Wingflex şi ergoBoard aduc pajiştea în grajd
Taurinele sunt animale care se odihnesc pe suprafeţe moi, articulaţiile sunt sensibile şi foarte puţin protejate, ceea ce impune existenţa unei pardoseli moi, cu o deformabilitate de minimum 20 mm. Este însă hotărâtor ca pardoseala respectivă să îşi păstreze proprietăţile timp îndelungat, aşa încât după mulţi ani să poată oferi acelaşi confort ca la început.
Pardoseala de odihnă „WINGFLEX“, produsă de compania germană Kraiburg, combină în mod ideal avantajele cuşetei cu cele ale aşternutului adânc, rezultând cel mai bun confort la odihnă, ceea ce oferă animalului odihna şi productivitatea optimă.
Fiecare minut de odihnă pierdut contează
Odihna îndelungată este esenţială pentru productivitatea unei vaci de lapte, deoarece în decubit vascularizarea ugerului se îmbunătăţeşte cu 30%, iar rumegarea este cu 70% mai intensă. Odihna îndelungată presupune în acelaşi timp scăderea solicitării onglonului (din punct de vedere mecanic, chimic şi infecţios) realizându-se prin aceasta prima măsură importantă care se impune pentru obţinerea unor animale performante: sănătatea ongloanelor.
Dereglarea ritmului la odihnă, cu perioade de şedere prea scurte, prea lungi sau prea puţine ca număr, poate declanşa un cerc vicios, iar de aici rezultă în continuare probleme în asimilarea hranei, dereglarea metabolismului animalului şi înrăutăţirea sănătăţii onglonului. Fiecare minut de odihnă pierdut contează! Urmărirea animalului rentează, deoarece adesea se pot observa detalii care pot fi îmbunătăţite cu efort minim. Aşezarea şi ridicarea vacii trebuie să decurgă cât mai aproape de condiţiile naturale, de aceea se impune dotarea grajdurilor cu limitatoare de greabăn şi de piept flexibile, şi cu pardoseli la odihnă moi şi sigure la alunecare, corespunzătoare nevoilor animalului.
În ce priveşte comportamentul natural în decubit, boxa de odihnă trebuie să permită abordarea de către animal a tuturor celor cinci poziţii de referinţă observate în natură: aşezarea pe piept (43%), îndoirea membrului superior în faţă (20%), membrul inferior îndoit în spate (22%), total pe o parte (7%) şi poziţia “de dormit” (8%) (Cows and more - ce ne spun vacile, Pelzer et al., 2007).
Modul de proiectare a boxei de odihnă, în special a limitatorului de greabăn şi piept, nu trebuie să stânjenească în niciun fel animalul. Atâta timp cât vaca nu poate aborda una dintre poziţii, de exemplu nu poate întinde membrul superior, va rămâne prea mult culcată în altă poziţie sau timpul total de odihnă se va scurta. Schimbarea naturală a poziţiilor de odihnă ajută la echilibrarea sarcinilor şi împiedică suprasolicitarea unei anumite părţi a corpului. Suprasolicitarea are ca rezultat dereglarea vascularizării în zona articulaţiilor sensibile şi apariţia plăgilor la nivelul pielii (de exemplu, în zona jaretului).
Confort la odihnă cu pardoseli moi
Taurinele sunt animale care se odihnesc pe suprafeţe moi, articulaţiile sunt sensibile şi foarte puţin protejate, ceea ce impune existenţa unei pardoseli moi, cu o deformabilitate de minimum 20 mm. Este însă hotărâtor ca pardoseala respectivă să îşi păstreze proprietăţile timp îndelungat, după mulţi ani să poată oferi acelaşi confort ca la început. Pardoselile care după un număr mic de ani se întăresc reduc puternic timpul de odihnă, de multe ori fără ca fermierul să observe. Atunci când creşte numărul afecţiunilor podale, este necesară şi verificarea confortului la odihnă.
Inflamarea articulaţiilor şi plăgile pielii cu pierderea firelor de păr apar îndeosebi la jaret. În decubit, pielea vacii este solicitată de sarcina mare a corpului acesteia. Stratul adipos şi ţesutul muscular pot susţine pe o perioadă limitată de timp irigarea pielii cu sânge. Dacă însă sarcina este prea mare sau durează un timp prea îndelungat, apar escare la nivelul pielii şi inflamaţii la rădăcina firelor de păr. Afecţiunile la nivelul pielii apar îndeosebi în zonele în care pielea vine în contact direct cu oasele animalului, de exemplu, în zona jaretului. În situaţiile în care, datorită existenţei unei pardoseli deformabile, greutatea animalului se distribuie uniform pe suprafaţă şi nu punctual, pielea va fi mai bine hrănită cu substanţe nutritive (Fig.1 şi 2).
În plus, pardoselile moi oferă şi o rezistenţă mai bună la alunecare, ceea ce determină animalul să se aşeze fără teamă - un alt factor care favorizează odihna îndelungată.
WINGFLEX - Odihnă şi productivitate
Pardoseala de odihnă „WINGFLEX“, produsă de compania germană Kraiburg, combină în mod ideal avantajele cuşetei cu cele ale aşternutului adânc rezultând cel mai bun confort la odihnă, ceea ce oferă animalului odihna şi productivitatea optimă.
Pardoseala înaltă „WINGFLEX“, cu cei 60 mm grosime se poate curăţa uşor, economisind astfel muncă şi paie. Profilul inovativ cu aripi dedesubt oferă cea mai mare deformabilitate şi îşi păstrează timp îndelungat stabilitatea şi elasticitatea. Are deformabilitatea ideală pentru orice solicitare de către animal. Menţionăm că modul de solicitare al pardoselii atunci când animalul este aşezat diferă de cel apărut când animalul se ridică. Lamelele profilului de dedesubt se aşează perfect atunci când animalul se odihneşte şi amortizează şocurile articulaţiei carpiene atunci când acesta se ridică.
Durabilitatea pardoselii din cauciuc a fost deja testată şi confirmată de organismul german DLG. Panta integrată din spate favorizează scurgerea lichidelor şi uscarea, aducând astfel încă un avantaj păstrării sănătăţii onglonului vacii. Montajul cu profile în serie şi şuruburi speciale din inox completează acest sistem profesionist.
SIMONA EHMANN, GKR IMPEX
Plăţi la hectar diferenţiate pe regiuni
Comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş a declarat că România ar putea să introducă din 2014, în urma negocierii cu UE a Politicii Agricole Comune, plăţi directe la hectar diferenţiate pe regiuni, care să ofere o mai mare flexibilitate a finanţării. „În anumite regiuni ai anumite condiţii, poate mai nefavorabile, şi dacă vrei să susţii agricultura poate că trebuie să dai mai mult în anumite regiuni decât în altele unde preţul de pe piaţă poate să compenseze eventuale plăţi directe mai scăzute şi să nu se simtă în veniturile agricultorului. Şi atunci direcţionezi cumva într-o anumită perioadă anumite regiuni, anumite structuri de producţie, anumite sectoare”, a explicat Dacian Cioloş. El a adăugat că abordarea regională şi sectorială a agriculturii naţionale, în funcţie de realităţile din diferite regiuni sau sectoare de producţie, este prezentă în ţări membre mai vechi, ca Germania, Franţa, Italia şi Spania, şi poate fi valabilă şi în România pentru că sunt diferenţe între producţia de lactate în Câmpia Română şi cea din Apuseni sau Carpaţi, între sectoarele de legume-fructe sau cereale din diferite zone ale ţării.
Depozite de legume şi fructe realizate de stat
Printre intenţiile Ministerului Agriculturii se află crearea de către stat a unui lanţ naţional de depozite de legume şi fructe. „Vom crea un lanţ la nivel naţional de depozite de legume şi fructe. Suntem în discuţii cu reprezentanţii Comisiei Europene pentru a finanţa prin Măsura 123 anumite parteneriate publice private pentru crearea de centre de colectare legume fructe”, a punctat Daniel Constantin, ministrul agriculturii.
Ajutorul de minimis, 100 lei/ha, se acordă de la 1 noiembrie
Hotărârea privind aprobarea schemei „Ajutoare de minimis pentru compensarea efectelor fenomenului de secetă manifestat în anul agricol 2011-2012 asupra culturilor agricole” a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 639/7 septembrie 2012.
Începând cu data publicării în Monitorul Oficial, fermierii pot depune cereri la direcţiile pentru agricultură, până la data de 15 octombrie 2012. Sprijinul va fi acordat începând cu data de 1 noiembrie 2012.
Ajutorul stabilit de actul normativ se acordă producătorilor din domeniul vegetal şi compensează o parte din pierderea producţiei destinată autoconsumului. Beneficiarii schemei sunt fermieri persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale constituite potrivit OUG nr. 44/2008, persoane juridice, precum şi orice forme asociative cu sau fără personalitate juridică care deţin suprafeţe de culturi agricole în teren arabil şi au înfiinţat culturi în toamna anului 2011 şi primăvara anului 2012.
Cuantumul ajutorului este de 100 de lei pe hectar şi se acordă pentru suprafeţe cuprinse între 1 ha şi maximum 10 ha, inclusiv. Numărul estimat de beneficiari este de aproximativ 573.000 de fermieri, iar suprafaţa de teren arabil pentru care se acordă sprijinul este de aproximativ 1,9 milioane ha.
Suma maximă a sprijinului financiar nu poate depăşi echivalentul în lei a 7.500 euro pentru fiecare beneficiar. Resursele financiare necesare aplicării schemei de ajutor sunt de aproximativ 42,8 milioane euro şi se asigură de la bugetul de stat.
Creşterea subvenţiilor la hectar, în stadiul de dorinţă
Daniel Constantin a anunţat că România va susţine la Bruxelles creşterea plăţilor la hectar. Ministrul agriculturii menţionează că în prezent subvenţiile la hectar sunt la un nivel de 75%, respectiv de 180 de euro pe hectar, în condiţiile în care media Uniunii Europene este de 270 de euro pe hectar.
România solicită CE subvenţii pentru 12 milioane de hectare
CLAAS şi HORSCH, record mondial la semănat de porumb
Companiile germane Claas şi Horsch au stabilit împreună un nou record mondial la semănat de porumb. În 24 de ore, o suprafaţă de aproape 450 de hectare a fost însămânţată şi fertilizată simultan cu un tractor multifuncţional Claas XERION 5000 şi o semănătoare Horsch Maestro 24.70 SW. Recordul mondial a fost realizat cu un consum mediu de motorină de 3,17 litri pe hectar. Semănarea porumbului s-a executat cu fertilizare sub pământ.
Recordul mondial a fost stabilit în Rusia, pe un teren aflat în apropierea oraşului Chaplygin din centrul regiunii Pământurilor Negre.
CLAAS şi Horsch, la finele lui aprilie, au organizat în comun doborârea recordului mondial la semănatul de porumb. În 24 de ore, o suprafaţă totală de 448,29 de hectare a fost însămânţată şi fertilizată simultan cu un tractor multifuncţional Claas XERION 5000 şi o semănătoare bob cu bob Horsch Maestro 24.70 SW. Recordul mondial a fost stabilit pe un teren în apropierea oraşului Chaplygin, în centrul regiunii Pământurilor Negre din Rusia. ”Scopul a fost semănarea a 24 de rânduri de porumb, la o viteză medie de 14,7 kilometri pe oră şi cu un coeficient foarte bun de variaţie. Este primul record mondial de acest gen în care semănarea porumbului s-a executat cu fertilizare sub pământ. Încercarea a fost organizată în Rusia, deoarece piaţa din Europa de Est oferă un potenţial foarte mare pentru tehnica utilizată”, au declarat reprezentanţii producătorilor germani de utilaje agricole.
Echipa care a stabilit noul record mondial a fost formată din 16 oameni, specialişti de la Claas şi Horsch, precum şi doi experţi independenţi.
XERION 5000 şi Maestro 24.70 SW, echipa perfectă pentru semănat porumb
Semănătoarea bob cu bob Maestro 24.70 SW, fabricată de firma Horsch, seamănă pe 24 de rânduri, cu o distanţă între rânduri de 70 cm şi o adâncime de semănat între 1,5 şi 9 cm. Pentru doborârea recordului mondial, adâncimea de însămânţare a fost setată la 6 cm. Seminţele sunt alimentate de un sistem denumit ”Seed on Demand”, care asigură o umplere facilă şi o scurtare a timpilor de încărcare. Rezervorul central are capacitatea de 2.000 de litri pentru seminţe şi de 7.000 litri pentru fertilizare. Maestro a fost aleasă maşina anului 2012, la Expoziţia Agritechnica din noiembrie anul trecut, desfăşurată la Hanovra - Germania.
Maestro permite viteze de însămânţare de peste 15 km/h, în funcţie de necesarul de precizie la amplasarea seminţei. La 15 km/h, maşina atinge precizia optimă pentru însămânţarea bob cu bob. Jgheabul dispune de un senzor de seminţe complet integrat, care detectează nu doar numărul de boabe, ci şi distanţa dintre acestea. Senzorul trimite date la terminalul de control al utilizatorului, care astfel este tot timpul informat de distanţa bob cu bob, lipsa seminţei şi coeficientul de variaţie. Acest lucru permite şoferului să intervină prompt în schimbarea setărilor, având astfel un rezultat optim al lucrării. Dispozitivele de măsurare, contorizare sunt acţionate electric şi pot fi pornite/oprite individual.
În urma colaborării din ultimul an, Claas şi Horsch au optat pentru un tractor multifuncţional Claas XERION 5000 ca unitate de tracţiune. Cu o putere de 524 CP, XERION a fost candidatul ideal, formând o bună echipă împreună cu semănătoarea Horsch pentru stabilirea noului record mondial.
Conceptul 4 track, cu cele patru roţi de dimensiuni egale ale tractorului de la Claas, este capabil să transforme puterea motorului în putere de tracţiune, fără deteriorarea solului. Acestea sunt premisele ideale pentru a menţine întotdeauna o rezervă de putere pe un teren care este pe alocuri deluros. XERION este echipat cu sistem TELEMATICS care face posibilă verificarea şi documentarea continuă atât a poziţiei, cât şi a setărilor tractorului.
Pe o durată de 24 de ore, toţi parametrii semănătorii au fost monitorizaţi şi documentaţi în mod constant, atât prin CLAAS TELEMATICS, cât şi prin senzorul de seminţe al semănătorii Horsch Maestro.
Record mondial realizat cu un consum de 3,17 litri motorină/ha
Pentru doborârea recordului mondial la semănat de porumb s-au utilizat, în total, 10 tone de seminţe şi 47 tone de îngrăşământ. Pe oră s-au însămânţat 18,6 hectare, iar rata de însămânţare a fost de 88.000 boabe la hectar. În cele 24 de ore în care s-au semănat aproape 450 de hectare, s-au făcut 10 opriri de alimentare a buncărului semănătorii. Fiecare oprire a fost, de asemenea, folosită pentru realimentarea tractorului cu combustibil. Recordul mondial a fost realizat cu un consum mediu de motorină de 3,17 litri pe hectar. Tractorul de peste 500 CP a mers cu viteza de 14,7 km/oră.
|
Suprafaţa totală însămânţată |
448,29 ha |
|
Durată totală |
24 ore |
|
Suprafaţa însămânţată |
18,6 ha/h |
|
Rata de însămânţare |
88.000 boabe/ha |
|
Seminţe utilizate |
10 tone |
|
Fertilizator utilizat |
47 tone |
|
Consum de carburant |
3,17 litri/ha |
|
Viteză |
14,7 km/h |
Condiţiile din câmpul rusesc
Terenul lucrat în apropierea oraşului Chaplygin, la 360 km sud-est de Moscova, a cuprins două suprafeţe, una de 320 ha şi cealaltă de 170 de hectare, pământ agricol negru, cu condiţii arabile favorabile (valoarea pH-ului 5,8 şi un conţinut de humus de 6,4% ). Factorul decisiv pentru exprimarea randamentului este apa din sol. Precipitaţiile anuale din această zonă sunt de 400 - 450 mm.
Pe ambele suprafeţe, ultima recoltă este grâul de iarnă. Imediat după recoltare, pământul a fost lucrat cu un Horsch Joker 12 RT. În primăvară, terenul a fost prelucrat cu un cultivator Horsch Tiger 10 LT.
Înainte de încercarea de doborâre a recordului mondial terenul era uscat spre deosebire de terenul de test, care s-a prezentat optim. Totuşi, în adâncime s-a întâlnit un pământ umed şi negru. Terenul de încercare nu putea fi utilizat, deoarece acesta a fost arat şi la momentul competiţiei era ud.
”Conform înregistrărilor din TELEMATICS, putem observa că am lucrat în condiţii reale. Primul câmp a avut o formă foarte neregulată, cu colţuri în formă de pană”, explică Lob Harald, managerul de proiect din partea Claas. Florian Ermer, manager de proiect din partea Horsch a completat: ”Am fost nevoiţi să ne oprim forţat de trei ori, o dată din cauza blocării secţiilor de însămânţare din cauza unei erori de pilotaj şi încă de două ori, deoarece am rămas fără hârtie în aparatele de măsură. Acestea sunt, de asemenea, factori care apar în condiţii agricole reale.”
După ce a stabilit noul record mondial, echipa şi-a continuat activitatea şi a semănat tot terenul rămas, lăsând în urmă două terenuri perfect însămânţate.
16 pentru un record
Echipa care a stabilit recordul mondial la semănat de porumb a fost formată din 16 oameni de la Claas şi Horsch. Şoferii de camioane s-au ocupat de aprovizionarea cu seminţe, motorină şi fertilizator. Două persoane au avut grijă ca opririle şi alimentările cu seminţe şi motorină să fie cât mai scurte. Tractorul XERION 5000, în combinaţie cu semănătoarea Horsch Maestro 24.70 SW, a fost condus în total de patru şoferi, în 24 de ore. Suportul tehnic a fost asigurat de o echipă de trei tehnicieni, în timp ce alte trei persoane au fost întotdeauna pe poziţie, pentru a imortaliza momentul prin fotografii şi înregistrări video.
Juriul independent a fost format din doi redactori de la reviste de profil agricol din Germania şi Rusia: Johannes Hädicke de la Deutscher Landwirtschaftsverlag (DLV), München, precum şi Alexei Andreev de la Neue Landwirtschaft Russland (ediţia în rusă a cunoscutei reviste cu profil agricol "Neue Landwirtschaft").
Despre CLAAS
CLAAS este o companie familială, fondată în 1913 în Germania. Astăzi, producătorul german are peste 9.500 de angajaţi şi realizează o cifră anuală de afaceri de circa 3 miliarde de euro. CLAAS deţine 14 centre de producţie, dintre care şapte în Germania şi alte şapte împărţite în Franţa, Rusia, Statele Unite, India şi Ungaria.
Combinele construite de CLAAS sunt lider european de piaţă, iar combinele de recoltat furaje ocupă primul loc pe plan internaţional.
În gama de produse a companiei CLAAS mai sunt utilaje agricole ca: tractoare, prese de balotat, încărcătoare telescopice, precum şi tehnologii agricole de ultimă generaţie.
Despre HORSCH
HORSCH Maschinen GmbH este unul dintre cei mai importanţi producători de echipamente de arat, semănat şi erbicidat. Cu aproximativ 950 de angajaţi în întreaga lume, Horsch susţine ”agricultura ca pasiune”. Pasiunea merge în fiecare produs al firmei şi este şi principiul care motivează fiecare dintre angajaţii săi. De la manageri la montatori, fiecare membru al echipei are nevoie de pasiune pentru a transforma un simplu produs într-un produs unic, caracterizat prin inovaţie şi calitate fără compromisuri.
”Mai repede, mai uşor, mai fiabil” sunt criterii pe care trebuie să le îndeplinească orice utilaj al firmei Horsch. O maşină trebuie să fie din ce în ce mai uşor de utilizat. Maşinile agricole trebuie să efectueze lucrările fiabil şi bine. În acelaşi timp, trebuie să garanteze dezvoltarea pământului. Lucrarea realizată trebuie să fie din ce în ce mai rapidă, mult mai rapidă ca în trecut. Acest lucru se întâmplă doar când utilajul este inovativ, fără compromisuri din punct de vedere al calităţii. Aşa este definit pe scurt un utilaj construit de Horsch.
MIHAELA PREVENDA
Demonstraţii comentate cu utilaje agricole la ”Mewi Demo 2012”
În perioada 17-31 iulie, compania Mewi din Orţişoara (Timiş) organizează, sub numele ”Mewi Demo 2012”, o serie de demonstraţii în câmp cu utilajele agricole pe care le deţine în portofoliu. Caravana ”Mewi Demo 2012” trece prin judeţele Timiş, Bihor, Iaşi, Călăraşi şi Argeş. Utilajele vor fi prezentate în detaliu, iar demonstraţiile practice vor fi comentate de specialiştii companiei Mewi. Startul, în toate locaţiile, va fi la ora 11,00.
”Fiecare dintre distribuitorii de maşini şi utilaje agricole spune despre oferta proprie că este cea mai bună. Noi avem curajul de a vă arăta cum lucrează echipamentele agricole din oferta noastră, direct în câmp, pentru a vă convinge că robusteţe, performanţă, eficienţă nu sunt doar nişte cuvinte pe care le folosim în dreptul descrierii tractoarelor şi echipamentelor agricole pe care le comercializăm. De aceea, cei care nu au văzut la lucru utilajele Challenger, Fendt, Horsch şi Valtra la demonstraţiile de la Expoziţia AgriPlanta, care a avut loc la începutul lui iunie, sunt invitaţi să se convingă de superioritatea acestora la Mewi Demo 2012, caravana demonstraţiilor în câmp organizată de compania Mewi în perioada 17- 31 iulie”, specifică invitaţia la ”Mewi Demo 2012”.
Prezentările de utilaje şi demonstraţiile comentate vor fi susţinute de directorul de vânzări Leontin Coca şi de directorul tehnic Daniel Mayer. ”În toate cele cinci locaţii, în care vor fi prezentate utilajele noastre şi vor demonstra ce pot în câmp, vor fi prezenţi reprezentanţi Challenger, Fendt, Valtra şi Horsch, care vor răspunde oricăror întrebări tehnice sau comerciale venite din partea fermierilor”, a declarat Cristian Dănescu, director general al Mewi.
Ora de începere a fiecărei demonstraţii este 11.00 şi, având în vedere că firma mamă a companiei Mewi este de sorginte germană, startul demonstraţiilor nu va întârzia.
Pentru fermierii care participă la demonstraţiile în câmp, Mewi organizează o tombolă cu premii diverse. ”Cine se înscrie la tombolă poate câştiga un loc în grupul de 15 fermieri care va vizita noua fabrică Horsch de la Ronnenburg, Germania, la începutul lunii octombrie. Şi, pe lângă partea de vizitare, grupul de fermieri va fi prezent la OktoberFest, la Munchen. Detalii, însă, la evenimentul Mewi Demo 2012”, a spus Cora Kelemen, director comunicare/marketing Mewi.
Utilaje care pot fi văzute la lucru în câmp
● Fendt 939 Vario + Horsch Maestro 24 SW, un tractor vârf de gamă, cu o putere de 390 CP şi excepţionala cutie de viteze fără trepte Vario, va tracta semănătoarea de prăşitoare cu sistem unic de plasare a seminţei în pământ, votată utilajul anului 2012 la Târgul Agritechnica de la Hanovra, Germania (noiembrie 2011).
● Fendt 722 Vario + Horsch Pronto 6 DC, un tractor perfect, de 220 CP, acompaniat de o semănătoare de păioase adaptabilă oricăror condiţii, utilajul preferat al fermierilor clienţi Mewi.
● Fendt 828 Vario + Horsch Terrano 4 MT, un tractor compact, robust, de 280 CP, ideal pentru lucrări grele, va avea ataşat un cultivator conceput special pentru prelucrarea mini-till, ce poate pătrunde până la 30 cm în sol.
● Challenger 875 C + Horsch Tiger 8 MT, “şenilatul” cel mai apreciat al momentului, cu o putere ce atinge 600 CP, va uimi (din nou) asistenţa în compania unui cultivator cu lăţime mare de lucru, ce prelucrează intens solul, cu agilitatea şi robusteţea sa tipic germană.
● Challenger 765 C + Horsch Joker 8 HD, şenilatul ce atinge 355 CP, însă - la fel, ca fratele mai mare, nu tasează solul şi are acelaşi motor turbo 6 cilindri CAT, va tracta discul scurt produs de Horsch, care prelucrează rapid şi exact solul, după culturile de grâu, rapiţă, floarea-soarelui sau porumb.
● Challenger 875 C + Tiger 8 DT, tractorul aparţinând lui Ianko Zifceak, proprietarul MaxAgro Gătaia (şi care va demonstra doar la Orţişoara), la care va fi ataşat cultivatorul Horsch Tiger, un utilaj special conceput pentru soluri dificile.
● Combina Fendt 6275 L MCS, cu tehnologie SCR, fiabilă, uşor de exploatat (şi aici intră şi uşurinţa efectuării reglajelor), ce asigură o foarte bună curăţare a materialului.
● Valtra N 123 H + Horsch Titan 34 UW, un tractor atractiv de nepretenţios, de 135 CP, care va tracta remorca autodescărcătoare de dimensiune mare (34 mc).
● RoGator 655, supranaturala maşină de erbicidat de la Challenger, cu motor AGCO Sisu şi caracteristici de proiectare şi funcţionare fără precedent.
● Spearhead MultiCut 420, un tocător de resturi vegetale eficient şi cu un randament ridicat, având o lăţime de lucru de 4,20 m şi înălţimi de tăiere de la 0,10 la 4 metri.
● Valtra T 203 D + Europal 4 trupiţe.
Vor fi prezente şi prezentate, bineînţeles, Fendt 200, Fendt 211, Fendt 313, Valtra N 123 H, Lemken Primus, Merlo 34.1 şi altele.
MEWI DEMO 2012 - locaţiile de desfăşurare
Marţi, 17 iulie - Orţişoara, judeţul Timiş, pe terenul alăturat sediului MEWI;
Vineri, 20 iulie - Curtuişeni, judeţul Bihor, DN19 Oradea-Satu Mare, km 73;
Marţi, 24 iulie - Mirosloveşti, judeţul Iaşi, E85, la intrarea în Mirosloveşti dinspre Roman;
Vineri, 27 iulie - Drajna Nouă, judeţul Călăraşi, DN3A, vis-a-vis de Popasul Dropia;
Marţi, 31 iulie - Mârghia, judeţul Argeş, E 574, la graniţa judeţului Argeş cu judeţul Olt.
MIHAELA PREVENDA
Sămânța de rapiță – să nu mai facem greșeli!
În această perioadă apar ofertele de semințe de rapiță de toamnă, însoțite de cataloagele cu descrierile și recomandările producătorilor. În mod cert, marea majoritate a companiilor care produc și comercializează semințe de rapiță dețin în portofoliul lor diverse varietăți, cu caracteristici diferite și bineînțeles care pot atinge randamente ridicate de producție în condițiile de cultură pentru care sunt recomandate.
Părerea personală legată de varietățile de plante cultivate, care au fost supuse proceselor de ameliorare, este aceea că sunt toate foarte bune, însă fiecare dintre ele are caracteristici individuale care le diferenţiază și care ne pot face pe noi, fermierii – să fim mulţumiți sau ... dimpotrivă.
Se întâmplă adesea ca la momentul recoltării să fim dezamagiți de o anumită varietate de rapiță (soi sau hibrid) gândindu-ne că de fapt este o varietate proastă și că am greșit când am facut alegerea de a o cultiva.
În mod cert facem greșeli majore atunci când alegem sămânța de rapiță consultând cataloagele de prezentare doar la rubrica “potențial de producție” sau “rezultate obţinute în loturi demonstrative”. Cred că fiecare fermier este tentat să aleagă varitatea cu cel mai mare potențial de producție și în mod cert a fost și dezamăgit la un moment dat din această cauză.
Alegerea varietăților de rapiță
Trebuie făcută în primul rând după studierea atentă a caracteristicilor morfo-fiziologice ale acestora și mai ales după interpretarea tuturor factorilor care ar putea influența manifestarea plantelor în cultură. De fapt, ceea ce am spus mai înainte reprezintă interpretarea interacțiunii genotip - mediu – tehnologie.
Așadar, pentru evitarea insuccesului la cultura de rapiță trebuie să urmărim îndeaproape și să interpretăm obiectiv următoarele aspecte, enunțate în ordine cronologică:
- Interpretarea factorilor de mediu:
- solul (ca tip de sol, cu caracteristicile care influențează cultura rapiței),
- precipitațiile (ca volum și distribuția lor în timpul anului),
- temperaturile (înregistrate în perioadele critice pentru cultura rapiței).
- După identificarea factorilor de mediu care influențează cultura rapiței și interpretarea importanței acestora, se poate trece la factorul tehnologie, care este în mod obligatoriu modelată după caracteristicile de mediu pentru a putea valorifica la maximum contextul existent. Așadar, tehnologia adoptată va fi în mod automat adaptată condițiilor de mediu existente, cu care împreună vor concura la succesul culturii de rapiță
Când spunem tehnologie ne referim la sistemul de lucrări ale solului, la rotație și asolament, fertilizare, protecția plantelor și bineînțeles la experiența personală în privința acestei culturi. - Abia după analizarea temeinică a factorilor mediu și tehnologie facem alegerea varietății de rapiță care în sistemul nostru reprezintă genotipul.
Pentru a avea contextul potrivit de a interpreta interacțiunea factorilor, în momentul studierii varietăților de rapiță, trebuie să analizăm următoarele aspecte:
- tipul de sămânță: soi sau hibrid
- vigoarea creșterii în primele faze de vegetație
- durata repausului vegetativ de iarnă
- momentul când are loc înflorirea și durata procesului de înflorire
- talia plantelor de rapiță la maturitate
- capacitatea de ramificare și durata perioadei de maturare
- nivelul de toleranță/rezistență la bolile specifice și mai ales la Phoma
- limitele de densitate recomandate de producător
- recomandări specifice ale producătorului cu privire la prevenirea atacului de boli
- recomandările producătorului cu privire la aria de cultură
- nivelul de toleranță la condițiile de sol (ex: pH)
- toleranța/rezistența la anumite produse fitosanitare
- toleranța/rezistența la scuturare și încolțire în silicvă
În concluzie, sfatul meu, pentru a nu înregistra pierderi economice importante la cultura de rapiță, este ca fiecare fermier să acorde o mare atenție detaliilor legate de caracteristicile varietăților de rapiță și de modul cum acestea interacționează cu mediul din arealul de cultură și cu tehnologia aleasă.
Pentru campania din toamna acestui an, compania Procera Agrochemicals România pune la dispoziția fermierilor o paletă largă de hibrizi și soiuri noi de rapiță, în scopul acoperirii unui segment cât mai larg de cerințe.
Alături de Hybristar, Hybrisurf, Pollen și Labrador – varietăți consacrate deja pe piață și apreciate de fermieri, vor intra pe piață 3 noi soiuri (Coraya, Cigal și Torpedo) și un hibrid (Habil) – varietăți de ultimă generație, cu însușiri agronomice de top.
Ing. Mihai RADU, Director Tehnic - Procera Agrochemicals România
Teoretic, în noile Camere agricole fermierii deţin puterea
Proiectul de lege care prevede reglementarea, modificarea şi completarea Legii nr. 283/2010 privind Camerele pentru Agricultură, Silvicultură şi Dezvoltare Rurală a fost adoptat de Parlament, pe 14 iunie. Însă, noua Lege a Camerelor agricole va intra în vigoare numai după ce va fi promulgată de către preşedintele ţării. Ceea ce nu s-a întâmplat până la apariţia revistei noastre.
Despre Camerele agricole, cum vor fi ele organizate, cum şi când vor funcţiona, ne-a vorbit, în interviul de faţă, Gheorghe Albu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii.
Camere agricole private, nonprofit şi apolitice
Reporter: Proiectul de lege care prevede reglementarea, modificarea şi completarea Legii 283/2010 privind Camerele pentru Agricultură, Silvicultură şi Dezvoltare Rurală a trecut de Parlament, a fost adoptat şi aşteaptă să fie promulgat de preşedintele ţării. Ce este nou, care sunt modificările aduse Legii Camerelor agricole?
Gheorghe Albu: Noutatea este că aceste Camere agricole sunt instituţii private nonprofit, de interes public şi, atenţie, apolitice, cu personalitate juridică. Camerele agricole se constituie cu scopul de a reprezenta şi de a acorda consultanţă tehnică, economică, juridică, financiară, persoanelor fizice şi juridice din domeniul agriculturii şi activităţilor conexe. Totodată, prin aceste Camere agricole se promovează Politica Agricolă Comună, se promovează programele naţionale de susţinere financiară a agriculturii, a cercetării fundamentale aplicate cu toate ramurile ei conexe. De asemenea, Camera agricolă mai are şi rol de formare profesională, extensie, consultanţă în domeniile agriculturii şi în activităţile conexe agriculturii.
Camerele agricole sunt instituţii cu caracter consultativ obligatoriu, atunci când se fac acte normative sau se iniţiază programe, strategii în domeniul agriculturii şi al activităţilor conexe.
Reporter: Prin urmare, prin noua lege nu mai e posibil ca reprezentanţi ai partidelor politice să facă parte din conducerea Camerelor Agricole. Acum, acele comitete de iniţiativă se constituie din agricultori, din specialişti, cercetători fără a mai avea implicaţii politice?
Gheorghe Albu: Camerele agricole sunt instituţii private de interes public, nonprofit, apolitice. Am căutat prin această modificare a legii să scoatem Camerele agricole din influenţa politicului, lăsându-le numai la dispoziţia producătorilor agricoli şi a celor care au activităţi conexe agriculturii. Tocmai de aceea, în termen de 30 de zile, acest comitet de iniţiativă trebuie să funcţioneze, să organizeze alegerile libere. Alegerile sunt sub formă de alegeri electorale, asemenea principiului alegerilor electorale, locale, generale. Camerele agricole vor fi locale, zonale, judeţene şi naţionale. Sperăm ca până în toamnă să asigurăm funcţionarea Comitetului de iniţiativă atât la nivel local, cât şi la nivel judeţean şi naţional. Dar, trebuie găsite resursele financiare pentru organizarea alegerilor. Dacă ar fi să funcţioneze din toamnă aceste Camere agricole, credeţi-mă că eu, în calitate de fermier, că, până să devin secretar de stat am administrat o fermă în judeţul Constanţa, aş considera că agricultura va marca şi va scrie o nouă epocă, o nouă eră, un nou moment. Dacă aceste Camere agricole se vor înfiinţa şi vor funcţiona aşa cum prevede noua lege, va fi un progres şi o bunăstare pentru cei care lucrează în agricultură, pentru că vor găsi acolo, acasă, instituţia care să le reprezinte interesele şi să le asigure consultanţa necesară. De multe ori agricultorii nu au informaţia necesară şi probabil de aceea România este codaşă la absorbţia fondurilor structurale şi nu numai. Mai mult, prin Camerele agricole, în afară de consultanţa pe proiecte se asigură şi consultanţă juridică pe fond funciar. Ştim că în România încă nu există cadastru, terenurile nu sunt intabulate, motiv pentru care oamenii de multe ori nu au bani pentru un avocat şi atunci trebuie să găsească această consultanţă juridică pentru a-şi reglementa din punct de vedere juridic proprietatea, ca să poată lua bani de la Comunitatea europeană pentru înfiinţarea de ferme ori pentru dezvoltarea fermelor.
Bani se găsesc, oameni pregătiţi nu prea sunt…
Reporter: Înfiinţarea Camerelor agricole presupune şi existenţa unui buget. Cu ce bani se vor înfiinţa şi vor funcţiona Camerele agricole?
Gheorghe Albu: Surse financiare vor exista pentru Camerele agricole. O parte din banii necesari provin din cotizaţiile membrilor Camerelor agricole. O altă sursă de bani vine de la bugetul de stat, respectiv de la Ministerul Agriculturii, pe contracte pentru promovarea strategiilor politice în agricultură. De asemenea, o altă parte din bani vine din autofinanţare, Camerele agricole fiind autonome, pot înfiinţa societăţi comerciale pentru aprovizionare cu input-uri, pentru livrare de produse agricole. Deci, sursele financiare vor fi, problema este să găsim oameni competenţi, pregătiţi pentru acest domeniu, pentru că agricultura este un domeniu vast, nu e nevoie numai de cunoştinţe tehnice, trebuie să cunoaştem tratatul de aderare, regulamentele europene, trebuie să cunoaştem legislaţie în domeniul funciar şi nu numai. Aşadar, Camera agricolă are activitate complexă şi în final utilă beneficiarilor ei, agricultorii, în special.
Reporter: Camera agricolă are un Comitet director sau Consiliu de administraţie constituit din fermieri, pe de o parte şi din personalul tehnic specializat, pe de altă parte. Cum vor arăta mai exact noile Camere agricole?
Gheorghe Albu: În interiorul Camerelor agricole avem două categorii de angajaţi sau de reprezentativitate. Camerele agricole judeţene sunt constituite în urma alegerilor organizate la nivelul fiecărui judeţ şi vor fi formate dintr-un Colegiu judeţean şi un Birou judeţean permanent. Colegiul judeţean este format din 25 de reprezentanţi care provin din toate domeniile de activitate şi din toate formele de organizare în agricultură. Va exista şi un serviciu operaţional tehnic care să rezolve problemele de consultanţă tehnică, de proiecte, de promovare, de formare profesională, de consultanţă juridică şi nu numai.
Camerele se schimbă, angajaţii rămân
Reporter: Ce se va întâmpla cu Camerele agricole care funcţionează în prezent pe lângă Consiliile judeţene?
Gheorghe Albu: Dacă ne uităm în noua lege, personalul Camerelor agricole provine, prin selecţie de aptitudini, prin transferul specialiştilor de la Camerele agricole de pe lângă Consiliile judeţene.
Reporter: Este vorba de personalul tehnic?
Gheorghe Albu: Este personalul care are deja experienţă. Conducerea Camerei agricole va decide dacă este nevoie de personal mai mult şi va face angajări pe bază de concurs, aşa cum prevede legea.
Reporter: Când credeţi că vor fi funcţionale Camerele agricole şi în ce spaţii?
Gheorghe Albu: Preconizez că în toamnă Camerele agricole vor fi funcţionale.
În ceea ce priveşte spaţiile în care vor funcţiona Camerele agricole, legea modificată spune că ele pot beneficia de spaţii din proprietate publică într-un contract de comodat fără să se plătească pentru ele. Există spaţii destule pe lângă Direcţiile agricole şi pe lângă alte unităţi care se află în subordinea sau coordonarea Ministerului Agriculturii.
Citeşte mai mult ...
Fiii ploii
Recolta de anul ăsta se vinde bine. Rapiţa s-a vândut cu 2,2-2,4 lei/kg, preţul kilogramului de grâu a trecut de un leu, porumbul nici nu s-a cules de pe câmp şi deja ofertele ajung la un leu per kilogram, iar la floarea-soarelui preţul variază între 2,2 şi 2,5 lei/kg. S-ar zice că agricultura e cel puţin mină de aur. Nu e deloc aşa. Preţurile abia acoperă cheltuielile, pentru că producţia agricolă a fost secerată de stresul hidric şi seceta atmosferică. Chiar şi acolo unde fermierii au aplicat tehnologia adecvată şi au lucrat cu utilaje de ultimă generaţie, producţia a fost înjumătăţită de lipsa apei şi de arşiţă. „Preţurile sunt bune, dar degeaba, dacă nu scoatem producţie, cu subvenţia abia ne acoperim cheltuielile”, spun fermierii.
Dacă Ăl de Sus nu le-a dat ploaie şi în 23 de ani nu am reuşit să construim un sistem de irigaţii viabil, acum agricultorii aşteaptă ajutor de la guvern. La toamnă sunt alegeri. Lăsând deoparte acest amănunt, guvernul, prin vocea ministrului Agriculturii Daniel Constantin, a anunţat zece măsuri de combatere a secetei şi stimulare a agriculturii. Nu sunt rele, mai ales că, zice ministrul, au fost discutate cu agricultorii. Se vor pune ele în practică sau vor avea soarta celor zece negri mititei?
Unele dintre măsuri se referă la irigaţii. Nu e primul an în care culturile în România suferă din cauza lipsei de apă. De ani de zile se vorbeşte, se fac studii, se elaborează strategii privitoare la irigaţii. Soluţia salvatoare, dacă există, nu a fost aplicată de nimeni. „Asigurarea apei ţine de securitatea unei naţiuni, nu poate fi lăsată la mâna fermierilor. Nu avem bani să construim un întreg sistem de irigaţii. În toată lumea, apa e adusă la poarta fermei”, strigă fermierii. Cine-i aude? Actualul guvern promite că furnizarea energiei pentru apa folosită la irigaţii se va face la un nivel redus cu 20%, iar plata apei pentru irigat va fi direct la sursă. Totodată, vor fi suplimentate fondurile în cadrul Măsurii 125 pentru infrastructura de irigaţii, iar din 2014, zice Daniel Constantin, vom avea la dispoziţie „două-trei miliarde de euro pentru investiţii în sistemele de irigaţii şi în asigurarea sursei de apă.”
Ministerul Agriculturii mai vrea să scoată un act normativ care să compenseze pierderile de venituri ale fermierilor. Pierderea se calculează ca fiind diferenţa între venitul înregistrat în media ultimilor trei ani şi venitul înregistrat în acest an. Cei care sunt asiguraţi pot fi recompensaţi cu 80% din această diferenţă, iar cei care nu au asigurări, cu 40% din această diferenţă.
Ministrul Constantin vrea să majoreze şi subvenţia pe suprafaţă, la valoarea medie pe care o primeşte un fermier din Uniunea Europeană.
Subvenţionarea dobânzii la creditele luate de agricultori pentru accesarea proiectelor cu bani europeni este o altă măsură aflată la stadiul de intenţie. Cert este că în prezent agricultorii pot lua credite de la bănci pe baza adeverinţei de la APIA, în contul sprijinului pe suprafaţă. E un ajutor, cât de costisitor (vorbim totuşi de împrumut de la bancă), numai agricultorii ştiu.
Se vor materializa aceste măsuri? Înainte sau după alegeri? Pentru binele agriculturii, să sperăm că experienţa de pe ale noastre plaiuri mioritice, într-ale promisiunilor, nu se va repeta.
Am lăsat special la urmă o măsură, anunţată de ministrul Daniel Constantin, prin care se vrea stimularea agriculturii. „Dorim ca un număr important de fermieri să beneficieze de acordarea unui ajutor de minimis pentru suprafeţele de culturi calamitate în această perioadă. Beneficiarii acestei scheme sunt fermierii persoane fizice care exploatează teren arabil şi au înfiinţat culturi în toamna anului 2011 sau în primăvara anului 2012. Ajutorul se acordă atât fermierilor care sunt înregistraţi în sistemul APIA, deci care primesc acea plată pe suprafaţă, dar şi acelor fermieri care nu sunt în acel sistem, care au suprafeţe mai mici de un hectar. Numărul estimat de beneficiari al ajutorului de minimis este de 558.000 de fermieri, iar suprafaţa care se estimează a fi acoperită este de circa 2 milioane hectare teren arabil. Suma maximă a ajutorului financiar în cadrul schemelor de minimis este de 7.500 euro pe exploataţie. Resursele financiare care se estimează a fi alocate de la bugetul de stat sunt în jur de 40 milioane de euro”, a declarat ministrul.
Mi se pare mie sau sacul de îngrăşăminte a fost înlocuit cu ajutorul de minimis? Pomana electorală dată de-a lungul vremii gospodăriilor populaţiei, care produc pentru autoconsum şi nu pentru piaţă, a îngropat agricultura. Dacă sunt bani de prisos în visteria statului, să se acorde celor pentru care agricultura este o afacere şi nu oricărui cetăţean care şi-a pus porumb pentru orătăniile din ogradă.
Pentru o căruţă de voturi merită să băgăm în pământ agricultura, un domeniu care contribuie substanţial la PIB-ul ţării? Întreb şi eu, nu dau cu parul…
MIHAELA PREVENDA
Dovletele
Flori de flori
Unii zic doar de floarea bărbătească, ruptă pe rouă, cum se deschise. Alții zic de aia muierească, cu bostănelul mai mic decât degetul mic, de prunc de-o zi, așijderi deschisă pe rouă. Ideea e că nu tre' să mergi la piață, că tarabele cu floare de bostănei sunt mai rare decât ăle cu icre negre. Cată la bulgărie de sârb fălos, ori de rumân dedat la subțire și neguțează câte ți-a da și din care ți-a da, că nu ți-a fi prisoselnică nici una, iar de osebiri nici nu se pune vorba. Nu le îndesa în sacoșă ca pe barabule, pune-le ușurel în paneraș, să nu le strivești minunea de corolă, că-s atât de frumoase, încât dacă n-ar ajunge în blid, le-ai mânca cu ochii. De aici incepe greul, că tre' să cujeți asupra drumului de la paner, la fața mesei. Mama mea, după ce le lua din grădină, că n-ar fi mers la bulgar pentru o mână de flori nici s-o pici cu ceară, le spăla ușurel și le zvânta pe sugativă înainte de a le cufunda, ținându-le de codiță, într-un aluățel de clătite, mai groscior, când sărat, ca aperitive, când dulce, ca desert. Aluățelu-i simplissim. Oó, unul la de cană mășcată de făină patru nule, juma' de pahar de lapte dulce, juma' de pahar de sifon, un vârf de sare, amestecate cu elan și lasate să zacă batâr o litră de ceas. Dacă era de aperitiv, strecura și piper și oleacă mai multă sare. Când avea, rătăcea și rășluitură de cașcaval uscat (pe vremurile ălea nu se găsea la băcănie, mozzarella!). Prăjite iute, crocant, pe foc nărăvaș în untură de Mangaliță, că oloiul în casa ardeleanului îi doar pentru candelă. La fața mesei, fierbinți, scurse de grăsimea priososelnică, presărate cu pătrunjel spulberat din satâr. Ea storcea limonie. Tata se îndemna cu mujdei de usturoi nou. Io mă spurcasem la un bulion dulceag, făcut în casă, cu frunze de țelină și paprică nărăvașă, despre care mult mai târziu, am aflat că domnii îi spun ketchup. Când era de desert, în aluățel se rădea coajă de limonie, rar, de portocală (că ălea le găseai numai de Crăciun și de unde floare de dovlete la în miezu' iernii?), o lingură de țucurul în care zăcea imemorial o păstaie de vanilie. La masă erau rezemate de chiseaua cu dulceață de trandafiri ori de gavanoșelul cu miere de salcâm, cu care se potriveau de-a minunelea. O fi fost de la color!
Flori umplute
Bâta (mama tatii, cum ar veni, bunica) le titirisea ăl mai abitir. După ce se zvântau florile de rouă, ori de apa neîncepută în care le clătea, reteza stigmatul florii (ea îi zicea neoș, de nereprodus!) și le împlea, după cum avea chef, ori trebuință. Amesteca un boț brânză de burduf (oaie bun înțeles), cu brânză proaspătă de vaci, grasă, piper cât cuprindea, oleacă de griș și oó, cam două la litră de amestecătură, cepă verde ușor sticlită în oloi și mărar hăcuit pe măruntelea. Împlea florile cu grijă, mai lărguț, ca' la trei litre, și le sucea oleacă vârful să le închiză. Le cufunda în cocuță curgătoare de clătite, încropită din frunte de făină, o alună de drojdie dospintă-n lapte și un stropșor de zahăr, oleacă de lapte proaspăt, o lingură de oloi, o juma' de pahar de sifon, ori apă minerală, sare și piper proaspăt rășluit. Tingirea pântecoasă de aramă spoită le îmbrățișa în uncrop de oloi de cânepă, ori de bostan (ăl mai ăl, dupe gustu' meu, da'unde-l mai găsești, în afară de poticar, care ți-l vine cu pipeta?). Când se rumeneau auriu le punea la masă, lângă o salată de marole fulguită cu un praf de sare și câțiva stropi de limonie, să-i mai ia din amăreală. Altă umplătură era ca cea de pască. Brânză de vaci proaspătă, ori urdă, rășluitură de coajă de limonie, telemea ori caș de oaie, sfărâmate, părți egale, un vârf de piper, zahăr după gust, o cănuță de smântână, o mânucă de stafide, oó câte o lăsa inima,(și nu era zgârcită!), pospăitură de griș ori de pesmet, să lege. Punea baba și mărar și când n-o vedea moșu' (cam bigot de felul lui!), înlocuia mărarul cu busuioc proaspăt, tocat pe măruntelea, să nu se prinză lumea de unde vine miroazna. Io am înlocuit mărarul, cu fenicul și cu anason. Chestie de gust. Fierbinți, prăfuite cu nor de țucur farin, smântână și dulceață de trandafiri, dulci-sărate, picante și amirositoare ca o grădină de flori, după o bură de ploaie, vara. Șipușorul cu lichior de cireșe amare ori cu lichior de nuci verzi nu-l aducea hoașca la masă decât pentru babele cu care se dedulcea la o canastă. Acu', fie vorba între noi, de l-ar fi adus și pentru moșneag, rămâneau florile sleite-n blid! Partea lui. Mare păcat!
Flori pe pat
Adicătelea voi credeați că numa'petalele de trandafir? Floarea de dovlete ce are? Mătușa Paraschiva, socăciță de nunți proletare scăpate'n boerie, împlea florile cu amestecătură de brânză frământată de oaie (pe unde s-o mai găsi?), caș dulce fărâmițat, urdă grasă (părți egale), sâmburi de chimion mărunțiți, piper alb rășluit, frunze de busuioc hăcuite, cărcălitură de ceapă sticlită'n unt, groscior ori smântână și miez de jimblă tras în lapte și stors, toate legate vârtos cu oó cocoșite, că's mai tari în virtute. Dacă era nelegată, întărea cu pesmet alb. Trecea florile umplute prin aluatul de clătite sărate, le tăvălea în pesmet alb și le cufunda în oloi încins, pân' se aureau. Le scurgea de oloiul prisoselnic și le ținea la cald, coperite, pe sobă. Trecea al înfățat patul. Io-te așa. Lua vreo doi-trei-patru dovlecei adolescenți (cu rest de floare pe ei) și cu păreri de sâmburi și-i hăcuia cubulețe, cât unghia de la deștu' mic. Încingea în tingire lătăreață o nucă mășcată de unt, cu o lingură de oloi de soreancă și vărsa cubulețele peste, cărcălindu-le. Un praf de sare, altul de chiper bălan și o linguriță de miere de salcâm. O lingură de apă, hai două, foc de bârfă. Două dețuri de vin alb, din ăla bun, când erau pătrunse pe jumătate, o ligură zdravană de muștar francofon (cu hrean bre!), frecată vârtos cu groscior ori cu lapte (ca la o căniță), la sfârșit. Scădea. Împarfuma cu mărar pospăit și o părere de limonie rășluită. Pribuluia de dulce și de acru potrivindu-le din țucur și zama de la limonie. Punea pe farfurie, pat de dovlete, așternea florile umplute, presura cașcaval uscat ras (merge și mozzarella, am cercat!), strecura în cuptior să se înmoaie fruptul laptelui și dădea la masă, fierbinți. Vinul era totdeauna alb, rece, prisoselnic și de la tușa (moca adicătelea), pintru ăi mari. Io eram prea mic să am parte de beutură bețivănească , da' ăi bătrâni ziceau parcă de-o fetească. O fi!
Salată de obște
Pune mână de la mână şi ia vreo câţiva dovlecei, mărunţei, din cei mai verzi la obraz (zucchini pe talienească), că-s mai dulci. Dacă se poate, cu rouă pe ei. Vezi să n-aibă sâmburi, că de au sâmburi, mai bine te lipseşti. Câţi ? E asta chiar nu ştiu. La început pleacă cu unul, doi, să prubuluieşti, pe urmă oi vedea. Curăţă-i de coajă, dacă ai teamă că-ţi rămâne în beregăţi, deşi zic să nu, că tot ce are mai isprăvit, se duce. Dă-i pe răşluitoarea cu ochiuri mari, dă-le un praf de sare şi lasă-i să se hodinească preţ de-o litră de ceas la rece, în frigider. Scoate răsătura de bostan, stoarce-o de prisosul de zeamă. Dă-i pospai de personalitate cu cepă de stânga prelucrată ihtiologic, ai stropşit, pătrunjel ori mărar hăcuit nisipelnic. Dă-i zvâc cu zeamă de limonie şi olecă de oloi. De lemn, maslină, dacă tot ai neguțat zucchini. La faţa mesei ca salată ori garnitură, că merge mai ales la o friptură de miel scăpat în iarbă. Dacă-ţi place mai fă şi altă dată, dacă nu, nu, da’ nu uita să mă pomeneşti şi pe mine, ori de bine ori de rău, aşa ca să fie, că tot îmi muriră lăudătorii.
Salată de năduf.
Faci cum ai făcut mai sus, da'n loc să dai numai un praf de sare, pune şi limonie cu dărnicie şi nu uita să înzobezi batâr o căpăţână de ai. Acoperă şi dă la rece preţ de un ceas şi un pic, să se însoţească bostanul cu leguma divin-puturoasă şi cu zeama de limonie. Când e să dai la masă, ia un castron, bate în el un păhărel de iaurt mai acruţ olecă, cu pătrunjel ori mărar nisipit (una din două), un vârf de sare și o lingură de oloi de maslină, să lunece. Scoate răzătura din frigider, pune-te pe ea de o stoarce şi mărit-o cu mişmaşul din blid. Mai potriveşte de acru din citrică, mai din sare şi dă la masă la vreme de mare arşită, cu pâine proaspătă, din ceea trasă pe vatră. Cârtitorilor de zic că pâinea proaspătă-i netrebnică pentru foale și galava, dă-le posmagi. Mâncarea-i şi bună, şi răcoroasă, da’ nu lasă loc de udătură, aşa că, la prieteni, se cade s-o însoţeşti cu ceva mai de saţ, aşa cam ca o dulce bigamie de ficăţei şi pipoţele de puiuţi, înăbuşiţi pe pat de vin, în unt, cu pospai de chiperi rășluiți, spulberătură de cimbrișor, lângă o foaie de dafin, într-o tigaie mai groasă-n pardon. Acu' ăştia nu-s o mare filozofeală să-ţi zic cum să-i înăbuşi şi dacă nu ştii, dă-i necopţi, da' păcatu' al tău să fie. Io'ți spui doar că pipoțelele's mai nărăvașe și tre' să'ncepi cu ele. Vezi ca sarea s-o pui la urmă. O să afli tu de ce, prima dată cînd o s-o pui la început. Vinaţul tre' să se dee pe partea legumii, aşa că io-ţi zic de-o Fetească sprinţară de pe dealurile Jidveiului, îndoită'ntr-un spriţ zglobiu, că nu se cade să bei beutră beţivănescă în crucea verii şi crugul zilei.
De năduf, da’ cu maioneză
Pune de-o maioneză vârtoasă, din două-trei ouă cocoşite, cu oloi cât te-or ţine ficaţii, oleacă de muştar şi zeamă de limonie prisoselnică. Nu-o francofoni. Daca ai nas subţire scoate usturoiul de la dovlete, da’ io zic că-i păcat, aşa că lasă-l. În rest îi ca mai sus. Pita proaspătă se potriveşte şi aci, şpriţul zglobios aşijderea. Ficățeii lasă-i, dacă nu vrei să te injure propriul ficat.
Dovlecel umplut pentru voinici
Acu’ n-o să zic că felu’ ăsta de mâncare-i mai simplu, da’ dacă tot te apuci de el, zic să-l faci cam aşa…Ia vreo doi-trei dovlecei, mai de categorie mijlocie-mare, la fel de buduhănoşi de la coadă, la cap, dai pe din două, pe deşert. Cu o linguriţă îi scobeşti de seminţe. Să nu faci scobitura de să-l borteleşti ci aşa ca să rămână ca un păhărel. Umpli scobitura cu un amestec obişnuit de sarmale : orez călit să zici că-i sticlă, oarece carne de râmător ori vacă (io-l fac și cu oaie și drept să-ți spui n-am văzut ceartă între legumă și animală. Olecă de ceapă matusalemică de stânga, tocanițată. Miroase: ciumbur și chiper bălan rășluit, da' bagă de seamă care nu tre’ să lipsească boiaiaua dulce, paprica-paprică şi o lingură de bulion, din cel mai vârtos. Dacă n-ai năzuroşi la masă pune şi câţiva căţei de ai. Amestecă cu nădejde. Nu uita de sare. Dupe limbă. Umple păhărele de bostan şi treci de pregăteşte tingirea în care se cuvine să le dai focului. Pentru isprava asta îţi trebuie o cratiţă mai groscioară-n pardon, bine-ar să fie din tuci ori meșterită de-un olar, pe care, întâi, aşterni o pătură de afumătură. Slăninuţă, ceafă de râmător, că nici costiţa nu-i de lepădat. Domnii să aștearnă bacon! După isprava asta, pui cu băgare de seamă păhărelele cu gura în sus şi rătăceşti printre ele ceva legume tocate fideluţă trase prin oloi încins: miezul bostăneilor de nu-i sămânţos din cale afară, doi ardei grași, mășcați, prelucrați ihtiologic, două roşii, hăcuite, rădăcină de morcov rășluit şi ce ţi-o mai cădea la cuţit, da' nepărat ceapă să fie. Impălăriază bostăneii cu felioare de pătlăgică. Pune hăcuitură și peste, de-o parte în alta a tingirii, batâr de-un deșt. Împle tingirea cu borş de huşte. Poa' să fie și mai lunguț. După mine dacă n-ai borş poţi să laşi deoparte toată osteneala, că în zama aiasta şade tot chichirezu’ mâncării. Pune și, bun înțeles, sare. Dă la foc inchizitorial (moale şi lung), ori la cuptor şi ţine pân' se face carnea. Mai completează cu oleacă de apă caldă dacă scade, da’ cu zgârcenie că nu-i mâncare de lingură. Când i-o venii rândul la faţa mesei, pune în blid un pat din legume, trânteşte peste el jumătatea de dovlete şi batgiucoreşte totul cu o lingură zdravănă de smântână mai acruţă şi slăbuţă ori iaurt mai grăsuţ. Bun îi şi de oaie, deşi la năzuroşi dă-le de vacă! Făţuieşte-l smălţuind cu pătrunjel bulgăresc hăcuit în draci. Mâncărica aiasta suportă însoţire cu un vinişor bălăior, vesel, aciduleţ, îmbrobonit de răcoarea gheţii, pe care te rog nu te sfii să-l nunteşti cu apa de-i zice borvir, da’ să nu te bată necuratu’ să pui mai mult de un sfert de degetuţ (pe lat) la pocalu’ de juma’ de oca, că-i păcat de toată osteneala de te-am învăţat până acuma.
Dovlete umplut pentru nevolnici.
Dacă nu râmneşti la carnea râmătorului ori a vacii, ori eşti în una din zilele de post de vară, scoate carnea din umplutură, bagă în locul ei un pumn de nuci hăcuite și părpălite pe uscat, ori alune de le zice de ţărână, niscai ciuperci. Nu-s de aruncat nici bureţii, mai ales ăia de le zice gălbiori, nişte măsline verzi mai zdrupeşe, de Vollo, toate hăcuite, călite şi amestecate cu orezul măşcat sticlit în oloi încins, după ce l-ai dat prin şapte ape şi încă una neîncepută. Ceapă matusalemică ori jună, tocată pe măruntelea și tasă oleacă prin oloi. Un morcov ras pă rășluitoarea mare, sticlit. Buni sunt și niște ardei, așijderea. Batâr unul, da' nesmintit, roșu. Dacă nu-i, poți să pui o lingură de boia dulce. Și o linguriță de paprică, așa, pentru zvâc. În rest totu-i la fel. Bun înțeles, fără de slăninuță pe pardonu' tingirii, dacă nu vrai păcate. Dacă ți le asumi, poți, că doar n'oi veni cu tingirea la masă să ți se uite nevolnicii în blid. Din câte ştiu io vinu’ alb, nu-i de frupt, aşa că el tre’ să rămână, că altfel o dai naibii de osteneală, pentru nişte buruieni acolo, dacă nici udeală nu-i mai acătării.
Dovlete părpălit ori pe domneşte pané
După spusele unei cucoane năzuroase, subţire’n ceru gurii, dovletele pane-i de atâtea feluri câte prăjeli ai: prăjeală în oloi de soareancă, prăjeală în oloi de dovlete (a mai marfă!), prăjeală în oloi de măsline, prăjelă în oloi de s-o’ia, prăjeală în grăsime de râmător, ori în margarină, că nici untu’ nu-i strică. Acu’ după mine poţi să le prăjeşti și în oloi de transformator, ori de ăla aditivat pentru viață lungă, că rezultatul va fi același : nişte rotocoale, îmblănite'n pesmet ori făină strecurată, dulcege sau fade, după cât îi de darnic grădinarul cu apa, puse’n blid, sub numele de trufanda. Şi cum nu-i pe lumea asta netot să aibă curajul să zică ceva despre trufanda, vezi să pui la îndemână ceva sare, piper ori zeamă de limonie, să le de gămanul un oarece iz, că altfel…….ce să mai vorbim! Dacă ţi-a luat Ăl de Sus şi bruma de minte pe care o mai aveai, atunci poţi purcede la astfel de mâncare care-i ostenitoare foarte. Ascultă la mine. Tre’ să te scoli când se trece negra’n alba, să dai năvală în piaţă şi osteneşti în căutarea unor bostăneii din ăia lungăreţi, verzi la cherestea, că-s mai dulcegi şi mai vârtoşi la carne (Doamne iartă-mă de vorbă proastă!). După aia osteneşte de-i spală, că nu tre’ să-i cureţi de coajă, osteneşte de-i taie’n rotocoale, aşa ca un deget de groase. Osteneşte de le dă un praf de sare, osteneşte de-i dă prin făină străcurată, d’aia de patru nule şi osteneşte de le zvârlele-n tigaia cu oloi încins. Dacă eşti ostenit foarte, poţi să te lipseşti de făină, că nu-i bai. Când feliile s-au pătruns, părpălindu-le pe-o parte-i pe alta, scoate-le la răcorit pe-un platou așternut cu hârtie sugătoare pentru lipida prisoselnică. Acu’ dacă ai milă de meseni apucă-te şi batgicureşte o căpăţână de usturoi, dată-n căței, pe care tre’ s-o striveşti cu o linguriţă de sare, de să n-o recunoască nici mumă-sa. Pune pe urmă oloi cu picătura şi frecă pân’se învârtoşează. Poţi să pui şi oleacă de oţet de molan, ori ceva zeamă de limonie, da’ nu-i obligatoriu. Când ai ostenit de frecat, îndoaie cu uncrop. Toarnă sosu’ aista peste rotocoalele de bostan şi lasă-le preţ de o litră de ceas, să se pătrunză de miroaznele legumii ale divin de puturoase. Dă la masă. Atât. Că nu meriţi udătură, decât apă chioară şi aia şezută, dacă apucat-ai să osteneşti la aşa bucate. Dacă vrei să te dai domn, ia rondelul, tăvăleşte-l prin prin ouă bătute cu oleacă de făină patru nule, sare, chiper bălan și pe urmă'n pesmecior. Prăjeşte-l în unt pe din două cu oloi, dă la masă cu checiup mai vârtos în chiperi. Dacă tot te fudulişi şi trăseşi dovletele-n pesmet, ca pe “cordeluţă sinilie ”, de beutură nu-ţi spui nimic.
Dovlecei cu carne
Hai să mai ostenim la leguma asta, că tot am scăpat ca râmătoru’n cucurbitacee. Numai că acum o să-ţi zic de-o mâncare titirisită în care se cade să nunteşti leguma cu carnea animalului de scăpă'n ea ori cu a altui animal trăitor prin bătătură, rumegător or scurmător. Cată'n târg, oarece dovelecei mai prost crescuţi, din ăia de nu le dădură sâmburii şi taie-i în rotocoale de-un deşt, aşa mai grosuţ. Despieliţează tot pe atâtea roşii zdrupeşe, dă-le şi pe ele’n rotocoale mai groscioare, pe care lasă-le să zacă cu olecuţă de sare, cât amintirea primăverii într-o seară geroasă de iarnă. Carnea-i bine să fie de râmător adolescent, ori de ghiţică jună, de-i nici piepţii de puică nedată la cocoş nu-s de lepădat. Pune-te pe ea cu un hanger dus la tocilă, dă-o-n fâşiuţe subţirele, ca de 4-5 cm lungine și juma' lățime. Lăcrămează pe vreo cinci cepe ca pe pumn de copil, prelucrează-le ihtiologic dimpreună cu vreo câţiva ardei graşi ori gogoşari îmbujoraţi. Ia carnea, pune de-o căleşte cu ceapa şi ardeii într-o tigaie cu oloi de soreancă, la foc domol, ostoite cu oleacă de sare, un praf de piper, o foie de dafin şi oleacă de scuturătură de ciumbru. Vezi de scarpină din vreme’n să nu care cumva să se prinză de pardon. Înăbuşă cu un păhărel de vin roşu, ori alb, după felul cărnii, sub capac, să nu se împrăştie miroazna pe la vecine poftitoare. Fierbe cu nădejde. Cât timp carnea vine de se’nmoaie, alături, în altă tigaie căleşte rotocoalele de dovlete’n oloi încins, până li se schimbă culoarea, da’ bagă de seamă nu te zgârcii la oloi, că faci pentru tine nu pentru neprietini. Și nici nu le lăsa să se moaie. Oleacă de călitură, de gust. Când ai terminat de înăbuşit carnea şi de călit rotocoalele de dovlecel, pune-ntr-o tingire un stat de feliuţe de slănină afumată ori de costiţă, până-i acoperi tot fundul (iertare de cuvânt prost!). Peste ele aşterni un strat de rotocoale călite, bine chitite şi mai şezi oleacă, că se cuvine să-ţi tragi sufletul după atâta osteneală. Pune carnea călită laolaltă cu legumele. Mai dă un praf de sare, da’ cu băgare de seamă, să nu deschizi ocnă‘n blid. Acoperă cu alte rondele de cucurbitacee. Peste ele chiteşte rondele de roşi şi bagă de seamă să nu uiţi să torni deasupra zeama de-o lăsară, cât stătură. Dacă n-am greşit la numărul pătlăgicilor, io zic că nu mai ai nevoie de alt lichid. Dacă am greşit, acoperă la rasul rotocoalelor de dovlete cu oleacă de supă (poa’să fie de găină bălană). Dă la cuptor, la foc ostenitor şi să nu care cumva să te puie Necuratu’ să scarpini în tingire. Cât năduşeşte în cuptor, dejghioacă o căpăţână de usturoi, plimb-o prin pisoi, până ajunge ca o mâzgă şi înădeşte-o cu uncrop. Când dovletele nu se mai opune furcii cu care vii de-i încerci şi zeama a scăzut de totului tot, se cheamă că mâncarea-i aproape gata. Scoate din cuptor şi tornă peste ea uncropul de usturoi. Înăbuşă preţ de-o litră pe ceas, sub capac, fără de foc. Pune în blid, cu băgare de seamă să nu sminteşti ordine din tingire. Acoperă cu o lingură de smântână ori de iaurt mai acruț. Dă-i un pospai de pătrunjel zdrumicat, pentru faţă şi miroaznă. Poate fi şi oleacă de mărar, ori numai mărar. Păine tre’ să fie proaspătă, vinul alb, rece, mult şi moca, adus de companioni plăcuţi, că doar n’oi fi aşa zgârie brânză să osteneşti doar pentru foalele tale.
Zamă de dovlecei
Apleacă-te cu oarece atenţie-i spre minunea asta de vară, de care numai lingavii, necunoscători în ale blidului, pot zice că-i de lepădat. Ia o oală cu apă neîncepută şi undeşte-n ea vreo trei-patru cepe zdupeşe date-n patru, tot pe atâţi morcovi, cu neamu’ lor de păstârnaci şi pătrunjei, la care adaugă-i o ţelină bărboasă crăpată pe lung, să nu dai în aplecătură de atâta osteneală. Pune-i vreo trei barabule mai răsărite din alea din care se sparg la fiert şi dă totul la foc nărăvaş. Mai la sfârşit adaugă câţiva dovlecei hăcuiţi cu neglijenţă şi lasă totul să fiarbă până când leguma asta de pe urmă se pierde-n fiertură, ca animalu’n fenomenu’ meteorologic. Acu’ vine de se strecoară bucăturile de zamă care se pune într-o altă oală, la foc domol, până când te pui pe zdrumicat legumele de le-ai strecurat, da’ ştii cum……… de să nu mai deosebească nici mama lor de le-a făcut (asta de cheamă că le-ai pasat). Se amestecă cu zama, se potriveşte de sare, se dă un clocot şi se întinde la masă punând în fiecare blid o nucă de unt de ghivolă, cu olecă de pătrunjel bulgăresc tocăniţat în duşmănie. Garantez că blidu’ se poate împle şi a doua, sau a treia oară, mai ales dacă, în apa ceea în care ai zvârlit legumele, ai uitat oarece ciolan de Joian, înădit cu olecă de mugure de piept de la mă’sa, ori chiar o găină mai senioară, dată-n patima morcovului tânăr. Io am băgat de seamă că piperul cel negru, proaspăt râşnit, nu-i de prisos.
Chiuftele
Pe cât îi de insipid şi de nevolnic, dovletele râvneşte la bucătură pretenţioasă şi meşteşugită cum ar fi chifteaua. Pentru atare de neimaginat pretenţie se cere pedepsit pe răşluitoarea aia cu ochiuri mari şi presărat cu sare, după care se lasă să-şi altoiască umorile preţ de-o litră de ceas. Ia-l la stors de să-i curgă toate apele şi să piadă din trufie şi învârtoşenie, că nu-i el buricu’ lumii legumelor. Bagă în el ceva ceapă rasă să-i piară izul de legumă porcească şi chiar un damf de usturoi, să nu-l recunoască nimeni, că aşa-i trebuie, pentru pretenţia-i neruşinată. Altoieşte răzătura cu o legătură de mărar ori de pătrunjel (unii zic de amândouă, eu zic de una, că nu merită dovletele atari cheltuieli pe miroazne). Pune vreo două ori trei ouă cocoşite, răşluieşte din gros oarece telemea uscată de prin frigider, ori ceva caşcaval, de-i zice parmezan şi lasă la rece să se lege între ele. Dacă nu-s bine legate presară o ploaie de pesmecior şi mai lasă-le la hodină. Mai amesteci oleacă, potriveşti cu un sare şi piper după care procedezi la pârjolirea amestecăturii. Ia o tigaie grosciară’n pardon, în care laşi din gros, oloi, ca să sufere chifteaua din greu şi când oloiul ăsta’i încins ca pe vremurile Inchiziţiei, cufunzi în el gogoloaie de amestecătură, luate c’o lingură. Le laşi la rumenit, până’s aurii şi le scoţi pe-o farfurie aşternută cu sugătoare să se răcorească şi să mai piarză din oloiul colesterolic. Le poţi da la masă călduţe, cu ce ţi-o venii, da’ io’ţi zic de-o fleică în sânge, fie ea şi de grohăitor mai june, că nici un grătărel de viţel batgiucurit cu o nucă de unt şi pătrunjel tocat nu-i tocmai de lepădat…Acu’ n’o fi de ruşine dacă prin blid or rămâne oarece piftele, că se cheamă că-s garnitură şi foalele funcţionează şi fără garnitură la urma urmei. O berică brumată, brunetă şi bisată se potriveşte, da’ cum dovletele-i cam subţiratic la vână, vezi de-l înzdrăveneşte cu olecă mai mult caşcaval şi cu mirozne, de să-ţi pară pifteua, vânat şi nu buruiană clorotică, cum îi de neamu’ei.
Toxocaroza şi toxascaroza la câine
Agenţii etiologici ai acestor parazitoze sunt Toxocara canis şi Toxascaris leonina, viermi rotunzi care se localizează în intestinul subţire, în special la căţei şi tineretul canin. Dimensiunea paraziţilor este în funcţie de specia şi sexul parazitului, femela de Toxoscaris leonina măsurând aproximativ 10 cm lungime, iar femela de Toxocara canis, circa 18 cm.
Modul de contaminare
Se face în mod obişnuit, cu ouă răspândite în mediul extern de câinii infestati, o dată cu fecalele. Aceste ouă sunt foarte rezistente şi constituie o sursă de infestare chiar şi după un an. Din ouăle ingerate o dată cu hrana se dezvoltă larve, care vor migra prin organismul câinelui, în mod diferit. La animalul adult, larvele de Toxocara migrează din intestin (calea entero-pneumo-somatică) şi ajung în musculatură. În cazul contaminării femelelor gestante, larvele de Toxocara, de asemenea, ajung în musculatură, de unde, către jumătatea gestaţiei, trec în circulaţie, traversează placenta, ajungând la fetuşi; aşa se explică de ce căţeii nou-născuţi au paraziţi. La rândul lor, căţelele se pot contamina imediat după fătare, când toaletează căţeii, cu viermi imaturi eliminaţi de aceştia odată cu fecalele. Căţeii se pot infesta şi cu ouălele din mediul extern. În cazul parazitului Toxascaris leonina, animalele se pot infesta cu ouă din mediul extern. Ouăle celor doi paraziţi pot fi ingerate şi de şobolani, şoareci, gândaci, iar larvele rezultate se vor închista în musculatura acestora, care pot trece la câine prin consumarea lor. Parazitismul cu Toxocara canis reprezintă o zoonoză gravă, parazitul fiind agentul etiologic al bolii parazitare de la om Larva migrans.
Manifestările clinice sunt în funcţie de numărul paraziţilor şi de vârsta animalelor, fiind mai grave la căţeii tineri (1-3 luni), intensparazitaţi, astfel apărând inapetenţa, abdomenul balonat, vomismentele uneori cu ascarizi, diaree uneori sangvinolentă ce alternează cu stări de constipaţie, fenomene nervoase, crize epileptiforme, prurit cutanat, slăbire progresivă, întârzierea creşterii, păr fără luciu, mat şi zburlit şi chiar decesul.
Diagnosticul prezumptiv
Se pune pe seama semnelor clinice asociate cu ancheta epizootologică şi se confirmă prin examen coproparazitologic.
Profilaxie şi tratament
Este necesar să se aplice măsuri igienice de
- deparazitare a adăposturilor cu soluţii de Romparasect, Romparasect forte;
- deratizări pentru distrugerea rozătoarelor cu momeli rodenticide: Ratitox, Ratikill, Broditop;
- deparazitarea internă a tuturor câinilor şi mai ales a căţelelor în a doua parte a gestaţiei cu Total, Rombendazol super, Paracan;
- deparazitarea externă cu Parakill.
Se recomandă, de asemenea, tonice generale: Canifort; vitamina B1+B6, Trical D3, Biotină super.
Dr. Viorica Chiurciu, doctor în medicină veterinară
Odihna și sănătatea ongloanelor vacii de lapte în grajd
Pardoseala de odihnă „WINGFLEX“, produsă de compania germană Kraiburg, combină în mod ideal avantajele cușetei cu cele ale așternutului adânc cu paie, rezultând cel mai bun confort la odihnă. WINGFLEX oferă animalului odihna și productivitatea optimă. Pierderile economice generate de lipsa confortului animalelor se văd direct în cheltuielile cu tratarea pododermatitelor mecano-infecțioase și indirect în pierderea de lapte, scurtarea timpului util de exploatare a animalului, creșterea intervalului dintre fătări etc.
Ongloanele sănătoase câștigă, mai ales în fermele mari, din ce în ce mai mult teren și importanță. Nu este numai problema drumurilor mai lungi care trebuie parcurse în grajd, ci și creșterea automatizării, care aduce cu sine necesitatea existenței unei cirezi omogene cu vaci a căror stare de sănătate este stabilă. Atunci când cazurile izolate de îmbolnăvire a unui animal se extind asupra întregului grup, apar pierderi economice mari. Depistarea precoce și o evaluare cât mai exactă a gravității situației existente joacă un rol important în afecțiunile podale ale vacilor. Studiile economice arată o enormă discrepanță în privința evaluării afecțiunilor podale, experții neutri estimând, de pildă, procentul mediu de 22% vaci şchioape pe efectiv animale, în timp ce fermierii apreciază că doar 6% din vacile din grajdul propriu prezintă şchiopături.
Pierderi de mii de euro din cauza îmbolnăvirii ongloanelor
Pierderile economice se văd direct în cheltuielile cu tratarea pododermatitelor mecano-infecțioase și indirect în pierderea de lapte, scurtarea timpului util de exploatare a animalului, creșterea intervalului dintre fătări etc.
Numai din punctul de vedere al producției de lapte se observă scăderi de la 17%, în cazul vacilor care prezintă şchiopături de gravitate medie și până la 36% la animalele cu şchiopături mai severe! Spre exemplu, la un efectiv de 120 vaci de lapte, la un preț al laptelui de 0,30 euro, pierderile anuale sunt de peste 16.000 euro/an, dacă evaluarea mobilității medii se încadrează la nota de 1,7, pe când la o evaluare medie de nota 2,1 pierderea este deja de peste 19.000 euro/an (nota mobilitate: 1 = vaca nu este şchioapă, 5 = vaca şchioapătă foarte puternic). Rezultă faptul că este absolut rentabilă luarea de măsuri pentru prevenirea afecțiunilor podale, pardoseala din grajd fiind un factor de influență decisiv.
Pardoseala WINGFLEX, confort la odihnă
Vaca este în contact 24 de ore pe zi cu pardoseala. Aproape jumătate de zi se odihnește, circa 5-6 ore mănâncă, aproximativ 2-3 ore durează mulsul, inclusiv deplasarea la sala de muls și timpul din sala de așteptare. În grajd (spre deosebire de pajiștile naturale în care vaca se deplasează mai mult pentru a se hrăni) rămân 4 ore pe zi în care animalul staționează, cu condiția ca timpul de odihnă să fie la nivelul optim. Dacă vaca are confort scăzut la odihnă și, în consecință, va rămâne în decubit numai 8 ore față de 12 ore, va crește timpul de staționare al animalului la 8 ore, ceea ce înseamnă pe an 60 de zile de staționare! Dacă vom corela timpul de staționare cu incidența afecțiunilor podale, vom observa clar importanța confortului la odihnă pentru sănătatea ongloanelor. Când animalul staționează, ongloanele acestuia sunt supuse unei solicitări mecanice într-un mediu umed și murdar (dejecții), iar fiecare minut de odihnă câștigat contează pentru sănătatea ongloanelor animalului.
Pardoseala de odihnă „WINGFLEX“ de la Kraiburg combină în mod ideal avantajele cușetei cu cele ale așternutului adânc cu paie, rezultând cel mai bun confort la odihnă, ceea ce oferă animalului odihna și productivitatea optimă. Pardoseala înaltă „WINGFLEX“, cu cei 60 mm grosime se poate curăța ușor, economisind astfel muncă și paie. Profilul inovativ cu aripi de dedesubt oferă cea mai mare deformabilitate și își păstrează timp îndelungat stabilitatea și elasticitatea. Are deformabilitatea ideală pentru orice solicitare de către animal. Lamelele profilului de dedesubt se așează perfect atunci când animalul se odihnește și amortizează șocurile articulației carpiene atunci când acesta se ridică. Durabilitatea pardoselii a fost deja testată și confirmată de organismul german DLG. Panta integrată din spate favorizează scurgerea lichidelor și uscarea, aducând astfel încă un avantaj păstrării sănătății onglonului vacii.
SIMONA EHMANN, GKR IMPEXPublicitate
Revista
