Guvernul a aprobat schema „Ajutor de minimis pentru aplicarea Programului de susținere a producției de legume cultivate în spații protejate”, în perioada 2025 – 2027. Astfel, sunt aprobate resursele financiare necesare plății ajutorului de minimis beneficiarilor eligibili ai Programului pentru cererile depuse în anul 2026.
Cuantumul ajutorului de minimis este de 1,5 euro/mp, echivalentul a 1.500 euro/1.000 mp, pentru o suprafață cumulată de minimum 1.000 mp. Sumele aferente ajutorului de minimis vor fi plătite ulterior finalizării tuturor verificărilor privind îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate și a situațiilor centralizatoare a beneficiarilor eligibili.
Schema de ajutor de minimis se aplică pe o perioadă de trei ani pentru susținerea producției de legume cultivate în spații protejate și are ca obiectiv stimularea producției autohtone de legume, precum și valorificarea acesteia pe piață.
Resursele financiare alocate acestei scheme sunt în valoare de 275 milioane lei, fonduri prevăzute și aprobate în bugetul alocat MADR pe anul 2026.
„Prin această măsură, MADR continuă sprijinirea fermierilor români, contribuind la dezvoltarea sectorului legumicol, sporirea producției autohtone și consolidarea exploatațiilor agricole”, transmite Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Hotărârea privind aprobarea sumei alocate schemei de ajutor de stat în sectorul creşterii animalelor pentru anul 2026 a fost adoptată în ședința de Guvern de luni, 4 mai.
Actul normativ stabilește valoarea totală a schemei de ajutor de stat pentru anul 2026 la maximum 137.201.100 lei credite de angajament, din care 39.044.600 lei alocați pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine și 98.156.500 lei pentru speciile ovine şi caprine. De asemenea, sunt pevăzute credite bugetare în valoare totală de 142.319.600 lei, din care 39.044.600 lei pentru speciile taurine, bubaline, porcine şi ecvine, iar 103.275.000 lei pentru speciile ovine şi caprine. Sumele se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru anul 2026.
„Susținerea asociațiilor responsabile pentru ameliorare este vitală pentru sectorul zootehnic. Îmbunătățirea performanțelor genetice este unul dintre cei mai importanți factori în creșterea eficienței și a profitabilității la nivelul fermei. Asigurăm și în acest an sprijin pentru sectorul zootehnic, subliniind în același timp importanța alocării judicioase a fondurilor publice, precum și atingerea obiectivelor de bază: ameliorarea și creșterea performanței cuantificabile și verificabile”, a declarat ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna.
Valoarea totală a schemei de ajutor de stat pentru anul 2026 se încadrează în plafonul total maxim pentru perioada 2023-2027, respectiv 561.571.180 lei.
Ajutoarele sunt acordate sub formă de servicii subvenţionate și se adresează microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii, respectiv întreprinderilor individuale şi familiale, persoanelor fizice autorizate, persoanelor fizice care deţin atestat de producător, după caz, precum şi persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei de produse agricole.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Pe 13 și 14 iunie 2026, la Ferma Dacilor, în zona Dealu Mare, va avea loc evenimentul „Târg Gastronomic Experiențial – VATRĂ ȘI OGRADĂ, de la gospodari la gurmanzi”. Vatră și Ogradă aduce împreună peste 80 de producători locali, artizani alimentari, crame, chefi și un spațiu dedicat producătorilor din comunitățile Slow Food Buzău și Slow Food Prahova, într-un eveniment care propune produsul local ca parte esențială a experienței turistice de weekend.
Potrivit INS, în 2025, turiștii români au reprezentat peste 80% din totalul sosirilor în structurile de primire turistică din România, confirmând rolul major al turismului intern pentru destinațiile locale. În același timp, conform Statista, 79% dintre români preferă produsele locale, un procent superior celui raportat pentru țări precum Suedia, Italia sau Ungaria.
Organizatorii târgului gastronomic experiențial propun o abordare în care produsul local devine parte din povestea unei destinații: este gustat, explicat, asociat cu un vin, fotografiat, povestit mai departe și, ideal, căutat din nou după întoarcerea acasă. Evenimentul își propune să fie o platformă de vânzare, testare, expunere și comunicare pentru producători locali, artizani alimentari, crame, ferme, carmangerii, brutari, producători de brânzeturi, meșteșugari, apicultori și mici antreprenori care au nevoie de întâlniri directe cu publicul.
„Turistul român nu trebuie privit doar ca un simplu vizitator. El poate deveni cumpărător, ambasador și client recurent, dacă produsul local este integrat într-o experiență memorabilă. România are foarte mulți mici producători, dar mulți dintre ei au nevoie de contexte reale în care să ajungă la consumatori. Vatră și Ogradă creează exact acest tip de întâlnire: publicul nu vine doar să cumpere, ci să vadă, să guste, să întrebe, să înțeleagă și să îi cunoască pe cei care le produc mâncarea”, afirmă Raluca Dumitrana, fondatoarea platformei EconomieRurala.ro și parte din echipa de organizare a evenimentului.
Produsul local, ambasador al destinației turistice
Oamenii de la Vatră și Ogradă consideră produsele locale „ambasadori” cu personalitate ai destinațiilor din care provin. Într-o escapadă de weekend, mâncarea locală poate deveni unul dintre cele mai puternice motive pentru care un turist își amintește un loc, îl recomandă sau revine.
La eveniment, vizitatorii vor putea descoperi preparate realizate cu ingrediente locale, multe dintre ele provenite de la producători din Prahova și Buzău, dar și din întreaga țară. Publicul se va bucura de produse de la Carmangeria Burebista, brânzeturi maturate cunoscute iubitorilor de brânzeturi sub brandul Ferma Dacilor, vinuri din Dealu Mare, produse artizanale și experiențe gastronomice gândite pentru oameni mari și mici.
Un punct important al evenimentului va fi Slow Food Corner, organizat de comunitățile Slow Food Buzău și Slow Food Prahova. Spațiul va fi inspirat de deja cunoscuta „Piață a Artizanilor” din Buzău și va aduce în fața publicului producători locali din comunitatea Slow Food Buzău, dar și alți mici producători artizanali invitați din țară.
Brânzeturi maturate, masterclass-uri și educație gastronomică
Iubitorii de brânzeturi vor avea parte de o zonă dedicată degustării și înțelegerii brânzeturilor maturate. Publicul va putea descoperi brânzeturi realizate din lapte de vacă, oaie și capră, dar și exemple locale de brânzeturi produse de artizani din România.
Pe 13 iunie, Andreea Popa, trainer oficial Academy of Cheese, va susține masterclass-uri dedicate degustării brânzeturilor. Experiența va fi completată de Marian Damu, consultantul care are peste 20 de ani de experiență în domeniul brânzeturilor, format inclusiv prin contact cu maeștri brânzari din Italia.
Gastronomie live, ateliere și experiențe pentru întreaga familie
Programul va include mangaliță la proțap, gastronomie live cu trei chefi invitați, brutărie vie, cu frământare, dospire și coacere, atelier de făcut paste, atelier de gogoși, atelier de țesut, pictură pe față pentru copii, loc de joacă, activități pentru cei mici, plimbări cu calul și degustări de vinuri din Dealu Mare.
Evenimentul se adresează atât gurmanzilor, cât și familiilor care caută o experiență de weekend aproape de natură și de lumea rurală. Ferma Dacilor se află la aproximativ o oră de București, cu acces facil pe autostradă, ceea ce transformă evenimentul într-o opțiune potrivită pentru o escapadă gastronomică de weekend.
Dealu Mare, promovat și ca destinație gastronomică
Vatră și Ogradă contribuie la poziționarea zonei Dealu Mare ca destinație gastronomică și de weekend. Pe lângă vinurile pentru care zona este deja cunoscută, evenimentul aduce în prim-plan mâncarea locală, producătorii, brânzeturile, meșteșugurile și experiențele rurale care pot transforma o simplă ieșire de weekend într-o experiență turistică memorabilă.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Ploșnițele cerealelor au migrat de la locurile de iernare (păduri de stejar în general) în lanurile de grâu. Primii adulți au fost observați la data de 25 aprilie 2026 în culturi de grâu din județele Olt, Teleorman, Timiș, Alba etc.
În această perioadă putem vedea în culturile de grâu daunele produse de adulții hibernanți la frunze (nesemnificative). În culturile verificate am găsit și primele ponte de ploșniță, ceea ce înseamnă că primii indivizi au fost prezenți în culturi cu aproximativ 20 de zile în urmă (5 aprilie 2026). Această perioadă este necesară pentru hrănirea adulților hibernanți, împerecherea și depunerea pontelor.
Ploșnițe din genul Aelia. Orbeasca - Teleorman 25.04.2026

Pentru a putea combate eficient acest dăunător important al cerealelor, vă punem la dispoziție date despre biologia, daunele produse și managementul integrat.
Importanța economică
Ploșnițele cerealelor (Eurygaster integriceps, Eurygaster maura, Eurygaster austriaca, Aelia acuminata, Aelia rostrata) sunt nelipsite din culturile de cereale păioase din România, unde apar an de an cu densități diferite, în funcție de condițiile climatice.
Ploșnițele sunt recunoscute ca dăunători importanți ai culturilor de cereale, deoarece prin modul de hrănire produc daune severe care duc la reducerea producțiilor, cât și a calității acestora (degradează glutenul). În situația în care, procentul de boabe de grâu atacate de ploșnite este cuprins între 2 - 3%, făina rezultată va avea calitatea mai scăzută. Cu cât procentul crește, cu atât făina nu va putea fi utilizată în panificație. În consecință, pierderile pot fi foarte mari (50 - 90% la grâu) dacă ploșnițele nu sunt combătute la momentul optim [Simsek, 1998]. Critchley (1998) arată că, de regulă, populații masive se înregistrează la 5 - 8 ani de zile.
Ploșniță din genul Eurygaster

Biologia dăunătorului
Ploșnițele iernează în stadiul de adult în pădurile de foioase (sub frunziș) și sunt univoltine (au o singură generație pe an). Ele sunt active în timpul primăverii și începutul verii. De la locul de migrare ajung în câmpurile de cereale cu ajutorul vântului, putând parcurge aproximativ 10 - 20 km și chiar mai mult [Critchley, 1998; Roșca et al., 2011].
Populațiile dăunătorului pot fi urmărite destul de ușor, mai ales dacă se execută sondaje toamna în pădurile de foioase, rezerva biologică a dăunătorului putând fi astfel cunoscută la locul de iernare. Primăvara, sondajele se reiau pentru a calcula mortalitatea peste anotimpul de iarnă. Pragul biologic al ploșnițelor este de 120C [Săvescu & Rafailă, 1978]. Când temperatura medie a aerului este de 120C, adulții migrează în culturile de cereale. La modul general, funcție de zonă și condiții climatice, adulții părăsesc locurile de iernat când temperaturile sunt cuprinse între 10 – 140C, ajung în culturile de grâu unde încep să se hrănească și să se împerecheze [Davari & Parker 2018].
Migrarea masivă are loc când temperaturile medii zilnice sunt de 12°C, iar temperaturile maxime sunt cuprinse între 18 - 200C [Gözüaçik et al., 2016; Roșca et al., 2011]. În funcție de condițiile climatice, perioada de migrare către culturi poate fi mai lungă sau mai scurtă.
Pontă - Orbeasca, Teleorman 25.04.2026

Ploșnițele încep să depună ponta după aproximativ 20 de zile de la începutul migrării, însă maximul de depunere se înregistrează la sfârșitul lunii mai [Roșca et al., 2011]. Cercetările realizate în anul 1973 de către Ionescu & Mustățea arată că, primele ouă au fost depuse la 25 de zile după migrare (începutul lunii mai la acea vreme). Culoarea ouălor este verde deschis la început, iar mai târziu, când se apropie momentul eclozării, în partea superioară apare un inel roșcat. Ouăle sunt așezate în șiruri paralele pe frunze. Durata incubației se poate întinde pe o perioadă de 7 - 25 de zile, funcție de condițiile climatice. Larvele eclozate trec în mod obligatoriu prin cinci vârste (cinci stadii nimfale) până ajung la maturitate, perioadă ce poate dura între 36 și 49 de zile [Roșca et al., 2011; Davari & Parker, 2018]. După Critchley (1998), perioada de la ou la adult poate dura minim 35 - 37 de zile și maxim 50 - 60 zile (funcție de condițiile zonei). Adulții noi se vor retrage către locurile de iernare (păduri în general) începând cu luna august când intră în diapauza estivală până în luna octombrie. Din octombrie până în luna mai intră în perioada de hibernare [Roșca et al., 2011; Paulian & Popov, 1980].
Precipitațiile abundente, vremea umedă și răcoroasă, vânturile puternice stânjenesc activitatea ploșnițelor [Critchley, 1998].
Recunoașterea daunelor
Ploșnițele încep să se hrănească de la sfârșitul lunii aprilie și până la recoltare. În zonele mai calde, adulții hibernanți pot fi observați în culturile de grâu la începutul lunii aprilie, iar primele ponte pot fi înregistrate la mijlocul lunii aprilie. Organele atacate sunt: tulpina, frunzele, spicul și cariopsele.
Atac la frunze, 25.04.2026

Adulții hibernanți se hrănesc pe organele vegetative. La locul înțepăturii, apare o mică umflătură (con salivar) înconjurată de o zonă decolorată, gălbuie. Frunzele atacate, se îngălbenesc, se răsucesc și se usucă de la locul unde ploșnița a înțepat, atârnând ca un fir de ață mai gros. Din cauza atacului, uneori spicele rămân în burduf. Dacă ies din burduf, pot avea aristele ondulate (la soiurile aristate) sau poate apărea fenomen de sterilitate parțială sau totală și chiar albirea vârfului în situațiile grave. Atacul produs de adulții hibernanți produce de regulă pierderi cantitative, nesemnificative. Periculos este atacul larvelor la spic care duce la pierderi calitative foarte periculoase, cum ar fi degradarea glutenului sub acțiunea enzimelor secretate de ploșnițe [Rajabi, 2000]. Pierderea elasticității glutenului duce la deprecierea calităților de panificație. Cariopsele atacate se recunosc ușor datorită înțepăturilor cu aspect de punct negricios înconjurat de o zonă de decolorare. Uneori punctul negricios nu este evident. Alteori, cariopsele atacate sunt zbârcite. Este bine ca procentul de boabe înțepate să nu treacă de 2%. Dacă trece de acest procent, calitatea pentru panificație a grâului începe să scadă [Rajabi, 2000]. După Roșca et al. (2011), la 15 - 20% boabe atacate, grâul nu mai poate merge către panificație.
Atac la spic (foto din anii trecuți)

Managementul integrat al ploșnițelor cerealelor
Combaterea se face pe baza biologiei dăunătorului și a condițiilor climatice. În acest sens, ploșnițele trebuie monitorizate la locurile de iernat (păduri de stejar) prin efectuarea sondajelor pentru stabilirea rezervei biologice la intrarea în iarnă, cât și la ieșire. În cazul acestui dăunător, nu pot fi utilizate metode de prevenire, ci doar modele de predicție și monitorizare. În timpul recoltatului, o parte din noii adulți pot fi omorâți.
Metode chimice
În cazul ploșnițelor, criteriile importante în stabilirea momentului optim sunt cele biologice și ecologice [Herms, 2004]. Acestea pot fi diferite de la o zonă la alta.
Tratamentele împotriva generației hibernante dar și pentru noua generație trebuie să se facă doar în urma controlului fitosanitar în culturi. Rolul controlului fitosanitar este de a stabili cât mai corect densitatea dăunătorului. Este bine ca tratamentele să se facă la avertizare și doar în culturile unde s-a depășit pragul economic de dăunare (PED).
Pragurile economice sunt stabilite, se cunosc și sunt diferite, în funcție de densitatea culturii și mai ales destinația producției. PED-ul pentru adulții hibernanți este de 7 adulți/m2 în culturile cu densitate optimă, fertilizate corect. Pentru culturile cu densități necorespunzătoare și nefertilizate, PED-ul este de 5 adulți/m2. În cazul larvelor noii generații, contează densitatea larvelor de vârsta I și II. PED-ul la culturile destinate consumului este de 5 larve/m2 și 3 adulți/m2. Pentru loturile seminciere, PED-ul nu trebuie să depășească 1 larvă/m2 [Roșca et al., 2011].

În România sunt omologate pentru combaterea ploșnițelor următoarele substanțe: Deltametrin; Deltametrin + flupiradifuron; Lambda – cihalotrin; Tau – fluvalinat; Acetamiprid - se aplică la apariția dăunătorilor și nu se aplică în timpul înfloritului; Esfenvalerat.
Pentru o bună eficiență în combatere, tratamentele trebuie aplicate la momentul optim. Cele mai sensibile la tratamente sunt stadiile de ou și primele vârste larvare (nimfe) - Gozuacik et al., 2016. Adulții sunt mai rezistenți la unele insecticide (acetamiprid de exemplu) - Kocak și Babaroglu, 2006. După aceeași autori, lambda - cihalotrinul s-a dovedit foarte bun în combaterea adulților hibernanți, mai ales atunci când tratamentul s-a efectuat primăvara devreme.
Aplicarea excesivă a insecticidelor ucide paraziții naturali ai ploșnițelor (ex. Trissolcus grandis). După Saber et al. (2005), deltametrinul scade rata de apariție a parazitismului natural cu 18 până la 34%. Se crede că, populațiile de ploșnițe au crescut din cauza tratamentelor excesive care au omorât entomofauna utilă.
Metode biologice
Viespile din genul Trissolcus (paraziți de ouă) pot fi utilizate în controlul biologic al ploșnițelor – Kutuk et al., 2010. Biopreparatele pe bază de fungi entomopatogeni pot înlocui tratamentele chimice dacă sunt aplicate la momentul optim. Fungii entomopatogeni utilizați în prezent sunt Beauveria bassiana și Metarhizium anisopliae [Trissi et al., 2012; Kouvelis et al., 2008].
Combaterea biologică nu este utilizată pe scară largă. Adesea, eficacitatea tratamentelor „bio” este oscilantă, necesitând cunoștințe deosebite din partea celui care folosește agenții biologici pentru ca rezultatele să fie cele scontate.
BibliografieCritchley, B. R., 1998. Literature review of sunn pest Eurygaster integriceps Put. (Hemiptera, Scutelleidae). Crop Protection, 17, 271 - 287.Davari, A., and B. L. Parker. 2018. A review of research on Sunn Pest {Eurygaster integriceps Puton (Hemiptera: Scutelleridae) management published 2004 – 2016. Journal of Asia - Pacific Entomology 21:352 – 360.Gözüaçik, C., A. Yiğit, and Z. Şimşek. 2016. Predicting the development of critical biological stages of Sunn Pest, Eurygaster integriceps put. (Hemiptera: Scutelleridae), by using sum of degree-days for timing its chemical control in wheat. Turkish Journal of Agriculture and Forestry 40:577 – 582.Ionescu C., Mustatea D., 1973. Contributions to the knowledge of some aspects of the biology and ecology of cereal bugs for forecasting the optimum control period in Romania. Analele Institutului de Cercetari pentru Protectia Plantelor 11: 119 - 131.Kutuk, H., Canhilal, R., Islamoglu, M., Kanat, A. D., Bouhssini, M., 2010. Predicting the number of nymphal instars plus new generation adults of the Sunn Pest from overwintered adult densities and parasitism rates. J. Pest. Sci. 83, 21 – 25.Kouvelis, V. N., Ghikas1, D.V., Edgington, S., Typas, M. A., Moore, D., 2008. Molecular characterization of isolates of Beauveria bassiana obtained from overwintering and summer populations of Sunn Pest (Eurygaster integriceps). Lett. Appl. Microbiol. 46, 414 – 420.Kocak E., N. Babaroglu, 2006. Evaluating Insecticides for the Control of Overwintered Adults of Eurygaster integriceps under Field Conditions in Turkey, Phytoparasitica 34 (5):510 - 515.Paulian F., Popov C., 1980. Sunn pest or cereal bug. In: Hafliger E., editor. Wheat Technical Monograph. Basel, Switzerland: Ciba - Geigy Ltd., pp. 69 - 74.Rajabi G. H., 2000. Ecology of cereal’s Sunn pests in Iran. Tehran, Iran: Agricultural Research, Education and Extension Organisation (in Persian).Roşca I., Oltean I., Mitrea I., Tãlmaciu M., Petanec D. I., Bunescu H. Ş., Rada I., Tãlmaciu N., Stan C., Micu L. M., 2011.Tratat de Entomologie generală şi specială, Editura “Alpha MDN”, Buzău, p. 279 - 296.Saber, M., Hejazi, M.J., Kamali, K., Moharramipour, S., 2005. Lethal and sublethal effects of fenitrothion and deltamethrin residues on the egg parasitoid Trissolcus grandis (Hymenoptera: Scelionidae). Econ. Entomol. 98 (1), 35–40.Săvescu A., Rafailă C., 1978. Prognoza în protecția plantelor, Editura Ceres, București, 354 p.Simsek, Z., 1998. Past and current status of sunn pest (Eurygaster spp.) control in Turkey. Integrated Sunn Pest Control, II. Workshop Report (eds. K. Melan & C. Lomer), pp. 49 - 60. Ankara Plant Protection Central Research Institute, Ankara, Turkey.Trissi, A. N., El Bouhssini, M., Al-Salti, M. N., Abdulhai, M., Skinner, M., 2012. Virulence of Beauveria bassiana against Sunn Pest, Eurygaster integriceps Puton (Hemiptera: Scutelleridae) at different time periods of application. J. Entomol. Nematol. 4 (5), 49 – 53.
Articol scris de: dr. ing. OTILIA COTUNA, șef lucrări Facultatea de Agricultură USV „Regele Mihai I” Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor
Foto: Otilia Cotuna
Abonamente Revista Fermierului – ediția print, AICI!
CITEȘTE ȘI: În culturile de cereale apare făinarea
O boală nelipsită din culturile de orz, pătarea reticulară
Septorioza frunzelor, o boală care poate reduce producția de grâu
Solul reprezintă una dintre cele mai importante resurse naturale, însă rămâne adesea în afara atenției publice și a dezbaterilor despre mediu și dezvoltare. De la producția de alimente și reglarea apei, până la stocarea carbonului și susținerea biodiversității, sănătatea solului influențează direct economia, mediul și calitatea vieții. Proiectul european BIOservicES își propune să înțeleagă mai bine legătura dintre biodiversitatea solului, modul de utilizare a terenurilor și serviciile ecosistemice esențiale pentru societate, dar și să dezvolte instrumente concrete pentru o gestionare mai sustenabilă. Am discutat cu Raul Zornoza, coordonatorul proiectului și cercetător în cadrul Universității Politehnice din Cartagena - Spania, despre rolul solului în agricultură și orașe, provocările actuale și soluțiile care pot ajuta fermierii, autoritățile și comunitățile să protejeze această resursă strategică pentru viitor.
Proiectul BIOservicES vorbește despre „serviciile ecosistemice ale solului”, o expresie mai puțin familiară publicului larg. Ce înseamnă, concret, acest concept și de ce ar trebui să ne preocupe pe toți?
Raul Zornoza: Când vorbim despre „serviciile ecosistemice ale solului” ne referim la toate beneficiile esențiale pe care solul le oferă oamenilor, contribuind la bunăstarea și la sănătarea noastră. Solul nu este doar „pământ”. Este un sistem viu, plin de organisme – microorganisme, ciuperci, insecte – care colaborează cu rădăcinile plantelor și cu mineralele. Acest sistem îndeplinește în tăcere funcții fundamentale pentru viața de pe Pământ, inclusiv pentru oameni.
„A avea grijă de sol înseamnă a avea grijă de sistemele care susțin viața însăși.”

Printre cele mai importante servicii se numără producția de hrană, retenția și infiltrarea apei, reglarea climei, reducerea poluării, diminuarea dăunătorilor/bolilor etc. Aceste servicii ar trebui să ne preocupe pe toți, deoarece sunt esențiale pentru alimentația noastră, pentru accesul la apă, pentru stabilitatea climatică și sănătatea noastră, care sunt din ce în ce mai expuse riscurilor.
Protejarea solurilor nu este doar o problemă de mediu, ci este direct legată de economiile noastre, de securitatea alimentară și de bunăstarea noastră viitoare. A avea grijă de sol înseamnă a avea grijă de sistemele care susțin viața însăși.
„Ar trebui promovate stimulente economice mai bune pentru practicile regenerative, soluții practice adaptate la nivel local, un sprijin politic mai puternic și asistență tehnică.”
Rezultatele sondajului realizat în cadrul proiectului, la finalul anului trecut, arată că mulți fermieri sunt conștienți de importanța serviciilor ecosistemice ale solului, dar, în același timp, spun că degradarea solului le afectează producția. Cum explicați această situație și ce arată ea despre provocările din teren?
Raul Zornoza: Mulți fermieri înțeleg importanța serviciilor ecosistemice ale solului, știu că solurile sănătoase susțin producția agricolă, rețin apa și îmbunătățesc reziliența. Totuși, simpla conștientizare nu se traduce automat în capacitatea de a proteja sau de a reface sănătatea solului.
Există mai multe motive, precum presiunea economică (fermierii operează adesea cu marje reduse, iar unele practici necesare pentru refacerea solului implică investiții suplimentare sau formare profesională), lipsa de cunoștințe suficiente (unii fermieri nu au acces la alternative viabile, accesibile și bine susținute pentru regenerarea solului), constrângerile pieței (lanțurile de aprovizionare nu recompensează întotdeauna gestionarea sustenabilă a solului) sau decalajul în timp al beneficiilor, deoarece îmbunătățirea sănătății solului este un proces pe termen lung, iar rezultatele pot deveni vizibile abia după câțiva ani, în timp ce costurile sunt imediate.
Prin urmare, ar trebui promovate stimulente economice mai bune pentru practicile regenerative, soluții practice adaptate la nivel local, un sprijin politic mai puternic și asistență tehnică.
„Situația actuală poate duce la scăderi semnificative ale recoltelor, la o dependență crescută de inputuri externe, cu costuri de producție mai mari, precum și la o vulnerabilitate sporită în fața fenomenelor meteorologice extreme.”

Ce pierd fermierii când solul se degradează
Printre problemele menționate de fermieri se numără dificultăți în menținerea umidității, pierderea structurii agregatelor și scăderea biodiversității microbiene. Cât de grave sunt aceste fenomene și cât de repede pot deveni ireversibile?
Raul Zornoza: Problemele semnalate de fermieri reprezintă semnale de avertizare serioase privind degradarea solului. Acestea nu sunt probleme izolate, ci sunt strâns interconectate: o structură mai slabă reduce capacitatea de retenție a apei, ceea ce afectează organismele din sol, care, la rândul lor, contribuie la degradarea suplimentară a structurii și fertilității, influențând în final productivitatea pe termen lung.
Astfel, situația actuală poate duce la scăderi semnificative ale recoltelor, la o dependență crescută de inputuri externe (fertilizanți, pesticide, irigații), cu costuri de producție mai mari, precum și la o vulnerabilitate sporită în fața fenomenelor meteorologice extreme.
Degradarea solului se poate produce relativ rapid, însă refacerea este de obicei lentă, dar posibilă. Eroziunea severă sau degradarea pe termen lung pot duce la daune practic ireversibile, în special în regiunile aride. Totuși, prin aplicarea unor practici adecvate (de exemplu, aportul de materie organică, reducerea lucrărilor solului, culturi de acoperire), funcțiile solului pot începe să se îmbunătățească în câteva sezoane, chiar dacă recuperarea completă necesită mai mult timp.
Astfel, cu cât intervenim mai devreme, cu atât cresc șansele de a restabili sănătatea solului înainte de a depăși praguri ireversibile.

„Există o decalare între cercetare și practică.”
Aproape jumătate dintre fermieri spun că nu au primit niciodată instruire pentru gestionarea sustenabilă a solului. Este aceasta o problemă la nivel de politici publice, de finanțare sau de comunicare între cercetare și practică?
Raul Zornoza: Faptul că aproape jumătate dintre fermieri declară că nu au beneficiat de formare în managementul sustenabil al solului este, într-adevăr, îngrijorător, însă este mai bine să nu fie interpretat ca un eșec izolat, ci ca o combinație de lacune la nivel de politici, finanțare și transfer de cunoștințe.
În primul rând, la nivel de politici publice, sănătatea solului nu a fost întotdeauna tratată ca o prioritate centrală. De-a lungul timpului, multe politici agricole s-au concentrat mai mult pe producție decât pe gestionarea durabilă a solului pe termen lung. Drept urmare, formarea nu a fost întotdeauna integrată în mod sistematic în programele de sprijin. Totuși, în ultimii ani s-a observat o schimbare la nivelul reglementărilor Uniunii Europene, sănătatea solului devenind un element central în programe precum Strategia privind solul, Legea privind monitorizarea solului sau schemele ecologice din cadrul Politicii Agricole Comune.
În al doilea rând, există o dimensiune legată de finanțare. Oferirea de programe de formare de înaltă calitate și la scară largă necesită investiții susținute în servicii de consultanță, ferme demonstrative și rețele locale de extendere agricolă. În multe regiuni, aceste sisteme au fost slăbite sau sunt distribuite inegal.
În al treilea rând - și poate cel mai important - există o decalare între cercetare și practică. Avem o înțelegere științifică solidă a gestionării durabile a solului, dar transpunerea acestor cunoștințe în soluții practice la nivel de fermă nu este întotdeauna simplă. Fermierii au nevoie de ghidare specifică contextului lor, nu doar de principii generale, iar acest lucru necesită o comunicare eficientă și intermediari de încredere.
Prin urmare, problema nu constă neapărat în lipsa cunoștințelor la nivel general, ci în lipsa accesului la cunoștințe aplicabile. Misiunea UE privind solul acoperă această lacună prin crearea a cel puțin o sută de laboratoare vii în Europa, unde oameni de știință, manageri, specialiști, companii, autorități publice etc. colaborează pentru a oferi inovații adaptate la contextul local, menite să îmbunătățească sănătatea solului.
„Este necesară alinierea sistemelor economice, a politicilor publice și a celor de cunoaștere, astfel încât practicile sustenabile să nu fie doar benefice pentru mediu, ci și practice, susținute și viabile din punct de vedere economic pentru fermieri.”

Soluții aplicabile imediat
Cercetătorii afirmă că soluțiile există, dar nu sunt implementate la scară largă. Care sunt cele mai importante bariere care împiedică trecerea de la știință la aplicarea în teren?
Raul Zornoza: Mai multe obstacole majore explică această discrepanță dintre știință și practică, respectiv:
Riscul economic și presiunea pe termen scurt. Adoptarea unor practici noi implică adesea costuri inițiale, randamente incerte și posibile scăderi ale producției pe termen scurt. Fermierii operează cu constrângeri financiare stricte, astfel încât chiar și practicile benefice pot părea prea riscante în absența unui sprijin economic clar.
Neconcordanța dintre stimulentele politice și rezultatele pe termen lung. În unele cazuri, politicile agricole și structurile de piață recompensează productivitatea pe termen scurt, în detrimentul sănătății solului pe termen lung. Acest lucru creează un factor structural care descurajează schimbarea.
Lipsa soluțiilor locale, adaptate la nevoile specifice. Managementul solului depinde în mare măsură de context. Ceea ce funcționează într-o regiune poate să nu funcționeze în alta. Fermierii au nevoie de îndrumări practice, adaptate local, nu de recomandări generale, însă acest tip de sprijin nu este întotdeauna disponibil, motiv pentru care este necesară asistență tehnică la nivel local și regional. Fermierii au nevoie de consilieri de încredere, de situri demonstrative și de rețele de învățare între colegi pentru a transforma teoria în practică. Crearea „laboratoarelor vii” în cadrul misiunii UE pentru sol a fost concepută tocmai în acest scop.
Constrângeri structurale și logistice. Aspecte precum accesul la utilaje, disponibilitatea forței de muncă sau lanțurile de aprovizionare (de exemplu, semințe pentru culturi de acoperire) pot limita, de asemenea, adoptarea acestor practici, chiar și atunci când fermierii sunt dispuși să le aplice.
Prin urmare, este necesară alinierea sistemelor economice, a politicilor publice și a celor de cunoaștere, astfel încât practicile sustenabile să nu fie doar benefice pentru mediu, ci și practice, susținute și viabile din punct de vedere economic pentru fermieri.
Sondajul arată că instituțiile publice recunosc valoarea solului, dar acesta nu este integrat sistematic în planificarea urbană. De ce este solul încă „invizibil” în strategiile de dezvoltare ale orașelor?
Raul Zornoza: Faptul că solul rămâne „invizibil” în planificarea urbană este o problemă bine cunoscută, care reflectă modul în care orașele au fost proiectate în mod tradițional. În majoritatea sistemelor de planificare, solul nu este tratat ca o resursă vie, ci mai degrabă ca o suprafață pe care se poate construi. Odată ce terenul este clasificat pentru dezvoltare, accentul se mută pe clădiri, drumuri și infrastructură, în timp ce solul de dedesubt este adesea sigilat, îndepărtat sau modificat semnificativ.
Una dintre principalele probleme este cadrul de planificare urbană care tinde să se concentreze pe elemente ușor de măsurat și reglementat, precum utilizarea terenului, densitatea sau transportul. Funcțiile solului (cum ar fi reglarea apei, ciclul nutrienților, susținerea biodiversității sau stocarea carbonului) sunt mai greu de cuantificat, motiv pentru care sunt adesea neglijate în procesul decizional.
Provocarea actuală este de a transforma solul într-o componentă vizibilă și apreciată a infrastructurii urbane, la același nivel cu apa, energia și transportul, astfel încât orașele să devină mai reziliente, sustenabile și mai ușor de locuit.
Înființarea de grădini urbane în orașe începe să integreze gestionarea solului în planificarea urbană. În plus, Comisia Europeană este conștientă de această provocare și finanțează crearea unor „laboratoare vii” în mediul urban, astfel încât îngrijirea solului să fie luată în considerare de autoritățile locale, folosind cunoștințele științifice actuale și ținând cont de interesele și nevoile cetățenilor.
„Solurile sănătoase rețin mai multă apă, susținând vegetația în perioadele de secetă.”

Proiectul BIOservicES analizează inclusiv solurile urbane. Ce rol joacă acestea în sănătatea orașelor și în adaptarea la schimbările climatice?
Raul Zornoza: Solurile joacă un rol central atât în sănătatea urbană, cât și în adaptarea la schimbările climatice, chiar dacă sunt adesea trecute cu vederea în orașe. Solurile sănătoase susțin spațiile verzi care fac orașele mai ușor de locuit, precum parcurile, copacii și grădinile urbane, care îmbunătățesc calitatea aerului, reduc zgomotul și oferă spații pentru recreere și bunăstare mentală.
În plus, organismele din sol pot contribui la filtrarea poluanților, reducând expunerea oamenilor la contaminanți. De altfel, contactul cu medii bogate în biodiversitate a fost asociat cu un sistem imunitar mai puternic și cu o stare generală de bine mult mai bună.
Solurile acționează ca o formă de infrastructură naturală, ajutând orașele să facă față riscurilor climatice. Ele contribuie la reglarea apei (absorb și stochează apa de ploaie, reducând riscul de inundații în timpul furtunilor puternice), ajută la scăderea temperaturilor urbane, atenuând efectele valurilor de căldură, și pot stoca carbon pentru combaterea schimbărilor climatice (prin captarea CO₂ din atmosferă).
În plus, solurile sănătoase rețin mai multă apă, susținând vegetația în perioadele de secetă.
Proiectul pe care îl coordonați propune dezvoltarea unor indicatori biologici ai solului și a unor instrumente digitale pentru sprijinirea deciziilor. Pe înțelesul tuturor, cum vor ajuta acestea fermierii și autoritățile să ia decizii mai bune în practică?
Raul Zornoza: Ideea care stă la baza indicatorilor biologici ai solului și a instrumentelor digitale este destul de simplă: acestea ajută la transformarea sănătății solului într-un aspect pe care îl putem măsura, înțelege și asupra căruia putem acționa.
Indicatorii biologici ai solului sunt semne măsurabile ale modului în care solul funcționează ca un sistem viu, având în vedere că organismele din sol sunt implicate în toate serviciile ecosistemice pe care le-am explicat mai sus. Acești indicatori ne arată dacă solul este sănătos din punct de vedere biologic și rezilient și, prin urmare, se află în condiții bune pentru a furniza servicii ecosistemice care contribuie la sănătatea și bunăstarea umană.
Instrumentele digitale reunesc aceste informații și le fac utilizabile în practică de către utilizatori. Ele traduc datele complexe despre sol în informații simple și utile, ajută fermierii sau administratorii să monitorizeze schimbările în timp și oferă recomandări adaptate unor terenuri sau condiții specifice, sprijinind în același timp autoritățile în monitorizarea sănătății solului la nivel regional sau național.
Astfel, putem spune că aceste instrumente acționează ca un „control medical” și un „sistem de navigație” pentru soluri.
Cât de importantă este colaborarea dintre fermieri, cercetători și instituții publice pentru protejarea solului și ce ați învățat până acum din dialogul dintre părți?
Raul Zornoza: Colaborarea dintre fermieri, cercetători și instituțiile publice este absolut esențială pentru protecția eficientă a solului. Solul este un sistem complex și viu, iar niciun grup nu deține singur toate cunoștințele sau instrumentele necesare pentru a-l gestiona în mod sustenabil.
Fiecare grup aduce o perspectivă diferită, dar complementară: fermierii contribuie cu experiență practică și o înțelegere profundă a condițiilor locale, cercetătorii oferă perspective științifice, metode și inovație, iar instituțiile publice creează cadrele de politici și stimulentele care fac posibilă schimbarea.
De fapt, una dintre cele mai importante lecții este că soluțiile funcționează cel mai bine atunci când sunt dezvoltate în comun, nu impuse. Astfel, cu cât aceste grupuri colaborează mai mult, cu atât cresc șansele de a dezvolta soluții care nu sunt doar solide din punct de vedere științific, ci și practice, acceptate și scalabile.
„Nu mai putem trata solul ca pe o resursă inepuizabilă, ci trebuie să îl gestionăm ca pe un activ strategic.”

Solul, miză strategică pentru viitor
În contextul schimbărilor climatice și al presiunii tot mai mari asupra terenurilor, cum vedeți viitorul gestionării solului în Europa și ce ar trebui să se schimbe în mod real în următorii ani?
Raul Zornoza: Viitorul managementului solului în Europa va fi modelat de o realitate simplă: nu mai putem trata solul ca pe o resursă inepuizabilă, ci trebuie să îl gestionăm ca pe un activ strategic. Sunt foarte optimist, deoarece cetățenii, fermierii, silvicultorii, administratorii de terenuri, autoritățile publice, mediul de afaceri și cercetătorii sunt mai conștienți de beneficiile ecologice, sociale și economice ale menținerii unui sol sănătos, activ și bogat în diversitate biologică
Agricultura ecologică, de conservare sau regenerativă este în plină expansiune în Europa, în ciuda provocărilor explicate mai sus; consumatorii solicită alimente provenite din sisteme de producție sustenabile, iar reglementările includ sănătatea solului ca element cheie pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung în Europa.
Avem acum o Lege privind monitorizarea solului care obligă toate statele membre să monitorizeze evoluția sănătății solului pe teritoriul lor, indiferent de modul de utilizare a acestuia. Prin această lege, protecția solului a fost plasată la același nivel cu protecția apei și a aerului.
În plus, se utilizează tot mai mult datele și instrumentele de monitorizare pentru a ghida deciziile de îmbunătățire a sănătății solului, iar integrarea protecției solului atât în planificarea rurală, cât și în cea urbană, este în creștere.
Cu toate acestea, avem încă nevoie de indicatori și sisteme de date mai fiabile pentru a urmări sănătatea solului și pentru a ne asigura că politicile produc într-adevăr rezultate, având în vedere că, până în prezent, nu sunt disponibile valori de referință pentru mulți indicatori ai solului.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Asociația Aberdeen Angus România anunță organizarea European Angus Forum (EAF) 2026, cel mai prestigios eveniment dedicat crescătorilor de taurine din rasa Aberdeen Angus. Evenimentul are loc în perioada 11-18 mai și marchează o premieră istorică pentru sectorul zootehnic românesc.
După succesul edițiilor anterioare din Germania și alte state cu tradiție, România a fost desemnată în unanimitate să găzduiască ediția 2026 a European Angus Forum, recunoscându-se astfel progresul remarcabil al programului dezvoltat la nivel național. „Forumul va reuni crescători, fermieri, experți din industrie și parteneri internaționali, oferind o platformă de dialog și colaborare asupra viitorului producției sustenabile de carne de vită, progreselor în genetică și dezvoltării piețelor de carne premium”, precizează Marcel Olteanu, președinte Asociația Aberdeen Angus România.
Țara noastră, actor relevant pe piața europeană a rasei Angus
În prezent, România deține un efectiv impresionant de peste 135.603 de capete Aberdeen Angus și un total de 1.926 de crescători, fiind pe primul loc la nivel european. „Ediția din 2026 a European Angus Forum evidențiază rolul tot mai important al țării noastre ca producător de carne de bovine din rasa Aberdeen Angus de înaltă calitate. Dezvoltarea sectorului este susținută de avantaje naturale și structurale importante, precum pășunile extinse, condițiile climatice favorabile, tradiția în zootehnie și investițiile în genetică și management modern al fermelor”, subliniază Marcel Olteanu.
Un element central al dezvoltării sectorului Angus în România îl reprezintă integrarea lanțului de producție, de la creșterea animalelor până la distribuția produsului final.
Acest model presupune operarea unui sistem complet integrat în sectorul creșterii bovinelor, care acoperă întregul lanț valoric - de la creșterea animalelor pe pășuni naturale și utilizarea unor programe avansate de genetică, până la procesare modernă și distribuția de carne premium pe piața locală și externă.
În cadrul forumului, participanții vor avea oportunitatea de a vizita atât ferme, cât și unități de procesare, parte a unui lanț integrat de tip „farm to fork”/„de la fermă la furculiță”.
Eveniment aplicat: ferme, expertiză și colaborare
Asociația Aberdeen Angus România transmite că European Angus Forum 2026 nu este doar o conferință tehnică, ci un „Full Tour” desfășurat din inima Transilvaniei până în capitala României, îmbinând expertiza agricolă cu promovarea turismului și a gastronomiei locale.
Programul include vizite în ferme, prezentări despre producția sustenabilă de carne de vită, discuții despre genetică și reproducție, precum și sesiuni de networking între organizații europene și actori din industrie.
Evenimentul își propune să consolideze schimbul de cunoștințe și colaborarea la nivel european, într-un context în care cererea pentru carne de calitate, trasabilă și produsă responsabil este în continuă creștere.
Un tur de forță de la Cluj-Napoca la București
European Angus Forum 2026 debutează în Cluj-Napoca pe 11 mai 2026 și se încheie pe 18 mai 2026, la București.
Participanții, fermieri și experți internaționali din Europa, Australia, Asia, Africa, America de Sud și America de Nord vor vizita ferme de reproducție și unități de îngrășare-finisare; stațiunea de testare a taurilor și abatoare de ultimă generație; expoziții de animale unde vor fi prezentate cele mai performante linii genetice dezvoltate în România.
Programul, desfășurat pe zile, vizează următoarele repere reprezentantive pentru Asociația Aberdeen Angus România:
12 mai: Angus House Farm (Gherla - jud. Cluj), Carna Carpatica (Podirei - jud. Bistriţa Năsăud);
13 mai: Centrul de selecție și testare Aberdeen Angus (Cibu - jud. Mureş), Black Angus Farm (Măgherani - jud. Mureş);
14 mai: Karpaten Meat (Marpod - jud. Sibiu);
15 mai: AndroAngus (Cârțișoara - jud. Sibiu), Domeniul Vaduri (Floroaia - jud. Covasna);
16 mai: Paper Consult (Dobra - jud. Dâmboviţa);
17 mai: Conferința internațională European Angus Forum 2026 (Novotel -București).
Forumul oferă o platformă de networking între crescătorii români și liderii industriei globale, facilitând schimbul de know-how și deschiderea de noi piețe de export pentru carnea de vită premium „Made in Romania”.

Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Creditul-furnizor reprezintă un mecanism esențial de finanțare a fermierilor, însă practicile bazate pe facturarea la preț de listă și acordarea unor discounturi „off-invoice” condiționate trebuie reglementate pentru a preveni supraîndatorarea artificială și potentialele abuzuri asupra fermierilor.
Clubul Fermierilor Români a participat luni, 27 aprilie 2026, la ședința de lucru organizată în cadrul Comisiei pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Dezvoltare Rurală din Senatul României, dedicată analizării mecanismului de finanțare credit-furnizor și identificării unor soluții alternative pentru optimizarea activității agricole.
Clubul Fermierilor Români subliniază că nu mecanismul de credit-furnizor în sine reprezintă problema, ci dimpotrivă, acordarea de termene de plată până la recoltă de către furnizorii de inputuri agricole constituie una dintre cele mai importante forme de finanțare operațională pentru fermieri. Acest mecanism este cu atât mai relevant în condițiile în care sectorul bancar rămâne prudent în raport cu riscurile și volatilitatea specifice agriculturii.
În același timp, Clubul atrage atenția că anumite practici comerciale asociate creditului-furnizor pot produce efecte profund dezechilibrate în relația dintre distribuitori și fermieri. În special practica facturării la „preț de listă”, urmată de acordarea unui discount „off invoice” doar dacă fermierul achită integral și la termen, poate crea premisele unor abuzuri severe.
În piață au fost semnalate situații în care discounturile „off invoice” ajung până la 40% din prețul de listă. Aceste discounturi pot fi anulate integral de distribuitor chiar și în cazul unor întârzieri minore la plată, de câteva zile, deși fermierul a negociat comercial achiziția având în vedere prețul net rezultat după aplicarea discountului.
Această practică poate conduce la o creștere artificială a gradului de îndatorare a fermierilor, la presiuni suplimentare de lichiditate și la dezechilibre majore. În anumite cazuri, anularea discountului poate genera pentru distribuitor un câștig mai mare decât marja comercială normală obținută în condiții de piață. De asemenea, există semnale din piață că unii operatori au transformat utilizarea acestor mecanisme într-un model de business bazat pe valorificarea clauzelor de penalizare și pe proceduri de recuperare forțată a creanțelor împotriva fermierilor.
„Creditul-furnizor trebuie păstrat ca instrument de finanțare a agriculturii, dar trebuie corectate mecanismele care pot transforma o facilitate comercială într-o povară disproporționată pentru fermieri. Fermierul trebuie să știe de la început care este prețul real pe care îl datorează și care sunt consecințele rezonabile ale unei eventuale întârzieri graduale la plată”, a punctat Florian Ciolacu, director executiv al Clubului Fermierilor Români.
Discounturile ar trebui acordate la facturare, direct pe factură
Clubul Fermierilor Români susține reglementarea clară a acestor practici comerciale, prin eliminarea discounturilor „off invoice”. Discounturile comerciale ar trebui acordate direct pe factură, la momentul facturării („on invoice”), astfel încât fermierul să fie facturat la prețul net real. Eventualele întârzieri la plată ar urma să fie tratate separat, prin mecanisme comerciale rezonabile, cum ar fi penalități de întârziere proporționale și transparente.
Prin aceste propuneri, Clubul Fermierilor Români urmărește protejarea funcției economice corecte a creditului-furnizor: aceea de a asigura fermierilor acces la inputuri agricole în timp util, în corelare cu ciclul de producție și cu momentul încasării veniturilor după recoltă.
Clubul solicită un cadru de reglementare care să asigure:
Transparență în stabilirea prețului real al inputurilor agricole;
Predictibilitate contractuală pentru fermieri;
Eliminarea sancțiunilor disproporționate mascate sub forma anulării discounturilor;
Tratament echilibrat al întârzierilor la plată;
Menținerea creditului-furnizor ca instrument viabil de finanțare a agriculturii;
Prevenirea supraîndatorării artificiale a fermierilor.
„Agricultura românească traversează o perioadă dificilă, marcată de presiuni climatice, financiare și economice semnificative. În acest context, accesul fermierilor la finanțare trebuie consolidat, nu blocat. Soluția nu este eliminarea creditului-furnizor, ci reglementarea corectă a practicilor care pot deturna acest mecanism de la scopul său economic legitim. Clubul Fermierilor Români își reafirmă disponibilitatea de a contribui la dialogul instituțional cu Parlamentul, Guvernul, autoritățile de reglementare, sectorul bancar, furnizorii și distribuitorii de inputuri agricole, pentru definirea unor reguli comerciale echilibrate, transparente și adaptate specificului agriculturii”, precizează Florian Ciolacu.
Creditul-furnizor trebuie să rămână un sprijin pentru fermieri, nu un instrument prin care aceștia pot fi împinși în supraîndatorare sau executare silită disproporționată.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Pe 4 mai 2026, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca are loc Festivalul Produsului Tradițional. Evenimentul organizat de Facultatea de Agricultură a universității clujene a ajuns la ediția a XIX-a, fiind susținut de studenții din anul IV de la Ingineria Mediului, în cadrul cursului de Controlul și Certificarea Produselor, coordonat de conf. dr. Avram Fițiu. Parada portului popular va fi parte a festivalului în care vor mai avea loc jurizări și degustări de bunătăți tradiționale. Studenții au cules rețete din zece județe.
Vizitatorii Festivalului Produsului Tradițional vor fi martorii unei sărbători a gustului, memoriei și tradițiilor românești, pentru că studenții își vor prezenta porturile populare și produsele tradiționale din locurile natale, inclusiv caietele de sarcini ale rețetelor, care vor fi jurizate de către profesori, alături de specialiști în gastronomie și tradiții populare.
Festivalul este deja o tradiție, care readuce în prim-plan rețetele locale ale bucătăriei românești, rețete care sunt culese chiar de către studenți. Ei dobândesc astfel mai multe competențe: certificare și control de ferme și gospodării ecologice; elaborare caiete de sarcini pentru produse agricole/alimentare tradiționale; elaborare proceduri de certificare produse montane; certificare locală și etică a produselor; elaborare caiete de sarcini pentru produse DOP (Denumire de Origine Protejată), IGP (Indicație de Protecție Geografică) și TSG (Specialitate Garantată), prin desfășurarea unei activități practice în localitatea de origine a familiei.
„Prin rețetele autentice și caietele de sarcini riguroase, studenții devin ambasadori ai unui patrimoniu alimentar viu, capabil să genereze respect internațional și atașament emoțional profund. Parada portului popular, jurizată cu profesionalism de către specialiști în domeniu, completează tabloul unei Românii care își afirmă identitatea cu eleganță și mândrie, prin ceea ce are mai curat și mai autentic. Acest festival este o formă de soft power cultural, care transformă tradiția în punte de dialog și recunoaștere agroculturală internațională”, a explicat coordonatorul evenimentului, conf. dr. Avram Fițiu.
Evenimentul va fi deschis la ora 10.00, după care membrii juriului vor degusta și evalua produsele prezentate de către studenți, iar apoi vor fi prezentate caietele de sarcini ale rețelor tradiționale. Ca la fiecare ediție, este așteptat la festival și publicul larg, care va avea acces la degustări și discuții cu participanții după ora 12.00, când se încheie jurizarea.
„Obiectivul acestei activități pedagogice vizează scoaterea din uitare a gastronomiei tradiționale țărănești și a portului popular, dar și formarea unui absolvent USAMV Cluj-Napoca ca specialist în construcția de demersuri de marketing agricultural. Vă așteptăm să descoperiți sufletul României prin gust, port și poveste, să fiți parte dintr-o manifestare vie a identității noastre culturale, un act de diplomație gustativă, prin care tânăra generație readuce în actualitate comoara culinară a satului românesc”, arată conf. dr. Avram Fițiu.
Produsele prezentate de către studenți la Festivalul Produsului Tradițional, 4 mai 2026:
Județul Alba: sloi de oaie din Ciugud, fursecuri „Cenușăreasa” din Rîmetea;
Județul Bihor: Halušky (găluște slovace) din Șinteu, vărzar din Toboliu;
Județul Bistrița-Năsăud: vinars îndulcit din Runcu Salvei, prăjitură cu nucă și miere din Târlișua; pături cu brânză și lapte acru din Parva, pancove de Parva;
Județul Botoșani: friptură de miel din Cucuieții de Sus;
Județul Brașov: cârnați din Fundata; plăcinte cu brânză din Ludișor;
Județul Cluj: varză à la Cluj, minciunele (ciurigăi), mămăliguță, icre de păstrăv din Someșu Rece, cozonac din Poieni, cozonac cu nucă, sarmale ardelenești din Căprioara, plăcinte pe plită din Măguri-Răcătău, gomboți cu prune din Feleacu, drob de miel din Mihai Viteazu, pălănețe din Vatra Ardealului (Micești), pancove din Dealu Negru, clătite cu urdă și mărar din Pălatca, tocăniță de pui, cornulețe cu gem din Vișea, tocăniță de vânat, plăcinte cu brânză și ceapă verde din Lăpuștești, prăjitură Albinița din Gilău, prăjitură cu mălai din Someșu Rece, ciorbă de hurut din Gherla, colțunași cu prune din Gilău, pogăci cu jumări din Viișoara, prăjitură cu măr din Gherla, friptură de iepure și balmoș din Buza, plăcinte de Bedeciu;
Județul Mureș: găluște de aur din Iernut, bulgărași de zăpadă din Mureș;
Județul Satu Mare: prăjitură tăvălită din Tășnad, papricaș de pui cu găluște de casă, Riteș din Lucăceni, caș de ouă;
Județul Sălaj: bulz cu brânză, gheme din Tetiș;
Județul Sibiu: brânză de burduf din Sibiel.
Invitați speciali:
Președinte juriu pentru parada portului popular: Florica Zaharia – fost custode al Muzeului Metropolitan din New York;
Gastronomi: Mircea Groza, Paul Siserman;
Reprezentanți ai Grupurilor de Acțiune Locală (GAL) și primari din localități ale județelor Sălaj, Cluj, Mureș, Alba, Bistrița-Năsăud;
Reprezentanți ai Consiliilor Județene care pregătesc dosare pentru IGCAT (Institutul Internațional de Gastronomie, Cultură, Arte și Turism) în vederea obținerii titlului de Regiune Gastronomică Europeană/Mondială; reprezentanți ai unor restaurante din Cluj și Sălaj.
Program:
10:00–10:15 – Deschiderea oficială
10:15–11:00 – Parada portului popular, urmată de jurizarea de către specialiști în domeniu
11:00–12:00 – Jurizarea produselor
12:00–18:00 – Degustarea produselor de către invitați; prezentarea caietelor de sarcini; muzică populară și momente vesele.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România (APCPR) avertizează că o parte semnificativă a fermelor comerciale operează sub costul de producție și riscă închiderea în perioada imediat următoare. Chiar dacă pentru o perioadă de timp prețul oferit fermierilor a înregistrat o ușoară revenire, se constată acum o scădere accelarată a acestuia, în contextul în care cererea și consumul încep să crească.
Potrivit datelor publicate de Observatorul Cărnii de Porc al Uniunii Europene, în primul trimestru al anului 2026, prețul mediu al porcilor abatorizați (carcasă clasa E) în România a scăzut cu 17,8% față de aceeași perioadă din 2025 și se situează cu 11,4% sub media Uniunii Europene, România înregistrând al doilea cel mai mic preț din Europa și mult sub prețul mediu din principalele țări de unde importăm.
În prezent, prețul porcului la poarta fermei ajunge la aproximativ 5 - 5,5 lei/kg în viu, în timp ce costul real de producție depășește 6,5 lei/kg, generând pierderi directe pentru fermieri și afectând grav capacitatea acestora de a susține activitatea pe termen scurt și mediu.
Situația este agravată de impactul persistent al pestei porcine africane (PPA), care în ultimii ani a afectat grav efectivele, a generat restricții comerciale și a descurajat investițiile. „În același timp, extinderea creșterii porcinelor în gospodăriile populației, în absența unor standarde uniforme și riguroase de biosecuritate, reprezintă un factor major de menținere și propagare a riscului epidemiologic”, susține APCPR.
Dezechilibrul structural al pieței este evident, sectorul comercial producând aproximativ 3,3 milioane de porci anual, iar consumul național depășește echivalentul a șapte milioane de capete. Acest deficit este acoperit prin importuri masive, ceea ce accentuează presiunea asupra producătorilor locali și vulnerabilizează lanțul alimentar.
Consecințele, arată APCPR, sunt deja vizibile și se vor accentua în lipsa unor măsuri rapide. Există deja ferme care operează în pierdere și își reduc activitatea. De asemenea, fermierii amână sau abandonează investițiile. Există un risc real de închidere a exploatațiilor comerciale și de pierdere a locurilor de muncă în mediul rural. Totodată, dependența de importuri crește, fiind estimată deja la peste un miliard de euro. „În actualul context geopolitic, menținerea producției interne de carne de porc nu mai este doar o problemă economică, ci una de securitate alimentară națională”, punctează APCPR.
Asociația Producătorilor de Carne de Porc din România solicită adoptarea urgentă a unui set de măsuri prioritare:
Sprijin financiar imediat, pentru acoperirea pierderilor și asigurarea lichidității fermelor;
Mecanisme de corectare a dezechilibrelor din lanțul de valorificare, inclusiv în relația cu marile rețele de retail;
Măsuri ferme pentru reducerea riscului epidemiologic și aplicarea uniformă a standardelor de biosecuritate;
Înlesnirea accesului la finanțare și accelerarea redeschiderii piețelor externe.
APCPR face apel la autorități, retaileri, procesatori și consumatori să susțină producția autohtonă de carne de porc. Fără ferme locale, România riscă să devină dependentă structural de piețe externe, într-un context global tot mai instabil.
„Fereastra de intervenție este limitată. Deciziile din perioada imediat următoare vor determina dacă România își păstrează capacitatea de producție sau pierde definitiv un sector esențial al economiei agroalimentare”, conchide APCPR.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
În cadrul unei întâlniri în Senat la Comisia pentru Agricultură, Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) a semnalat o problemă din piața inputurilor agricole care afectează grav fermierii români. Este vorba de mecanismul discountului condiționat la produsele de protecție a plantelor, care funcționează fără nicio reglementare clară, generând dezechilibre majore și riscuri financiare severe.
Mecanismul, larg răspândit în distribuție, presupune facturarea la prețul de listă, urmată de acordarea unui discount substanțial (30-50%) doar dacă plata se face la termenul exact. Orice întârziere, chiar și minoră, duce la pierderea integrală a discountului, aplicarea de penalități contractuale și multiplicarea datoriei, uneori de două-trei ori față de valoarea inițial considerată de fermier. Au fost semnalate cazuri concrete în care fermieri au achitat sume confirmate de furnizor, doar pentru a primi ulterior somații de executare silită din cauza anulării retroactive a discountului.
La audierea din Senat, Matei Titianu, președintele LAPAR, a subliniat vulnerabilitatea fermierului în lanțul agricol. „Fermierul este veriga cea mai slabă, cu lichiditate sezonieră limitată, putere de negociere redusă și fără instrumente juridice eficiente. Avem nevoie de reguli clare care să facă mecanismul previzibil pentru toate părțile, fără a bloca un instrument comercial legitim. Orice intervenție trebuie calibrată atent, mai ales că distribuitorii au fost deja afectați de OUG 4/2025”, a arătat Matei Titianu.

De asemenea, Vlad Macovei, președintele AFF și membru în conducerea AAC, a fost însoțit de un fermier afectat, care a descris public experiența sa: odată intrat în întârziere, fermierul se blochează într-o spirală din care este extrem de dificil să iasă. Penalitățile cresc, discountul dispare, datoria se amplifică, iar accesul la inputuri pentru sezonul următor devine condiționat de achitarea unei datorii insuportabile și de noi comenzi. Fermierii semnează contracte de adeziune, cu putere minimă de negociere, devenind vulnerabili în fața poziției dominante a distribuitorilor. „Atât timp cât există distribuitori care impun condiții comerciale inechitabile de pe o poziție de forță, avem o problemă structurală care nu se rezolvă de la sine. Cadrul legal trebuie să reflecte această realitate”, a declarat Vlad Macovei.
Liliana Piron, director executiv LAPAR, susține că problema nu este conjuncturală. „Fermierii din țara noastră traversează o criză de finanțare structurală, acumulată pe parcursul a șase ani în care autoritățile au gestionat fiecare șoc în parte fără să abordeze cauzele de fond. Seceta, pandemia, războiul din Ucraina, efectele culoarului solidarității și concurența neloială generată de lipsa clauzelor în oglindă în acordurile comerciale externe au erodat, rând pe rând, capacitatea financiară a fermelor. Între crize nu a existat nicio perioadă de refacere, pentru că nu a existat nicio politică de refacere. Această indiferență instituțională are și un simbol: un fost prim-ministru al României a declarat public că este mai ieftin să importăm mâncare decât să o producem. Această afirmație nu a rămas fără consecințe. Ea reflectă o viziune care a permis declinul competitivității agriculturii românești să continue nesancționat. În acest context, băncile și-au retras apetitul pentru finanțarea sectorului agricol, iar întârzierile cronice în plata subvențiilor APIA, inclusiv a BISS, au agravat situația: fermierii cu restanțe la plată acumulează istoric negativ de credit și devin neeligibili tocmai când au cel mai mult nevoie de finanțare. Rezultatul este că mulți au ajuns să se împrumute prin IFN-uri sau să depindă de creditul furnizor, nu pentru că au ales acest lucru, ci pentru că nu au mai avut altă opțiune”, a punctat Liliana Piron.
Claudiu Soare, director adjunct executiv UNCSV, a subliniat că îmbunătățirea accesului fermierilor la finanțare depinde de operaționalizarea rapidă a mecanismului de gestionare a riscurilor, bazat pe reținerea a 3% din plățile directe APIA pentru constituirea unui fond de despăgubire în caz de calamități. „Acest instrument este discutat de mult timp, fiind necesară susținerea lui și trecerea la implementare. Mecanismul ar trebui să aibă un caracter obligatoriu, similar poliței PAID pentru locuințe, ceea ce ar crește predictibilitatea și ar îmbunătăți bancabilitatea fermierilor, facilitând accesul la creditare”, a precizat Claudiu Soare.
Alianța pentru Agricultură și Cooperare propune:
Obligația ca prețul net convenit să fie explicit în contracte și documente;
Plafonarea penalităților de întârziere proporțional cu prejudiciul real;
Recunoașterea juridică a confirmărilor de sold emise de furnizor;
Introducerea unui termen de grație minim înainte de executare silită;
Extinderea cadrului privind practicile comerciale neloiale, în linia Directivei UE 2019/633, pentru a acoperi explicit relația distribuitor-fermier.
Executarea silită asupra unui fermier nu înseamnă doar pierdere financiară, ci înseamnă utilaje poprite, conturi blocate și imposibilitatea de a continua activitatea în sezonul următor. „Fără un cadru legal echilibrat, aceste situații se vor multiplica”, este de părere Matei Titianu.

Având în vedere caracterul urgent al situației și impactul direct asupra continuității activității fermierilor, AAC consideră necesară analizarea posibilității adoptării unor măsuri prin ordonanță de urgență, pentru corectarea rapidă a principalelor dezechilibre, urmând ca acestea să fie ulterior consolidate printr-un cadru legislativ dezbătut în Parlament.
În acest sens, Alianța pentru Agricultură și Cooperare solicită Comisiei pentru Agricultură a Senatului să inițieze de urgență dezbaterile legislative pe această temă și se pune la dispoziție cu expertiză tehnică pentru elaborarea unui act normativ echilibrat, care să protejeze fermierii fără a fragiliza rețeaua de distribuție de care depinde întreg sectorul.
Totodată, AAC, împreună cu organizațiile de fermieri prezente la întâlnire, vor transmite într-un termen scurt un set de propuneri concrete de modificări legislative, fundamentate pe spețe reale, în vederea construirii unei poziții comune și coerente la nivelul sectorului.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Luni, 27 aprilie 2026, s-a desfășurat Consiliul AgriFish, la Luxemburg. Înainte de ședința Consiliului pentru Agricultură și Pescuit, o delegație a Copa – Cogeca, din care au făcut parte Nikolaus Berlakovich de la COPA, Florentin Bercu - vicepreședinte COGECA și Patrick Pagani - secretar general adjunct, a avut întâlniri cu Maria Panayiotou - ministrul Agriculturii, Dezvoltării Rurale și Mediului din Republica Cipru și echipa sa, care dețin Președinția Consiliului Europei, Elisabeth Werner - director general, Pierre Bascou - director general adjunct DG AGRI, Emil Dumitru - secretar de stat MADR, Daniela Rebega - director general AM-PNDR, Emilia Mohan și Ionuț Petrescu - Secția de Agricultură Reprezentanța Permanentă și echipa României.
Discuțiile au vizat problemele presante cu care se confruntă sectorul agricol în aceste vremuri tulburi, precum: prețurile ridicate la carburanți și fertilizanți; mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră – CBAM; Politica Agricolă Comună după 2027; situația pieței, agravată de conflictul din Orientul Mijlociu.
Florentin Bercu a evidențiat importanța cooperării între fermieri, subliniind rolul său esențial în gestionarea, combaterea și prevenirea crizelor din lanțul alimentar prin intervenția rapidă a Comisiei pentru suspendarea aplicării CBAM. „Circa 20-25% dintre fermierii din România și UE au incertitudini în privința continuării activității, urmând ca în maximum un an să își înceteze activitatea dacă nu se vor luă măsuri pentru rentabilizarea afacerilor din sectorul agroalimentar”, a arătat Florentin Bercu, vicepreședinte COGECA și director executiv UNCSV, organizație care face parte din Alianța pentru Agricultură și Cooperare.
Copa - Cogeca solicită implementarea unor soluții urgente pentru situația din Orientul Mijlociu care exercită o nouă presiune semnificativă asupra fermierilor europeni. „Aceste șocuri externe perturbă producția, cresc costurile și amenință și mai mult marjele de profit deja fragile ale fermierilor. La toate acestea se adaugă prețurile ridicate ale îngrășămintelor, menținute la un nivel ridicat de la invazia Rusiei în Ucraina, precum și o recesiune prelungită pe piețele culturilor arabile din UE. Fermierii se confruntă acum cu o situație imposibilă. În întreaga Europă, costurile de producție pentru combustibil, îngrășăminte, ambalaje, furaje și logistică continuă să crească brusc”, explică Florentin Bercu.
Reprezentanții Copa – Cogeca susțin că mulți fermieri reduc suprafața cultivată, schimbă culturile sau chiar renunță la însămânțare, deoarece producția pur și simplu nu mai este viabilă din punct de vedere economic, considerând că autoritățile de la Bruxelles reacționează prea lent. „Această situație afectează acum toate sectoarele și va avea consecințe pe termen lung asupra producției alimentare și asupra consumatorilor europeni dacă nu se iau măsuri rapide. Având în vedere cele două conflicte majore care afectează vecinătatea Europei, UE are nevoie de un răspuns coordonat la scara măsurilor luate în contextul COVID-19 și a răspunsului la invazia Rusiei în Ucraina. Avem nevoie de măsuri urgente pentru a proteja producția alimentară, a asigura securitatea energetică și a menține integritatea pieței unice. În acest sens, Cadrul energetic temporar de criză și planul Accelerate EU trebuie transformate acum în sprijin concret pentru sectoarele aflate în cele mai mari dificultăți, inclusiv agricultura”, au subliniat reprezentanții Copa – Cogeca.
Îngrășămintele, costuri ce nu pot fi absobite de agricultorii UE
Taxa CBAM va crește progresiv până în 2034, costul direct al acesteia fiind estimat la 820 de milioane de euro în 2026, urmând să crească la 3,4 miliarde de euro în 2034. „În următorii șapte ani, aceasta reprezintă aproximativ 12 miliarde de euro, adică peste 3% din bugetul actual al PAC. Dacă îngrășămintele produse în UE își vor continua alinierea prețurilor la cele ale importurilor, costul total ar putea ajunge la 39 de miliarde de euro, aproape 10% din bugetul actual al PAC. Acestea sunt costuri pe care agricultorii din UE pur și simplu nu le pot absorbi”, a atras atenția Copa – Cogeca.
Organizația europeană a fermierilor și cooperativelor agricole a propus un plan de acțiune cu măsuri imediate, pe termen mediu și lung, inclusiv: suspendarea CBAM pentru îngrășăminte și, pe termen lung, o soluție structurală pentru a compensa aceste costuri pentru fermieri; eliminarea temporară a tarifelor MFN și a taxelor antidumping pentru importurile de îngrășăminte din afara Rusiei; creșterea flexibilității în cadrul Directivei privind nitrații; precum și înlesnirea utilizării pe scară mai largă a gunoiului de grajd și a digestatului.
Politica Agricolă Comună după 2027
Referitor la PAC post-2027, membrii Copa și Cogeca au adoptat trei documente de poziție esențiale privind viitorul buget al UE și PAC. Reprezentanții organizației europene susțin că PAC trebuie să rămână o politică cu adevărat comună, cu un buget dedicat, rezervat și protejat, care trebuie menținut cel puțin la nivelurile actuale și indexat în funcție de inflație pe perioada 2021 - 2027. „În ceea ce privește sprijinul pentru venituri, poziția noastră este la fel de clară. Consolidarea competitivității necesită abordarea veniturilor fermierilor, care continuă să rămână în urma altor sectoare ale economiei. Acest lucru face ca sprijinul pentru venituri pe bază de suprafață să fie esențial, indiferent de vârsta, dimensiunea, forma juridică sau tipul de producție al fermierilor.”
Copa – Cogeca solicită un sprijin specific pentru lichidități, deoarece fermele și cooperativele agricole au nevoie de acces rapid la toate instrumentele UE disponibile pentru a absorbi creșterile excepționale ale costurilor și a menține producția.
Totodată, se solicită simplificarea continuă și accelerată. „Propunerea Omnibus este binevenită, dar trebuie să mergem mai departe. Prea multă legislație a UE descurajează încă inovarea, întârzie investițiile, încetinește eliberarea autorizațiilor și împiedică soluțiile circulare esențiale pentru reziliență.”
De asemenea, Copa – Cogeca vrea ca sectorul agricol european să aibă certitudinea accesului la energie. „Agricultura nu poate funcționa fără energie sigură și accesibilă. Gazul și electricitatea trebuie să rămână disponibile la prețuri rezonabile, iar în orice scenariu de raționalizare, întregul lanț agroalimentar trebuie tratat ca fiind strategic și prioritizat. În același timp, trebuie să accelerăm diversificarea prin bioenergie, biocombustibili pe bază de culturi, biometan, biogaz și energie regenerabilă descentralizată la nivelul fermelor.”

În ceea ce privește proiectul de cadru temporar pentru criza energetică propus recent trebuie consolidat prin:
Creșterea plafoanelor de ajutor pentru producția agricolă primară și pescuit;
Prelungirea cadrului cel puțin până în iunie 2027;
Extinderea sprijinului eligibil dincolo de îngrășăminte și motorină pentru a include energia și alte costuri excepționale;
Asigurarea faptului că schemele naționale de sprijin nu se iau în considerare în raport cu limitele de minimis existente.
Referitor la produsele fitosanitare, Copa - Cogeca a subliniat faptul că fermierii susțin principiul înregistrării și trasabilității, însă noile obligații introduse de la 1 ianuarie 2026 - coduri de aprobare, coduri EPPO (Organizația Europeană și Mediteraneană pentru Protecția Plantelor) - reprezintă o sarcină administrativă suplimentară fără valoare adăugată clară pentru controale, solicitând în acest fel, o abordare mai proporțională și mai practică.
În cadrul Consiliului AgriFish, la care a participat secretarul de stat din MADR Emil Dumitru, s-au dezbătut propunerile privind Politica Agricolă Comună post-2027, cu accent pe principalele opțiuni pentru conceperea sprijinului pentru venit. Reprezentantul României a declarat că este foarte important ca sprijinul pe venit să se bazeze pe reguli comune aplicabile tuturor statelor membre, să asigure condiții echitabile de concurență în Uniunea Europeană și să elimine disparitățile. „România a susținut constant reducerea decalajelor privind sprijinul pe hectar și menține poziția fermă pentru continuarea convergenței externe. Totodată trebuie să dispunem de flexibilitate în stabilirea politicilor de finanțare, în funcție de specificul național, structura agriculturii, condițiile economice și riscurile cu care se confruntă fermierii. Flexibilitatea trebuie să permită direcționarea sprijinului către tipuri de ferme relevante, cum ar fi fermele integrate vegetal - zootehnic, sprijinirea reînnoirii generațiilor și prioritizarea anumitor sectoare, în funcție de nevoile identificate”, a afirmat Emil Dumitru.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
Agraria, cel mai important târg agricol din inima Transilvania, are loc în perioada 23-26 aprilie 2026, la Jucu (Cluj), într-o nouă ediție dedicată performanței, inovației și dialogului din agricultura românească. Evenimentul se desfășoară în parteneriat cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, consolidând rolul Agraria ca platformă de întâlnire între fermieri, specialiști, companii și reprezentanți ai instituțiilor publice.
Agraria reprezintă un important loc de întâlnire pentru fermieri, specialiști, manageri și autorități din sectorul agroalimentar, iar organizatorii promit că timp de patru zile (23 – 26 aprilie 2026) câmpul de la Jucu devine un adevărat laborator al viitorului, în care sunt prezente utilaje agricole de ultimă generație; soluții inteligente pentru agricultura 4.0; animale de rasă și input-uri pentru fermele zootehnice; produse locale și tradiționale.
„Agraria contribuie la promovarea unei agriculturi moderne, competitive și conectate la noile tehnologii. Continuăm să fim o platformă de comunicare optimă unde participanții încheie contracte noi, își consolidează relațiile cu clienții tradiționali și discută despre tendințele și inovațiile apărute în agricultură, industrie alimentară și zootehnie”, ne-a declarat Raluca Mareș, director expoziție DLG Markets South East Europe.
În cadrul programului de demonstraţii cu maşini agricole, vizitatorii Agraria au ocazia să afle ultimele noutăți în domeniul tehnologiei agricole prezentate de firmele participante pe platforma de la Jucu și, totodată, să vadă la lucru vârfuri de gamă ale producătorilor de utilaje agricole, mai ales că „zona de demonstraţii pune la dispoziție un spațiu generos”, după cum ne-a zis Adrian Câmpean, director proiect DLG Markets South East Europe.
Magnetul târgului Agraria îl reprezintă, ca la fiecare ediție, Zootehnica Show, un concept dinamic, integrat, dedicat sectorului zootehnic. Aici, vizitatorii au ocazia să vadă cele mai frumoase exemplare și să afle cele mai noi tendințe din domeniul zootehnic.
„Și la Agraria 2026 avem evenimente interesante, cu foarte mult conținut. Deja de câteva ediții venim în sprijinul producătorilor locali, a căror prezență în târg crește de la an la an. La Agraria arătăm că și în România putem să facem produse de calitate”, subliniază Corina Mareș, DLG Markets South East Europe.
Pentru ediția 2026, organizatorii au organizat „Caravana AGRARIA vine la tine acasă”, care a trecut prin câteva județe și a lăsat la primăriile comunelor invitații, așa încât cei care doresc să viziteze expozița le pot ridica de la primăria din comuna lor.
De reținut că, oricine vrea să ajungă la Agraria se poate înregistra aici https://xtag-event.com/agraria2026/ și primește pe email biletul gratuit de acces la Agraria, sub forma unui cod QR pe care trebuie să-l arate la intrarea în expoziție. Copiii, elevii, studenții și pensionarii au acces gratuit la Agraria.
Agraria este primul târg pe care DLG Markets South East Europe l-a realizat în România și care, din anul 1995 și până în prezent, și-a clădit, ediție după ediție, un nume puternic, devenind evenimentul agricol emblematic al Transilvaniei. La ani distanță, începând din 2011, DLG organizează AgriPlanta – RomAgroTec, cea mai mare expoziție în câmp, la Fundulea – județul Călărași, care anul acesta va avea loc în perioada 28 – 31 mai.
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!
În condițiile în care rezervele de combustibili fosili sunt tot mai limitate, iar consumul este din ce în ce mai mare, când prețul motorinei a depășit orice așteptări, cu influențe directe în prețul produselor agricole, orice posibilitate de economisire a acestui combustibil este benefică atât pentru fiecare producător agricol, cât și pentru reducerea poluării mediului.
Îmi amintesc că prin anii ’50 lucram la un SMT și se făcea mare risipă de motorină. Tractoriștii o foloseau la făcut focul pentru încălzit. Era ieftină, 0,30 lei/l, și nu prea era nimeni interesat câtă motorină s-a consumat. Cu un kilogram de grâu puteai cumpăra 2-3 litri de motorină, iar acum dai 7-10 kg grâu pentru un litru de motorină. Din aceste motive, orice posibilitate de reducere a consumului de motorină la lucrările agricole este în atenția tuturor agricultorilor. Această posibilitate devine reală în funcție de nivelul de calificare al celor ce folosesc tractoarele, de gradul de conștiință al acestora, dublat de o reală cointeresare materială.
În continuare, prezentăm posibilitățile, care stau la îndemâna mecanizatorilor și fermierilor, de reducere a consumului de motorină.
1. Măsuri generale
a) Înlocuirea motoarelor Diesel cu motoare electrice, cu motoare care funcționează cu hidrogen, cu gaz metan, amestec de motorină cu combustibil verde etc.;
b) Folosirea sistemului de agricultură conservativă care, în medie, folosește 10 l/ha față de 50 l/ha la agricultura convențională;
c) Folosirea sistemului de agricultură de precizie, care prin digitalizare consumă cu 25% mai puțin combustibil;
d) Alimentarea tractoarelor să se facă numai cu furtun, la pompă și nu cu găleata, care pe lângă risipă produce și impurificarea motorinei;
e) Alimentarea mașinilor cu sămânță, cu îngrășăminte, cu soluție etc. să se efectueze pe circuitul lucrărilor, nu să se deplaseze cu tractorul pentru alimentare;
f) Să fie evitat mersul în gol al motorului când tractorul staționează. Cu asigurarea sistemului de pornire funcțional sau deplasarea tractorului în alte scopuri decât în brazdă, în lucru;
g) Lucrările solului să se facă în epoca optimă, când solul este reavăn și nu când este uscat sau foarte umed, când consumul crește cu 40%;
h) Presiunea în pneuri să fie 0,8-1 bari când lucrează în brazdă și de 2 bari pe șosele, când se poate economisi 15% combustibil;
i) Folosirea dronelor la lucrări de fertilizat, erbicidat, tratamente. Dronele pot fi folosite și când nu se poate intra pe teren, fiind umed, astfel evitându-se și tasarea-compactarea solului.
2. Întreținerea și reglarea corectă a tractoarelor și mașinilor agricole
Este necesar ca toate operațiile de întreținere zilnică și periodică, reviziile tehnice și reparațiile să se efectueze conform normativelor, adică după un anumit număr de ore de funcționare.
De asemenea, înainte de a începe orice lucrare agricolă, trebuie să se efectueze corect reglajele specifice acelei lucrări.
a) Sistemul de alimentare al motorului nu trebuie să prezinte scurgeri pe la îmbinări (racorduri), atât pe circuitul de joasă presiune, cât și pe cel de înaltă presiune, iar aparatura de injecție să funcționeze ireproșabil, pentru a asigura arderea completă a motorinei, cu realizarea maximului de energie calorică și mecanică. Periodic, pompa de injecție și injectoarele vor fi verificate și reglate la bancul de centricurbat.
b) Sistemul de răcire, prin corecta sa funcționare, trebuie să asigure menținerea temperaturii normale de funcționare a motorului, care este de 80-90°C. Pentru aceasta, pompa de apă și ventilatorul trebuie să funcționeze normal, să fie curățată crusta depusă pe pereții cămășilor de răcire și pe celulele radiatorului. De asemenea, termostatul să nu provoace strangulări în circuitul lichidului de răcire, ci să permită trecerea acestuia spre radiator numai după ce a atins temperatura normală de funcționare. Sunt greșite unele practici de scoatere a termostatului deoarece, prin aceasta, se prelungește timpul până când se realizează temperatura normală, cu consum nejustificat de motorină.
c) Sistemul de ungere trebuie să asigure o peliculă de ulei între suprafețe în frecare, ușurând mișcarea și reducând uzura. Totodată, uleiul preia o parte din temperatura pieselor cu care vine în contact, contribuind la menținerea temperaturii normale de funcționare a motorului. O bună ungere permite funcționarea motorului la parametri constructivi, previne uzura permanentă și, deci, asigură realizarea puterii motorului fără consum suplimentar de motorină.
d) Filtrele de aer, de motorină și de ulei trebuie să fie bine întreținute și schimbate conform normativului, pentru a nu se îmbâcsi sau colmata cu diferite impurități, fiindcă aceasta opune rezistență în circuitul aerului, motorinei și uleiului, cu consum suplimentar de motorină.
e) Mecanismul de distribuție al motorului trebuie reglat corect pentru a asigura o bună evacuare a gazelor arse și umplerea cilindrilor cu aer proaspăt. Prin aceasta se asigură o bună alimentare cu aer și arderea completă a motorinei, cu degajarea maximului de energie.
f) Instalația de pornire și, în primul rând, bateria de acumulatoare trebuie să funcționeze normal, pentru a nu fi nevoiți să menținem motorul în funcțiune, cu consum inutil de combustibil, când tractorul nu lucrează.
g) Ambreiajul trebuie reglat pentru a nu patina, pentru a nu consuma motorină fără a produce lucru mecanic, prin punerea în mișcare a transmisiei și a organelor de deplasare.
h) Echipamentul de lucru să funcționeze corect în acționarea mașinilor agricole, pentru a nu pierde timp și a consuma inutil motorină, în special la întoarcerile făcute la capetele parcelei în care se lucrează.
i) Agregatele agricole alcătuite din tractor și mașinile agricole purtate sau tractate pot preveni consumul inutil de motorină. Astfel, o mașină agricolă care nu este cuplată corect la tractor opune o rezistență mai mare în lucru și duce, implicit, la consum superior de motorină.
g) Organele active tăietoare (brăzdar, cuțite), dacă nu sunt bine ascuțite, opun rezistență la înaintare în lucru cu creșterea consumului de motorină. S-a constatat că atunci când tăișul brăzdarului de la plug este mai gros de 1 mm crește consumul de motorină la arat cu peste 15%, iar lucrarea este de calitate inferioară.
3. Exploatarea corectă a agregatelor agricole poate asigura economisirea motorinei prin:
a) Alcătuirea de agregate complexe care, la o singură trecere, face mai multe lucrări (pregătirea patului germinativ+semănat+fertilizat) duce la reducerea semnificativă a consumului de motorină;
b) Încărcarea optimă a puterii motorului cu valorificarea a cel puțin 85% din puterea sa contribuie la un consum normal de motorină pentru un volum de lucrări sporite. De exemplu, pentru lucrarea de prășit folosind un tractor de 50 CP se consumă 3,5 l motorină/ha, iar dacă se lucrează cu un tractor de 80 CP (care nu este necesar) se folosește 4,5 l/ha motorină;
c) Organizarea de parcele mari, de formă geometrică regulată, reduce din mersul în gol și reduce consumul. Dacă terenul este la distanță mare, este recomandat să se organizeze tabere de câmp pentru a reduce deplasările inutile;
d) Efectuarea lucrărilor agricole în epoca optimă determină nu numai realizarea unor indici de calitate superioară, ci și consum mai mic de motorină. Spre exemplu, efectuarea arăturii la epoca optimă de umiditate a solului se realizează cu un consum de 20-22 l/ha, pe când în teren uscat se consumă peste 30 l/ha. Întârzierea arăturii cu 10-20 zile a dus la un consum dublu de motorină. La 1 cm adâncime în plus la arătură, se răstoarnă 130 t/ha sol în plus, cu un litru de motorină în plus;
e) Gradul de patinare al tractorului nu trebuie să depășească 15% pe miriște și 20% pe ogor. În vederea reducerii patinării se montează greutăți suplimentare la roți, se introduce apă în pneuri, se montează roți cu zăbrele, se folosesc roți cu balonul mare și presiunea redusă în pneuri etc.;
f) Reducerea la maximum a mersului în gol, când se consumă inutil motorină. Orice remedieri, reglaje și depanări trebuie să se realizeze cu motorul oprit. Trebuie să se interzică scoaterea din brazdă a tractorului pentru a merge după apă, după mâncare etc.
În concluzie, există o multitudine de posibilități de reducere a consumului de motorină, iar bunii gospodari le pot valorifica.
Articol de: prof. dr. ing. VASILE POPESCU
Publicat în Revista Fermierului, ediția print – martie 2026Abonamente, AICI!CITEȘTE ȘI: Să avem grijă de pământ, bogăția inestimabilă a României
Terenul trebuie pregătit din toamnă pentru însămânțările de primăvară
Practicile de facturare la preț de listă, însoțite de acordarea ulterioară a unor discounturi condiționate de respectarea termenelor de plată sunt de 20 de ani parte a realității pieței, iar Agricover a semnalat în repetate rânduri că modul în care sunt aplicate poate genera efecte negative asupra fermierilor și necesită o abordare mai transparentă și predictibilă.
Fără a comenta situații particulare, considerăm că amploarea recentă a acestor discuții subliniază o nevoie reală de mai multă claritate și echilibru în relațiile contractuale din sector, pe întreg lanțul furnizor–distribuitor–fermier. În același timp, contextul actual arată că este momentul pentru o regândire a modului în care aceste mecanisme sunt aplicate în piață.
Mecanismul comercial actual prevede facturarea la prețul de listă, nu la valoarea netă negociată. Discount-ul este acordat ulterior, condiționat de respectarea termenului de plată, iar în cazul unor întârzieri, acesta poate fi retras, conducând la creșteri semnificative ale obligațiilor financiare, necorelate cu un cost real de finanțare al creditorului. Considerăm că acest mecanism, în forma în care este aplicat în prezent, poate defavoriza fermierii, expunându-i unui risc potențial de abuz, motiv pentru care necesită o regândire fundamentală.
O consecință directă și nesănătoasă a acestei practici este creșterea artificială a gradului de îndatorare, apariția unor presiuni de lichiditate și dificultăți în accesarea finanțării, exact într-un moment în care fermierii au nevoie de stabilitate pentru a-și continua activitatea.
În același timp, relațiile comerciale trebuie să rămână sustenabile pentru toate părțile implicate. Echilibrul dintre disciplina contractuală și flexibilitate este esențial pentru stabilitatea pe termen lung a pieței.
Din această perspectivă, considerăm că facturarea și stabilirea obligațiilor de plată ar trebui să reflecte în mod clar și final valoarea netă datorată, astfel încât plata efectuată să conducă la stingerea clară și certă a obligațiilor. O politică comercială de facturare la preț net, adoptată la nivel individual de unul sau mai mulți distribuitori dar neaplicabilă la nivelul întregii piețe, poate genera distorsiuni în procesul de colectare al creanțelor, fermierii urmând în mod natural să acorde prioritate plăților către distribuitorii care condiționează acordarea discount-ului de efectuarea plății.
Agricover își manifestă deschiderea de a implementa facturarea la preț net, imediat ce va fi stabilit un cadru legal unitar pentru întreaga piață de distribuție a inputurilor.
Aceste principii pot sta la baza unei discuții mai ample la nivelul industriei, care să conducă la bune practici general acceptate și, acolo unde este necesar, la clarificări la nivel de reglementare, în sensul creșterii transparenței și predictibilității în stabilirea obligațiilor financiare.
În acest context, considerăm necesară o abordare coordonată la nivelul întregii piețe și susținem inițierea unui grup de lucru, cu participarea furnizorilor, distribuitorilor, asociațiilor de fermieri și a autorităților competente, sub coordonarea Ministerului Agriculturii, care să conducă la definirea unui cadru comun de bune practici și a unor soluții sustenabile pentru întregul sector.
Prioritatea Agricover rămâne asigurarea stabilității pentru fermieri, iar obiectivul este ca aceștia să poată opera într-un cadru predictibil, echilibrat și sustenabil.
Autor: LIVIU DOBRE, CEO Agricover Holding
Abonamente Revista Fermierului - ediția print, AICI!