APIA elibereaza adeverinte pentru cultivatorii de tutun care doresc sa acceseze credite
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) eliberează adeverinţe către Beneficiarii schemei de plată naţională directă complementară decuplată de producţie, pentru suprafaţa cultivată cu tutun – PNDC 4 - Campania 2010, care intenţionează să acceseze credite pentru finanţarea activităţilor curente de la Băncile care au încheiat Convenţii cu Agenţia.
Până la această dată, APIA a încheiat Convenţii cu Banca Comercială Romană, BRD Groupe Societe Generale şi Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN – SA, urmând a fi încheiate în perioada următoare Convenţii şi cu alte Bănci Comerciale.
Potrivit Convenţiei, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA va elibera o Adeverinţă prin care confirmă că Beneficiarul a depus cererea de plată pentru Schema unică de plată pe suprafaţă (SAPS) pentru anul 2010 si a solicitat plată naţională directă complementară decuplată de producţie, pentru suprafaţa cultivată cu tutun( PNDC 4), precum şi că s-au efectuat controalele şi verificările administrative asupra cererii de plată a beneficiarului, conform reglementărilor în vigoare.
De asemenea, în Adeverinţă se va menţiona suprafaţa determinată pentru plată în cadrul schemei PNDC 4 decuplată de producţie, pentru suprafaţa cultivată cu tutun şi faptul că beneficiarul nu face obiectul penalizarilor sau excluderilor de la plată la data emiterii acesteia, precum şi că îndeplineşte condiţiile generale pentru acordarea sumelor cuvenite, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Valoarea creditului va fi de până la 80 la sută din suma cuvenită din PNDC4, denominată în lei la cursul leu/euro comunicat de BNR de la data solicitării creditului.
România ar putea să devină exportator de produse agroalimentare
România are şansa anul acesta să devină, din importator, exportator de produse agroalimentare, a estimat ministrul agriculturii. Valeriu Tabără consideră că situaţia bună din agricultură este consecinţa atât a condiţiilor climatice, cât şi a resurselor financiare asigurate la timp de Executiv pentru producători. Ca urmare, în momentul de faţă, există produse agricole atât pentru piaţa internă, cât şi pentru export. Într-o conferinţă de presă, ministrul agriculturii a menţionat că există probleme la legume şi fructe din cauza organizării producătorilor şi distribuitorilor.
Închiderea sesiunii pentru Măsura 112
Sesiunea de primire a proiectelor de finanţare pentru Măsura 112 ”Instalarea tinerilor fermieri” din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007 – 2013 se închide vineri, 29 iulie 2011, la ora 12:00.
Cererile de finanţare pentru Măsura 112 mai pot fi depuse astăzi, până la ora 14:00 şi mâine, până la ora 12:00 la sediile Oficiilor Judeţene ale Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP).
Sesiunea de primire a proiectelor a fost deschisă în perioada 1 – 29 iulie 2011.
După încheierea sesiunii, sistemul de eliberare a bonurilor de ordine pentru cererile de finanţare se blochează automat, astfel încât după ora 12:00, acestea nu mai pot fi introduse în sistem.
Până la începutul acestei săptămâni au fost depuse 1.166 de proiecte în vederea obţinerii finanţării nerambursabile prin fondurile alocate Măsurii 112. Valoarea totală a acestor proiecte se ridică la aproximativ 25 de milioane de euro.
Următoarea sesiune de primire a proiectelor este programată pentru perioada 1 – 30 noiembrie 2011.
Sesiunea pentru depunerea proiectelor aferente Măsurii 322 d) se prelungeşte până la 31 august 2011
Conform notei nr. 61.560 din 25.07.2011, emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (AM-PNDR) din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, sesiunea aferentă depunerii proiectelor pentru Măsura 322 submăsura d) “Investiţii privind lucrări de refacere şi modernizare a infrastructurii rutiere afectate de inundaţii în anul 2010”, se prelungeşte până miercuri, 31 august 2011, ora 12.00.
Cererile de finanţare pentru Măsura 322, submăsura d) pot fi depuse la Oficiile Judeţene ale Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) de luni până vineri, între orele 9.00 şi 14.00. În ultima zi a sesiunii (31 august 2011) proiectele pot fi depuse până la ora 12:00. După această oră sistemul de eliberare a bonurilor de ordine se blochează automat făcând imposibilă introducerea cererilor de finanţare.
Daniel Botănoiu este noul președinte al FNPAR
Daniel Botănoiu a fost ales președinte astăzi, în cadrul Adunării generale extraordinare a organizației, prin votul pozitiv al tuturor reprezentanților asociațiilor prezente, memebre ale Federației. Alegerea a fost necesară, în urma demisiei lui Viorel Matei de la conducerea organizației, ce a avut loc la începutul acestei săptămâni.
FNPAR a luat ființă ca o concretizare a interesului general al asociațiilor patronale, cooperativelor, investitorilor și asociațiilor agricole din România de a fi reprezentate cât mai bine la nivelul Uniunii Europene, respectiv în cadrul Copa-Cogeca-Geopa.
„În prezent, mai mult ca niciodată, e nevoie de organizarea tutror actorilor de pe filiera agricolă românească pentru a avea o singură voce, atât la nivel național cât și internațional. Fără o astfel de organizație nu vom putea niciodată să ne reprezentăm cu succes interesele în fața concurenței existente atât la nivel global, cât și mai ales european”, a afirmat Daniel Botănoiu pentru Revista Fermierului.
Federația este locul de întâlnire a ideilor producătorilor, procesatorilor, comercianților și consumatorilor, loc în care trebuie să se nască o politică agricolă coerentă bazată pe respect și care să fie onorată.
Comisia Europeană a închis conturile SAPARD pentru anul 2008 fără nicio corecţie financiară
Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a primit din partea Comisiei Europene, Decizia de închidere a conturilor aferente cheltuielilor din Programul SAPARD pentru anul 2008.
Astfel, în urma verificărilor efectuate de către serviciile Comisiei a reieşit faptul că România a furnizat o asigurare suplimentară privind integralitatea, exactitatea şi veridicitatea tuturor cheltuielilor decontate prin Programul SAPARD.
Mai mult, României nu i se impune nicio corecţie financiară, cu alte cuvinte, nu se impune returnarea niciunui eurocent, toate cheltuielile fiind făcute în mod corect.
Pentru cheltuielile efectuate prin Programul SAPARD va urma lichidarea conturilor pentru anul 2009, iar apoi închiderea finală a Programului ca întreg.
România a absorbit 30% din fondurile europene alocate pentru dezvoltare rurală
România a absorbit aproape trei miliarde de euro din totalul fondurilor europene pentru dezvoltare rurală disponibile până în anul 2013, ceea ce reprezintă un grad de absorbţie de 30%, potrivit datelor furnizate de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP).
APDRP a efectuat până în prezent plăţi în valoare de peste 2,38 miliarde de euro pentru decontarea cheltuielilor efectuate de către beneficiarii fondurilor europene pentru dezvoltare rurală, alte 561 de milioane de euro fiind absorbite din avansul acordat de Comisia Europeană la demararea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR).
Potrivit datelor APDRP, la data de 26 iulie agenţia a asigurat verificarea, autorizarea şi decontarea a peste 4,3 milioane de cereri de plată care însumează 2,388 miliarde de euro.
'Cumulând avansul şi plăţile efectuate, rezultă un total de aproximativ trei miliarde de euro (mai exact 2,95 milioane euro) fonduri absorbite prin PNDR, ceea ce reprezintă un grad de absorbţie al fondurilor europene de 30% din totalul fondurilor disponibile pentru dezvoltare rurală', se arată într-un comunicat al APDRP.
Aceste fonduri europene sunt acordate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013 (PNDR), care pune la dispoziţia persoanelor fizice şi juridice din România 7 miliarde de euro pentru proiecte de investiţii în agricultură şi mediul rural. De asemenea, prin PNDR se acordă şi alte 2,72 miliarde de euro pentru plăţi directe către fermieri, însumând astfel un total de aproximativ 10 miliarde de euro, fonduri europene nerambursabile acordate pentru dezvoltare rurală.
'Absorbţia fondurilor europene acordate pentru dezvoltare rurală se încadrează într-un trend ascendent ţinând cont de evoluţia PNDR, atât din punct de vedere al angajării fondurilor europene (4,03 miliarde din totalul disponibil, ceea ce reprezintă peste 60% fonduri angajate pentru investiţii), cât şi al plăţilor efective către beneficiari. De asemenea, implementarea acestui program în România prin APDRP, în baza unor proceduri de lucru stricte, clare şi transparente, a permis asigurarea şi derularea corectă a procesului de acordare şi decontare a plăţilor', se menţionează în comunicat
Parafilarioza cabalinelor (dermatoragia parazitară)
O boală parazitară transmisă prin înţepătura unor muşte.
În anotimpul călduros sunt prezente tot felul de insecte unele care se hrănesc cu sânge numite hematofage şi care constituie gazde şi vectori pentru transmiterea multor paraziţi la animale.
Tot mai mulți oameni ne întreabă ce au caii lor pentru că le-a apărut în special pe laturile gâtului nişte „umflături mici”, care se aparg şi din care curge sânge.
Este vorba de o boală parazitară cauzată de nişte viermi rotunzi inoculaţi cabalinelor de către insecte- muscide în timpul hrănirii acestora cu sânge numită PARAFILARIOZĂ, după numele parazitului care provoacă boala Parafilaria multipapilosa.
Generic, aceşti viermi se numesc filarii, denumire care vine de la familia din care fac parte Filariidae. Aceştia au corpul filiform, egal calibrat de culoare albicioasă.
Contaminarea cailor se face în special la păşune când animalele sunt înţepate de insecte hematofage care vor inocula larve (microfilarii) în pielea animalului. Aceste larve evoluează până la stadiul de adult. Paraziţii adulţi se dezvoltă în ţesutul conjunctiv subcutanat (sub piele) la cabaline. Femela parazitului se înşurubează în grosimea pielii animalului pe care o perforează lăsând să curgă o cantitate de sânge, apoi depune ouă care se transformă în larve. Picăturile de sânge vor atrage insectele, ca de exemplu Musca domestică, care odată cu sângele vor ingera şi larvele parazitului. Astfel ele vor fi transmise printr-o nouă înţepătură altor cabaline. Aşadar sursele de paraziţi sunt pe de o parte animalele bolnave care sunt gazde definitive pentru paraziţi, iar pe de altă parte insectele muscide care sunt gazde intermediare.
Parafilarioza cabalinelor este relativ răspândită în anotimpul călduros, mai ales la cabalinele adulte, în zonele cu multe insecte (regiunile de şes şi câmpie). La munte, la altitudini de peste 1200 de metri boala nu se întâlneşte.
Semnele clinice
Apar începând din luna aprilie şi se menţin până în toamnă. În cele mai multe cazuri apare o dermatită nodulară, caracterizată prin noduli de mărimea bobului de mazăre localizaţi pe laturile gâtului, regiunea grebănului, torace. Aceşti noduli sunt duri şi se deschid rapid lăsând să se scurgă o cantitate de sânge care se coagulează repede. Părul din regiunile afectate se aglutinează şi cu timpul se produc depilaţii.
Aceste dermatoragii sunt mai intense în zilele însorite şi mai reduse seara şi în timpul nopţii. Pe piele, din cauza prelingerii şi coagulării sângelui apar iritaţii, iar animalele prezintă prurit. Sângele scurs din noduli atrage muştele care pot complica septic leziunile cu microbi formându-se abcese sau flegmoane, acesta fiind un alt aspect al bolii.
Diagnosticul
Se pune pe semnele clinice corelate cu existenţa insectelor şi cu sezonul cald şi se confirmă în laborator prin punerea în evidenţă a microfilariilor uneori a ouălor de paraziţi din picăturile de sânge de la nivelul nodulilor.
Tratamentul
Se face cu suspensii orale antiparazitare pe bază de albendazol şi avermectină (ECVIROM), pe bază de fenbendazol (ROMFENBENDAZOL) sau cu soluţii injectabile pe bază de ivermectină ( ROMIVERMECTIN).
Totodată se recomandă aspersarea adăposturilor şi în jurul lor cu soluţii insecticide ca ROMPARASECT , ROMPARASECT FORTE, SCABIZOL.
Dr. Viorica Chiurciu, Medic veterinar, Doctor în Științe medicale
Carenţa de calciu - dereglare fiziologică de sezon în legumicultură
Se pare că vara s-a instalat cu toate atributele caracteristice. Conform prognozei meteorologice, în cea mai mare parte a ţării, lunile iulie şi august se caracterizează prin temperaturi ridicate, uneori excesive şi precipitaţii reduse. În prezentul articol, prezentăm un fenomen care este accentuat de temperatura ridicată şi de asigurarea deficitară a plantelor cu apă. Este vorba de carenţa de calciu, situaţie care se poate întâlni atât în cultura legumelor în sistem protejat, cât şi în câmp deschis, cu repercursiuni destul de grave asupra producţiei de fructe.
alciul este unul din elementele de bază ale nutriţiei plantelor. Fără calciu, acestea nu se pot dezvolta. Calciul dă forma şi consistenţa plantelor. El este necesar în primul rând pentru ţesuturile în creştere, vârfurile plantelor, lăstari, fructe, dar şi acele rădăcini foarte fine care sunt şi cele mai active. Spre deosebire de alte elemente, cum ar fi azotul, potasiul, magneziul sau fosforul, calciul nu este translocat în plantă, adică nu se mişcă dintr-un loc în altul, rămâne fixat, în cea mai mare parte, în pereţii celulari. Cu alte cuvinte, necesarul de calciu al plantei este asigurat în permananţă de apa care este absorbită prin sistemul radicular.
Simptome şi cauze ale deficitului de apă şi calciu
În practica legumicolă sunt cunoscute o serie de simptome cauzate de o aprovizionare deficitară, inconstantă cu calciu, cum ar fi: putregaiul apical al fructelor de tomate, ardei lung, gogoşar şi gras, pepeni verzi şi pătlăgele vinete; avortarea fructelor de castraveţi; aşa numita „inimă neagră” la ţelină; brunificarea frunzelor din interiorul căpăţânilor de varză albă şi de Bruxelles; mici cavităţi în rădăcinile de morcov; piticirea cepei şi a cartofilor; arsura marginală a frunzelor de salată şi varză.
O aprovizionare insuficientă cu calciu afectează direct producţia, uneori un procent şi de 50%, devenind necomercializabilă. Efectul este atât direct, cât şi indirect. Zonele afectate, fie fructe, fie frunze, fie rădăcini, devin „porţi” de intrare pentru diverşi agenţi patogeni. Apoi, principala cauză a apariţiei acestor simptome o constituie slaba aprovizionare cu apă a plantelor. De cele mai multe ori, solul este bine aprovizionat cu calciu, dar acesta nu este preluat în cantităţi suficiente de către rădăcină şi nici nu este translocat, mutat din ţesuturile mai bătrâne către cele mai tinere în creştere. Cazurile când apare o astfel de situaţie sunt multiple. Carenţa de calciu poate fi directă, când acest element lipseşte din soluţia solului ori indirectă, când el există în sol, dar nu este preluat pe măsura cerinţelor plantei, deoarece din diverse motive planta nu absoarbe apă suficientă.
Când planta nu absoarbe apă suficientă? Când nu udăm suficient sau când, din diferite motive, nu poate absorbi o cantitate mai mare de apă. Irigarea pe brazde, pe cărări, pe fitărăi, sau cum îi mai spune, acea irigare „în dinţi de fierăstrău”, face ca la început să avem exces de apă, iar spre sfârşit, înainte de următoarea udare, să avem lipsă de apă.
Este bine de ştiut că atât excesul, cât şi lipsa apei, conduc la o aprovizionare deficitară a plantelor cu apă şi implicit cu calciu. Dar, poate că cele mai frecvente cazuri le întâlnim atunci când deşi udăm suficient, plantele nu absorb atâta apă pe cât transpiră. Spre exemplu, când umiditatea relativă a aerului este foarte ridicată, în câmp ca urmare a unui sezon de ploi continui cu nebulozitate ridicată, iar în solarii când aerisirea este insuficientă; când sistemul radicular este slab dezvoltat, cum se întâmplă pe solurile grele, neaerate şi reci, cu deficit de fosfor în momentul plantării sau în cazul unui foliaj bogat ca urmare a unei fertilizării în exces cu azot şi care necesită un consum mai mare de apă pe care rădăcina nu-l poate asigura; când avem atac de ciuperci patogene de sol cum ar fi fuzarioza şi verticilioza, care împiedică o absorbţie normală de apă şi elemente minerale, prin blocarea vaselor conducătoare; o concentraţie mare de săruri solubile în soluţia solului, ca urmare a aplicării unor doze excesive de îngrăşăminte; un exces de ioni amoniu în soluţia solului, ioni care împiedică absorbţia calciului, aşa cum se poate întâmpla când fertilizăm cu doze mari de uree.
Remedii
Mai jos, prezentăm câteva remedii mai importante pentru carenţa de calciu şi apă.
Folosirea metodei de irigare prin picurare, prin care putem asigura o aprovizionare corespunzătoare a plantelor cu apă şi, după caz, cu calciu, prin introducerea azotatului de calciu în soluţia de udare, circa 500 g/zi/1000 m2, în perioadele de stres;
Aplicarea periodică, uneori şi la intervale de 4-7 zile, mai ales în perioadele cu insolaţie puternică, a unor îngrăşăminte foliare cu calciu, cum ar fi CaFORTE, un îngrăşământ foliar bioactiv, care, pe lângă calciu, mai conţine şi azot, magneziu şi aminoacizi esenţiali în stimularea absorbţiei;
Amendarea solurilor acide cu carbonat de calciu. La fel şi în cazul culturilor pe substrat de turbă;
Dezinfecţia solurilor din solarii cu Basamid sau cu produse pe bază de metham sodiu, precum şi efectuarea unor tratamente preventive cu Topsin în concentraţie de 0,05-0,15%, în funcţie de fenofază, în amestec cu un fungicid gen Dithane M 45;
Măsuri de optimizare a aerisirii spaţiilor protejate - defoliere treptată, desime de plantare corespunzătoare, creşterea înălţimii şi a volumului de aer, introducerea eventual a ventilatoarelor, modificarea tipului constructiv cu aerisire la coamă.
Toate aceste măsuri, dar mai ales folosirea îngrăşămintelor foliare cu calciu, reduc semnificativ incidenţa carenţei de calciu, reduc pierderile de producţie, fructele sunt mai grele şi mai rezistente la transport şi la păstrare.
DR. VICTOR LĂCĂTUŞ, DIRECTOR ŞTIINŢIFIC ICDLF VIDRA, ILFOV
Pozitiv - cuvântul definitoriu pentru Fendt
„Fermierii şi antreprenorii moderni reprezintă grupul ţintă principal al mărcii Fendt. Conform ultimelor sondaje efectuate de Societatea Germană pentru Agricultură (DLG), situaţia existentă în agricultură s-a îmbunătăţit semnificativ. Criza a luat sfârşit. De la sfârşitul anului 2010, clienţii noştri au început să investească în achiziţionarea de maşini şi utilaje noi pentru modernizarea afacerilor lor şi pentru creşterea eficienţei producţiei lor agricole. Principalul motiv aflat în spatele acestei tendinţe este creşterea semnificativă a preţului produselor agricole.” Astfel şi-a început discursul Peter-Josef Paffen, vicepreşedinte AGCO, director pentru marca Fendt, la conferinţa de presă anuală a companiei, desfăşurată în 15 iunie, la Marktoberdorf - Germania.
Conferinţa de presă anuală Fendt reprezintă cadrul în care producătorul german îşi analizează activitatea din anul precedent, îşi face cunoscute obiectivele pentru anul în curs şi îşi prezintă produsele ce vor fi expuse la AgriTechnica - Hanovra, cel mai important salon expoziţional din domeniul agricol. De la prezidiul în care se afla managementul superior al companiei AGCO, cei peste 160 de jurnalişti şi alţi invitaţi, din 23 de ţări, au putut asculta, traduse în şase limbi de circulaţie internaţională, informaţii privind realizările concernului, tendinţele pieţei, produsele inovatoare ale companiei, precum tractoarele din noua serie Fendt 700 Vario, combinele etc. Imagini de la eveniment puteţi vedea pe pagina Facebook a companiei Mewi.
După ce au privit „de sus” piesele de rezistenţă ale armadei Fendt, de pe un dâmb creat de organizatori pentru o mai bună vedere de ansamblu, jurnaliştii au fost martorii unor demonstraţii practice, desfăşurate pe terenul din imediata apropiere a Fendt Forum (sala în care s-a desfăşurat conferinţa).
Tractoarele, combina Katana 65 şi utilajele ataşate - cositoare şi greble Fella şi remorca Krampe - au convins asistenţa că agricultura performantă se poate realiza doar cu maşini şi echipamente de vârf care, nu numai că arată impresionant, dar au capacităţi tehnice şi funcţionale de excepţie.
Tendinţele pieţei
Nici marca Fendt nu a fost ocolită de efectele crizei mondiale economice, care, la nivel european, s-au simţit cel mai puternic în cea de-a doua jumătate a anului 2010, înregistrând vânzări cu 7,8% mai mici faţă de anul anterior. Cu toate acestea, Mewi Orţişoara, importator exclusiv pentru România al mărcii, a avut, în plină criză, o creştere a numărului de unităţi vândute, deţinând o cotă de piaţă apropiată de 10%. Anul în curs se anunţă unul în care vânzările vor creşte cu 15-20%, atât pentru producător, cât şi pentru Mewi.
Investiţii
Pe terenul din imediata apropiere a Fendt Forum, suprafaţă pe care în urmă cu nici două luni nu exista nimic, tractoare Fendt ISU (de culoare portocalie, folosite în special pentru lucrări în construcţii) şi o mulţime de alte utilaje după care se ridicau nori de praf, roboteau de zor pentru ca, în luna august 2012, acolo să existe cea mai mare şi modernă fabrică de tractoare din Europa. În 2011, Fendt va investi 115 milioane euro în acest proiect, ca parte a planului Fendt Ahead². Noile construcţii vor adăposti o hală de asamblare, un atelier de finisaje şi o vopsitorie.
Produse noi
Pe scurt, un tractor din noua serie 700 Vario, cu puteri cuprinse între 200 şi 240 CP, poate fi descris ca „un tractor compact de putere mare ce înglobează numeroase inovaţii, asigură cel mai bun confort la condus şi se adaptează perfect pentru a face faţă oricărei cerinţe reale”. Printre caracteristicile acestui nou produs supus tehnologiei de eficientizare a Fendt (Efficient Technology) se numără cabina complet nouă VisioPlus, ce include premiatul computer de bord Fendt Variotronic, tehnologia de vârf a motorului, tehnologia SCR, ecologică şi totodată de eficientizare a consumului de combustibil şi multe alte importante detalii.
Combina de recoltat furaje, Fendt Katana 65, lansată în toamna anului trecut la Zilele Câmpului de la Wadenbrunn, este un utilaj la realizarea căruia a lucrat peste 5 ani o echipă de ingineri ce a beneficiat de întreaga experienţă a departamentului de dezvoltare a tractoarelor de la Fendt, pentru proiectarea/reproiectarea unor sisteme precum cel hidraulic şi electronic, a motorului sau a cabinei.
În prezent, Fendt oferă o gamă completă de combine convenţionale şi cu rotor, având puteri cuprinse între 200 şi 500 CP, precum şi o linie largă de prese de balotat (pentru baloţi paralelipipedici şi rotunzi). De la începutul lunii mai, primele două Fendt Katana, combine de recoltat furaje, au fost produse la fabrica AGCO din Hohenmölsen, fiind deja livrate primilor clienţi.
Citeşte mai mult ...
Landini Seria 7 - fără limite în câmp
Seria 7 de tractoare de la Landini se adresează lucrului în câmp deschis pentru cele mai solicitante aplicaţii. În acest sector de putere, fiabilitatea şi competivitatea sunt o necesitate, iar Seria 7 a fost dezvoltată pentru a îndeplini aceste caracteristici prin care vine în întâmpinarea necesităţilor reale ale clienţilor, putând să îndeplinească cerinţele unei agriculturi tot mai exigente. Prin combinarea costurilor reduse de funcţionare cu maximum de confort, fiabilitate şi performanţe excelente, Seria 7 respectă aceste cerinţe.
Gama de tractoare Landini din Seria 7 constă în şase modele, de la 145 la 225 CP. Tractoarele sunt echipate cu cele mai recente motoare FTP - Nef , 6 cilindri turbo. Familia de motoare are 24 valve şi un sistem de injecţie electronic CommonRail care oferă caracteristici excelente de cuplu pentru o mare flexibilitate de utilizare. Concepute special pentru aplicaţii agricole, aceste motoare cu design modern oferă o serie de soluţii tehnice de ultimă oră. Sistemul avansat de control electronic care asigură o ardere optimă în conformitate cu standardele actuale de emisie de noxe menţine în acelaşi timp consumul de combustibil la un nivel excelent. Mai mult, sistemul Dual Power, combinat cu sistemul electronic al motorului, permite o creştere automată a puterii şi cuplului disponibil la priza de putere, oferind acestor tractoare o flexibilitate remarcabilă de utilizare.
Cu 32 de viteze împărţite pe 4 game, transmisia electronică Autopowershift permite 8 viteze Powershift cu acţionare mecanică (Techno) sau electronică (FullTronic). Versiunea FullTronic este controlată printr-un joystick montat pe cotieră, care permite acţionarea unei multitudini de comenzi. Sistemul electronic permite schimbarea vitezei optime în funcţie de sarcina şi regimul motorului.Transmisia integrează sistemul electrohidraulic „Reverse Power Shuttle” care prevede un total de 32 viteze înainte şi 24 înapoi. Opţional poate fi echipat cu un reductor care permite o flexibilitate mai mare de 48 viteze înainte şi 40 înapoi, operate printr-o apăsare de buton.
Sistemul hidraulic dispune de o pompă volumetrică ce are un flux de 130 l/min. Cele 5 supape de control permit funcţionarea simultană a tuturor funcţiilor hidraulice. În versiunea TopTronic unele valve sunt controlate din joystick, iar altele din butoanele integrate în cotieră.
Seria 7 a fost proiectată să ofere un confort suprem. Motorul este suspendat pe şasiul din fontă pentru a furniza vibraţii cât mai puţine şi nivel mic de zgomot.
Cabina de tip „Master Class” este complet vitrată cu vizibilitate allround, cu sistem de încălzire şi aer condiţionat, volan reglabil şi scaun reglabil pe pernă de aer, este dotat în versiunea TopTronic cu joystick. Pe lângă faptul că este presurizată şi perfect izolată fonic, cabina are standarde de finisare de înaltă calitate, oferind astfel un mediu de lucru spaţios şi confortabil, ceea ce face din conducere o distracţie adevarată. Opţional, cabina poate fi livrată cu suspensie hidraulică controlată electronic, care combinată cu suspensie hidraulică independentă pe axa faţă, la cerere, oferă cea mai mare măsură de confort şi siguranţă.
Material furnizat de Munax
Producţii mai mari, preţuri stabile
Ministerul Agriculturii estimează o producţie de grâu de vreo 6,6 milioane tone, obţinută de pe cele circa 1,8 milioane de hectare însămânţate în toamna lui 2010. După cum se vede, chiar dacă au fost cultivate mai puţine hectare decât în 2009 (aproximativ 2 milioane ha), producţia de grâu din anul agricol 2010-2011 este în creştere cu peste 15 procente comparativ cu 2009-2010 când s-au obţinut aproape 5,6 milioane tone.
Referitor la celelalte culturi de toamnă, MADR se aşteaptă la o creştere a producţiilor cu câteva sute de mii de tone faţă de anul trecut.
În ce priveşte preţul grâului, analiştii susţin că tendinţa de scădere înregistrată în ultimele luni va continua până la noua recoltă, dar în niciun caz preţul nu va fi mai mic decât în 2010.
În prezent, grâul se vinde la bursă cu circa 240 euro/tonă, iar pe piaţa internă preţul grâului se învârte în jurul valorii de un leu pe kilogram.
creşterea producţiei de grâu din acest an se înscrie în tendinţa pozitivă generală din Europa Centrală şi de Est, unde recoltele de cereale vor fi mai bune decât anul precedent datorită vremii favorabile, care a compensat în mare parte întârzierea însămânţărilor. Ministrul Valeriu Tabără a declarat: “Este posibil să înregistrăm un plus de un milion de tone la producţia de grâu din acest an, comparativ cu cea din 2010, după cum arată cultura în acest moment, deşi avem o suprafaţa însămânţată ceva mai mică faţă de anul trecut.
Deocamdată nu sunt probleme la grâu decât în unele zone din centrul şi vestul ţării din cauza secetei din iunie şi lipsei de umiditate relativă a anului”. Producţia de grâu a României ar putea ajunge la 6,6 milioane tone în acest an, în creştere cu peste 15% faţă de anul trecut când s-au obţinut aproape 5,6 milioane tone. Tabără a precizat că, în toamna trecută, grâul s-a cultivat pe 1,8 milioane ha, iar în toamna lui 2009 s-au însămânţat cu grâu aproximativ două milioane de hectare.
Marii cultivatori de grâu autohtoni sunt de aceeaşi părere cu ministrul agriculturii şi analiştii şi susţin că, datorită tehnologiilor folosite, chiar dacă s-au semănat cu 200.000 de hectare mai puţin, recolta de grâu 2011 va fi bună. Producătorii se aşteaptă la o producţie medie pe ţară de peste 3,5 tone de grâu la hectar.
Se preconizează creşteri de producţie de câteva sute de mii de tone şi la orz, orzoaică, ovăz.
În 2010, producţia de grâu obţinută în ţara noastră a fost de 5,588 milioane tone (5,203 milioane tone în 2009), cea de orz şi orzoaică a fost de 1,321 milioane tone (1,182 milioane tone în 2009), iar producţia de ovăz a trecut de 328.000 tone în 2010 (296.000 tone în 2009). Necesarul intern de grâu este de trei milioane de tone (250.000 de tone lunar), la care se adaugă alte 500.000 tone de grâu pentru sămânţă.
Fluctuaţii de preţ nesemnificative
Nicolae Sitaru, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli (LAPAR) spune că în această perioadă preţul grâului a înregistrat o scădere cu 30% faţă de maximele din iarnă şi acest proces va continua până la recoltă. “Aceste fluctuaţii pe piaţa cerealelor vor continua şi în anii următori, indiferent de ce mişcări sunt în piaţă. România, pentru a atenua aceste fluctuaţii va trebui să-şi mărească capacitatea de stocare. În sud sunt ferme care au investit în spaţii de depozitare din surse proprii sau luând credite de la bănci”, a mai spus Nicolae Sitaru. El a amintit ce s-a întâmplat cu recolta de grâu 2010, care a avut un preţ bun, cu profituri bunicele, dar numai pentru producătorii agricoli care nu şi-au vândut producţia la recoltare, când preţurile au fost destul de mici, ci au stocat grâul în propriile silozuri.
În 2010, preţul grâului a înregistrat un nivel record, ajungând la bursă la 320 euro/tonă. În prezent, grâul se vinde la bursă cu circa 240 euro/tonă, iar de pe piaţa internă se cumpără cu circa un leu pe kilogram.
“Este posibil ca preţul grâului să scadă în bazinul Mării Negre după ridicarea embargoului asupra exporturilor de cereale impus de Rusia anul trecut, dar depinde şi ce cantităţi vor ieşi pe piaţă din noua recoltă. Probabil, vor fi influenţe la grâul furajer, dar cu implicaţii şi asupra grâului de panificaţie. Ţinând cont de faptul că în vestul Europei este secetă şi vor fi afectate recoltele de cereale, măsura anunţată de Rusia ar putea fi o compensaţie. Este foarte greu să faci anumite prognoze de preţ pe viitoarea recoltă de grâu”, a declarat Aurel Popescu, preşedintele Rompan.
În opinia ministrului Valeriu Tabără, oferta de cereale care ar putea veni în plus pe piaţa mondială nu va influenţa preţurile la cereale păioase deoarece anul acesta fermierii ruşi au semănat suprafeţe mai mici, iar la noi preţurile sunt aşezate. “Nu cred că vor fi scăderi sau creşteri semnificative pe piaţă în privinţa preţului”, a zis ministrul.
Recoltă de cereale record, la nivel mondial
În acest an, Ucraina preconizează să recolteze 48 milioane tone de cereale, comparativ cu 39,2 milioane de tone în 2010, iar producţia de grâu este estimată la circa 20 milioane de tone. Bulgaria aşteaptă o producţie de grâu de circa 4 milioane de tone, comparabilă cu cea de anul trecut, cu toate că suprafeţele însămânţate sunt mai mici. Polonia a suplimentat însămânţările de primăvară şi aşteaptă o recoltă de cereale de 27,3 milioane tone. Cehia estimează o producţie de 4,26 milioane tone de grâu şi 1,65 milioane tone de orz. Producţia de grâu din Ungaria, conform estimărilor, este în scădere, respectiv 3,6 milioane tone anul acesta, faţă de 3,75 milioane tone în 2010, din cauza inundaţiilor din această ţară.
La nivel mondial, potrivit raportului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) publicat recent, recolta de cereale ar urma să atingă o nouă valoare record în acest an, ca urmare a creşterii suprafeţelor cultivate şi a producţiei la hectar. Cu toate acestea, nivelul redus al stocurilor va menţine preţurile la un nivel ridicat şi volatil.
Primele estimări FAO arată că în 2011 recolta globală de cereale va creşte cu 3,5% până la 2,315 miliarde tone, după o scădere de un procent înregistrată în 2010. Producţia mondială de grâu ar urma să crească cu 3,2% în acest an, până la 674 milioane tone. În Uniunea Europeană recolta de grâu ar urma să fie stabilă la 137 milioane tone, în timp ce recolta SUA va scădea cu 8,5%, până la 55 milioane tone. În schimb, în Rusia, recolta de grâu ar urma să crească exploziv cu 32,5%, până la 55 milioane tone, în revenire puternică după seceta din 2010.
Brazilia estimează pentru 2010-2011 o producţie la culturile de cereale şi oleaginoase de 161,5 milioane tone, în creştere cu 8,2% (12,3 milioane tone), faţă de anul agricol precedent.
Suprafaţa cultivată a crescut cu 3,8%, totalizând acum 49,1 milioane hectare, după ce în sezonul 2009-2010 era de 47,4 milioane hectare. Diferenţa a fost acoperită în special de culturile de bumbac, fasole, soia şi orez, pe lângă condiţiile meteorologice bune care au contribuit la pregătirea solului.
Recolta de soia din acest sezon este evaluată la 74,99 milioane tone, ceea ce reprezintă un plus de 9,2% faţă de producţia înregistrată în urmă cu un an, când au fost recoltate 68,69 milioane tone. În Matto Grosso, statul cu cea mai mare suprafaţă cultivată cu soia (6,4 milioane de hectare) a fost raportat un randament mediu al producţiei de 3.190 kg/ha.
La începutul lui 2011, în silozurile din Brazilia erau depozitate 22,9 milioane tone de cereale, cu 3,5% mai mult decât în urmă cu un an. Reţeaua de depozitare cuprinde peste 9.000 de locaţii, cu o capacitate totală de 78,8 milioane metri cubi. Silozurile, aflate în special în partea de centru-vest (49%) şi în sud (37%), pot adăposti 55,6 milioane tone de cereale.
La sfârşitul acestui sezon, se estimează că vor fi depozitate în silozurile braziliene 7,9 milioane tone de porumb, 6 milioane tone de grâu, 4,2 milioane tone de soia, 2,55 milioane tone de orez decorticat şi 1,1 milioane tone de boabe de cafea.
MIHAELA PREVENDA
Calitatea grâului la recoltat - la ce să ne așteptăm?
Momentul recoltatului la cultura grâului este în fiecare an momentul în care se fac evaluările asupra soiurilor și mai nou a hibrizilor, încercând să găsim explicația realizării unor performanțe, sau dimpotrivă, a unor eșecuri.
Evaluările noastre, ale fermierilor se îndreaptă în special asupra nivelului producției și calității acesteia – elemente care influențează în mod direct prețul grâului. Dacă, din punct de vedere al nivelului producției la unitatea de suprafață, evaluarea se poate realiza prin metode agronomice specifice, luând în calcul elementele de producție, calitatea poate fi evaluată-măsurată doar la momentul maturării tehnologice a grâului, respectiv după ce se efectuează recoltatul.
Pentru a putea face o interpretare corectă a calității grâului pe care încă nu l-am recoltat, trebuie să ținem cont de toate elementele tehnologice și non-tehnologice care au concurat sau influențat într-o anumită măsură, de-a lungul perioadei de vegetație cultura de grâu. Începand de la planta premergătoare și până la ultima ploaie trebuie interpretați în mod obiectiv toți factorii.
Totuși, cea mai mare influență asupra nivelului de calitate al producției de grâu o au urmatorii factorii: genetica și fertilizarea.
Genetica
Din experiența personală cu anumite varietăți de grâu, genetica este în opinia mea cel mai important factor care influențează decizia unui fermier de a cultiva sau nu o varietate de grâu. Însă în momentul în care ne dorim performanță, trebuie să accesăm în primul rând genetica de generație nouă, cu grad ridicat de specializare pentru un anumit caracter, astfel încât să putem valorifica la nivel maximal toate verigile care intra în procesul de producție și în final pentru a avea satisfacția că ne-am îndeplinit scopul.
Concret, dacă ținta mea ca fermier este să produc un grâu de calitate cu indici de panificație ridicați, atunci alegerea varietății va fi făcută din gama de soiuri specializate pentru panificație, care din punct de vedere genetic sunt ameliorate în acest sens și care în mod negreșit trebuie tratate ca atare, iar nivelul de tehnologie care se aplică, să corespundă deasemenea cu cerințele specifice.
Se știe foarte bine faptul ca nu doar cultivarea unui soi de grâu de generație nouă este suficientă pentru a obține rezultatele de calitate dorite, de aici și regula: “Un organism specializat necesită condiții speciale!”. Deci, în momentul în care suntem la marginea solei de grâu și ne întrebăm dacă avem sau nu indici de calitate ridicați, ne gândim ce soi de grâu este cultivat și care sunt parametrii de calitate obtinuți în anii anteriori.
Fertilizarea
Este factorul care influențează și conditionează, prin punerea în valoare sau nu a factorului genetica. Stau la marginea solei de grâu și mă întreb ce cantitate de îngrășăaminte am folosit, când am aplicat, ân ce proporție am aplicat, dacă îngrășămintele aplicate au fost accesibile sau nu plantelor, dacă nivelul precipitațiilor m-a ajutat sau nu să valorific îngrășămintele, șamd ...
Pentru obținerea unor producții de grâu cu grad ridicat de eficiență economică, în mod negreșit trebuie să interpretăm corect nevoile specifice ale diferitelor soiuri de grâu.
Trecând peste principiile de bază ale fertilizării la grâu, pe care toti fermierii și le au însușit, în ceea ce privește importanța realizării producțiilor dorite, aș dori să scot în evidență doar corelația genetică - azot.
Azotul este elementul care influențează în mod direct producția și calitatea!
Atât productivitatea cât și calitățile de panificație sunt direct influențate de îngrășămintele cu azot, și aici important este modulul doză-moment.
Datorită specificității însușirilor îngrășămintelor cu azot, pentru a putea fi bine utilizate de planta de grâu, acestea trebuie administrate în momentele în care plantele au nevoie de ele. Este foarte cunoscut faptul ca aplicarea într-o singură fracție a normei de îngrășăminte cu azot este slab utilizată de plante și prin urmare, neeconomică.
Toate recomandările pentru aplicarea îngrășămintelor cu azot fac referire la aplicarea în 3-4 fracții, la intervale de 8-12 zile între aplicări, fapt care generează o foarte bună accesibilitate la plante și un randament ridicat la utilizarea îngrășămintelor de către plantă.
De multe ori se întâmplă să fim dezamagiți de anumite varietăți de grâu în ceea ce privește productivitatea sau calitățile de panificație. Se ajunge la această situație datorită interpretării greșite sau ingnorării acestei corelații: genetică - azot.
Vă dau un exemplu concret: în absolut aceleași condiții de tehnologie, Andalou: 7200 kg/ha – Gluten 19%, Faur: 4400 kg/ha – Gluten 31%. Explicația? Andalou este un soi ameliorat pentru producție, în timp ce Faur este un soi ameliorat pentru calitate!
Elementul care are cea mai mare pondere în influența producției și calității este Azotul. Ce îmi doresc eu ca fermier, este să am producția de la Andalou și calitatea de la Faur. Elementul cu care pot influența capacitatea de producție este Genetica, iar elementul cu care pot influența calitatea și pot pune în valoare genetica, este Azotul!
Pentru obținerea unor randamente ridicate la grâu și cu bune calități, recomandarea mea este să luați în cultură soiuri adaptate condițiilor locale, cu capacitate genetică ridicată pentru producție și să corelați corespunzător norma de azot, astfel încât sa se realizeze și indici de calitate ridicați.
Mihai Radu, Director Tehnic - Procera Agrochemicals România
Înfiinţarea culturii de rapiţă
În ultimii ani, rapiţa a fost una dintre cele mai profitabile culturi agricole. Chiar şi în acest an, când în timpul recoltatului condiţiile climatice nu au fost dintre cele mai favorabile, datorită preţului bun de valorificare - între 1,6 şi 2 lei/kg (în funcţie de zonă şi de contractul negociat), cultura rapiţei este una dintre cele mai rentabile. În consecinţă, piaţa seminţelor de rapiţă continuă să se dezvolte şi un număr tot mai mare de fermieri vor cultiva această plantă. Pentru realizarea unei culturi reuşite de rapiţă, agricultorii trebuie să ţină cont, încă de la pregătirea patului germinativ, de câteva elemente esenţiale, prezentate în materialul de faţă. În funcţie de evoluţia condiţiilor climatice, de tipul de sol şi de dotarea tehnică, fermierii pot face şi alte lucrări şi totodată pot renunţa la unele activităţi în favoarea altora.
Rotaţia
În cadrul rotaţiei, cele mai multe companii recomandă ca rapiţa să nu vină după ea însuşi sau după alte culturi cu boli şi dăunători comuni, cum ar fi: floarea-soarelui, muştar, soia, fasole sau alte plante crucifere, la un interval mai mic de 4 ani. Reducerea acestui interval la unu sau doi ani (practică întâlnită frecvent în anumite ferme) poate pune fermierul în faţa unor atacuri puternice de boli şi dăunători, atacuri care din cauza virulenţei pot compromite cultura. În această situaţie, fermierul trebuie să ia în calcul şi să îşi asume riscurile compromiterii culturii respective.
Din punct de vedere al plantelor bune premergătoare, de cele mai multe ori în România, rapiţa se amplasează dupa grâu şi orz, culturi care se recoltează mai devreme şi care asigură timpul necesar pregătirii solului. În cadrul acestei rotaţiei grâu-rapiţă, atragem atenţia fermierilor asupra posibilităţii apariţiei efectelor de fitotoxicitate, efecte datorate erbicidelelor utilizate la cultura premergătoare. Ca urmare, înainte de a decide unde va amplasa cultura de rapiţă, fermierul trebuie să ia în calcul şi să verifice remanenţa erbicidelor utilizate.
În literatura de specialitate se cunosc o serie de erbicide care, aplicate la cele două culturi, prezintă o remanenţă ridicată pentru cultura postmergătoare de rapiţă. În practică au fost cazuri când din cauza remanenţei erbicidelor, cultura de rapiţă a fost compromisă. În funcţie de modul de prelucrare a terenului, această remanenţă s-a manifestat toamna la începutul perioadei de vegetaţie, când plantele de rapiţă se aflau în faza de 2 până la 6 frunze - când terenul a fost lucrat numai cu discul greu - sau primăvara - când plantele de rapiţă aveau 20 - 30 cm înălţime şi terenul a fost pregătit prin arătură.
O atenţie deosebită trebuie acordată terenurilor pe care s-au utilizat erbicide sulfonilureice. Unele erbicide din această clasă pot avea remanenţă de până la 14 - 16 luni. Pentru a verifica remanenţa erbicidelor utilizate, fermierii pot cere detalii de la furnizorul acestora.
Se consideră că rapiţa este o plantă bună premergătoare pentru culturile de grâu şi orz. Aceste culturi după rapiţă dau sporuri de producţie ce depăşesc 500 kg/ha. Practic, rapiţa îşi poate găsi cu succes locul în cadrul asolamentelor din fermele agricole româneşti.
Pregătirea terenului
De cele mai multe ori opţiunea fermierului cu privire la pregătirea terenului este în strânsă corelaţie cu condiţiile climatice din zonă. Anul acesta, datorită ploilor căzute în iunie şi iulie, o parte din fermieri au reuşit să facă o arătură la adâncimea de 20 - 22 cm. Acolo unde nu e posibilă arătura, se poate face pregătirea patului germinativ prin una sau două treceri cu un disc greu. Fiecare fermier decide în funcţie de dotare şi de condiţiile climatice ce soluţie este mai rentabilă. Din observaţiile de pe teren s-a constatat că acolo unde s-a efectuat arătura, resturile vegetale au fost mai bine încorporate în sol, efectul de fitotoxicitate al erbicidelor aplicate culturii premergătoare (acolo unde a fost cazul) a fost diminuat şi cultura de rapiţă a fost mai puţin îmburuienată.
În ultimii ani, în anumite zone agricole, s-a constatat la culturile de grâu şi rapiţă un atac deosebit de puternic al rozătoarelor - în special al şoarecilor de câmp.
Agresivitatea acestor dăunători s-a manifestat prin crearea unor pagube însemnate culturilor. În cazul solelor unde pregătirea terenului s-a făcut prin arătură s-a constatat o diminuare a numărului de şoareci şi deci o diminuare a pierderilor. Una din explicaţii ar fi că prin arătură se distrug o parte din galeriile aflate mai la adâncime şi o dată cu acestea şi hrana şoarecilor. Pe de altă parte, de cele mai multe ori, fermierii au observat în urma brazdei prezenţa pescăruşilor şi a berzelor care se hrănesc cu şoarecii de câmp.
Pregătirea terenului cu discul greu înseamnă un efort financiar mai mic din partea fermierului pentru înfiinţarea culturii, o viteză mai mare de lucru, o conservare mai bună a apei, mai ales în verile secetoase şi totodată o încadrare mai bună în epoca optimă de semănat.
După lucrarea de bază, terenul se pregăteşte fie prin una sau două treceri cu discul uşor, fie printr- un disc şi un combinator sau printr-un agregat complex care lasă terenul discuit şi nivelat. În unele ferme care au utilaje de ultimă oră, toate lucrările necesare (discuit, semănat, nivelat, tăvălugit etc) se pot realiza printr-o singură trecere. Indiferent de tipul de lucrare efectuat, important este să se aibă în vedere realizarea uni pat germinativ afânat în primii 2 - 3 cm şi ferm sub adâncimea de semănat pentru a se asigura condiţii optime de germinare a seminţelor.
Semănatul rapiţei
La rapiţă, semănatul poate fi realizat fie cu semănători clasice, caz în care fermierul va utiliza o cantitate mai mare de sămânţă la hectar, fie cu semănători performante care pot asigura o densitate uniformă şi la care poate fi controlată cantitatea de sămânţă pe hectar. Practic, în ultimul timp s-a trecut de la semănatul rapiţei cu semănători mai puţin precise spre utilizarea semănătorilor performante cu distribuţie controlată a cantităţii de sămânţă/ha.
Majoritatea firmelor care comercializează sămânţă hibridă de rapiţă recomandă o cantitate cuprinsă între 2 şi 4 kg/ha (aproximativ 45 - 60 boabe/mp), iar firmele care comercializează soiuri recomandă o cantitate între 5 - 6 kg/ha (aproximativ 60 - 80 boabe/mp). Cantităţile variază în funcţie de masa a 1000 de boabe, de puritate şi de germinaţie. În unele cazuri, având în vedere gradul de intensivitate al hibridului sau soiului respectiv, firmele pot recomanda cantităţi mai mici de sămânţă/ha. Pentru asigurarea unei cantităţi corecte de sămânţă pe hectar este bine de ţinut cont de recomandările firmelor furnizoare.
Din punct de vedere al distanţei între rânduri se utilizează mai multe intervale de semănat: la 18 cm, la 25 cm şi la 37,5 cm, depinzînd în primul rând de semănătoarea folosită, de varietatea semănată, dar şi de gradul de culturalizare al terenului. Distanţa dintre rânduri cea mai frecvent utilizată în România este de 25 de cm. În condiţiile în care se utilizează distanţe mai mari de semănat, se reduce cantitatea de sămânţă la hectar, dar creşte riscul îmburuienării culturii de rapiţă.
Adâncimea de semănat a seminţelor de rapiţă se situează la 2-3 cm şi se realizează în teren bine pregătit, fără resturi vegetale şi fără buruieni. Dacă semăntul se realizează în teren afânat şi cu denivelari este bine ca adâncimea semănătorii să fie bine reglată, aşa încât sămânţa să fie poziţionată în sol la acelaşi nivel. La semănătorile prevăzute cu două tipuri de patine se vor utiliza patinele destinate seminţelor mici. În felul acesta se realizează condiţii optime pentru o germinare şi o răsărire uniformă a plantulelor.
Referitor la perioada de semănat, din punct de vedere calendaristic, recomandările diferă de la o companie la alta, dar în linii generale semănatul rapiţei ar trebui să înceapă cu data de 20 august pentru nordul ţării şi să se încheie în jurul datei de 15 - 20 septembrie în zona de sud-est a Romaniei.
Din punct de vedere al temperaturilor mai mari de zero grade C, rapiţa ar trebui să acumuleze până la intrarea în iarnă aproximativ 800 - 900 grade C. Se consideră că dacă plantele au acumulat această temperatură până la intrarea în iarnă, cultura de rapiţă se află în stadiul cel mai potrivit pentru trecerea anotimpului rece. Această temperatură corespunde cu formarea la plantele de rapiţă a 7 - 8 frunze adevărate.
Samânţa utilizată pentru înfiinţarea culturilor de rapiţă trebuie să fie o sămânţă certificată, cu o puritate fizică de minimum 98% şi o germinaţie mai mare de 85%. Toată sămânţa utilizată în acest scop trebuie să fie tratată atât cu fungicid, cât şi cu insecticid.
Fertilizarea culturii de rapiţă
Rapiţa este una dintre culturile cu cele mai mari consumuri specifice de elemente nutritive necesare pentru realizarea unei tone de producţie (sămânţa + masa vegetativă aferentă). În general, literatura de specialitate citează consumuri specifice de aproximativ 45 kg N; 30 kg P2O5 şi 35 kg K2O/tona de sămânţă de rapiţă cu materia vegetativă aferentă. Ca urmare, încă de la pregătirea patului germinativ trebuie acordată o importanţă marită capitolului de fertilizare a culturii. Nu se poate concepe obţinerea de producţii mari la rapiţă fără o susţinere puternică din punct de vedere al fertilizării. Majoritatea firmelor producătoare de sămânţă prezintă propriile planuri de fertilizare a culturii, dar în general acestea se opresc în jurul următoarelor valori: 70 - 120 kg/ha N; 50 - 80 kg/ha P2O5 şi 40 - 60 kg/ha K2O.
Întreaga doză de fosfor şi potasiu se aplică înainte de efectuarea arăturii de bază sau înainte de prima lucrare cu discul greu. Dacă însă fermierul dispune de îngrăşămite complexe de tipul N:P:K în doze diferite, dar în care trebuie să predomine fosforul şi potasiul, acest îngrăşământ se va aplica la pregătirea patului germinativ, sub disc. În mod normal, la pregătirea patului germinativ se aplică tot fosforul şi potasiul şi numai 30 - 40% din doza de azot. Diferenţa de azot se va aplica în primăvară după pornirea în vegetaţie a culturii.
Asigurarea unei tăvălugiri uşoare
În cazul în care semănătorile nu au fost dotate şi cu tăvălugi este bine ca după semănat, atunci când solul permite, să aplicăm o tăvălugire a culturii de rapiţă. Scopul acestei lucrări este de a realiza un contact mai bun între sămânţă şi sol, de a acoperi (acolo unde este cazul) sămânţa rămasă pe afară, de a intensifica transportul apei prin capilaritate în zona seminţelor şi de a asigura o mărunţire a solului mai bolovănos. În felul acesta seminţele au posibilitatea să găsească condiţii bune de germinare şi cultura poate răsări mult mai uniform. Uneori această lucrare face diferenţa între o cultură bine încheiată şi alta răsărită în etape.
MIHAi M.
Publicitate
Revista
