Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a fost prezent la Koli Forum, Joensuu, Finland, în 15 septembrie 2011. Koli Forum este o convenţie internaţională axată pe probleme legate de ferme, terenuri agricole şi păduri. Cu acest prilej, Cioloş a afirmat că agricultura de azi are nevoie de o dezvoltare eco-nomică şi eco-logică, pentru că domeniul este prioritar. Comisarul european a accentuat câteva puncte semnificative:
- 45% dintre terenurile agricole din Europa sunt de proastă calitate, cu un slab nivel al materiilor organice, iar 25% sunt terenuri erodate
- ecosistemele au dispărut
- păsările care stau pe lângă ferme s-au împuţinat, în ultimii 20 de ani, cu 25%, fluturii sunt mai puţini cu 70%, iar albinele mor
În acelaşi timp, producţiile agricole nu mai cresc, dar creşte nevoia de alimente pentru populaţia planetei. “Comisia Europeană îşi propune ca 30% din bugetul pentru subvenţii să fie alocat agriculturii ecologice. Cu ajutorul Programului de dezvoltare rurală, statele UE vor putea să-i susţină pe fermierii care vor să se implice în protecţia mediului”, a mai precizat Dacian Cioloş.
Agenţia Moodys a scăzut ratingul pentru două mari bănci franceze - Société Générale şi Crédit Agricole. Investitorii sunt îngrijoraţi de posibila expunere a băncilor la criza datoriilor cu care se confruntă Grecia, Italia şi Spania. Nu se ştie dacă guvernul francez va interveni în susţinerea celor două bănci, subliniază corespondenţii BBC.
La sediul Semtest-BVN din Sângeorgiu de Mureş, judeţul Mureş, va avea loc, pe 8 octombrie 2011, tradiţionala manifestare „Parada taurilor”. Crescătorii de bovine sunt aşteptaţi, de la ora 10,30, să asiste la prezentarea taurilor din rasele Fleckvieh, Holstein Friză, Red Holstein, Brună, Pinzgau, Limousine, Charolaise, Angus.
Pe 15 septembrie, începând cu ora 10,30, are loc „Ziua porumbului”. Manifestarea se desfăşoară în judeţul Ialomiţa, satul Orezu, comuna Ciochina, în ferma lui Nicolae Sitaru, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli - LAPAR. Vor fi prezentaţi în câmp cei mai noi hibrizi de porumb produşi de Caussade Semences, KWS, Maisadour, Monsanto, Pioneer şi Syngenta.
Într-unul din cele mai cunoscute areale legumicole ale ţării noastre, remarcabil prin producţia de legume în solarii, în ciclul II de cultură a tomatelor (de vară-toamnă) au apărut pe plante şi pe fructe simptome care au condus practic la compromiterea culturii. Simptomele sunt în cea mai mare parte tipice atacului de diverse tobamovirusuri cunoscute, precum şi patotipuri noi, mai puţin cunoscute, dacă nu chiar viroizi. Este vorba de tulpini care se manifestă de tip mozaical, caracterizate prin apariţia de pete clorotice sau gălbui, de forme şi mărimi diferite, răspândite pe toată suprafaţa limbului frunzei. Fenomenul apare ca o marmorare a frunzei sau mozaicare. În funcţie de tulpina virală care a atacat planta, decolorările internervuriene sunt mai mari sau mai mici, sunt clorozări, adică îngălbeniri sau necrozări, adică ţesuturi moarte. Apare şi o deformare a foliolelor frunzei. Virusul a produs şi pătarea fructelor încă din faza de gogonele, a fructelor verzi. Aceste fructe tăiate transversal relevă în pericarp, un ţesut de culoare brună datorat necrozării vaselor, iar placenta este desprinsă de pericarp.
Transmiterea şi simptomele virusurilor
De asemenea, s-a mai constatat simptomatologic prezenţa şi a altor virusuri, cum ar fi Virusul pătării inelare negre a tomatelor. Simptomele se manifestă prin apariţia unor pete inelare necrotice, de culoare negricioasă. Necroze de culoare închisă au apărut şi în lungul peţiolurilor frunzelor, precum şi al tulpinilor. În fază mai avansată petele necrotice se măresc ducând la distrugerea vârfului plantelor sau al plantei în întregime. Şi în acest caz, pe fructele verzi apar pete brune, iar pe cele în curs de maturare apar desene inelare divers colorate.
Unii specialişti au constatat şi prezenţa Virusului ofilirii pătate a tomatelor sau a petelor de bronz - TSWV, care se transmite prin înţepăturile de trips, dar şi prin sămânţă, el găsindu-se localizat în pericarp şi nu în embrion. Boala se manifestă iniţial prin apariţia unor pete clorotice sau necrotice în jurul punctului unde a înţepat tripsul şi a lăsat inoculul. Urmează clorozarea nervurilor, încreţirea sau răsucirea frunzelor, vârful plantelor capătă un aspect caracteristic, curbat, planta încetinindu-şi creşterea. În final, petele de pe frunze, peţioluri şi tulpini devin de culoarea bronzului şi se necrozează, ducând la ofilirea pătată a unor părţi din plantă sau a plantei în întregime. Pe fructe apar pete, arcuri sau formaţiuni inelare, de culoare maronie pe cele verzi şi mai deschise pe cele în curs de maturare (Pop, 2009).
Unele dintre simptome seamănă, la prima vedere, cu Virusul mozaicului tutunului - VMT sau Virusul mozaicului tomatelor - VMTo. Acest lucru este foarte curios deoarece toţi hibrizii cultivaţi sunt rezistenţi la Virusul mozaicului tomatelor. Astfel că, şi în condiţiile în care ar exista sursa de infecţie, fie din sol, fie într-o proporţie redusă din sămânţă, plantele rezistente nu ar trebui să fie afectate. Asta bineînţeles cu condiţia ca rezistenţa genetică să fie ridicată, să aibă încorporate toate cele trei gene Tm-1, Tm-2 şi Tm-22 care sunt eficace faţă de toate tulpinile genetice ale virusului mozaicului tutunului izolate la tomate. Pot fi însă şi situaţii în care manifestarea lui pe plante să se datoreze tipului de rezistenţă, ridicată sau moderată, precum şi genei de rezistenţă. Astfel, în cazul rezistenţei datorate unei gene de hipersensibilitate este posibil ca la temperaturi ridicate aceasta să se inhibe. Condiţiile de mediu, durata, intensitatea şi modul în care se succed temperaturile ridicate cu cele scăzute sau luminozitatea ridicată cu cea redusă constituie factori puternici de influenţă.
În natură, virusul se transmite uşor prin contactul dintre plantele bolnave şi cele sănătoase, prin lucrările de întreţinere a plantelor (copilire, defoliere, ciupire, recoltare), prin unelte şi echipamente şi bineînţeles prin diverşi dăunători, vectori ai acestui virus. În ce priveşte vectorii, ei sunt specifici anumitor tulpini virale sau patotipuri. Cu alte cuvinte, nu orice virus sau tulpină virală este transmisă de musculiţa albă de seră sau de o anumită specie de afide sau de trips ori de ce nu de Bemisia tabaci, o insectă asemănătoare cu musculiţa albă, despre care se spune că nu există în România. Faptul că aceasta este răspândită peste tot în emisfera sudică şi că de mai mulţi ani avem temperaturi uneori excesiv de ridicate constitue argumente pro. Nu rămâne decât ca entomologii noştri să o determine. Această musculiţă este principalul vector pentru Virusul încreţirii galbene a frunzelor de tomate - TYLCV.
Revenind la Virusul mozaicului tomatelor - VMTo, transmiterea lui are loc şi prin sămânţă. Proporţia seminţelor contaminate poate fi de până la 94% (Pop, 2009, Tratat de virologie vegetală, vol. III, Virusurile culturilor horticole). Virusul însă nu se găseşte în embrion, ci la suprafaţa seminţelor sau, uneori, în endosperm, infectarea noilor plăntuţe având loc la germinare sau la transplantare. Infecţia din sămânţă se observă încă din perioada de producere a răsadului. În cazul în care infecţia apare mai târziu, după repicare (dacă s-a făcut la 2-3 săptămâni de la răsărire) sau după plantare, atunci este mai puţin probabil ca sursa să fie numai sămânţa. De la un an la altul sau de la un ciclu la altul, virusul rezistă în resturile vegetale, în sol ori pe uneltele cu care se lucrează în solar. De regulă, sămânţa comercială este tratată chimic, termic sau prin vacum-infiltraţie, ceea ce reduce mult sursa de infecţie. Dar, aşa cum am arătat la început, acest virus nu poate provoca daune decât plantelor lipsite de rezistenţă. Nu însă şi în cazul în care este vorba de o tulpină virală nouă, de un patotip nou.
Simptome tipice ale VMTo, gen pete sau dungi necrotice pe tulpină, peţiol sau frunze şi uneori chiar pe fructe, pot să apară şi în cazul cultivării de hibrizi rezistenţi la VMTo, dar în condiţii climatice speciale, cum ar fi temperaturi scăzute şi luminozitate redusă. În acest caz însă, de cele mai multe ori, simptomele dispar odată cu modificarea în bine a factorilor climatici.
TASVd, viroid complex care face pagube mari în culturile protejate
Pe plan mondial se discută şi de un viroid complex, Tomato apical sunt pospiviroid - TASVd, care a fost semnalat cu mai mulţi ani în urmă, dar în prezent el a creat mari probleme la culturile de tomate protejate din Israel. Asta, ca şi alte sesizări, a făcut ca Organizaţia Europeană de Protecţia Plantelor (EPPO) să-l treacă pe lista de alertă.
Plantele afectate au internodii scurte, cu aparenţă de tufă, frunzele sunt deformate şi îngălbenite, fructele sunt de mărime redusă, de culoare roşu pal. În cazuri de atac sever, producţia este puternic diminuată. Transmiterea nu se face nici prin afidul Myzus persicae, nici prin musculiţa albă Bemisia tabaci, nici prin rădăcină, în cazul solurilor infectate. Totuşi, rezultatele arată că viroidul este capabil să invadeze ţesutul embrionar al seminţei şi rata de transmitere prin sămânţă să atingă procentul de 80%. Mai mult, s-a confirmat şi faptul că bondarii (Bombus terastris) pot transmite viroidul de la plantele infectate la cele sănătoase. Pe baza acestor constatări se sugerează că transmiterea primară a viroidului la tomatele din spaţiul protejat se face prin sămânţă şi în secundar distribuţia are loc prin activitatea de polenizare a bondarilor sau mecanic prin lucrările de întreţinere (Antignus şi al. 2007; EPPO priority list, 2011).
Măsuri împotriva atacului de viroze
Deşi nu se cunoaşte nici un tratament, asta nu înseamnă că totul este pierdut.
În condiţiile apariţiei atacului de viroze, se impun următoarele măsuri:
Eliminarea şi arderea frunzelor sau a plantelor bolnave, asta dacă se identifică de la început atacul. Orice întârziere este catastrofală, deoarece virusul se poate transmite rapid de la o plantă la alta, fie de către oamenii care întreţin cultura, fie de către insecte;
În cazul afectării vârfului de creştere, acesta se va elimina şi se va continua creşterea plantei pe un lăstar lateral, pe un copil;
Dacă este posibil, lucrătorul se va spăla pe mâini cu un jet puternic de apă şi săpun după ce a îngrijit o plantă bolnavă;
Dacă se lucrează cu mănuşi de protecţie, acestea se vor spăla într-o soluţie de fosfat trisodic 1% sau, în funcţie de posibilităţile financiare, cu Minclean;
Uneltele de lucru se vor spăla şi ele în soluţia de fosfat trisodic;
Zonele cu plante afectate de virus se vor întreţine separat, după terminarea lucrărilor de întreţinere a celorlalte plante;
Plantele afectate vor fi bine irigate şi fertilizate, dar nu în exces;
După încheierea ciclului de vegetaţie se vor aduna şi arde toate resturile vegetale;
Pe cât posibil, se va face o dezinfecţie a solului cu Basamid;
În ciclul următor se vor cultiva hibrizi de tomate cu rezistenţă genetică, având încorporate toate cele trei gene: Tm-1, Tm-2 şi Tm-22;
În cazul în care se va cultiva ardei gras, acesta va avea încorporate genele de rezistenţă L1, L2, L3 şi L4, prima controlând rezistenţa la VMTo, iar celelalte la restul de tobamovirusuri care infectează ardeiul;
Plantarea se va face pe un teren liber de orice rest vegetal sau de buruiană, gazde pentru diversele virusuri şi nu numai;
Pe parcursul producerii răsadurilor, ca şi a vegetaţiei plantelor în cultură, se vor lua toate măsurile de prevenire a atacului unor dăunători care sunt şi vectori de viroze. Este vorba atât de măsuri chimice, cât şi de folosirea plaselor de protecţie contra insectelor, de tip insect proof ;
Riscul transmiterii VMT la plantele nerezistente este mai mare în cazul persoanelor care fumează.
Atragem atenţia că, uneori, cultivatorii de tomate, ca urmare a stării de sărăcie în care se află, folosesc pentru ciclul II de cultură (de vară/toamnă) sămânţă provenită din fructe de la cultura precedentă, din ciclul I. În acest fel, prima sămânţă fiind hibridă (F1), are loc o segregare, noile plante (F2) pierzându-şi cel mai adesea rezistenţa la viroze şi nu numai. Iată de ce recomandăm mereu să se folosească numai sămânţă originală, procurată numai din magazine autorizate şi, de la caz la caz, să se ceară buletin de analiză a acesteia. Nu în ultimul rând recomandăm păstrarea bonului de casă şi a plicurilor de seminţe până la terminarea ciclului de vegetaţie.
Rugăm cultivatorii de legume din România, să nu ezite şi să ne contacteze, la ICDLF Vidra sau la Staţiunile noastre de la Bacău, Buzău sau Iernut, la cel mai mic semn că ceva nu este în regulă. Măsurile preventive sunt esenţiale comparativ cu cele curative.
DR. VICTOR LĂCĂTUŞ, DIRECTOR ŞTIINŢIFIC ICDLF VIDRA
A doua ediție a Zilelor Porților Deschise, eveniment organizat de compania Universal Group România, a avut loc la Puchenii Mari, în județul Prahova, la mijlocul lunii iulie, sub sloganul „Living proof”.
Timp de trei zile, legumicultorii au putut vedea culturile demonstrative înființate cu noii hibrizi Seminis de tomate și ardei, pentru care s-au folosit protecție biologică și un program de biofertilizanți.
Peste 200 de cultivatori din toată țara și distribuitorii locali ai Universal Group au sosit în cele trei zile la Puchenii Mari pentru a vedea cultura de tomate înființată în spații protejate. „După părerea tuturor e o mare îmbunătățire față de anul trecut. Sperăm că la anul va fi și mai bine. Avem în momentul de față, în principal, hibrizi noi de tomate, cu creștere nedeterminată. În luna august vor fi și culturile de câmp, ardei și tomate pentru industrializare. Vom mai organiza peste ceva vreme un eveniment similar”, ne-a spus Alexandru Cernahoschi, director de vânzări al Universal Group.
Hibrizii prezentați nu sunt deocamdată pentru comercializare, ci se află în faza de testare și vor înlocui în următorii ani hibrizii deja comercializați.
Vizitatorii au putut intra în fiecare din cele două sere de prezentare, iar cei care au vrut mai multe informații legate de soiuri și tehnologia aplicată au fost însoțiți de un tehnician.
Universal Group reprezintă în România companiile Seminis, Koppert și Agritecno. Din 1992 este reprezentant și distribuitor exclusiv al Seminis, o companie Monsanto, unul dintre cei mai mari producători și distribuitori de semințe de legume pe plan mondial, prin cele şase branduri: Royal Sluis, Petoseed, Asgrow sau Bruinsma.
Protecție și fertilizare bio
Combaterea dăunătorilor în serele de la Puchenii Mari nu s-a făcut cu substanțe chimice. „Mai mult, am avut un program complet de biostimulatori, de origine vegetală. Încercăm să ne apropiem cât mai mult de cerințele pieței, adică o cultură bio”, a precizat Alexandru Cernahoschi. Astfel, pentru polenizarea naturală s-au folosit colonii de bondari Natupol din specia Bombus terrestris. Combaterea dăunătorilor s-a realizat cu diverse insecte prădătoare, inamici naturali ai dăunătorilor.
Pentru bolile de sol s-a folosit Trianum, un produs natural special dezvoltat pentru a proteja sistemul radicular impotriva bolilor produse de diverse ciuperci. În plus, în sere s-a folosit folia neagră de mulci.
Programul de fertilizare a presupus doar produse Agritecno, comercializate tot de Universal Group. „Prin aplicarea acestor tratamente se elimină din fertilizarea chimică. Cei mai mulți fertilizanți sunt din alge marine. Legumicultorii ar putea să folosească doar acest tip de produse având în vedere că prețurile nu diferă. Față de celelalte tipuri de fertilizanți sunt cam la fel, iar față de cei naturali și testați ecologic, de pe piață, prețurile sunt la jumătate”, a punctat Codrin Budescu, inginer horticol, care se ocupă de programul de biofertilizanți de la Agritecno.
Legumicultorii sunt deschişi la noutăţi
La tomate, în momentul de față, vedeta Universal Group este hibridul Venezia, cel mai apreciat pe segmentul tomate timpurii. Pe locul doi ar fi Kiveli, care nu e un hibrid timpuriu, dar are o rezistență mai mare, ce se pretează foarte bine și în ciclul 2 de producție.
„Venezia se comercializează de vreo 5 ani, iar aici e luat ca martor. Se remarcă prin culoare, gust, fermitate. E un hibrid timpuriu care s-a adaptat foarte bine la noi și e folosit la Matca, Izbiceni, iar la Bârlad se fac culturi ecologice cu acest soi. Semințele care vin în ultimii ani, de când am intrat în UE, sunt netratate. Dar, acum vin mulți hibrizi din urmă foarte competitivi. Avem un hibrid nou cu foliaj mai aerisit, distanță mică între noduri, produse uniforme cu o medie cam de 180 g. Un alt hibrid nou, de ciclu prelungit, cu fructe ce au în jur de 160 g, este foarte productiv și poate fi folosit tot anul. În general, hibrizii produși de Seminis se pretează la culturi pe tot parcursul anului. Eu am producție la toate soiurile, dar numai cultivatorii vor decide ce soiuri vor folosi”, spune Valeria Tudor, inginer și consilier tehnic Universal Group România.
La ardei gras, Belladonna și Maradonna, dar și hibridul capia - Kaptur sunt deja cunoscuți pe piața românească. „Avem doi hibrizi în testare, noutăți absolute: SVR8018 și SVR8017, ardei gras și dorim să vedem care sunt rezultatele lor comparativ cu Belladonna și Maradonna. E încă devreme pentru că mai au de crescut, dar dacă vremea ne permite o să ajungă cât un stat de om”, a mai spus Valeria Tudor.
„În momentul în care prezinți hibrizi noi către piață este important să faci un prim pas invitând legumicultorii să-i vadă. În funcție de ce aleg ei, vom face și noi o selecție mai restrânsă, la doi-trei hibrizi pe care îi vom oferi gratuit spre testare. Legumicultorii trebuie să vadă și dacă se pretează condițiilor din zona lor de cultivare”, a completat Alexandru Cernahoschi.
Horia Culcescu, preşedinte Hortifruct:
„Lucrez de 15 ani cu compania Universal Group și am luat în special semințe de castraveți pentru serele mele. În timp, am schimbat hibrizii, dar sunt mulțumit de rezultatele obținute. Am avut și roșii, iar acum testăm noi hibrizi. Dacă au rezultate mulțumitoare îi vom băga în producție. Ca o dovadă că legumele românești se caută, noi exportăm în Germania, Cehia, Ungaria și Polonia, iar cererea e mare.”
Virgil Ursu, legumicultor din Bogdănița (Vaslui):
„Pe 1 ha am pus pe 80% roșii, iar pe restul ardei și castraveți. De trei ani folosesc soiul Venezia și e foarte productiv, rezistent la dăunători, boli, virusuri. Am precizat asta pentru că eu sunt în proces de reconversie și e ultimul an de acreditare bio. Mai vreau să fac reconversie pe încă 1,5 ha. Dacă pui sămânță de calitate, dai ce trebuie, obții producție și la urmă bani, pe care îi poți investi ca să te dezvolți.”
Lavinel Iordache, SC Lavinel Impex (Dolj):
„Am început în 1996 să lucrez cu Universal Group și cumpăram pentru vânzare hibrizi de vărzoase. Apoi am luat și semințe de castraveți, de tomate, de ardei gras, pepeni verzi și încet, încet aproape toată gama. Acum, mai toți fermierii din zona Calafat, de unde suntem noi, cunosc semințele Seminis. Nu doar calitatea, dar și prețul le face atractive.”
DELIA CIOHODARU
Nova Combi este un utilaj universal pentru semănare şi fertilizare pentru toate metodele de cultivare a solului. Utilajul poate fi utilizat fără limită şi pentru semănare directă şi pentru sol pregătit prin arătură minimală, tradiţională sau grapare. Nova Combi încarcă seminţele şi îngrăşământul în acelaşi disc, însă soluţia unică, cu disc dublu, dezvoltată de Tume le ţine separate. Deoarece nu se utilizează discuri de fertilizat separate, solicitarea de putere a tractorului este cu până la 30% mai mică.
Semănătoarea Nova Combi economiseşte până la 5 litri de combustibil la hectar.
Construcţia discului - durabilă şi robustă
Menţionăm aici câteva dintre avantajele tehnice ale semănătorii Tume Nova Combi.
Brazda de semănare nu este mai lată decât este necesar datorită profilului exterior convex al discului, solul nu este mutat pe lateral aşa cum s-ar întâmpla cu discurile drepte.
Toate componentele sunt rotative. Cele două discuri de brăzdar au diametre diferite şi se rotesc pe axe diferite (fig.1), ceea ce face ca discurile să rămână curate.
Îngrăşământul se distribuie în sol sub nivelul la care se distribuie sămânţa, asigurând o valorificare mai bună a substanţei active şi reducerea daunelor provocate prin arderea seminţelor.
Perimetrul exterior al discului este zimţat şi cu diametre uşor diferite asigurând o rotaţie excelentă, autocurăţare şi o pătrundere mai uşoară a solului. Datorită acestui fapt nu sunt necesari răzuitori suplimentari pentru curăţarea discurilor.
Cele mai bune rezultate se obţin prin amplasarea roţilor înaintea discurilor şi nu în spatele lor. Astfel, dacă în sol există pietre, roata ridică discurile înainte ca acestea să lovească piatra.
Roţile sunt utile şi la presarea paielor şi la precompresarea solului înainte de semănat. Structura utilajului este practic liberă. Roţile din faţă păstrează tot timpul aceeaşi adâncime de însămânţare şi nu îşi schimbă poziţia dacă buncărul pentru seminţe şi îngrăşăminte este plin sau gol. Plăcile de uretan dintre discuri menţin separarea dintre fertilizator şi seminţe şi previn variaţiile de adâncime.
Mai trebuie reţinut şi faptul că Nova Combi menţine lăţimea standard verificată a rândurilor la 125 mm.
Utilajele se manevrează uşor şi nu presează solul
Adâncimea de semănat nu este afectată de:
Denivelările terenului: Variaţiile de suprafaţă în direcţia de mers; Variaţiile de suprafaţă în direcţiile laterale, cum ar fi striurile şi brazdele.
Dacă buncărul este plin sau gol.
Viteza de semănare.
Bara de tracţiune, standard, multifuncţională, se poate folosi în poziţie coborâtă (normală) sau în poziţie ridicată cu CultiPack pentru semănare direct în mirişte.
Testul de calibrare pe Nova Combi este foarte uşor de efectuat.
Utilajele Nova Combi nu presează solul mai mult decât este necesar. Părţile grele sunt totuşi durabile şi solide. Utilajul este foarte uşor de manevrat pentru utilizator, dar şi uşor de întreţinut. Minimul necesar pentru sistemul hidraulic al tractorului este un circuit hidraulic.
Avantajele Tume CultiPack
Tume CultiPack poate fi folosit împreună cu semănătoarea Nova Combi.
La capătul terenului de arat şi în timpul transportului pe şosea nu este nevoie să se ridice utilajul. Prin urmare, greutatea pe axul din spate al tractorului nu creşte. Totuşi, dacă se doreşte, CultiPack poate fi ridicat cu tractorul în trei puncte.
Discurile sunt crestate, rotative şi sunt montate pe elemente arcuite separate.
CultiPack este dotat cu cârlig de tracţiune pentru semănătoare, a cărui greutate maximă de tracţiune este de 3 tone. Bineînţeles, se pot tracta şi alte utilaje.
Deşi greutatea proprie a utilajului este mică, piesele de cultivare intră uşor în sol datorită formei discului de cultivare. La nevoie se pot pune greutăţi suplimentare de 3 tone pentru solurile dure, dar este de dorit să nu se crească greutatea proprie a utilajului.
Material furnizat de firma Munax
Tractoarele din seria S de la Valtra sunt proiectate să asigure un nivel înalt de performanţă, diverse funcţionalităţi, flexibilitate, şi, de asemenea, să-i confere conducătorului tot confortul, fără compromisuri în ceea ce priveşte caracteristicile de bază ale unui tractor de primă clasă.
Viteza maximă de 50 de km/h, capacitatea mare de ridicare, datorată sistemului hidraulic complet automatizat, un număr mare de distribuitoare hidraulice, posibilitatea mare de balastare sunt numai câteva dintre caracteristicile care îi oferă noii serii S caracterul multilateral, ce îmbină armonios tradiţionalul şi modernul.
În agricultura modernă, un tractor nu trebuie să ţină cont de limite atunci când vine vorba să adopte o tehnologie nouă, mai bună şi mai productivă. Lansată pe piaţă în 2008, seria S de tractoare Valtra a fost prima din domeniul maşinilor agricole dotată cu tehnologia AGCO e3 SCR, ce presupune tratarea gazelor arse de eşapament. Odată cu introducerea noilor reglementări privind emisia de gaze poluante, seria S a adoptat stadiul II de tehnologie SCR, în prezent, Seria S aflându-se la cea de-a treia generaţie, cifră prezentă în ultima poziţie din denumirea modelului: S 233, S 263, S 293, S 323 şi S 353.
Noua serie S reprezintă, de asemenea, rezultatul unei îndelungi colaborări între Valtra şi AGCO Sisu Power. Motorul cu tehnologie SCR al noilor modele utilizează aditivul AdBlue, care este pulverizat în ţeava de eşapament pentru a curăţa mai eficient emisiile din convertorul catalitic, transformând periculoşii oxizi de azot (NO2) în inofensivul azot (N2) şi apă (H2O). Astfel, tehnologia de motor SCR este ecologică şi extrem de eficientă.
Ceva vechi, ceva nou…
Valorile cuplului motor au fost mărite la noile modele, iar nivelul zgomotului din cabină a fost redus la 70 decibeli. Totodată, au fost aduse îmbunătăţiri sistemului de răcire, astfel încât tractoarele să poată fi folosite la încărcături şi mai mari şi în condiţii climatice deosebit de calde.
Seria S a fost proiectată pentru lucrări cât e ziua de lungă, în agricultură sau construcţii. Noul rezervor de carburant de 630 litri creşte autonomia de lucru, în timp ce volumul rezervorului de AdBlue a fost mărit la 60 litri, astfel că, în funcţie de lucrare şi condiţii, nu va mai fi necesar ca – pentru un timp mai îndelungat – rezervorul de AdBlue să fie umplut de fiecare dată când se efectuează alimentarea cu combustibil.
Noile convertoare catalitice sunt situate în interiorul ţevii de eşapament, care are o formă nouă, ovală, pentru a îmbunătăţi vizibilitatea. Valtra S 353 şi S 323 au în dotarea standard suspensia punte faţă, disponibilă opţional şi la modelele “mai mici” ale seriei S. Sistemul de frânare a fost, de asemenea, îmbunătăţit cu un nou sistem anti-îngheţ.
Şasiul seriei S este complet nou, la fel fiind şi punţile, şi transmisia, toate acestea asigurând o senzaţie de relaxare în timpul condusului.
Monitorizare prin internet
Noua serie S este disponibilă, din fabricaţie, cu interfaţa pentru montarea sistemului de ghidare prin GPS, Auto-Steering, sau cu pachetul complet de ghidare a direcţiei System 150 Auto-Steering, care asigură o precizie de 3-5 centimetri. De asemenea, tractoarele pot fi echipate, din fabrică, cu sistemul AGCOMMAND, dispozitivul de urmărire a vehiculului şi de înregistrare a datelor, cu ajutorul căruia se poate supraveghea locul unde se află tractorul, funcţionarea şi eficienţa acestuia. Tractoarele echipate cu AGCOMMAND pot fi urmărite prin internet, de exemplu, de către proprietar sau de echipa de service.
Cabina AutoComfort
Design-ul noii serii S combină temele consacrate Valtra cu cele mai recente tendinţe. Cabina spaţioasă şi funcţională oferă o vizibilitate excelentă, în toate direcţiile, iar fiecare detaliu a fost atent analizat şi reproiectat. Tehnologia de ultimă oră încorporată este o dovadă, în plus, de abordare revoluţionară a companiei Valtra. Tot în cabină se află comenzile uşor de manevrat, precum maneta HiTech, volanul reglabil QuickSteer, scaunul reînnoit Valtra Evolution, un loc complet regândit pentru pasager şi multe altele.
Sistemul Valtra de condus în ambele direcţii de mers - TwinTrac
Comenzile pentru sistemul de mers în ambele sensuri TwinTrac, care fac parte din dotarea opţională, pot fi reglate lateral, făcând astfel posibil lucrul mai eficient chiar şi la mersul cu spatele. Confortul cabinei este dat şi de rezultanta îmbunătăţirilor aduse suspensiilor noii serii: suspensia în patru puncte a cabinei, suspensia punţii frontale şi suspensia scaunului Grammer Superluxe.
Mai multe imagini, pe pagina de Facebook a companiei MEWI.
Compania Agrocomerț Holding SA din Timișoara a organizat, între 30 iunie și 29 iulie, în colaborare cu dealerii regionali o serie de demonstrații practice în câmp cu Claas Lexion 670, combina cu cai. Demo-tourul Claas a dat ocazia fermierilor din aproape toată țara să vadă la lucru combina de 431 CP a constructorului german.
Întâlnirea din 26 iulie cu agricultorii, lângă Călărași, a fost organizată împreună cu ProAgroService, dealer Claas pentru zona Călărași, Constanța, Tulcea. A fost a doua de la Călărași, fiind o prezentare strict tehnică, în detaliu, mai ales că au participat şi doi reprezentanţi din partea producătorului Claas, care au răspuns întrebărilor puse de fermieri. Au fost prezenţi mai bine de 50 de agricultori. Prima întâlnire în judeţul Călăraşi s-a axat pe demonstrații în câmp. „Toți fermierii au primit un catalog complet, cu informații, pe care să-l studieze. Data trecută invitații noștri au putut să conducă Lexionul 670, și-au spus părerile, au cerut informații legate de creșterea de putere, rapiditatea comenzii. Azi întreaga prezentare a fost mai explicită, am arătat exact interiorul combinei. Dacă nu ar fi fost atât de umed, am fi făcut și astăzi un drive test”, a spus Mihai Zaman, reprezentantul ProAgroService. El a fost și cel care a prezentat toate detaliile tehnice, pe care invitații le-au putut urmări pe două ecrane.
Demonstrații în 8 județe
Agrocomerț Holding SA a organizat opt astfel de întâlniri cu fermierii, unde au fost puse la lucru în câmp tractoare Claas şi combina Lexion 670. Startul a fost dat la Combinatul Agroindustrial Curtici, în județul Arad. Au urmat apoi demonstrațiile din județele Timiș, Olt, Călărași, Ialomița. „Ne-am întors la Călărași, după ce Demo Team Claas a trecut și prin Bulgaria, deoarece dealerul nostru a dorit două demonstrații.
Următoarea demonstraţie va fi lângă Bacău, după care vom merge spre Iași. Am dorit ca în cazurile în care nu am avut posibilitatea să facem lucrări în câmp să fie ca o discuție liberă, o întâlnire între agricultori. La fel s-a întâmplat și la Gătaia unde a plouat. Prin aceste demonstrații am vrut să subliniem faptul că există și combine mari cu cai. Lexion 670 este cea mai mare combină cu cai produsă de Claas. Peste aceasta sunt combinele cu APS și rotori”, ne-a spus Mihai Flucsă, referent marketing Agrocomerț Holding SA.
„Lexion 670 este combina cea mai potrivită pentru zona noastră”
Mihai Zaman, reprezentantul ProAgroService, a ţinut să precizeze că decizia de a prezenta combina Lexion 670 a venit în urma solicitărilor fermierilor. „Am insistat pe acest model pentru că în urma sugestiilor adunate de-a lungul anilor, 80% din fermieri și-au exprimat dorința de-a lucra folosind combine pe cai. Lexion 670 e prima combină din această gamă care are principiul de scuturare pe cai. Dezavantajul momentan în România e că nu reușim să oferim întreg suportul logistic unei combine performante. Riscăm astfel, când tragem linie, să nu mai obținem acel raport optim profitabilitate-performanță-calitate.
Claas produce o gamă de 46 de combine tocmai pentru a reuși să se adapteze cel mai bine cerințelor clientului. Culturile diferă de la o solă la alta, ca să nu mai vorbim de la o zonă la alta. Lexion 670, ca o concluzie a tuturor, e cea mai potrivită pentru zona de aici și pentru suportul logistic pe care fiecare fermier e dispus să-l pună la dispoziție. De exemplu, e foarte important ca unei combine să-i poți asigura transportul din mers. Mulți lasă remorca la capătul solei și când s-a umplut buncărul aduc combina lângă. Ar trebui ca această combină să nu se oprească din lucru. E un consum extraordinar pe care puțini îl realizează”, explică Mihai Zaman.
A fost prezentat și tractorul Claas Xerion 3300, sub deviza „tehnica de mâine la dispoziția dumneavoastră încă de astăzi”.
Fermieri îndrăgostiți de Claas
Printre invitați au fost fermieri care deja au utilaje marca Claas, dar nu numai. Organizatorii au adus laolaltă nu neapărat clienți, ci posibili clienți și inclusiv concurența, deoarece fiecare trebuie să vadă calitățile sau defectele utilajelor pentru a putea face o comparație.
Unul dintre agricultorii prezenţi este şi cel mai nou proprietar al unei combine Claas, pe care a cumpărat-o de doar câteva săptămâni. Victor Vlăsceanu are, în judeţul Călăraşi, 500 ha pe care le lucrează cu un tractor New Holland de 130 CP, pe care-l are de vreo 5 ani, un nou tractor John Deere, o combină de la New Holland și o combină Claas Tucano 320. „Am pus deja la lucru combina Claas Tucano și s-a descurcat bine. Sunt mulțumit de ea, face 3 ha/oră. Am cumpărat-o prin credit la bancă pentru că nu am putut prin proiecte. Am încercat acum 4 ani, dar pentru că am trecut de 40 de ani mi-au luat 15 puncte și nu am mai prins. Anul următor am făcut din nou un proiect pentru combină și tot nu am reușit”, ne-a spus fermierul care a venit la întâlnirea de lângă Călărași pentru că și-ar dori și alte utilaje.
Tot ca să se decidă asupra unui utilaj a venit și Alexandru Preda care exploatează în jur de 500 ha: „Am venit să văd utilajele pentru că am depus un proiect pe Măsura 121. Am ofertă de la ei pentru diverse utilaje și vreau sa mă orientez.”
Unii dintre fermieri s-au declarat chiar îndrăgostiți de combinele Claas. Dumitru Coman are două combine second hand: Claas 112 CS și Claas 118 SL. „Mă descurc mai mult decât bine având în vedere că utilajele sunt la mâna a doua. Având experiență în agricultură pot spune nu că aș fi îndrăgostit de Claas, dar că această firmă produce cele mai bune mașini în ceea ce privește recoltatul. Combinele Claas sunt de departe cele mai fiabile, rezistente și performante pentru noi cei din zona Bărăganului, unde sunt suprafețe mari, iar culturile sunt îmburuienate și culcate. În diferitele accidente în tehnologii, combina Claas poate scoate producția”, spune fermierul Dumitru Coman.
Demonstrațiile în câmp sunt mai eficiente decât târgurile
Potrivit organizatorilor, acest tip de întâlniri cu demonstraţii practice în câmp sunt un bun prilej pentru discuții și pentru stabilirea unor relații solide. Au un impact mult mai puternic față de un târg. „Din punctul nostru de vedere, aceste demonstrații practice merită a fi organizate mult mai mult decât participarea la târguri. Aici, lumea e chiar interesată să conducă, să simtă și să vadă efectiv cum merge combina, pe când la târg văd doar că arată bine. În afară de un preț, niște caracteristici sau să atingă volanul nu se poate face mare lucru”, arată Mihai Flucsă, referent marketing Agrocomerţ Holding. El a adăugat că participanţii la noi în țară la demonstrații în câmp sunt mai numeroși față de alte țări. De exemplu, în Bulgaria cel mai mare eveniment Claas a adunat aproximativ 15 fermieri, toți potențiali clienți care doreau să vadă utilajul la lucru și să se convingă că fac alegerea corectă.
AGROCOMERŢ HOLDING - TUR DE FORŢĂ CU LEXION 670, COMBINA PE CAI
DELIA CIOHODARU
Septembrie este luna cu care începe sezonul de toamnă. În popor această lună poartă denumirea de “Răpciune” - vreme schimbătoare sau de “Viniţel” - luna vinului, acum fiind timpul când se strânge rodul viilor. Fiind lună de început de toamnă, tradiţiile populare fac legătură între lunile anului şi vreme. Astfel, dacă de “Răpciune” e cald, atunci luna următoare “Brumărel” va fi rece şi cu umezeală. Daca tună în septembrie, se spune că e semn de multă zăpadă în “Făurar”, iar dacă în septembrie înfloresc scaieţii, atunci toamna va fi lungă şi frumoasă.
Pentru agricultură, septembrie este luna în care, pe de o parte se începe campania de pregătire a terenului pentru grâu şi orz, iar pe de altă parte suntem în plin sezon de recoltare a culturilor de porumb şi floarea-soarelui.
Luna August nu a fost prea darnică în precipitaţii. Sunt zone în care nu a plouat deloc şi zone unde au fost ploi răzleţe de vară, cu o cantitate redusă de precipitaţii. În unele zone, din cauza secetei nu s-a putut intra la pregătirea patului germinativ pentru cultura de rapiţă, iar în alte zone, cu consum mare de motorină, abia s-a reuşit o pregătire destul de precară a acestuia.
În general, comparativ cu anii anteriori, la începutul lui septembrie întâlnim o perioadă de instabilitate atmosferică, instabilitate caracterizată cu precipitaţii la nivelul întregii ţări, care permite, de cele mai multe ori, pregătirea terenului şi semănatul culturii de rapiţă.
Lucrările prezentate mai jos sunt redate ca repere orientative pentru cititorii noştri şi nu exclud posibilitatea efectuării de alte lucrări în cadrul acestor culturi sau la alte culturi existente în cadrul fermelor. Fiecare agricultor, în funcţie de cultura pe care o are, de suprafeţele pe care le deţine, cât şi în funcţie de condiţiile climatice va decide ce este mai corect de efectuat în ferma proprie.
Pe lângă culturile menţionate mai jos, care au importanţă mai mare în agricultura românească, în septembrie se mai recoltează şi culturile de fasole, năut, in, cânepă etc.
Rapiţă
La cultura de rapiţă, începutul lunii coincide cu perioada optimă de semănat din sud-estul ţării, perioadă care se încheie în mod normal în jurul datei de 15 septembrie. În această zonă se cultivă cea mai mare suprafaţă de rapiţă din România şi ca atare producţiile de anul viitor depind de modalitatea de desfăşurare a campaniei de semănat din zona respectivă. O parte din elementele tehnologice de înfiinţare a culturii de rapiţă au fost descrise pe larg în numărul trecut al revistei noastre. În articolul de faţă completăm tehnologia cu câteva idei întâlnite pe teren de echipa de la Revista Fermierului.
Agricultorii întreabă dacă este bine să semene rapiţa înainte de apariţia ploilor sau să aştepte mai întâi căderea precipitaţiilor, pentru a fi siguri de reuşita culturii. În mod normal ar trebui să privim cultivarea rapiţei sub două aspecte importante:
Dacă am reuşit să pregătim terenul pentru semănat, este bine să trecem la însămânţarea culturii de rapiţă chiar şi în teren uscat, dar obligatoriu să nu uităm de lucrarea de tăvălugit a semănăturii. În această situaţie, precipitaţiile care vor urma vor face contactul cu sămânţa în pământ şi astfel vom reuşi să câştigăm câteva zile importante (chiar şi o săptămână) în avantajul culturii. În cazul în care aşteptăm mai întâi precipitaţiile, pierdem un timp preţios cu uscarea terenului la suprafaţă, cu aplicarea ultimei lucrări şi efectiv cu operaţiunea de semănat. Lucrarea de tăvălugit aplicată imediat după semănat (în condiţii de secetă) pune sămânţa mai bine în contact cu solul şi chiar la o ploaie de 7-9 mm asigură o răsărire uniformă a plantulelor şi o supravieţuire a culturii. Dacă nu am efectuat lucrarea de tăvălugire, există posibilitatea ca ploile mai mici din punct de vedere cantitativ să umecteze numai superficial stratul de sol, inclusiv sămânţa, iar aceasta are tendinţa de a germina. Lipsa umidităţii sub sămânţă (susţinerea acesteia prin aport freatic) poate duce la uscarea plantulelor şi la compromiterea culturii de rapiţă.
Presupunând că am semănat rapiţa în secetă şi ploile au venit extrem de târziu, iar cultura nu va mai rezista peste iarnă, în primăvară avem şansa să reînsămânţăm această suprafaţă cu floarea-soarelui sau cu alte culturi din sistemul de rotaţie pe care l-am stabilit în asolament. Prin această măsură reducem foarte mult pagubele pe care le avem la cultura rapiţei şi totodată pe suprafaţa respectivă nu pierdem un an de producţie. Dacă cultura de rapiţă a răsărit, încă din primele faze de vegetaţie trebuie să o avem sub observaţie, mai ales pentru combaterea purecilor de pământ. Chiar dacă sămânţa este tratată corespunzător cu insecticide, chiar dacă a răsărit la timp, există probabilitatea ca spre finalul acestei luni să ne confruntăm cu un atac masiv de pureci de pământ (Phyllotreta atra), care pot duce la compromiterea culturii. În momentul în care avem o infestare puternică de Phyllotreta trebuie să intervenim cu un insecticid de contact sau sistemic care să controleze numărul de adulţi. În condiţii de secetă, de obicei atacul este mult mai pronunţat decât în mod normal şi pagubele sunt mult mai însemnate din punct de vedere cantitativ.
Grâu şi orz
Pe solele unde conform asolamentului urmează să fie amplasate culturile de grâu şi orz este bine ca imediat după recoltare să eliberăm terenul de resturile vegetale şi să executăm lucrarea de arat în aşa fel încât să beneficiem de apa rămasă în sol din momentul recoltării. De cele mai multe ori, datorită dotării tehnice insuficiente sau a condiţiilor meteorologice nefavorabile, terenurile se lucrează mult mai târziu. Ca urmare, şi la ora actuală sunt suprafeţe mari cu resturi vegetale, neprelucrate, cu multe buruieni. De fapt, condiţiile climatice din vara acestui an au permis dezvoltarea pe mirişti (de rapiţă, de grâu, de orz etc) a tuturor speciilor de buruieni. Sunt suprafeţe la care înălţimea buruienilor a depăşit 100 - 120 cm.
În aceste situaţii, majoritatea specialiştilor recomandă:
Pe suprafeţele cu o cantitate vegetativă mai redusă de buruieni să se aplice direct unele erbicide totale de tipul “glifosat” care atacă tot spectrul de buruieni şi care au posibilitatea de a se transloca în rădăcinile plantelor perene. După aproximativ 3 - 4 săptămâni de la aplicare, pe suprafaţa respectivă se poate trece la realizarea arăturii de bază.
Pe suprafeţele cu o cantitate vegetativă mare, cu buruieni înalte, ajunse aproape la maturitate, este bine ca în primul moment să cosim acea mirişte, iar materialul cosit fie este împrăştiat uniform ca îngrăşământ verde pe toată suprafaţa, fie este îndepărtat de acolo. După această lucrare se lasă miriştea nelucrată încă două sau trei săptămâni, în aşa fel încât buruienile să pornească din nou în vegetaţie şi apoi se trece la aplicarea erbicidelor totale ca şi în cazul precedent. După erbicidare se poate efectua arătura, dar trebuie să ţinem cont de perioada de repaus necesară acţionării acestuia. În cazul în care nu vrem să aplicăm erbicide, la câteva zile după lucrarea de cosit (când materialul tăiat s-a uscat) se poate trece direct la efectuarea arăturii.
Scopul acestor erbicidări este de a reduce gradul de îmburuienare al suprafeţelor respective, lucru demonstrat de practica agricolă prin prezenţa unui număr mai redus de buruieni în cultura postmergătoare.
În cazul în care cultura de grâu şi orz se va amplasa dupa soia, floarea-soarelui, hibrizi timpurii de porumb, este recomandat ca imediat după recoltare, suprafeţele respective să fie discuite pentru a se putea distruge resturile vegetale.
Înainte de efectuarea arăturii de bază se trece la fertilizarea terenului cu fosfor şi potasiu. Dacă discutăm de categoria îngrăşămintelor chimice complexe, acestea se aplică la pregătirea patului germinativ după arătură. În funcţie de tipul de îngrăşământ, fermierul va stabili doza de fertilizare şi modul de aplicare pe teren.
După eliberarea terenului de resturile vegetale şi după fertilizarea cu fosfor şi potasiu se va trece la efectuarea arăturii. O importanţă deosebită trebuie acordată încorporării atente a resturilor vegetale. Realizarea unei arături uniforme atât ca adâncime, cât şi ca suprafaţă, fără resturi vegetale şi fără prea multe greşeli, reprezintă o bază în pregătirea terenului. În mod normal, această arătură se efectuează la adâncimea de 20-22 cm cu plugul în agregat cu grapa stelată. Până la pregătirea patului germinativ solul poate fi prelucrat superficial cu grapa cu discuri, după ploi în special, pentru a se mărunţi solul şi a-l menţine curat de buruieni.
În cazul în care fermierul dispune de agregate complexe, care la o singură trecere fac mai multe lucrări, atunci aceste lucrări trebuie efectuate cât mai aproape de perioada de semănat. Dacă aceste agregate complexe sunt dotate şi cu semănători, sigur pregătirea patului germinativ se va face în perioada semănatului concomitent cu această operaţiune.
Floarea-soarelui
La floarea-soarelui, septembrie reprezintă pentru fermieri luna în care se continuă operaţiunea de recoltare a hibrizilor timpurii, semitimpurii, semitardivi şi tardivi. Recoltarea va continua până la finalizarea întregii suprafeţe semănată cu floarea-soarelui. Normal, lucrarea de recoltare, începută la finalul lunii august, ar trebui să se încheie până în a doua jumătate a lunii septembrie. Modalitatea de recoltare, modul de reglare al combinelor, modul de uscare şi transport au fost prezentate pe larg în numărul din luna iulie al revistei noastre. Recoltarea ar trebui să fie încheiată pe toate solele până ce umiditatea boabelor ajunge la 10%. Sub această umiditate, seminţele de floarea-soarelui se desprind uşor de pe calatidiu, pot mucegăi în condiţii de umiditate excesivă şi pot să apară pierderi de producţie. De cele mai multe ori, pierderile de producţie din cauza întârzierii recoltatului pot depăşi uşor 10% din producţie. În general, umiditatea de păstrare a seminţelor de floarea-soarelui în magazii este de maximum 9%. Peste această umiditate în masa de seminţe au loc diferite fenomene care duc la deprecierea calitativă a acestora.
Porumb
În septembrie, o parte din culturile de porumb traversează ultimele perioade de vegetaţie, iar o altă parte se află în plin proces de recoltare. Culturile semănate la timp cu hibrizi din grupele de maturitate 300 şi 400 FAO se vor afla în perioada optimă pentru recoltare. Dacă perioada de secetă va continua, considerăm că până la finalul acestei luni toate solele cu porumb vor putea fi recoltate. Seceta, de cele mai multe ori, grăbeşte uscarea forţată a acestor hibrizi în detrimentul calităţii şi al cantităţii.
Recoltarea culturilor de porumb se poate face atât mecanic (pe suprafeţe mari), cât şi manual pe parcelele de mici dimensiuni (loturile personale).
Din punct de vedere mecanic, culturile de porumb pot fi recoltate în ştiuleţi sau în boabe, în funcţie de tipul hibridului, destinaţia recoltei, precum şi de umiditatea boabelor la recoltare. În mod normal, recoltarea porumbului în ştiuleţi se realizează cu combina adaptată în acest sens, iar lucrarea începe când umiditatea în boabe a ajuns la 32-35%. Am întâlnit la micii fermieri maşini de recoltat în ştiuleţi pe două rânduri tractate a căror productivitate poate ajunge la 3-4 ha pe zi. Maşinile sunt dotate cu un buncăr de colectare a ştiuleţilor şi pot fi descărcate hidraulic în remorci la capătul solei.
Când umiditatea în boabe a scăzut sub 24% este recomandat să se încheie recoltatul mecanic în ştiuleţi. Dacă totuşi se va continua această operaţiune pot apărea pierderi de producţie în principal datorită scuturării boabelor de pe ştiulete din cauza loviturilor mecanice. Sub această umiditate recoltatul în ştiuleţi se poate realiza numai manual.
Recoltarea porumbului sub formă de boabe începe de la umiditatea de 22% şi se continuă până la terminarea operaţiunii de recoltare. În acest caz, boabele cu umiditate mai mare de 15-16% trebuie supuse procesului de uscare. Păstrarea porumbului sub formă de boabe se realizează în condiţii foarte bune atunci când umiditatea în masa de seminţe este sub 14%.
Sorg
În septembrie, culturile de sorg de boabe şi în special culturile înfiinţate cu hibrizi semitimpurii şi semitardivi trebuie să se afle în faza de maturitate deplină, fază care corespunde cu declanşarea recoltării. Hibrizii mai tardivi de sorg de boabe se vor recolta în a doua decadă a lunii septembrie sau în prima decadă a lui octombrie, dar aceasta va depinde foarte mult de evoluţia condiţiilor climatice.
Recoltatul sorgului de boabe începe la umiditatea de 14-15% şi, de obicei, datorită suprafeţelor destul de reduse de sorg, se termină în maximum 2-3 zile. În general, pentru recoltarea sorgului se folosesc aceleaşi combine ca pentru culturile cerealiere, dar la care se intervine asupra următoarelor reglaje:
Hederul poziţionat la înălţimea de 80-100 cm, în aşa fel încât să taie numai paniculele plantei (înălţimea hederului depinde în mare măsură de înălţimea hibridului cultivat);
Viteza de înaintare în lan a combinei trebuie să fie în jurul valorii de 9 km/h, dar la fel depinde de densitatea culturii. La o densitate mai mare viteza de înaintare este mai redusă;
Reglarea turaţiei tobei va fi la 500-650 rotaţii pe minut;
Se va utiliza la combină sita fixă cu orificii de 7 - 8 mm, iar sitele pentru curăţirea a doua sunt poziţionate astfel: cea superioară va avea orificiile de 8 mm, iar cea inferioară va avea orificiile de 4 mm.
Atunci când, datorită condiţiilor climatice, umiditatea de recoltare a boabelor este mai mare se impune uscarea acestora până când umiditatea ajunge la 14%. Boabele de sorg păstrate necorespunzător se pot deprecia uşor la umidităţi mai mari.
Soia
O altă cultură la care recoltatul începe în septembrie este soia.
În general, soiurile cultivate în România fac parte din grupa 0 si 1 de precocitate şi ca urmare, recoltarea lor coincide de cele mai multe ori cu recoltarea hibrizilor de porumb semitimpurii. Momentul declanşării operaţiunii de recoltare la cultura de soia este determinat de umiditatea boabelor. Startul se dă atunci când boabele au atins umiditatea de 16%. Dacă întârziem recoltatul sub umiditatea de 12%, există posibilitatea apariţiei pierderilor prin scuturare. Păstăile datorită stresului termic crapă şi eliberează boabele. Uneori alternanţa umed - uscat determină o deschidere în masă a păstăilor cu pierderi ce pot depăşi 50% din producţie.
Pentru că discutăm de boabe care se pot sparge foarte uşor, la recoltare se reglează combina în aşa fel încât turaţia tobei să fie în jurul valorilor de 400 - 550 rotaţii/minut, iar distanţa dintre bătător şi contrabătător la intrare trebuie să fie de circa 30 mm, iar la ieşire de 15 - 20 mm. Pentru păstrarea seminţelor de soia în magazii trebuie ca umiditatea acestora să fie sub 12%.
MIHAI M.
Pe 18 august, compania Summit Agro România a lansat într-un cadru festiv, la Staţiunea Lacu Sărat din judeţul Brăila, campania de toamnă a hibrizilor de rapiţă Sumi Agro. Au participat peste 100 de fermieri din judeţele Galaţi, Brăila, Ialomiţa şi Tulcea, precum şi distribuitorii firmei organizatoare.
Fermierii l-au cunoscut pe noul preşedinte - Takanori Ando
Summit Agro a profitat de evenimentul de lansare a hibrizilor de rapiţă 2011 pentru a anunţa schimbarea preşedintelui companiei din România. Noul preşedinte al Summit Agro România, Takanori Ando s-a prezentat şi a adresat câteva gânduri participanţilor. „Este o onoare să particip la o lansare de campanie în România. Sunt preşedinte de la 1 august şi de la această dată am venit în ţara dumneavoastră împreună cu familia. Înainte am lucrat ca preşedinte la Sumi Agro Ungaria, aşa că am o anumită experienţă în activitatea cu fermierii şi cu distribuitorii locali. Pentru fermierii din România, dar nu numai, compania Sumitomo din Japonia, a cărei filială suntem, are în vedere realizarea a trei mari deziderate. Unul este îmbogăţirea portofoliului cu produse japoneze de ultimă generaţie, produse care să asigure obţinerea unor recolte mari şi stabile din partea fermierilor. Vă informez că deja noi avem în planul de testare aceste produse şi în funcţie de rezultate suntem gata să le lansăm pe piaţă. Alt obiectiv este reducerea încărcăturii chimice pe produse. Gândul nostru este de a folosi în piaţă produse care să fie din ce în ce mai ecologice, mai puţin agresive cu mediul şi care, în urma utilizării, produsele obţinute să aibă un conţinut foarte redus de rezidii chimice. Produsele pe care le aducem din Japonia sunt recomandate a se utiliza deoarece lasă foarte puţine rezidii chimice în produse. În al treilea rând, dar nu ultimul, credem că suntem în măsură să realizăm cu produsele noastre atât visurile fermierilor, cât şi ale distribuitorilor noştri. Numai împreună putem contribui la obţinerea de performanţe în domeniul agricol”, a spus Takanori Ando, preşedintele Summit Agro România.
Compania japoneză Sumitomo dezvoltă afaceri nu doar în domeniul agricol, ci şi în alte domenii, ca de pildă: petrol, mine, componente de satelit, bănci etc.
„Nu cumpăraţi sămânţă hibridă dacă nu faceţi cât de cât o tehnologie la cultura de rapiţă”
Mihai Miriţescu, director de produs pe partea de sămânţă în cadrul Summit Agro, a prezentat întreg portofoliul de hibrizi de rapiţă pentru campania din toamna 2011. Hibrizii provin din genetica Rustica, hibrizi care se află cu drepturi de exclusivitate la compania Summit Agro care i-a lansat şi promovat în decursul anilor. „Summit Agro a fost prima companie de sămânţă de rapiţă care a venit cu hibrizi la această cultură. Pe lângă hibrizi a adus şi tehnologia adecvată de cultivare a acestora în România. După pioneratul făcut de compania pe care o reprezint, în domeniul seminţei hibride de rapiţă au mai venit în piaţă şi alte companii cu hibrizi la această cultură. Până să se lanseze pe piaţă un hibrid de rapiţă, acesta este testat în trei direcţii diferite: în câmpul de testare Sumi Agro, în câmpurile de cercetare de la diferite staţiuni agricole şi în loturile demonstrative. Numai după ce confirmă prin potenţialul de producţie, numai după ce se comportă bine în toate condiţiile de cultură, hibridul este lansat pe piaţă. În acest fel se exclude riscul ca un hibrid neperformant să ajungă la fermieri”, a precizat Mihai Miriţescu.
Au fost prezentaţi hibrizii: Elite - extratimpuriu; Elvis şi ES Hydromel - timpurii; Olano - hibrid de trecere dintre timpurii şi semitimpurii; ES Betty, ES Saphir şi ES Alias – semitimpurii; ES Artist -semitardiv. S-a pus un accent mai mare pe hibrizii din ultima generaţie, hibrizi lansaţi în urmă cu doi ani: ES Artist, ES Betty, ES Saphir şi ES Alias, hibrizi care au adus performanţă fermierilor.
În 2011, hibridul ES Betty a dat o producţie medie de 4800 kg/ha la Comcereal Focşani (Vrancea), pe o suprafaţă recoltată de 50 ha.
Au fost prezentate şi câteva verigi din tehnologia de cultivare a hibrizilor Sumi Agro, verigi care pot face diferenţa dintre o cultură performantă şi una de subzistenţă. S-a accentuat că nu se poate obţine producţie fără o anumită tehnologie. „Dacă în trecut se putea obţine o producţie relativ bună numai prin semănat şi recoltare, acum nu se poate concepe producţie la cultura de rapiţă fără două-trei tratamente cu insecticide şi două-trei tratamente cu fungicide. Vă rog să nu cumpăraţi sămânţă hibridă atunci când nu faceţi cât de cât o tehnologie la cultura de rapiţă, pentru că pierdem şi noi ca firmă, dar şi dumneavoastră ca fermieri, s-a adresat Mihai Miriţescu fermierilor. De ce spun asta? Pentru că daţi bani pe o sămânţă performantă cu potenţial mare de producţie, însă fără tehnologia adecvată cultura nu performează. Prin urmare, noi nu ne-am atins scopul pentru care am vândut sămânţa, iar dumneavoastra aţi cheltuit în plus fără să obţineţi rezultate. În urma acestui curs-seminar fiecare dintre noi am mai învăţat câte ceva şi este important să învăţăm cât mai mult pentru munca noastră. Mai bine să învăţăm din greşelile altora şi pe banii lor decât din greşelile noastre şi pe banii noştri”.
LANSAREA HIBRIZILOR DE RAPIŢĂ SUMI AGRO 2011 - MĂDĂLINA TUFIŞI
Cum aleg cea mai bună varietate de rapiță?
Această întrebare generează la rându-i alte întrebări, la care vom răspunde sistematic în cele ce urmează:
Semăn o varietate sau mai multe?
Deși avem experiența de partea noastră, tot trebuie să ne punem această întrebare. Răspunsul este influențat în cea mai mare măsură de disponibilitatea mașinilor de recoltat. Pentru a putea evita pierderile datorate scuturării sau supramaturării (cauzate de prelungirea recoltatului la mai mult de o saptămână), atunci în mod obligatoriu trebuie să semăn 2 sau mai multe varietăți și care să fie de maturități diferite.
A semăna o singură varietate de rapiță în condițiile în care mă gândesc să fac o eșalonare a semănatului și să mizez pe maturitatea conform epocii de semănat, poate fi un risc prea mare datorită capacității ridicate a plantelor de rapiță de a recupera decalajul.
Concluzia este că se impune în mod obligatoriu semănatul a cel puțin 2 varietăți de rapiță cu epoci diferite de maturitate.
Soi sau hibrid?
În ultima vreme cataloagele companiilor producătoare de semințe de rapiță prezintă în mod aproape exclusiv hibrizii ca fiind o soluție foarte bună pentru fermieri.
Trebuie să ne gândim și la faptul că majoritatea hibrizilor de rapiță sunt din noua generație de genetică și că au o foarte bună capacitate de producție în condițiile în care le putem asigura densitatea recomandată de 35-50 plante/mp după caz.
În schimb, nu toți fermierii au posibilități mecanice de realizare a acestor densități și în plus, mare parte din terenurile din România au rezerva de semințe de buruieni foarte ridicată generând premisa unei îmburuienări precoce a culturilor cu densitate scăzută
Consider în mod personal că luarea în cultură a soiurilor cu capacitate ridicată de producție și în special cele din generația nouă, pot da randamente superioare hibrizilor, mai ales datorită concurenței mai bune cu buruienile și posibilității semănatului cu semănători obișnuite.
Din evaluarea multianuală a loturilor de testare a capacității de producție se poate constata că în fiecare an producțiile variază și de asemenea variază și ierarhia în topul producțiilor.
Concluzia este că atât în cazul hibrizilor, cât și în cazul soiurilor cea mai mare influență o au factorii climatici și nivelul de precocitate a varietăților, detașându-se în special varietățile semitimpurii și semitardive.
Compania Procera Agrochemicals Romania comercializează prin intermediul distribuitorilor autorizati și prin programul de finanțare AgroCredit o paletă de varietăți de rapiță create în Franța. Portofoliul nostru de rapiță este alcatuit din 2 hibrizi – HYBRISTAR si HYBRISURF precum și 3 soiuri – POLLEN, LABRADOR și KADORE.
Toate varietățile de rapiță puse pe piață de Procera Agrochemicals România sunt creații de ultimă generație, cu însușiri agronomice la nivelul standardelor actuale de pe piața europeană, sămânța hibridă destinată comercializării în România fiind produsă în întregime în Franța.
Ing. Mihai RADU, Director Tehnic, Procera Agrochemicals România
În Câmpia Bărăganului Ialomiţean, la câţiva kilometri de Feteşti, la mijlocul lui iunie, s-a desfăşurat „Ziua Câmpului”. Evenimentul a fost organizat de AGRICHIM, societate condusă de unul dintre cei mai buni agronomi, ing.Viorel Nica. Manifestarea Agrichim a adus în câmp fermieri, cercetători, reprezentanţi ai instituţiilor publice şi ai unor firme de distribuţie de input-uri pentru agricultură. Toţi au apreciat starea bună a culturilor.
Agrichim, distribuitor şi multiplicator al renumitei companii germane DSV, reprezentată în România de firma Biocrop, a prezentat loturile demonstrative cu cele mai noi soiuri şi hibrizi de rapiţă, grâu, orz şi mazăre.
Fiecare zi este o zi a câmpului”, principiul după care se conduce Viorel Nica, şi implicit, angajaţii domniei sale, exprimă, într-o singură propoziţie, ceea ce trebuie să facă un specialist: să fie tot timpul în câmp, să simtă şi să ajute pământul şi plantele atunci când acestea au mare nevoie.
Se spune că toată lumea se pricepe la fotbal şi la agricultură. Însă, nu-i chiar aşa. Mai ales în agricultură lucrurile trebuie făcute cu grijă, sensibilitate, în cunoştinţă de cauză şi la momentul potrivit. Plantele sunt organisme vii care, pentru a putea să-şi exprime potenţialul productiv, au nevoie de hrană şi tratamante, date la timp şi nu după ureche.
În opinia specialiştilor, anul agricol 2010-2011 a fost unul deosebit de dificil, din punct de vedere climatic. Bolile şi dăunătorii nu au putut fi ţinuţi în frâu decât printr-o riguroasă respectare a tehnologiei fiecărei culturi în parte, fiecare verigă fiind importantă, de aplicat şi nu de ignorat. Dacă specialiştii, personalităţi recunoscute din domeniu, îţi apreciază efortul şi cu deosebire rezultatele, atunci munca nu a fost în zadar.
Grâu german, mai rezistent şi mai productiv decât cel românesc
Viorel Nica, director general Agrichim:
„Societatea Agrichim este multiplicator de sămânță autorizat și lucrăm cu Biocrop România, care la rândul ei are o colaborare cu DSV din Germania. De patru ani lucrăm cu genetică de la DSV Germania şi am reușit să alegem din 10 hibrizi de rapiță primii patru care s-au adaptat cel mai bine în România. În al treilea an în care multiplicăm rapiță în România și având în vedere că liniile cosangvinizate intrate în climatul din zona noastră de sud-est a țării, soiurile câștigă și o rezistență la secetă și la condițiile de precipitații - în toate testările noastre s-a dovedit că sunt hibrizi rezistenți la secetă, ger și cu un potențial de producție foarte ridicat, comparativ cu ceilalți hibrizi care se cultivă în România.
În 2011, în zona în care ne aflăm, de la 28 aprilie când au fost precipitații de 42 l/mp, următoarea ploaie a fost în data de 7 iunie. Aşadar, într-un interval de aproape o lună şi jumătate a fost lipsă totală de pecipitații. În această zonă, fără irigații, culturile suferă mult, deoarece coincide cu faza de înflorire și de umplere a bobului. Cultura de rapiță nu a fost irigată nici în toamnă, nici în primăvară, sunt niște hibrizi foarte rezistenți la secetă adaptați condițiilor de aici.
Pe lângă hibrizii de rapiță, noi testăm în cultură orz, grâu, mazăre și porumb. Avem exclusivitate pentru două soiuri de orz, din care unul care se pretează condițiilor noastre și răspunde bine la irigat. Am irigat cultura orzului în această primăvară, producția e destul de bună, peste 6.500 kg/ha, iar culturile de grâu sunt comerciale, e grâul multiplicat din categorii superioare tot în zona noastră - în fiecare an și-a câștigat rezistența la boli, dăunători, cât și la secetă. În comparație cu soiurile de grâu românești, cele din Germania au câteva caracteristici în plus. În primul rând, poziția spicului la maturitate, care îi dă un avantajaj pentru că nu reține apa în spic și grâul nu încolțește și își menține calitățile de panificație în comparație cu cel românesc și o rezistență mai mare la cădere. Grâul nemțesc multiplicat în România de către Agrichim e mult mai rezistent și mult mai productiv. Diferența de producție dintre soiurile românești și cele din Germania este de 30%.
Avem grâu din clasa A, din clasa E, grâu de primăvară. Soiul Actor e foarte performant din punct de vedere al potențialului de producție, cât și de panificație. În vara anului 2010, în urma precipitațiilor care au fost și-a menținut conținutul de gluten la 30%, indicele de formare la 9%, iar procentul de proteine între 14 și 14,4% - a fost un grâu de excepție. De fapt și acum se arată net superior ca boabe, spiculețe fertile, ca număr de boabe pe spic și face parte din clasa E, o categorie de elită, bine apreciat în panificație.
Avem și un soi de grâu Trizo, de primăvară, care la această dată (jumătatea lui iunie 2011) l-a ajuns pe cel de toamnă. E în faza de umplere a bobului, are calități foarte bune de panificație și trebuie să intre în asolamentul de cereale în S-E României deoarece se poate completa structura de culturi cu grâu în primăvară sau se poate mări suprăfața de grâu când situația o cere. Se poate semăna după o cultură întoarsă de rapiță. El trebuie să intre în sol, să fie semănat, la primele condiții când pot intra utilajele în câmp, chiar și în mustul zăpezii.”
Staţiunea de la Caracal vrea să experimenteze hibirizii şi soiurile DSV
Cătălin Roșculete, director general Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Caracal:
„Vin pentru prima dată la Ziua Câmpului la Agrichim și sunt foarte încântat de cele văzute, atât din punct de vedere al geneticii folosite de Viorel Nica, cât și al condițiilor create plantelor ca să dea un randament extraordinar de bun. La Agrichim, într-adevăr, se irigă. La Caracal avem și noi o suprafață de vreo 500 ha pe care o irigăm anual pentru că altfel nu ne-am putea duce la bun sfârșit experiențele pe care le avem, producerea de sămânță la verigile superioare. Sunt surprins plăcut de cele întâmplate și de potențialul acestei zone, de fermierii de aici și de ferma Agrichim care își poate face loturi de hibridare, care poate produce sămânță în condiții extraordinar de bune, având o suprafață însemnată, aici vorbim de peste 3.500 ha. Poate să își facă izolările în timp și spațiu, și să acorde plantei o atenție deosebită față de ceea ce înseamnă factorul apă.
Prezența mea la Fetești azi se datorează și faptului că suntem interesați de ceea ce e nou pe piața din România, de ceea ce reprezintă cu adevărat genetica unei țări, și nu numai, ci și a unui colectiv de cercetare însemnat din Germania, ceea ce reprezintă tehnologia și munca oamenilor de peste câteva zeci de ani. Staţiunea de la Caracal este interesată de tot ceea ce e bun și nou.
Aici am văzut firma DSV din Germania care a adus hibrizi foarte performanți, atât de rapiță, cât și soiurile de grâu. Suntem interesați de aducerea lor în zonă. Vom începe cu o perioadă de tatonare ca să vedem aclimitizarea și în zona noastră. Aici e o suprafață cultivată la irigat, ceea ce face foarte bine oricărei plante, soi sau hibrid. Cred că multe dintre ele vor merge extraordinar de bine și în zona Caracal.”
Nu doar cu genetică, ci şi prin tehnologie se obţin recolte de calitate
Daniel Botănoiu, preşedinte FNPAR - Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli:
„Loturile experimentale sunt extraordinare. Pe lângă genetică am constatat azi că respectarea verigilor tehnologice e un alt element esențial în obținerea unor recolte de calitate. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că nu există numai genetică din Germania, ci și din România cu rezultate extraordinare. Dar toate acestea fac parte dintr-un lanț. De exemplu, aratul la timp, scarificarea, fertilizarea, tratamentele efectuate în perioadele optime și, de asemenea, am auzit idei interesante despre radiațiile ultraviolete care au depășit nivelul cunoscut de noi cu mult timp în urmă, ceea ce înseamnă că au influență directă asupra plantelor, dăunătorilor și evoluției lor. Sunt necesare cantități mai mari de pesticide pentru a controla insectele, bolile şi dăunătorii.
Biotehnologia e indispensabilă în ceea ce fac fermierii. Cunoașteți vreo fabrică de făcut pământ? Există fabrici de mașini, de piese de schimb, dar de făcut pământ nu există. Ca atare, această sursă naturală e limitată. Trebuie să ne adaptăm, în condițiile în care populația lumii crește, la ceea ce avem, să producem mai mult, mai bine și la prețuri rezonabile pentru consumatori pentru că asta e menirea noastră. În ultima perioadă există aceste provocări - toată lumea legiferează pentru agricultori: mediul pune anumite condiții, transporturile și finanțele la fel. Agricultorii sunt chemați să facă față acestor provocări care nu sunt simple, ușor de dus la îndeplinire. Pentru că profitul din agricultură e destul de mic. Nu se pot face minuni peste noapte încât să ne putem dota cu o tehnică performantă, să avem o infrastructură foarte bună și să obținem rezultate extraordinare. Depindem foarte mult de ceea ce se întâmplă în mediul înconjurător. Aceste incidente climatice influențează randamentul și nivelul producției la nivel mondial. E o provocare permanentă. Trebuie să avem în vedere an de an, să adaptăm tehnologiile, să aducem noul. Cercetarea și inovarea trebuie să fie alături de noi și, de asemenea, să putem să o susținem pentru a o putea continua.”
Perioadă de schimbări majore în agricultură
Ioan Enoiu, director general Naturevo:
„Comparativ cu ce am văzut prin ţară, pe câmpurile pe unde am umblat - avem mai mulți parteneri cu care colaborăm, pot să spun că la Agrichim Feteşti sunt unele din cele mai frumoase culturi. E drept că au aplicat și niște tehnologii foarte complexe care au început din toamnă de la pregătirea terenului, e vorba de afânări adânci, prelucrarea terenului astfel încât să nu piardă apă, fertilizări complexe. Și totuși, chiar şi în aceste condiţii, sunt probleme de sănătate a plantelor.
Trăim o perioadă de schimbări majore, care s-ar putea traduce prin radiații foarte puternice, radiații ultraviolete, infraroșii. Apoi, apar aceste amplitudini foarte mari de temperaturi zi-noapte. Am mai avut în primăvară, perioade cu nebulozitate ridicată, fără lumină prea multă. În paralel cu temperaturi foarte scăzute, atât ziua cât și noaptea, atunci evoluția culturilor nu a fost cea normală. Evoluția agenților dăunători, fie că se numesc buruieni, boli, insecte etc, a fost diferită față de ceea ce știm noi. Chiar și efectul produselor utilizate nu a fost cel pe care îl știm în mod curent sau cel testat în anii anteriori pentru că sunt ani atipici. Iar 2011 e foarte atipic, ieșit din normalitate. De aceea, pentru toți agricultorii care visează frumos că vor obține producții mari doar că plouă, trebuie să le spun că nu e așa. Și le-am spus să fie foarte atenți pentru că la cereale sunt foarte multe boli, atât pe frunze, cât și pe spic. Aici la Agrichim nu sunt așa de multe boli pe spic, dar pe frunze încă au fost scăpate, pentru că efectiv nu ai cum să le ții în frâu cu tehnologia curentă. Dar, tehnologiile se vor adapta. La Naturevo suntem pregătiți să oferim alternative pentru condițiile noi create.
Lucrăm la nivel de management integrat al culturii și atunci în afară de ceea ce noi oferim ca input-uri, plecând de la semințe de calitate - noi suntem aici și în calitate de partener al Biocrop, importatorul DSV în România - deci, noi vindem hibrizi de rapiță DSV, soiuri de grâu DSV, soiuri de orz și vom începe să vindem și hibrizi de porumb. DSV e o firmă cu o calitate deosebită a seminței, pe care apoi poți să grefezi niște tehnologii deosebite. Degeaba vii cu o tehnologie deosebită dacă nu ai sămânță, o genetică pe care să creezi și să dezvolți un potențial productiv, și invers: dacă ai o sămânță de calitate, dacă nu vii cu tehnologie de calitate, nu faci nimic. Am văzut aici o tehnologie care din punctul nostru de vedere acoperă cam 85% din necesar și din posibilități. În ultima vreme am introdus pe piaţa românească vreo opt produse noi. Sunt produse în principal pentru agricultura ecologică și sunt patru fertilizanți foliari complecși pentru că am adăugat în rețetă, special făcută la comanda noastră, acele elemente care sunt în deficit în România: magneziu, fier, zinc, mangan și în unele cazuri molibden, bor - niște rețete foarte complexe care vin să acopere cumva această schimbare în biologia plantelor determinată de schimbările climatice.
Cartarea agrochimică și pedologică îți dau baza de la care trebuie să pleci când se face o fertilizare echilibrată. Însă de la asta și până la a crea condiții unei culturi ca să se manifeste la nivel. Pasul acesta e necesar, numai că în România stăm foarte prost la capitolul cartare agrochimică și pedologică. Doar că avem avantajul dacă suntem profesioniști, așa cum se întâmplă și pe aici - pentru că nu cred că Agrichim a apelat prea mult la cartare, ci stând de vorbă cu plantele, cunoscându-și culturile anterioare, deja și-a făcut un plan pe lungă durată de lucru și se vede. Nu poți lua o pârloagă și să crezi că din primul an vei face performanță. Eu vin în Agrichim de vreo 8 ani și am văzut evoluția și an de an s-a mai pus câte o cărămidă la știința aplicată în agricultură. Lucrul acesta se vede.”
1 kg de îngrăşăminte aduce un spor de 15 kg de recoltă
Vasile Băcilă, director Cris Agrofert:
„Societatea pe care o reprezint - Crist Agrofert - furnizează îngrășăminte chimice complexe și foliare. Se vede că acolo unde se vrea să se facă agricultură, se face. Culturile arată de nota 10, pentru că se respectă o tehnologie, sunt semințe de calitate. Ce mi-a plăcut în mod deosebit la Agrichim e că cercetarea aproape a cucerit 80% din activitatea societății, testează hibrizi de rapiță, de grâu, de orzoaică, soiuri consolidate în Germania și care la noi răspund foarte bine, iar producțiile din anii anteriori au fost la nivelul de peste 4.000-5.000 kg, iar în acest an cu o fertilizare riguroasă vor asigura, fără discuții, producții mult mai mari.
Spre regretul meu ca specialist de peste 44 de ani - începând de la 15 kg de azotat la ha care se dădeau acum 44 de ani când am început eu meseria, ne-am cam apropiat de unde am plecat. Îngrășămintele chimice nu sunt scumpe față de sporul de producție. Cei care le folosesc trebuie să le înţeleagă. 1 kg de îngrășăminte aduce un spor de 15 kg de recoltă. Cel care înțelege și vrea să facă producție trebuie să folosească îngrășăminte chimice. În ce priveşte îngrăşămintele chimice, situația e dramatică. Nu se mai folosesc, fabricile încep să schimbe prețurile de la săptămână la săptămână și ne pun în situația și pe noi oricât am fi de patrioți să aducem peste 70% din producție din import. Nu înțeleg de ce în Ucraina, Belarus, Rusia se produc aceste îngrășăminte, se granulează și se amestecă în aceeași granulă cele trei elemente de bază, iar noi vindem încă praf de superfosfat, praf de potasiu și granule de azotat de amoniu, care în funcție de greutatea specifică se împrăștie mai departe și apar defecțiuni fantastice de fertilizare în câmp.”
MĂDĂLINA TUFIŞI
Pe parcursul lunii iunie anul curent, reprezentanţi ai filialelor Limagrain (care comercializează seminţele marca LG) din întreaga lume s-au reunit în Marea Britanie pentru a celebra atingerea obiectivului pe care şi l-au propus cu aproximativ 20 de ani în urmă: locul 1 la grâu în lume. Alături de aceştia au fost invitaţi şi reprezentanţi ai presei agricole din majoritatea ţărilor europene mari cultivatoare de grâu (inclusiv România), dar şi din Statele Unite ale Americii.
Poziţia pe care Limagrain o ocupă în prezent la grâu este rodul unei decizii strategice şi a unei consecvenţe care a pornit în 1990 prin achiziţionarea în Europa a companiei de seminţe Nickerson. De la acel moment, LG a făcut câteva achiziţii succesive care au dus la obţinerea titlului de „Numărul unu” la sămânţa de grâu în Europa, cu ţelul de a-şi extinde supremaţia şi pe alte pieţe la nivel mondial.
Divizia Field Seeds (seminţe de culturi de câmp) a contribuit la istoria companiei prin marca LG şi a fost structurată în cinci unităţi de business. Pe piaţa din Europa, Limagrain Europe se bucură în prezent de poziţia de lider pentru grâu, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui. În America de Nord, AgReliant - o companie creată în 2000 de Limagrain împreună cu altă companie europeană - este pe locul 4 la porumb pe piaţa cea mai concurenţială la acest produs.
Limagrain îşi extinde afacerile în China şi India
Daniel Cheron, director general Groupe Limagrain a declarat: „Grâul este o cultură importantă la nivel european, poate mai importantă decât în alte zone ale lumii. De exemplu, dacă în Statele Unite ale Americii cultura cea mai importantă este porumbul, în Europa aceasta este grâul. Limagrain, producător de seminţe, european la origine, a început prin a cumpăra mai multe societăţi în Franţa, Anglia, Spania, consolidând poziţia noastră în Vestul Europei. Apoi, progresiv, am extins această activitate în Est: Cehia, Slovacia, Polonia, România şi Bulgaria. România este o ţară agricolă importantă, grâul se cultivă pe suprafeţe extinse, iar Limagrain a devenit un actor important pe piaţa seminţelor de grâu. În ce priveşte poziţia Limagrain la nivel internaţional, consolidată de această poziţie europeană confortabilă, am început investiţiile în America de Nord, Argentina, Australia şi suntem în curs de dezvoltare în China şi India”.
Grâu mai puţin consumator de apă şi îngrăşăminte, în viitor
Limagrain se numără printre actorii importanţi şi în domeniul biotehnologiilor. Deţine propriile laboratoare, cum este Biogema, care lucrează cu tehnologii de genul marcajelor moleculare sau transgeneza. În afara acestuia, LG a hotărât să se implice în diverse parteneriate cum este cel cu Arcadia, societate cu originea în California. Această companie a dezvoltat tehnologii în domeniul rezistenţei sau al toleranţei crescute la secetă şi în domeniul eficientizării consumului de azot în cultura de grâu. Astfel, ambiţia Limagrain este să producă cât mai curând varietăţi care să consume mai puţin azot şi mai puţină apă. Fiind preocupaţi de protecţia mediului, de o dezvoltare durabilă şi de o utilizare raţională a resurselor naturale, grupul LG este interesat să producă varietăţi de grâu mai puţin consumatoare de îngrăşăminte.
Acest lucru va fi realizat prin parteneriatul pe care îl are cu renumita companie americană.
Astăzi, cu o reţea de aproximativ 100 de locaţii de cercetare (staţiuni de ameliorare a seminţei şi laboratoare pentru biotehnologie) distribuite în întreaga lume, LG testează varietăţi adecvate condiţiilor climatice şi de sol. În viitor, compania LG va fi capabilă să ofere clienţilor săi varietăţi de grâu care vor fi mai eficiente din punctul de vedere al productivităţii, randamentului economic, mai rezistente la boli şi la insecte, dar şi mai puţin consumatoare de apă şi fertilizatori, precum şi varietăţi mult mai bine adaptate diferitelor nevoi de utilizare în procesarea alimentară.
Varietăţi de grâu LG
APACHE - este o varietate timpurie, nearistată, productivă şi uşor adaptabilă diverselor condiţii. Producţia poate depăşi 8500 kg/ha, în condiţii favorabile. În primăvara 2009 (în pofida condiţiilor nefavorabile) a avut un start vegetativ spectaculos.
RENAN - o varietate aristată, semitimpurie, de talie medie. În condiţii favorabile producţia depăşeşte 8000 kg/ha. Bobul este roşcat. Este rezistent la rugina neagră şi galbenă şi are toleranţă bună la făinare.
ARLEQUIN - soi semitimpuriu, nearistat. De remarcat la acest soi de grâu este rezistenţa la cădere.
KAROLINUM - semitimpuriu, nearistat. La acest soi de grâu se evidenţiază în mod deosebit spicul foarte bine dezvoltat şi cu boabe uniforme în spiculeţe.
AZIMUT - soi de grâu timpuriu nearistat. Stabilitatea producţiilor este punctul forte al acestui soi.
ALINA CREŢU, DIRECTOR MARKETING LIMAGRAIN ROMÂNIA