Din punctul de vedere al product managerului Pioneer Romania, Mihai Valentin, în cazul evaluării perioadei de vegetație a hibrizilor de porumb, cea mai corectă și mai pe înțelesul marii majorități a persoanelor care activează în sistemul agricol este utilizarea grupelor FAO de maturitate, care sunt legate de SUTU (suma unităților termice utile), în condițiile în care CRM (Comparative Relative Maturity) este doar un sistem relativ de comparare a hibrizilor din aceeași maturitate și nu reprezintă numărul de zile calendaristice necesar porumbului pentru a se matura.

„As dori să atrag atenția asupra unor practici mai putin «ortodoxe» de a masca anumite noțiuni și, prin aceasta, de a induce confuzia în rândul fermierilor în legătură cu termenul de maturitate a hibrizilor de porumb”, afirmă Mihai Valentin, product manager Pioneer Romania.

Și specialistul gigantului semincer vine în completarea celor de mai sus cu explicații suplimentare: „Din punct de vedere agronomic, perioada de vegetație sau maturitatea porumbului reprezintă perioada de timp parcursă de un hibrid de porumb de la răsărire, la maturitatea fiziologică (apariția punctului negru), moment în care, din punct de vedere economic, se consideră stoparea «vieții» plantei”.

Practic, mai spune el, apariția punctului negru marchează momentul în care „asimilatele” nu se mai transferă către bob (cariopsa), sămânța de porumb este capabilă să germineze și să dea viață unei noi plante de porumb. Din acel moment, mai adaugă angajatul companiei, doar pierderea apei din bob rămâne un caracter de interes economic.

„Apariția punctului negru se face în mod normal atunci când umiditatea boabelor este cuprinsă între 25 și 35% (dar sunt și excepții)”, precizează Valentin.

Totodată, există și termenul de maturitate la recoltare, care definește momentul în care se poate intra la recoltarea porumbului (de obicei, atunci când umiditatea scade sub 25 – 22 la sută).

Reprezentantul companiei menționează, de asemenea, că, în prezent, există două sisteme empirice de evaluare a maturității porumbului, folosite pe scară largă, și anume grupele FAO (Food and Agricultural Organization) și utilizate cu precădere în Europa, respectiv CRM (Comparative Relative Maturity) folosit pe continentul american.

În stabilirea grupelor FAO se folosesc formule pentru calculul SUTU (suma unităților termice utile), după cum urmează: SUTU = (Tmax+Tmin)/2 – Tbiol activ, Tmax – temperatura maximă zilnică, Tmin – temperatura minimă zilnică și Tbiol activ – temperatura bilogică activă (la porumb este de 10 grade Celsius).

„Practic, prin însumarea SUTU zilnice se obțin gradele utile totale pentru fiecare grupă de maturitate. Dacă temperatura maximă zilnică depășește 30 grade Celsius, se va lua în calcul această cifră. La fel se procedează și cu temperatura minimă zilnică, dacă scade sub 10 grade Celsius. Se consideră că peste aceste intervale, activitatea biologică a porumbului este diminuată, chiar stopată”, mărturisește Mihai Valentin. „Trebuie menționat faptul că acumularea de GU (grade utile) depinde de foarte mulți factori (climatici, expoziția terenului, radiația solară etc)”.

Pe de altă parte, CRM (Comparative Relative Maturity) - concept impropriu înțeles ca „zile până la maturare” - se bazează pe compararea hibrizilor atunci când ating maturitatea de recoltare, plecându-se de la premiza că toți hibrizii vor pierde 0,5% de umiditate în fiecare zi, precizează gigantul agribusiness prin vocea lui Valentin. Trebuie menționat faptul că valoarea dată de CRM nu reprezintă perioada calendaristică parcursă de hibrid de la răsărire la maturitate, termenul de „zile” fiind forțat de-a lungul timpului de către anumite companii cointeresate, ci stabilește dacă acel hibrid se va matura înainte de venirea iernii.

În România, porumbul, în funcție de maturitate se clasifică în: porumb extratimpuriu - FAO 150 - 250, SUTU = 1000 - 1200 grade C, porumb timpuriu - FAO 260 - 340, SUTU = 1200 - 1500 grade C, porumb semi-timpuriu - FAO 350 - 390, SUTU = 1500 - 1600 grade C, porumb semitardiv - FAO 400 – 450, SUTU = 1600 – 1700 grade C și porumb tardiv - FAO >460, SUTU >1700 grade C.

Din punct de vedere agronomic, mai adaugă expertul Pioneer, este corectă utilizarea SUTU (suma unităților termice utile), dar și în acest caz, maturitatea hibrizilor poate fi influențată de foarte mulți factori greu de controlat (condiții pedo-climatice, de cultură etc).

Agricultura țării noastre ar putea pierde 1,9 miliarde de euro, iar cele mai expuse riscului de a dispărea ar putea fi locurile de muncă din producția de grâu, porumb, rapiță și struguri, asta, dacă autoritățile europene ar decide să retragă din uz 75 de substanțe active dintr-un număr și mai mare de produse de protecție a plantelor, spun organizatorii evenimentului „O perspectivă echilibrată asupra rolului și impactului pesticidelor în agricultură”, parte din campania #CuSauFără #pesticide, desfășurată de AIPROM în 2017.

Potrivit rezultatelor preliminare ale studiului „Evaluarea impactului socio-economic al interzicerii utilizării unor substanțe active asupra agriculturii României” (Cumulative Impact Assesement of plant protection products on Romanian Agriculture), în cazul în care legislația bazată pe hazard la nivel european ar putea genera pierderea a 75 din 400 de substanțe importante pentru fermierii din UE, costurile de producție pentru fermierii români ar urma să crească, în medie, cu 88 la sută, s-ar putea confrunta cu pierderea a 21 la sută din recoltă și a nu mai puțin de 1,9 miliarde de euro.

„Fără cele aproximativ 75 de substanțe active din produsele de protecție a plantelor, costurile de producție/tonă ar crește cu: 80% la grâu, 131% la struguri, 45% la tomate, 153% la mere, 47% la rapiță, 36% la cartofi și 121% la porumb. Studiul mai arată că, la fiecare tonă/hectar, producția ar scădea cu 33% la grâu, 50% la porumb, 50% la rapiță, 20% la cartofi, 40% la struguri, 55% la tomate și 17% la mere. Instabilitatea locurilor de muncă ale celor angajați în producerea de grâu, porumb, rapiță și struguri constituie un alt impact major, în cazul în care cele aproximativ 75 de substanțe active ar fi interzise”, menționează cei de la AIPROM.

Numai în cazul glifosatului, o interzicere a utilizării acestuia ar putea aduce României pierderi de peste 186,3 milioane de euro, din care 89 la sută ar fi pierderi directe ale fermierilor. Și asta, în condițiile în care 27 la sută din totalul suprafețelor cultivate în România sunt tratate cu glifosat, la nivel național fiind utilizate anual 4,4 milioane de litri.

La nivel european, fără neonicotinoide, blocul comunitar s-ar putea transforma rapid în importator masiv pentru produse cum sunt porumbul, cartofii și uleiul de rapiță. Neonicotinoidele contribuie la creșterea producției în UE cu 21-31 de milioane de tone, care se transpun în venituri de 3-4 miliarde de euro anual.

Nicolescu, ASAS: Înainte, prăfuiam culturile cu 100 kg de substanță. Acum am ajuns la grame și zeci de grame, tratament la sămânță

Față de cifrele prezentate de AIPROM, vicepreședintele ASAS, Mihai Nicolescu, a menționat că țara noastră a trecut de etapa în care protecția culturilor era efectuată cu aero-tratamente, acele substanțele dure cu perioade de înjumătățire la doi ani și chiar mai mult.

„Tratam culturile cu 100 kg în trei reprize, le prăfuiam, mai bine zis, și se simțeau aceste tratamente de la distanțe mari. Astăzi, știința, în general, a făcut salturi extraordinare. Am ajuns la grame, zeci de grame tratament la sămânță, tratament care este deosebit de favorabil pentru protecția mediului, pentru protecția culturilor și, într-adevăr, acel lucru îl apreciem ca efort general realizat de foarte multe firme cu preocupări în domeniul respectiv, și, într-adevăr, cu rezultate în agricultura României”, a menționat oficialul ASAS.

„Pentru România, neonicotinoidele au un rol extraordinar de important. La sute, mii de exemplare pe metru pătrat, de multe ori asistăm la distrugerea culturilor de porumb, de floarea-soarelui și nu numai. De fapt, rățișoara (Tanymecus dilaticollis) a devenit polifag și, de multe ori, conduce la distrugerea totală a culturii. Pentru anumite zone din Europa, acest lucru nu este un pericol notoriu. Din acest punct de vedere, până când nu vom avea o alternativă la folosirea acestor substanțe care nici nu sunt incriminate în totalitate de toate forțele științifice ale Europei, cred că este bine să asigurăm acest echilibru în gândire și în practica de zi cu zi, de așa manieră încât să ne întrebăm: dacă nu folosim aceste substanțe, fără alternativă, com reuși să asigurăm securitatea și siguranța alimentară a zonelor Europei?”, a mărturisit Nicolescu.

Răul cel mai mic

Mult mai tranșant în declarații a fost profesorul Mihai Berca, președinte onorific SNPPR. În opinia sa, în acest moment nu există soluții de mijloc pentru a face față cererii crescânde de hrană la nivel global. El consideră că ar trebui să luăm în calcul „răul” cel mai mic, în condițiile în care nu mai puțin de 450 de molecule de micotoxine reprezintă un pericol real la adresa sănătății animale și umane.

„Sunt de-a dreptul șocat de modul în care Uniunea Europeană (UE) reacționează față de propria ei agricultură. (...) Noi, societatea științifică, societatea civilă, ar trebui să avem un cuvânt de spus în fața acestor politicieni care nu știu pe cine reprezintă ei, acolo. Europa, așa cum arată Parlamentul ei în momentul de față, nu-mi place. (...) N-ai soluții. Ori mori de foame, ori mori de așa-zisele reziduuri de pesticide. Între ele nu ai altă alegere în momentul de față. Și cred că nimeni n-o să vrea să moară de foame cu hrana la nas, chiar dacă, să spunem, ar avea reziduuri care nu s-au demonstrat a fi mai periculoase decât produsele biologice dăunătoare – micotoxinele. Avem 450 de molecule de micotoxine care ne atacă în momentul în care nu avem tratamentele făcute sau o poziție de protecție împotriva bolilor, dăunătorilor și buruienilor”, a precizat Berca.

În același ton, și-a prezentat punctul de vedere vicepreședintele LAPAR, Nicolae Sitaru. Vestit cultivator de porumb, el trage un semnal de alarmă și precizează că în cazul absenței neonicotinoidelor, în sudul României nu s-ar mai produce porumb și floarea-soarelui.

„Cred că și cei care ne conduc de la Uniunea Europeană trebuie să înțeleagă că noi, ca uniune de state, suntem diferiți. Trăim în zone diferite și măsurile trebuie luate un pic diferit. Dacă în nordul Europei sau în nordul țării nu este nevoie de tratament pentru rățișoara porumbului, în sudul țării nu s-ar mai produce porumb și floarea-soarelui dacă nu s-ar mai folosi neonicotinoide. Ar trebui folosită măsură punctuală pentru o anumită zonă, astfel încât să putem co-exista. Nu putem trăi aici, în Bărăgan, cu măsurile luate la Bruxelles, fără ca acolo să se cunoască realitatea”, a afirmat Sitaru.

El a adăugat, totodată, că glifosatul nu va fi scos de pe piață, motivând că, în condițiile în care ar fi fost dăunător, acesta ar fi fost interzis demult.

„Cinci ani înseamnă că specialiștii se mai pot gândi la el. (...) Dacă pesticidele nu sunt bune, le-ai scoate imediat. Nu trebuie să mai ai perioadă de tranziție. Dacă au fost bune 30 de ani, nu mai sunt bune mâine? Nu trebuie să avem cu ce înlocui produsele respective?”, a punctat fermierul.

Într-o notă diferită, reprezentantul crescătorilor de albine, Răzvan Coman, a precizat că derogările pentru utilizarea neonicotinoidelor nu respectă zonarea în România, fiind lăsat astfel loc pentru abuz.

„Se dă o derogare, se aplică la sămânță, dar noi avem o derogare pentru partea de sud-est a țării. De ce se aplică tratamente la sămânță în Baia Mare? În Maramureș? Și nu pentru suprafețe mari, ci pur și simplu 0,5 ha. Este o chestie generalizată. Înainte să vedem dacă infestarea există, noi facem tratamentul, intoxicăm solul respectiv”, a tras un semnal de alarmă reprezentantul ACA.

Doar cinci ani?

La data de 25 octombrie 2017, votul UE de reînnoire a autorizării glifosatului timp de 10 ani eșua. Acest lucru i-a determinat pe cei de la Comisia Europeană să negocieze o perioadă mai scurtă de reînnoire cu țările UE. Voturile exprimate nu permit obtinerea pragului necesar pentru a ajunge la o majoritate calificată: 16 țări (Bulgaria, Danemarca, Republica Cehă, Estonia, Irlanda, Spania, Cipru, Letonia, România, Slovacia, Finlanda și Regatul Unit) au votat în favoarea reînnoirii, Germania și Portugalia s-au abținut, în timp ce Belgia, Grecia, Croația, Franța, Italia, Luxemburg, Malta, Austria, Slovenia și Suedia au votat împotriva reînnoirii.

Ulterior, CE a propus în cadrul unei conferințe de presă reînnoirea licenței de glifosat timp de încă cinci ani, fiind optimistă cu privire la aceasta reînnoire. E nevoie de un motiv concret pentru a nu se decide reautorizarea, mai ales că o măsură contrară ar presupune existența unor îndoieli asupra științei privind siguranța glifosatului și ar putea submina Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și Agenția Europeană pentru Produse Chimice, care au considerat erbicidul ca fiind sigur.