rămas şi în acest an tot EVAZIONIŞTI! Cel puţin, pieţele agroalimentare sunt pline de evazionişti-cotizanţi. Guvernului, Parlamentului o întrebare: Ştiu domniile voastre care este cea mai bogată ţară din lume? Răspund tot eu: România! De peste 2000 de ani se fură, şi tot mai este de furat!!! Iată şi voinţa Celui de Sus: Citiţi povestea: Un om a căzut de pe o schelă. Singurul martor la acest accident era un copil. Poliţistul l-a întrebat pe copil:
- Cum de a murit acest om?
- L-a pedepsit Dumnezeu!
- Cum aşa?
- Că a înjurat!
- Cum a înjurat?
- Dumnezeii mă-tii de copil, nu mai scutura schela!!!
•
Ce ne aşteaptă în veleatul al 2012-lea de la Hristos încoace:
Optimiştii zic că: „Vom ajunge cu toţii să cerşim!“ Pesimiştii însă, întreabă; „De unde?“
•
Şi un discurs pentru ANUL ELECTORAL 2012
Stimaţi alegători! Guvernarea trecută a adus ţara pe marginea prăpastiei. Noi vă promitem că vom face un pas înainte!
Eu nu vă promit nimic, că nimic am şi eu... decât semnez cu drag şi vă iubesc ca întotdeauna...
UN PROST CU STUDII SUPERIOARE
În loc de editorial - Doina
De la Nistru pân' la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s'a
Că nu mai poate străbate,
De-atâta străinătate.
Din Hotin și pân' la Mare
Vin Muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o ațin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii
Și străinul te tot paște
De nu te mai poți cunoaște;
Sus la munte, jos pe vale,
Și-au făcut dușmanii cale,
Din Sătmar pân' în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se 'ndeamnă,
Nici îi este toamna, toamnă,
Nici e vară vara lui
Și-i străin în țara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dușmanii în puhoi
Și s'așează pe la noi;
Toate cântecele pier,
Sboară pasările toate
De neagră străinătate;
Numai umbra spinului
La ușa creștinului.
Își desbracă țara sânul,
Codrul - frate cu Românul -
De secure se tot pleacă
Și isvoarele îi seacă -
Sărac în țară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii,
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Și neamul nemernicia!
Ștefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Archimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinților
În seama părinților,
Clopotele să le tragă
Ziua 'ntreagă, noaptea 'ntreagă,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca să 'ti mântui neamul tău!
Tu te 'nalță din mormânt,
Să te aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odată,
Ai s'aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori
Îți vin codri 'n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toți dușmanii or să piară:
Din hotară în hotară -
Îndrăgi-i-ar ciorile
Și spânzurătorile!
Au început înscrierile la Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM 2012!
Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM 2012 va avea loc în perioada 27 – 30 septembrie 2012, la Centrul Expoziţional Iaşi. Organizat de ABplus Events sub patronajul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad”, AGRALIM este târgul de agricultură reprezentativ al Moldovei.
Cu 90 de companii expozante în ediţia din 2011, şi 5.000 de vizitatori, dintre care 33,54% activează în domeniul agricol şi industria alimentară, Târgul AGRALIM s-a înscris pe harta evenimentelor expoziţionale reprezentative pentru agricultura şi industria agro-alimentara din România.
Pentru ediţia din 2012, organizatorii au în pregătire:
• O suită de 6 evenimente organizate în aceeaşi locaţie (AGRO FARMA - Târg pentru Agricultură, Maşini şi Utilaje Agricole; AGRO ALIMENTA - Târg pentru Industria Alimentară şi Ambalaje; AGRO ZOO - Târg de Animale şi Păsări de Rasă, Forumul Agricol Iaşi 2012, Sărbătoarea Recoltei, Târgul de Joburi din Industria Alimentară)
• Un program complex de manifestări conexe organizate pe parcursul celor 4 zile expoziţionale (demonstraţii de maşini şi utilaje agricole, concursuri de specialitate pentru animale şi păsări de rasă, seri tematice dedicate expozanţilor, fermierilor si antreprenorilor din industria alimentară şi ambalaje).
• Un spaţiu de expunere mult mai generos, oferit de Centrul Expoziţional Iaşi (8.300 mp suprafaţă de expunere exterioară, din care 1.700 mp suprafaţă betonată, 3.000 mp teren arabil pentru demonstraţii, 2.500 mp suprafaţă de expunere pentru animale şi păsări de rasă, 2.400 mp suprafaţă de expunere interioară).
În completarea Expoziţiei, AGRALIM oferă specialiştilor şi oamenilor de afaceri din sectorul agricol şi cel alimentar posibilitatea de a afla la Forumul Agricol Iasi 2012 ultimele NOUTĂŢI din domeniile lor de activitate. Forumul Agricol 2012 se desfăşoara în primele 3 zile ale Târgului AGRALIM, fiecare zi fiind destinată organizării dezbaterilor în cadrul unei conferinţe tematice. Vor fi abordate subiecte pe teme la zi din sectorul agricol si cel alimentar. Programul preliminar al Forumului Agricol Iaşi 2012 poate fi consultat pe site-ul www.expoagralim.ro.
De asemenea, într-una din zilele AGRALIM se va desfăşura şi Târgul de Joburi în Industria Agro – Alimentară. Târgul de joburi reprezintă o oportunitate atât pentru companii de a recruta personal cât şi pentru posibilii candidaţi de a-şi crea contacte, a primi sfaturi şi a discuta în vederea unei posibile angajări.
În perioada 27 - 30 septembrie 2012, în cadrul AGRALIM, va avea loc şi Sărbătoarea Recoltei, eveniment tradiţional al toamnei, dedicat producătorilor agricoli (cu certificat de producător) care comercializează produse tradiţionale şi / sau ecologice – carne, brânzeturi, dulciuri şi băuturi, fructe şi legume, tincturi şi extrase din plante, produse apicole ş.a.
Crescătorii de animale şi păsări vor aduce la Târgul AGRALIM cele mai frumoase exemplare, la Secţiunea AGRO ZOO, iar bovinele, taurinele şi păsările pot fi înscrise la Concursul de Zootehnie în cadrul căruia vor fi evaluaţi reproducătorii din principalele rase existente în regiunea Moldovei.
În 2012, expozanţii AGRALIM şi produsele acestora vor fi promovate prin campanii de informare realizate de ABplus Events în colaborare cu partenerii media, Direcţiile Agricole, Agenţiile de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Camerele Agricole din judeţele Moldovei, în rândul a 3.760 de unităţi agricole cu personalitate juridică înregistrate în zona Moldovei, care deţin aproximativ 34% din totalul terenurilor agricole exploatate în regiune (675 mii ha), peste 1.200 ferme de animale din zonă, peste 1.100 procesatori de cărnuri, lactate, panificaţie, peşte, băuturi şi condimente din zonă, peste 940 de distribuitori şi retaileri de produse alimentare din Nord- Estul ţării.
Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM este realizat de compania ABplus Events, lider în organizarea de târguri şi expoziţii la nivel naţional. Printre brandurile dezvoltate în timp de ABplus Events se număra CAMEX, Seara de Excelenţă, Construct Week, INGLASS, GIS, RIFF, EFIMARK, EFICALL, ConstructionNews.ro şi DecoNews.ro.
Vă invităm să accesaţi paginile site-ului www.expoagralim.ro pentru a descoperi modalităţile de înscriere la Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM 2012!
Vă aşteptăm în septembrie 2012, la Iaşi, la Târgul pentru Fermieri şi Industrie Alimentară AGRALIM!
Contact:
Florentina COJOCARU
PR Executive
0374/326.060
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Când toată lumea vorbește de rău...
....E oare prudent să vezi România ca pe o campioană??
Nu știu de ce nu vedem (și - prin asta - nu încurajăm) binele?!
Adevărat, vă spun: România viti-vinicolă de peste trei-patru ani va fi o altă țară!
Mii de hectare replantate după cele mai noi descoperiri în știință și practici agricole.
Cramele sunt retehnologizate și au dotări pentru care ne pot invidia și puterile domeniului.
Oameni bine pregătiți, români și străini, lucrează după cele mai exigente standarde.
O piață din ce în ce mai deschisă și mai sofisticată, cu un orizont de așteptare din ce în ce mai ridicat.
Ei da, această Românie este DEOCAMDATĂ necunoscută.
Noile trasee ale vinului, cramele boutique, dar și uriașii domeniului, destinațiile oenoturistice au schimbat și schimbă fața țării.
Îmi place să gândesc că, dacă am suprapune pe actuala rețea de drumuri o alta, perpendiculară, am descoperi o ţară necunoscută, cu peisaje uluitoare, cu locuri încărcate de vibraţie şi cu energii fantastice.
Această Românie va fi capabilă să-și cheme copiii din străinătate, bieți slujitori momiți de haine colorate (dar ieftine), de mașini vestice (dar second hand), de „luminile orașului” (pe care le văd de la periferie), de aura de bunăstare în general (pe care n-o pot resimți în metroul de seară care-i duce acasă obosiți, cu gândul la cei de acasă).
În vatra satului, cu slujbe bune în agricultură sau în turismul rural (și aici intră, atenție! nu doar „agro-turismul”, ci și variantele scumpe de SPA sau turism viticol), cele câteva milioane de români „de afară” ar putea reveni la statutul de stăpân, de Român și așa s-ar putea înfăptui minunea de a ajunge o națiune europeană de rangul I.
E nevoie, e drept, de o minirevoluție intelectuală. Culturală.
Dar ce-ar fi să începem prin a nu ne mai huidui țara și prin a incerca s-o cunoaștem?
La început, măcar cât moștenitorul tronului britanic....
Cătălin Păduraru
Este timpul deparazitării porcilor
Ne mai despart câteva săptămâni până la sărbătorile de iarnă şi desigur până la sacrificarea porcilor. Pentru a nu umbri aceste sărbători cu evenimente neplăcute, este momentul să vă reamintim ca toţi porcii trebuie deparazitaţi cu cel puţin o lună înainte de sacrificare.
tim doar câţiva dintre paraziţii întâlniţi la porc şi pericolul pe care-l prezintă aceştia pentru sănătatea omului cred că este suficient pentru a vă convinge de necesitatea acestei deparazitări. Astfel la porc s-au diagnosticat multe parazitoze provocate de helminţi (viermi) care se localizează în stadiul adult în tubul digestiv (stomac, intestinul subţire, intestinul gros), aparatul respirator, musculatură. Unele dintre aceste parazitoze sunt zoonoze grave şi reprezintă un risc pentru sănătatea omului. Dintre acestea enumerăm TRICHINELOZA, CISTICERCOZA şi altele.
Trichineloza
Este o helmintozoonoză produsă de un viermişor invizibil cu ochiul liber (Trichinella spiralis), care îşi desfăşoară ciclul de viaţă în acelaşi organism (om sau animal), localizându-se ca adult în intestin şi ca larvă în musculatura striată.
Trichinella spiralis infestează omul, diferite animale domestice (porcul, câinele pisica, calul, nutria) sau animale sălbatice (mistreţul, ursul, lupul, vulpea, jderul, dihorul) şi mai ales şobolanii şi soarecii care întreţin parazitoza în condiţii naturale.
Contaminarea pentru toate speciile de animale se face prin consumul cărnii infestă cu larve de Trichinella spiralis. Parazitul difuzează de la o specie la alta, datorită releţiilor trofice dintre acestea, rezultând un lanţ al infestaţiilor fără sfârşit. Astfel pentru om în ţara noastră sursa de contaminare cea mai frecventă este carnea de porc, precum şi cea de vânat (mistreţ, urs), infestată.
Porcul este infestat în principal prin consumul şobolanilor şi şoarecilor vii sau morţi, dar poate fi infestat şi prin consumul accidental al cadavrelor unor animale din gospodării (câini, pisici) sau de animale sălbatice precum şi a resturilor de carne crudă. Unele lucrări de parazitologie semnalează faptul că infestarea se poate face şi prin consumul unor insecte sau gândaci necrofage care pot conţine larve de Trichinella.
Cisticercoza musculară
La suine este produsă de Cysticercus cellulosae, forma larvară a unui vierme lat, Taenia solium. Larvele se prezintă ca nişte vezicule de mărimea unui bob de mazăre, de culoare albă sidefie, care conţin un lichid perfect transparent şi un embrion sub forma unei pete alb-opace care va constitui viitoarea tenie în intestinul omului, în cazul în care acesta consumă muşchi de porc infestati. Larvele se găsesc în aproape toate grupele musculare ale porcului (limbă, muşchii maseteri, intercostali, miocard), uneori în encefal şi iris. Contaminarea omului cu trichinele sau cisticerci se face prin consumul cărnii de porc infestată şi insuficient tratată termic.
Diagnosticul celor două parazitoze
Se stabileşte numai cu ocazia examenului sanitar veterinar al carcaselor animalelor sacrificate şi de aceea este foarte importantă DEPARAZITAREA acestora cu ROMOXIBENDAZOL. Această acţiune trebuie să se facă de 3-4 ori pe an, dar obligatoriu cu o lună înaintea sacrificării pentru a respecta timpul de aşteptare al medicamentului.
Trebuie menţionat ca deşi se face deparazitarea, pentru prevenirea infestării omului este obligatoriu controlul sanitar veterinar al cărnii (control trichineloscopic).
DR. CHIURCIU VIORICA, MEDIC VETERINAR, DOCTOR IN STIINTE MEDICALE
Veşti bune pentru crescătorii de animale
Deţinătorii de ferme de vaci de lapte şi de viţei, dar şi de pui de carne, au acum la îndemână un mineral 100% natural cu efecte deosebite în exploatarea animalelor. Aceasta pentru că România se poate lăuda cu singurul depozit de dolomită amorfă. Este vorba despre dolomita aflată în zona Delniţa din Harghita, zăcământ aflat în administrarea Exploatării Miniere Harghita.
Dolomita, este un carbonat dublu de calciu şi magneziu. Particularitatea deosebită a dolomitei de la Delniţa este că, spre deosebire de varianta cristalină existentă în celelalte zone, are o structură amorfă. Acest lucru se traduce printr-o legătură mult mai slabă între ionii de calciu şi magneziu, lucru care favorizează procesele de dizolvare în sucul gastric al animalelor şi asimilarea mult mai rapidă de către acestea.
Pornind de la această particularitate, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti (ICDCB Baloteşti) a desfăşurat un studiu comparativ pe un lot experimental şi unul martor de vaci de lapte (timp de 11 luni), dar şi pe loturi de viţei (pe o perioadă de 6 luni) pentru a vedea care sunt efectele dolomitei amorfe.
Efectele asupra vacilor de lapte
Pentru vacile aflate în perioada de lactaţie, calciul este un element foarte important, ce trebuie suplimentat corespunzător în cantităţi optime. După cum explică doctor chimist Maria Serdaru, cercetător ştiinţific în cadrul ICDCB Baloteşti, pe perioada de lactaţie, pentru sinteza laptelui, se preia calciul din oase. În condiţiile în care alimentaţia nu furnizează o cantitate suficientă de calciu, atunci are loc o depreciere a stării de sănătate a animalului şi apariţia febrei vitulere. Oferind această sursă naturală, efectele negative au fost înlăturate şi, mai mult decât atât, s-a constatat o îmbunătăţire a stării de sănătate a animalelor, în sensul că acestea au devenit mult mai viguroase, aspectul lor fizic a devenit mult mai atractiv. De asemenea, dezvoltarea embrionară a viţeilor a fost mult mai bună şi, mai ales, au fost înlăturate fătările distocice (anormale) la juninci. Înseamnă că, dacă la fătare viţeii sunt prea mari, vaca are probleme şi de cele mai multe ori este necesară o intervenţie chirurgicală. Aceste probleme au dispărut în totalitate la vacile a căror hrană a fost suplimentată cu dolomită amorfă.
Lapte mai mult şi mai gras
În ce priveşte producţia de lapte, după 11 luni de administrare a suplimentului natural, lotul experimental s-a distanţat semnificativ faţă de lotul martor, diferenţa de productivitate fiind de 1,5 litri de lapte în plus pe zi, pe cap de vacă furajată. În paralel s-au efectuat teste de calitate a laptelui produs. S-a constatat astfel o creştere a conţinutului de grăsime cu 0,5 grame la sută, explică Maria Serdaru. Acest lucru se traduce printr-o bonificaţie suplimentară a crescătorului de vaci de lapte. O confirmare în acest sens vine din partea lui Gabriel Manea, deţinătorul unei ferme de 55 de vaci de lapte în judeţul Satu Mare, care a utilizat dolomita amorfă în hrana animalelor. După cum susţine Gabriel Manea, în urma efectelor benefice ale dolomitei amorfe de la Exploatarea Minieră Harghita a obţinut o creştere cu 7 bani la preţul de livrare a laptelui, de la 1,38 RON/l la 1,45 RON/l, ca bonus de calitate superioară.
Viţei mai mari şi mai sănătoşi
La viţei, rezultatele studiului au fost la fel de surprinzătoare. Astfel, s-a constatat că prin administrarea mineralului natural s-a obţinut un spor de creştere cu 26% mai mare decât la viţeii cărora li s-a furnizat calciu şi magneziu obişnuite. Acest lucru înseamnă un spor zilnic de 211 grame/cap după 6 luni de suplimentare, arată Maria Serdaru, cercetător ştiinţific la ICDCB Baloteşti. Un alt lucru surprinzător constatat la analize a fost legat de faptul că dolomita de la Delniţa a favorizat metabolizarea fosforului din furaje, ceea ce este un lucru extraordinar având în vedere rolul acestuia.
Efecte benefice şi pentru puii de carne
Un studiu similar asupra efectelor dolomitei amorfe de la Delniţa a fost realizat şi pe un lot de 600 de pui de carne, împărţiţi în lot martor şi lot experimental. Studiul a fost realizat în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Biologie şi Nutriţie Animală Baloteşti. Rezultatele finale ale studiului arată că hrănirea puilor de carne cu dolomită amorfă, ca sursă de calciu şi magneziu, modifică semnificativ greutăţile corporale, acestea fiind mai mari cu 3,75% la vârsta de 14 zile, cu 4,01% la 28 de zile, respectiv 4,18% la 42 de zile. Sporul mediu zilnic de creştere a fost mai mare cu 4,25% la lotul de pui furajat cu dolomită amorfă. De asemenea, consumul specific (rata de conversie a furajului în spor) a fost mai mic cu 5,71% la lotul de pui furajat cu dolomită amorfă, comparativ cu lotul martor.
Material furnizat de Exploatarea Minieră Harghita
Mineralul natural este comercializat de către Exploatarea Minieră Harghita sub denumirea
DEL-CA-MAG.
Produsul poate fi comandat la tel: 0745.314.914.
Informaţii la: 0744.101.287 / 0724.264.482
Rezultatele studiilor pot fi consultate pe
www.emharghita.ro
Strategie pentru 2013-2020, obiectivul Patronatului Cărnii de Porc
Pe 15 noiembrie, la Braşov, s-a desfăşurat Adunarea Generală a Patronatului Român al Cărnii de Porc. S-a modificat statutul în ce priveşte structura de conducere a patronatului. „Această măsură a fost necesară ca urmare a creşterii numărului de membrii şi a necesităţii reprezentării teritoriale a acestora”, a declarat Tudor Stanca, director executiv PRCP. Totodată, s-au stabilit priorităţile pentru perioada 2013 - 2020.
Patronatul Român al Cărnii de Porc - PRCP are o nouă conducere: preşedinte: Ioan Ladoşi - PIC România; vicepreşedinţi: Sorin Lupaşcu - Vegetal Trading şi Alexandru Jurconi - Smithfield România; director executiv: Tudor Stanca Alexandra - Birou Executiv PRCP Bucureşti. Consiliul de Conducere este format din: Tudor Neculoiu - Europig; Iosif Pazuric - Nutrientul Group; Cătălin Lăpuşte - Belcrin Development; Adrian Balaban - Ferme Plus; Răzvan Bleau - Avicola Costeşti; Ioan Antoci - Suinprod Roman; George Scarlat - Fermsuin.
„Asigurarea sumelor necesare plăţilor pentru bunăstarea porcinelor în cursul anului 2012 reprezintă unul din principalele obiective ale conducerii patronatului. Vom continua negocierile cu Ministerul Agriculturii pentru ca fermierii să-şi primească drepturile”, a declarat noul preşedinte al PRCP, Ioan Ladoşi. El a adăugat că se intenţionează, împreună cu autorităţile, stabilirea unei strategii pentru perioada 2013-2020.
„Un alt obiectiv este menţinerea dialogului cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) pentru asigurarea informaţiilor necesare prezentării raportului final asupra pestei porcine clasice Comisiei Europene în cursul lui decembrie 2011. În urma acestui raport, Comisia ar putea accepta admiterea României la schimburile intracomunitare cu carne de porc. De asemenea, dorim să iniţiem un schimb de informaţii cu ANSVSA în vederea demarării certificării bilaterale pentru comerţul cu carne şi preparate din carne de porc cu ţările non-UE, a punctat preşedintele PRCP. Vrem să propunem Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Agriculturii şi Ministerului Transporturilor un set de măsuri care să ducă la reducerea comerţului nefiscalizat cu carne şi produse din carne de porc, cât şi la eliminarea condiţiilor neconcurenţiale din piaţa cărnii şi a produselor din carne”.
Noua conducere a Patronatului Cărnii de Porc urmăreşte promovarea intereselor şi punctelor de vedere ale producătorilor şi procesatorilor de carne de porc români în contextul noii Politici Agricole Comune de după 2013 prin întărirea relaţiilor instituţionale ale patronatului atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Ioan Ladoşi spune că se doreşte şi „întărirea relaţiilor cu organizaţiile neguvernamentale de consumatori şi de protecţie a mediului, în vederea promovării bunelor principii de lucru ale membrilor PRCP şi a respectului faţă de consumator şi mediul înconjurător”.
Se reactivează Interprofesionala cărnii de porc
După Adunarea Generală de la Braşov, conducerea Patronatului Român al Cărnii de Porc (PRCP) s-a întâlnit cu cea a Asociaţiei Române a Cărnii (ARC) şi au decis reactivarea Organizaţiei Interprofesionale „Carne de Porc”, ca structură profesională de reprezentare a intereselor tuturor participanţilor la filiera producţiei, procesării şi comercializării cărnii de porc.
ARC a fost reprezentată de preşedintele Radu Timiş şi vicepreşedintele Eugenia Cărăgui. PRCP a fost reprezentat de preşedintele Ioan Ladoşi şi vicepreşedinţii Sorin Lupaşcu şi Alexandru Jurconi.
Federaţia Română a Cărnii, în curând
În urma întâlnirii dintre conducerile Patronatului Român al Cărnii de Porc (PRCP), a Asociaţiei Române a Cărnii (ARC) şi a Organizaţiei Interprofesionale „Carne de Pasăre, Ouă”, s-a hotărât înfiinţarea Federaţiei Române a Cărnii, ca structură profesională de reprezentare a intereselor tuturor participanţilor la filiera producţiei, procesării şi comercializării cărnii din România. Propunerea va circula şi va fi votată electronic de către membrii celor trei organizaţii. După ce vor fi îndeplinitetoate cerinţele statutare de aprobare, juriştii celor trei structuri profesionale vor demara redactarea statutului şi înregistrarea “Federaţiei Române a Cărnii”
PRCP a fost reprezentat de preşedintele Ioan Ladoşi şi vicepreşedinţii Sorin Lupaşcu şi Alexandru Jurconi. Din partea ARC au fost prezenţi preşedintele Radu Timiş şi vicepreşedintele Eugenia Cărăgui. Organizaţia Interprofesională „Carne de Pasăre, Ouă” a fost reprezentată de Aurel Damian, directorul executiv al Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), membru al interprofesionalei.
MIHAELA PREVENDA
Citeşte mai mult ...
FERMIER - un nou soi de ardei lung
Ca rezultat al activitaţii de cercetare, firma Mefim Agro Craiova a brevetat soiul de ardei lung Fermier. Datorită calităţilor organoleptice fructele au fost bine cotate la nivelul pieţei şi au fost intens solicitate, atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru industrializare. Producţiile medii calculate în Câmpul de Control au înregistrat sporuri semnificative din punct de vedere statistic, comparativ cu media soiurilor studiate.
Ardeiul lung Fermier are o perioadă de vegetaţie de 120-130 zile de la răsărit la maturitatea de consum a fructelor. Răsadul se obţine uşor prin semănat (20 - 25 martie), în plăci alveolare umplute cu turbă, în condiţii de temperatură şi umiditate corespunzătoare cerinţelor biologice ale speciei.
Pentru o cultură de 1.000 metri pătraţi în câmp sunt necesare 40-50 grame de sămânţă, care să asigure 5.500 - 6.500 fire răsad sănătos şi viguros în 50 - 60 zile de la semănat.
Plantarea în câmp se face în perioada 10 - 25 mai, în funcţie de zona climatică, soiul Fermier fiind caracterizat printr-o plasticitate ecologică ridicată care asigură reuşita culturii în toate zonele legumicole ale ţării.
Lucrările tehnologice aplicate în perioada de vegetaţie a plantelor în câmp sunt cele specifice culturilor de ardei. Menţionăm totuşi că amplitudinile diurne mari înregistrate în perioada de vară în ultimii ani determină la soiurile de ardei, în general, creşterea evapotranspiraţiei. Pierderea unei cantităţi crescute de apă în timp scurt, dacă nu este susţinută prin irigare şi fertiirigare cu aport suplimentar de calciu, care să asigure o bună funcţionare a membranelor celulare, determină intrarea plantelor în stres hidric, fructele sunt depreciate, apare putregaiul apical şi se instalează ciuperci fitopatogene (Alternaria capsicii annuui etc). Pentru combaterea agenţilor patogeni şi a organismelor dăunătoare se vor face tratamente preventive la avertizare, cu produsele recomandate de Inspectoratele Teritoriale pentru Protecţia Plantelor.
Pericarp foarte gros şi compoziţie chimică echilibrată
Fructele soiului de ardei lung Fermier au o greutate medie de 100 g - 150 g. Sunt colorate verde în stadiu imatur şi roşu intens, cu strălucire puternică, la maturitatea de consum. Principalul element de atracţie pentru producători şi consumatori este însă pericarpul foarte gros: 5 -7 mm.
Din punct de vedere biochimic, fructele soiului Fermier au un conţinut de 91,8% apă şi 8,2% substanţă uscată totală(SUT). Substanţa uscată solubilă este de 7%, conţinutul în glucide de 6,57%, iar conţinutul de Vitamina C este de 184,8 mg acid la 100 g substanţă proaspătă.
Pericarpul foarte gros şi compoziţia chimică echilibrată asigură fructelor o suculenţă şi savoare deosebită, care le recomandă atât pentru consumul proaspăt, cât şi în stare conservată.
DR. ING. AURELIA IFRIM, MEFIM AGRO CRAIOVA
VINvest a TESTat Capitala
Peste 200 de producători de vin, companii de servicii şi accesorii, asociaţii profesionale, instituţii şi reprezentanţi mass-media au participat la prima ediţie a Salonului Naţional de Vinuri al României - VINTEST. Evenimentul s-a desfăşurat în perioada 27-30 octombrie, la Romaero Băneasa din Bucureşti. Aproximativ 5.800 de persoane au trecut pragul Salonului Vintest 2011, au anunţat organizatorii. Aceeaşi care de opt ani organizează Salonul Internaţional de Vinuri VINVEST de la Timişoara. Pentru a face mai simplă şi mai accesibilă degustarea, toţi vizitatorii au primit câte un pahar pentru vin într-un săculeţ.
Salonul Naţional de Vinuri al României - VINTEST - Bucureşti 2011 s-a desfăşurat sub patronajul a două ministere direct interesate de industria vinului: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Ministrul Agriculturii Valeriu Tabără, prezent la deschiderea oficială, a vizitat fiecare stand în parte, a discutat cu expozanţii, în timp ce Ministerul Turismului a fost prezent cu un stand de promovare a turismului vitivinicol.
Mesajul organizatorilor s-a pliat pe misiunea Salonului, aceea de a aduna într-un singur loc reprezentanţi ai industriei vinului, de la crame şi tehnologie până la turism, în ideea de a stabili punţi de comunicare şi relaţii de afaceri care să ridice sectorul vitivinicol.
”Vinurile contrafăcute trebuie să dispară din piață. Atunci când se descoperă astfel de vinuri contrafăcute, producătorul este aspru sancționat. În vinuri nu trebuie să existe zahăr exogen sau apă exogenă. Nu mai vorbesc de vinul fără struguri, care este un vin fals și trebuie să dispară din piață. Autoritățile competente trebuie să interzică astfel de sortimente pe piață”, a declarat ministrul Agriculturii Valeriu Tabără.
În momente de tensiune economică şi creştere a costurilor, echipa Vinvest şi-a asumat misiunea de a aduce împreună public şi produse din industria vinului, cu scopul de a impulsiona piaţa într-o direcţie pozitivă.
Salon pentru promovarea vinului autohton
Lucia Pîrvu, expert degustător, director Vintest:
„Promovarea vinului românesc într-un cadru profesionist este o necesitate. În România nu exista un Salon Naţional de Vinuri, adică un loc în care vinul să fie prezentat şi promovat de la cultivarea viei sau tehnologia vinificaţiei până la arta degustării. După prima ediţie, Vintest, Salonul pe care-l merită vinurile româneşti încă nu are consistenţa pe care ne-o dorim. Noi am făcut primul pas. Ne pregătim de al doilea. Prioritatea noastră este vinul românesc şi apreciem curajul celor 21 de vinari români de a-şi aduce vinurile la această primă ediţie a Salonului Vintest pentru a fi degustate, apreciate. Vintest este un concept modern de prezentare a vinurilor româneşti, produse în România. Au venit mulţi iubitori de vin, dar şi reprezentanţi HORECA, reprezentanţi ai marilor lanţuri de magazine. În România avem vie recent plantată, cramele au fost retehnologizate, s-au făcut investiţii substanţiale în vinificaţie. Vinul este de calitate şi vrem să fie cunoscut. Aici la Bucureşti, la Vintest, am avut şi câţiva invitaţi din străinătate.
Toate asociaţiile care ne sunt partenere - Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România, Asociaţia Somelierilor, Organizaţia Somelierilor şi Asociaţia Bucătarilor şi Cofetarilor din Turism - s-au străduit să ofere sfaturi pentru vizitatori în legătură cu asocierea vinului cu mâncarea. La fel ca la Salonul Vinvest pe care îl organizăm la Timişoara de opt ani şi aici la Vintest - Bucureşti sunt prezente în standuri produsele tradiţionale: mezeluri, brânzeturi, prăjituri etc.”
Vinul se vinde mai uşor în afară, consumatorul român este încă în formare
Aurelia Vişinescu, director general Domeniile Săhăteni:
„Am adus vinuri produse de mine, din trei game - Nomad, Artisan şi Anima. Suntem pentru prima dată la un târg în România. Am participat la foarte multe târguri în străinătate, dar e prima dată când venim în România la o expoziţie de vinuri. Lucrăm foarte mult cu soiuri româneşti, ca Fetească albă, Tămâioasă românească, Fetească neagră, dar avem şi soiuri internaţionale, ca Pinot noir, Cabernet, Merlot. Avem 70 ha la Dealu Mare, între Tohani şi Pietroasele. Am început plantarea în 2003, iar în 2006 am terminat investiţia în cramă şi am procesat primii struguri. Peste jumătate din producţia de vin merge la export, iar 80% din ce rămâne vindem în restaurante şi magazine specializate. Piaţa din România este în curs de formare.
E mai uşor să vinzi la export decât să vinzi aici în ţară, pentru că, la noi, consumatorul este încă în formare, pe când consumatorul din străinătate este deja format. Există o modă şi la vinuri. Noi am încercat să ne desprindem de stilul tradiţional şi am făcut vinuri în stilul celor care “se poartă” în lume. Probabil de aceea ne-a fost mai dificil să vindem în România. Avem nevoie şi de o maturitate a brandului, până când consumatorul se fidelizează. În prezent, producem 500.000 de sticle pe an.”
Istoria vinde bine vinul
Olimpia Frâncu, KA Manager Casa de Vinuri Huşi:
„Ca noutate, am adus la Salonul Vintest vinul “Castelul dintre vii”, destinat în mod exclusiv segmentului HORECA, într-o gamă de şase produse, sec şi gamele Reverance, Mihai Viteazul şi Dracula. Podgoria de 1.700 ha este la Huşi, în satul Olteneşti. Firma noastră a achiziţionat combinatul de la Olteneşti. Anul acesta am replantat 200 ha cu viţă de vie. Ca soiuri avem Busuioacă de Bohotin, Zghihară, Merlot, Fetească Regală, Fetească Albă, Sauvignon Blanc.
Vinul îl vindem aici în ţară prin distribuitorii locali, însă vindem şi în afară. Suntem listaţi în toate conturile internaţionale, iar la export colaborăm cu China, Ţările Baltice, Ţările Nordice, Franţa, Germania, Italia, Rusia. Anual, producem peste un milion de litri de vin. Străinii preferă vinurile roşii dulci, în special cele care au legătură cu istoria noastră, adică vinurile Mihai Viteazul şi Dracula. Tot ce are legătură cu Dracula atrage clienţii.”
O podgorie doar cu soiuri româneşti
Eduard Gheorghiţă, oenolog Domeniile Nicoreşti:
„Vrem să aducem brandul Băbească Neagră în actualitate. Avem numai soiuri româneşti - Băbească şi Fetească Neagră. Sunt soiurile din care se fac şi cupajele noastre. Suntem relativ noi pe piaţă. Am început activitatea în 2008, suntem încă în curs de modernizare, avem în desfăşurare un program FEADR. Produsul pe care îl promovăm la Vintest este din 2008, dar a trecut prin toate procedeele tehnologice şi se află în perioada de învechire. Credem că am făcut o treabă bună. Zona Nicoreşti se află pe malul Siretului, este o zonă colinară. Având în vedere formele de relief foarte dulci, soarele răsare şi apune în vie. Asta ajută foarte mult strugurii, în special Băbeasca, care nu acumulează zahăr, nu ajunge la orele de insolaţie, ca să acumuleze mult zahăr. Zona e foarte bună pentru podgorii. Solurile sunt de tip cernoziom şi dau o caracteristică aparte vinului.”
Merlot 2009 îmbină experienţa din Bordeaux cu ţinutul dobrogean
Ghenadie Bobeică, administrator WineRo:
„Merlot 2009 de la Aliman este vinul care ne reprezintă, care dă un semnal în ceea ce priveşte proiectele noastre de viitor. Acest vin e rezultatul efortului unei echipe, al experienţei de vinificaţie de la Bordeaux, adusă prin oenologul Marc Dworkin la Aliman, unde am înfiinţat o plantaţie pe 80 ha. Anul acesta am avut prima recoltă de pe 20 ha şi am făcut Alira Merlot 2009. Este un vin plăcut, catifelat, uşor de băut, care ne schimbă percepţia despre cum ar trebui să fie un vin sec. Poate fi asociat cu o mâncare uşoară, cu un peşte cu sos roşu, cu o friptură de vită sau cu vânat. Alira este un vin corpolent, dar echilibrat.
Din prima recoltă au rezultat circa 40.000 litri, pe care i-am vândut deja. Din recolta lui 2011 vom ajunge la 300.000 de sticle. Avem trei soiuri - două internaţionale: Merlot şi Cabernet Sauvignon, iar mândria noastră este Feteasca Neagră de Aliman. Pentru noi, piaţa vinului nu se limitează la România. Prin proiectul pe care îl derulăm în Bulgaria, suntem prezenţi în 17 ţări, aşa că 80% din producţia noastră merge la export, iar 20% în România. Cred că piaţa din România va creşte în segmentul de calitate, deoarece mulţi consumatori au înţeles importanţa unui vin bun.”
Vinul este o băutură nobilă, care se bea şi se povesteşte
Florin Dănoaie, director general Domeniile Boieru:
„La noi, în regiunea Alba, e specific vinul alb. Avem aici un Traminer de Ciumbrud, din recolta 2010. Vinul are un miros deosebit, specific, de petale de trandafir. Îl putem bea la o mâncare bazată pe ciuperci ori cu un peşte. Vinul Traminer are gust de petale de trandafir, dar în postgust are o aromă aparte, de migdale verzi.
Avem 130 ha cu viţă de vie, din care 100 ha sunt replantate. 80 ha au intrat deja pe rod. În 2012 intenţionăm să mai plantăm încă 20 ha.
Producem o gamă largă de soiuri albe, de la Riesling Italian la cel de Rin, Sauvignon Blanc, Chardonnay, Traminer, Pinot Gris, Muscat. Din acest an avem şi soiuri roşii - Fetească Neagră, Pinot Noir.
Am investit mult în replantare, pentru că am vrut să asigurăm o calitate constantă a strugurilor, iar anul acesta am finalizat modernizarea cramei, care a inclus şi o linie de îmbuteliere. În 2011 avem o producţie de 30.000 sticle, iar pentru 2012 vrem să ajungem la 100.000 de sticle. Vrem să creştem treptat, să ajungem la 400.000 de sticle în următorii 5-6 ani.
În România, piaţa vinului a evoluat bine, pentru că se investeşte mult în schimbarea imaginii vinului şi în educarea consumatorului. Vinul este o băutură nobilă, care se bea şi se povesteşte. Încă există probleme, încă există falsuri, dar e important că lumea se luptă să facă curăţenie şi să facă vinuri de calitate pentru consumatori.”
Românii vor vinuri corecte la preţuri corecte
Mihai Ion, director naţional vânzări Budureasca:
„Toate gamele noastre de vinuri, Budureasca şi Origini sunt prezente în standul Vintest - Bucureşti. Podgoria noastră e la Dealu Mare, în zona Ceptura-Tohani-Gura Vadului. Deţinem 300 ha de plantaţie cu soiuri de viţă de vie selecţionată, ceea ce permite un control foarte riguros asupra calităţii strugurilor. Avem o mare varietate de soiuri, din care facem multe cupaje. Avem 45% soiuri albe, 55% soiuri roşii. Vinurile noastre se adresează deopotrivă cunoscătorilor şi colecţionarilor, cât şi celor ce vor să bea un vin bun la un preţ corect, echilibrat, atât pe piaţa internă, dar şi pe cea externă. Producţia noastră maximă, pe care o vom atinge peste doi ani, este de 2.400.000 de litri. Acum producem 1.400.000 litri pe an, pentru că suntem în plin proces de reconversie.
Consumatorul român e din ce în ce mai exigent. Românii vor să bea vinuri corecte la preţuri corecte.”
Un brand de familie atacă piaţa vinurilor de calitate
Marin Constantin, administrator Domeniile Anastasia:
„Am apărut în urmă cu patru ani şi ne străduim să intrăm în rândul producătorilor de vinuri bune. Nu vrem să devenim mastodonţi, vrem să fim un brand de familie. Domeniile Anastasia vine de la numele unei fetiţe din familie. Avem 7,5 ha în zona Dealul Mare-Urlaţi. Mai avem un hectar la Valea Călugărească. Ca soiuri avem Merlot, Cabernet roşu şi încercăm şi vinuri albe, ca Chardonnay. Producem aproximativ 30.000 de litri pe an. Nu vrem să producem o cantitate mare, ci un vin de calitate. Aşa vrem să intrăm pe piaţa de vinuri. N-am accesat niciun fel de fonduri, am folosit doar banii proprii, de asta ne-am şi limitat la o suprafaţă mică de viţă de vie.”
MIHAELA PREVENDA
Voinicul RURIS şi brevetele de invenţie
Inteligenţă românească, realizare internaţională
Calitatea şi durabilitatea sunt caracteristicile care au propulsat cele 40 de produse Ruris pe piaţa românească. Compania deţine 5% din piaţa motoutilajelor pentru prelucrarea solurilor (motosape, motocultoare), pentru cosirea fâneţelor (motocoase de umăr, motocositori de masă), pentru aplicarea tratamentelor chimice în agricultură (aparate de stropit), pentru prelucrarea masei lemnoase (motofierăstraie) şi pentru grădină (suflante, motofoarfece, maşini de tuns gazonul).
Cătălin Stroe, preşedintele şi fondatorul Ruris, prevede o creştere a cotei de piaţă de la 5% la 8%.
Ruris nu a apărut peste noapte, ci s-a clădit pas cu pas. În cei 18 ani de existenţă, Ruris a comercializat utilaje fabricate de alte companii, dar a început şi să pună bazele unui brand românesc de calitate. Primul utilaj proiectat şi fabricat la Craiova a fost motocultorul RURIS, diferit de tot ce exista pe piaţă în domeniu. Pasiunea şi ambiţia lui Cătălin Stroe i-au adus colaboratori de valoare, care constituie cel mai important câştig al firmei. Rezultatul acestor colaborări se cuantifică în brevete de inovaţie şi invenţii, înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. “Avem în fiecare an câte o inovaţie la motoutilajele pe care le producem”, a declarat Cătălin Stroe la conferinţa de presă organizată în octombrie 2011, cu prilejul participării firmei la Târgul Indagra de la Romexpo, Bucureşti. “Proiectele noastre sunt realizate în colaborare cu firme de prestigiu din lume, utilizăm componente de cea mai bună calitate şi am început parteneriate de vânzare cu mari companii internaţionale”, a continuat preşedintele Ruris.
Oltenii proiectează şi finalizează
La Craiova se fac întâi proiectele, după care se transmit cerinţele tehnice către furnizori. Tot aici se finalizează produsul. Compania are o fabrică de asamblare la Craiova, unde sunt aduse componente produse de furnizori internaţionali din Italia, Japonia, Germania, China, Turcia şi SUA, după specificaţiile tehnice Ruris. Compania doljeană are propria structură de cercetare, dezvoltare şi testare şi deţine mai multe invenţii şi inovaţii în domeniu, ca rezultat al adaptării produselor la particularităţile de utilizare din România. Inovaţiile Ruris asigură echipamentelor o rezistenţă crescută la uzură, randamente sporite şi consum redus, în comparaţie cu produsele similare de pe piaţă. “Ne-am propus, de la început, să facem lucruri durabile, pe care agricultorul român să le întreţină uşor, cu cheltuieli minime”, precizează Cătălin Stroe.
Tocmai de aceea, Ruris oferă garanţie de 5 ani la unele componente, aşa cum sunt cuţitele, şi de 3 ani pentru transmisie, ceea ce depăşeşte orice competiţie. Mai mult, testează utilajele chiar pe domeniul clientului, care poate vedea la faţa locului cum se comportă utilajul de care are nevoie.
Inovaţie permanentă
Compania deţine mai multe inovaţii aplicate motocultoarelor şi motosapelor: construcţia carcasei transmisiei asigură o rezistenţă crescută, iar forma cuţitelor permite prelucrarea pământului cu 50% mai rapid, în comparaţie cu alte echipamente de pe piaţă.
În plus, noua generaţie de motocositori cu masă, fabricată începând din 2011, are, ca beneficii suplimentare, fiabilitatea ridicată a transmisiei şi sistemul automat de autoîntreţinere, unic pe piaţă, ce asigură randament ridicat şi consum scăzut.
Numai în acest an, Ruris a investit 500.000 euro în matriţe pentru producţia de serie a unor noi versiuni de produse, pentru că brandul se construieşte pe inovaţie permanentă, pe adaos de inteligenţă.
Lider pe piaţa motoutilajelor agricole, în 2011
„Avem atuul de a cunoaşte foarte bine consumatorul român, fapt ce ne permite să dezvoltăm şi să adaptăm rapid tehnologiile la utlizarea intensivă a echipamentelor în România”, a declarat Cătălin Stroe. Această mentalitate a adus compania în poziţia de lider de piaţă, fiind singurul producător autohton de motoutilaje agricole. A înregistrat vânzări de 3,6 milioane de euro pe primele nouă luni ale anului, cu 44% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Pentru finalul lui 2011, compania ţinteşte o creştere de 65% a cifrei de afaceri, până la nivelul de 5 milioane euro, pe fondul extinderii reţelei de distribuţie şi al eforturilor de marketing şi vânzări. Ruris ocupă poziţia de lider în vânzările de motocultoare, motosape şi motocoase, susţine Cătălin Stroe. El merge chiar mai departe şi vede un business de 7,5 - 8 milioane de euro în 2012.
Compania Ruris îşi distribuie produsele printr-o reţea naţională de 14 magazine proprii şi peste 100 de dealeri, care realizează 52% din vânzări, precum şi în trei reţele de mari magazine de profil. „Un agricultor poate să-şi doteze complet o grădină mare cu doar 3.500 de lei”, a menţionat Cătălin Stroe.
Potenţialul pieţei - 60 milioane euro
Piaţa motoutilajelor agricole din România va creşte anul acesta cu 10%, faţă de anul trecut, la aproximativ 60 de milioane de euro, pe o piaţă în care 95% dintre clienţi sunt mici gospodari. Cătălin Stroe consideră că majorarea din acest an se datorează, în principal, intrării în piaţă a unui volum important de produse low-cost şi no-name, care reprezintă 25% din vânzări. „Puţin dai, puţin iei”, cum zice românul.
Piaţa de profil din România este încă foarte fragmentată şi, raportat la numărul de produse existente în piaţă, potenţialul de creştere a vânzărilor este foarte mare. „În prezent, agricultura românească este dominată de acest tip de cultură de subzistenţă. Românii nu deţin încă metode moderne de a face agricultură, care se află într-un stadiu de primitivism”, a mai spus oficialul Ruris.
Ruris, brand românesc
Potenţialul firmei stă în perfecţionare permanentă, aşa că oamenii de la Ruris pregătesc produse noi. În prezent, sectorul de cercetare al companiei lucrează la o nouă invenţie - tractorul hibrid. Mai există o încercare de acest fel în Franţa, dar oltenii vor să fie cei mai buni, aşa că proiectul este protejat de secret până la finalizare.
Întrebat dacă se gândeşte să vândă o parte din companie, Stroe a spus că nu are de gând să cedeze nicio parte din afacere. „Am avut discuţii în acest sens cu un fond de investiţii din România şi cu câteva companii din străinătate. Dar, în prezent, nu vedem rolul unui nou investitor în cadrul companiei noastre”, a specificat preşedintele Cătălin Stroe.
În emisiunea „Timpul pământului” de la Televiziunea Favorit, realizată de Revista Fermierului, orice gospodar poate să participe la concursul organizat împreună cu RURIS şi să câştige un motoutilaj, trimiţând o scrisoare cu răspunsul la întrebarea lunii. Urmăriţi emisiunea difuzată în fiecare sâmbătă la ora 13,00 şi în reluare la ora 00,00 şi duminică la ora 9,00.
Decembrie în cultura mare
Decembrie, din punct de vedere calendaristic, este a 12-a lună a anului, prima lună de iarnă, dar şi luna care închide anul. Se spune că în această lună, la gura sobei, se trage linie activităţilor de peste an. Se adună cele bune, se scad cele rele şi se vede profitabilitatea anului.
În tradiţia populară decembrie are mai multe denumiri, printre care Ningău, Neios (luna ninsorii), Andrea etc. Se zice că luna decembrie este geroasa, încât înţeapă (bagă ace, undrele). Tot tradiţia populară face legătura între anul care urmează şi vremea din decembrie. Se spune că dacă ninge în decembrie, luna iunie va fi ploioasă, iar dacă este ger, anul următor va fi bogat în roade. Gerul şi neaua din decembrie vestesc grâu mult. Unde nu va da Domnul să fie aşa, să sporească grâul în hambare şi anul să fie mai bogat!
Din păcate, până la această dată, fermierii nu prea au motive de laudă. Lipsa precipitaţiilor a făcut ca terenul să fie lucrat foarte greu, cu mult efort şi cu mulţi bani. Marea majoritate a culturilor de rapiţă, orz şi grâu au fost semănate în afara epocii optime, într-un teren deficitar din punct de vedere al pregătirii şi cu costuri suplimentare pe hectar. Lipsa precipitaţiilor a dus, de asemenea, la o răsărire întârziată şi în etape. La ora actuală, mai sunt culturi de rapiţă, grâu şi orz care se află încă în faza de răsărire.
Pe fondul secetei prelungite, lucrările pentru pregătirea ogorului de toamnă nu au putut fi finalizate la timp. Încă, pe mari zone se aşteaptă ploaia pentru a se putea pregăti terenul în condiţii bune.
În prezent, în unele locuri, chiar şi cu utilaje performante nu se poate intra la pregătirea terenului. În mod normal, pregătirea se efectuează printr-o arătură adâncă la 28 - 35 cm. În funcţie de plugul utilizat, adâncimea arăturii poate varia între anumite limite. În luna decembrie activităţile de pregătire a terenului sunt încheiate în anii normali şi de cele mai multe ori se trece la stocarea utilajelor, la repararea acestora, la planul de culturi pentru primăvară şi la aprovizionarea cu materii şi materiale.
Rapiţă
La cultura rapiţei, din deplasările în teren, am constatat că puţine suprafeţe se află în faza apropiată de intrarea în condiţii bune în iarnă. Cele mai multe suprafeţe se află între faza de cotiledoane şi faza de 4 frunze adevărate.
O parte din suprafeţele de rapiţă semănate spre finalul epocii optime au fost deja întoarse. O altă parte aşteaptă acelaşi verdict după iarnă. Practic, factorul limitativ în reuşita culturii de rapiţă, chiar dacă rapiţa a fost semănată la timp, a fost dat de lipsa apei. Toţi am sperat ca măcar după semănatul culturii să avem umiditate suficientă pentru răsărire şi pentru dezvoltarea normală a culturii. Din păcate, lipsa de precipitaţii a dus la o germinaţie întârziată a seminţelor, o răsărire târzie şi neuniformă, o dezvoltare înceată şi chiar o dispariţie a plantulelor pe fondul secetei. Cele mai dezvoltate culturi de rapiţă se află în acest moment în faza de 5 frunze adevărate.
În funcţie de iarna care va urma, de agresivitatea ei, de modul de instalare a temperaturilor negative şi de absenţa sau prezenţa stratului de zăpadă şi aceste suprafeţe dezvoltate mai întârziat pot fi afectate. În solele unde cultura de rapiţă a dispărut, pentru păstrarea rotaţiei plantelor, pentru a avea un asolament corespunzător în cadrul fermei, trebuie să se reînsămânţeze aceste suprafeţe în primăvară cu culturi de floarea-soarelui, de rapiţă de primăvară şi de soia. În felul acesta nu se perturbă prea mult asolamentul.
Orz şi grâu
După cultura de rapiţă a venit rândul celorlalte culturi de toamnă să fie afectate de lipsa precipitaţiilor. Astfel, culturile de orz şi grâu au fost semănate în condiţii din ce în ce mai impropii culturilor. Terenurile au fost pregătite prin mai multe treceri decât normal, cu consumuri exagerate de combustibil şi cu o creştere a cantităţii de sămânţă pe hectar. Semănatul a fost făcut deficitar în condiţii de teren uscat şi cu bulgări.
Semănatul în teren mai puţin pregătit nu ar fi fost un impediment în cazul acestor două culturi dacă măcar după semănat am fi beneficiat de un aport însemnat de precipitaţii. Din păcate, seceta a continuat şi a afectat şi culturile de orz şi grâu, care au o importanţă naţională.
La data publicării acestui material putem afirma că sunt puţine suprafeţele care arată cât de cât satisfăcător pentru această perioadă. Nu ne rămâne decât să sperăm că vom avea o iarnă bogată în precipitaţii care să reducă deficitul de umiditate din stratul arabil al solului, iar în primăvară, pe fondul pornirii în vegetaţie a culturilor agricole să susţinem aceste suprafeţe cu o fertilizare adecvată.
Publicitate
Revista
